Raid Romania

[Vali]

Sper sa nu deranjam lumea cu off-topic, dar mai adaug ceva foarte scurt despre Sfantu, fara a fi vorba de polemica, ci de perceptia mea proprie, fiind constient ca antiteza e benefica, iar parerile diferite ajuta la o mai buna formare a unei imagini obiective:

Pentru mine Sf. Gheorghe e ultimul loc din tara unde ma mai simt ca in vacantele de pe vremuri, adica total deconectat de la ritmul cotidian infernal. Nu-mi trebuie nici televizor, nici radio, nici net, nici mobil, nu aud nici masini sau motociclete, nici sirene de salvare, nici hormonauti galagiosi sau barbugii agresivi etc. Iar plaja de la Sfantu e cea mai superba de pe tot litoralul pentru familia noastra, fiindca putem inota dincolo de praguri, la apa adanca, si putem sa ne si balacim cu copilul, inainte de praguri unde e apa mica. Sunt mult mai multe motive, le-om discuta in alta parte si nu pe topicul despre Raid, insa ideea e ca, daca stii unde sa cauti, la Sfantu vei gasi poate ultimul loc nealterat de tumultul zilei de azi.

Stateam la cort pe malul marii si vedeam dimineata cormoranii zburand spre sud - dupa hrana, si seara intorcandu-se spre nord - la cuibare. In cele cateva zile de stat acolo intram si noi in acelasi bioritm ancestral, iar ruperea si intoarcerea la "civilizatie" au fost intotdeauna de-a dreptul dureroase. Asta spune multe despre puterea de regenerare asupra omului a acelui loc de basm.

[gvincentiu]

Dupa noaptea petrecuta sub iminenta unui cod galben de furtuna, dimineata am pregatit barcile pentru ceea ce avea sa fie cea mai inedita si grea etapa. Am luat niscaiva benzina de la ponton, fiindca din cei 5 litri cu care am pleca de la Jurilovca , mai aveam doar 1,5 in motor/canistra.

Imposibilitatea iesirii pe mare si neagreata alternativa de a ne intoarce in Razelm pe aproape acelasi traseu, in timp ce yawl-ul pleca spre Gura Portitei pe mare, ne-a facut determinat sa mai organizam un briefing, avandu-l la telefon pe Bogdan aka Pupezica pe numele lui de ambarcatiune. Cu harta in fata, trecand peste hasurile reprezentand canale colmatate ne-am configurat un traseu considerat imposibil de catre localncii din Sf. Gheorghe: punct terminus Perisor prin Canalul Buhaz Zaton. Traseul a fost considerat "safe" deoarece excludea orice iesire, fie ea si temporara pe marea oarecum infuriata, a carei valuri cu creste inspumate se intindeau la peste 2 km de la gura de varsare. Am plecat cu mic cu mare la rame pe Garla Turceasca la km 5 dupa care am intrat pe Buhaz Zaton. Muzeul pescuitului (pe care se chinuie sa-l resusciteze Asociatia Farul Vechi http://www.danubefishmuseum.org) l-am gasit intr-o relativa decadere, lucrurile fiind probabil la inceput de drum. Aici au trecut doi loco gentry cu o Laguna cu motor de zeci de cai, mai să mă răstoarne aruncând din colţul gurii: sunteţi în rezervaţie.

In mod ciudat, desi se anuntate prognoza cu vant de SSE de peste 50 km/h, pe canalul ce mergea spre SV am avut vantul prezis rotit cu doua carturi spre E, ceea ce a permis lotcilor sa mearga la vele. Ba mai mult, Fraga 3 a mers la remorca trasa de Legenda. Inedit si frumos, fapt ce m-a scutit de mult efort si mi-a generat amintiri frumoase: o loca romaneasca cu americani la bord trage o barca americana cu un roman la bord. Jocul de cuvinte si logica sunt orientative...

Pana la intersectia cu Ciotica am mers relativ bine, curentul ajutandu-ne mult. M-am abatut putin spre iesirea spre mare la Popi, insa curentul puternic, valurile ce se spargeau m-au intors din drum repede: nu se poate iesi pe mare. Din nou s-au întors cei doi loco gentry cu viteză "Sunteţi în rezervaţie" cu val mare de pupa. Mi-am pregătit vâsla: dacă la mai aud motorul odată o să le-o scap în freză din viteză.

Dupa ce am lasat Canalul Lejai pe drepta a inceput dansul: plauri, vegetatie, totul colmatat. Singura varianta de a trece a fost sa legam barcile, Legenda fiind deschizatoare de drumuri, inertia aplicata de ghioderele de 4 metri mânuite de Marian si Aurelian fiind suficienta pentru a ne mişca şi pe noi, ăştia mai mici. Filmele sunt elocvente...

Trecând peste blocajul de plauri, am intrat în zona Zătoanelor unde vegetaţia încă nu a cuprins tot luciul de apă, dar nici mult nu mai are. Au mai fost câteva treceri grele, dar niciuna care să pună probleme mari, până la trunchiul de copac de la varsarea din canalul Ciotica Zaton (aşa cum am mai vazut pe unele hărţi) în Zatonul Mare. De aici, deşi curentul se schimbă, am avut apă liberă pâna la Perişor. Ajunşi aici pe seară, am avut un şoc: ţara tuturor, dar a nimănui, pontoane private, maluri private, clădiri noi construite pe malul mării în care nu stă nimeni, rulote de pescari unde nu era nimeni, dar probabil numai ei ştiau ce fac pe'acolo, maşini abandonate, clădiri părăsite, complexe de cazare, alei, drumuri lasate in paragina de când cu explozia de la Cernobâl. Am tras şi noi la mal, pentru o noapte şi am campat cu frica-n sân asaltaţi de legiuni de ţânţari în iarba înaltă într-o zonă ce acum 30 de ani era complex de cazare. Nu cred că ne-am fi mirat prea tare să dăm de fantomele trecutului. Cel putin eu m-am simtit ca in STALKER.

[gvincentiu]

Ah, sa nu uit: la Sf Gheorghe am intalnit-o pe Hanne, un velier pe care tatal si fiul vroiau sa-l vanda cu 5000 euro. Don Basilio ar avea telefonul lor.

[gvincentiu]

Sub semnul pe care aveam să-l revăd obsesiv pe malul lacului Dranov,:" Plecaţi de aici, proprietate privată" am ridicat tabăra şi am pornit agale către Lacul Dranov. În afară de şalupe în viteză, cu "turişti" ce ne aruncau priviri lungi văzând bărci din lemn în care unii trag la rame ajungând la capătul Canalului Perişor am dat de o exploataţie de stuf. Am intrat în vorba cu muncitorii. Miraţi, ei de barca de lemn cu rame, eu de exploatarea lor de stuf (nu cred că mai sunt multe în Deltă) care mergea toată la export, am întrebat de una de alta. Astfel am aflat de ATV-urile amfibii cu 6 roti învăluite într-un suav miros de  hidrocarburi ce se invart prin zona facand curse prin apa si stuf dar şi de alte lucruri privind "rezervaţiile", pardon, proprietăţile private din zonă. Ieşind din Canalul Perişor şi lăsându-ne spre SV, am remarcat pe malul drept că pe fiecare stâlp de curent era trecut obsesiv: proprietate privată. Am acostat fortuit câteva minute aici pentru a ne dezmorţi, celălalt mal fiind numai stuf. Imediat cerberul şi-a făcut apariţia pe un ATV de ultimă generaţie: Plecaţi, proprietate privată, plecaţi! Acum!
Ne-am continuat drumul, lasand in urma ospitalitatea locala pana am ajuns in gura Dranovului, sub un semne de furtuna. Ne-am pregatit, dar n-a fost sa fie, așa că am pornit cu toții către Gura Portiței, trecând printre mal și Insula Bisericuța. Aș fi fost încântat să ridic velele, dar valurile mari de travers ce o curtau pe Fraga 3 mi-au pus semne de intrebare. Oricum, lotcile s-au descurcat cu vant de VNV, un pic strans până au ajuns la Insula Bisericuța. Apoi vantul a cazut de tot, nu înainte a a-mi permite să mai fac câteva poze Legendei, seara prinzându-ne la Gura Portiței, obosiți, flamânzi și doar cu gând de odihnă.
http://youtu.be/C3UJeuwnal0
http://youtu.be/xc3dY1Bw4NY

[gvincentiu]

Dupa ca a venit dimineata si ne-am dumirit unde si cum suntem campati dupa ziua epuizanta de ieri, astazi am avut o zi de odihna activa. Aurelian a hotarat sa facem cateva teste, odihniti, in echipaj complet cu Lotca si greementul de pe Legenda. Aveam de gand sa ies cu Fraga mea cu vela, dar m-am lasat corupt in fata unei asemenea ocazii, mai ales ca batea sudul. Am iesit, in formatie de 3 marinari cu doi carmaci, un parus si o Lotca, eu fiind onorat cu manevra prova. Am facut diverse teste, cu diverse aluri de vant si in ultima parte am mers tertarolati. Cateva rezultate empirice: in varianta asta, lotca strange vantul pana aproape de Rpv=30 grade. Astfel, cu vant strans viteza a fost de 2 Nd. Ceea ce m-a uimit pe mine, a fost faptul ca desi are chila lunga, catargul si centrul velic in prova, nu este moale, ba dimpotriva: are tendinta de a urca in vant. Voltele s-au facut numai sub vant, vâsla folosită pentru cârmă fiind mai mult decât benefică: ajută la menținerea vitezei de girație, lotca fiind puternic franata in evoluții de lungimea chilei. Cu vantul optim, cea mai mare viteza din ziua aceea a fost de 8 noduri. Nu pot sa zic ca zbura pe ape, dar totusi, senzatia a fost faina. Putin dupa pranz, au sosit si cateva doze de Timisoreana reci cu Capitanul si Paul. Intentionat am pus berea inainte, pentru a intra in peisajul juniorilor matoi ce purtau tricouri cu "Da-te'n Gura Portitei, expeditie Tg Neamt-Gura Portitei" ce bulbucau ochii la berile noastre reci. Ce contrast intre expeditia lor si RAID-ul ce tocmai se incheiase. Azi au plecat danezii impreuna cu Marian.
Seara a venit prea repede, prinzandu-ne la activitatile noastre obisnuite: pe tabla de la Muscă se faceau cativa pesti, in ceaun fierbea mancarea iar paharele erau pline de votca cu suc de portocale si vorbe. Paul a cantat cu corul de lipovence, undeva pe plaja de nord, ina noi, nefiind pe faza, am rata spectacolul. Data viitoare vom sti...

[gvincentiu]

Am ridicat tabara din sud dis-de-dimineata si am purces la armarea barcilor, dupa ce in ajun plecasera danezii cu yawl-ul lor, avandu-l la bord si pe Marian. Aici voi posta cateva poze facute de Aurelian, acordandu-i dreptul de licenta. O poza inainte de plecare si una ce o prezinta pe Fraga 3 plecand cu aroganta din Gura Portitei cu toate velele ridicate. Fiindca vantul batea din E, am mers in volte doar de dragul velelor. Vaporasul (dat la package de cazare) nici nu s-a sinchisit de barcuta mea si am intrat cu volta in valurile lui de pupa, vazand ca nu reduce viteza. Tot la fel, un smecher cu salupa alba ce facea raliu pe Razelm mi-a facut poze, vazandu-ma cum ridicam valurile facute de mușchii lui. Nu i-am injurat, dar le-am dorit amândurora vele. Pe rand.
Cum vantul s-a intetit la amiaza iar valurile s-au marit, am renuntat la vele si am coborat catargul iar cu derivorul la jumatate, am pornit motorul ajungand la acostare "pe scut" ținându-mă de mânerul derivorului!
Chiar daca e mică, Fraga 3 a mea și-a făcut datoria cu brio, permițând navigația atât la vele cât și la rame și motor. Cu puțină imaginație, eram în stare să dorm la bord, pe derivor și banchete, dacă situația nu permitea altfel. Sunt sigur că pe mare s-ar fi simțit la ea acasă, deoarece o cunoaște de anul trecut.
Așa că îi mulțumesc suflețelului ei de bărcuță și-i promit o soră mai mare.

[x_petrolist]

..... Apoi vantul a cazut de tot, nu înainte a a-mi permite să mai fac câteva poze Legendei, seara prinzându-ne la Gura Portiței, obosiți, flamânzi și doar cu gând de odihnă .....

Ce lipseste din relatarea lui Vincentiu este ultima parte a etapei Perisor, Dranov, I. Bisericuta, Gura Portitei.  Vintul a cazut cind ne-am apropiat de I. Bisericuta dar a inceput sa bata cu intensitate crescinda dinspre sud. Nori grei au acoperit cerul, au dat apei o culoare alb-cenusie si au facut-o opaca. Eu am incercat citeva volte dar Marian, cel mai experimentat dintre noi, a realizat ca furtuna ne va prinde inainte sa ajungem la Gura Portitei si a facut semn de adunare.  Decizia lui de a parcurge ultimii 5 km tractati de Vidra si Fraga la motor era cea mai buna solutie. Vincentiu a remorcat Lotca si au purces la drum. Mihai a venit linga noi si am incercat de citeva ori sa mergem la remorca. Pozitionarea motorului in tribordul lotcii lui Mihai, care este si mai usoara, il facea sa se invirta pe loc. Am decis cu Mihai ca el s-o duca pe Florentina in barca lui spre Gura Portitei in timp ce Marian Raducanu si cu mine am ramas sa continuam drumul la rame. Furtuna a venit si din fericire a trecut putin mai la Nord de Gura Portitei asa ca forta ei a fost oarecum diminuata. In orce caz, guvernarea lotcii a devenit dificila si am fost impinsi de vint si val in stuful de pe marginea lacului. Prin telefon ni s-a spus ca toti au ajuns cu bine la Portita si ca Vincentiu, fara a pierde un moment dupa ce Lotca a fost legata la cheu, a facut cale intoarsa pentru a ne tracta si pe noi la adapost. De fapt a fost atit de grabit sa vina in ajutorul nostru incit nu a stat nici sa realimenteze rezervorul, aceasta facind-o cind noi manevram lotca si o pregateam pentru remorcare.
In drum spre Gura Portitei, in acea seara dupa furtuna, am fost rasplatiti cu un apus de soare sub cerul inca acoperit de nori si un curcubeu care sint greu de uitat. "Arogante" ca sa folosesc expresia favorita a lui Vincentiu.

[x_petrolist]

..... Imposibilitatea iesirii pe mare si neagreata alternativa de a ne intoarce in Razelm pe aproape acelasi traseu, in timp ce yawl-ul pleca spre Gura Portitei pe mare, ne-a facut determinat sa mai organizam un briefing, avandu-l la telefon pe Bogdan aka Pupezica pe numele lui de ambarcatiune. Cu harta in fata, trecand peste hasurile reprezentand canale colmatate ne-am configurat un traseu considerat imposibil de catre localncii din Sf. Gheorghe: punct terminus Perisor prin Canalul Buhaz Zaton ......

informatiile primite de la Bogdan au fost coroborate si de mesterul marangoz care a desenat harta canalului Buhaz-Zaton pe bancul de lucru si care ne-a faurit o eche noua si o furca pentru ghionder .... foto Mike H.

[Florio]

A venit anotimpul rece, e momentul de savurat vinul fiert si de povestit ce facuram asta vara .
Drept e ca am calatorii nepovestite inca de anul trecut, dar le luam usurel si le spunem pe toate (sper) ca timp om avea.

Acum va servesc filmuletul Raid 2013 partea a I-a, editia bruta, nerevizuita, neslefuita si ...nici prea gandita . Prima parte a pozelor facute cu manuta proprie, succedate rapid, adunate intr-o idee de filmulet incropit la repezeala.

P.S>
    Are 15 minute, e usor de digerat, va ia cu rau de mare de la miscarea iute a pozelor, dar are si o calitate: ne aminteste de fumusetea RAID-ului . In plus fata de pozele pe care le-am postat deja sunt si cateva crampeie de film facute in timpul navigatiei pe Razelm.
 
Trag nadejde sa pot prelucra cu adevarat bratul asta de poze si cele nepuse inca, la editia a II-a, completa. Pentru a nu jigni excesiv notiunea de film, mai ales ca Nomazii ne arata de fiecare data ce inseamna povestea unei calatorii numai buna de pus pe pelicula in cinematografe.

Asadar serviti un aperitiv : https://picasaweb.google.com/100213006304301615884/RAID2013#5946217287700381346

https://www.youtube.com/watch?v=gxkgmo-u9VA

[Florio]

Cred ca v-am spus cum zbura lotca noastra cu vela ei tertarolata, dar daca nu v-am mai spus-o, v-o repet . Treceam pe langa ceilalti ca trenul .
Se observa si la minutul 9:50 cum ajungem si depasim yawl-ul, Aurelian e numai zambet, Florentinei ii venise inima la loc dupa ce tertarolasem vela (vantul era puternic iar valurile a caror marime nu se citeste in film, loveau des si destul de periculos pentru o lotca) .

Poze sau filme cu subsemnatul la manevre, nu-s. Asa e intotdeauna, cel cu aparatul lipseste cu desavarsire .

[home made]

cred ca astia cu raidul.ro sint nascuti pe aici:
https://www.youtube.com/watch?v=wIjUY3pjN8E

tot albumul aici,de pe vremea cind in sacosa cu momeli aveati si casetele audio cu ei,alea luate la negru cu 100 lei,agfa de preferat!

https://www.youtube.com/watch?v=9hvA0wWTIv4&list=RD9hvA0wWTIv4

[x_petrolist]

Cred ca v-am spus cum zbura lotca noastra cu vela ei tertarolata, dar daca nu v-am mai spus-o, v-o repet . Treceam pe langa ceilalti ca trenul .
Se observa si la minutul 9:50 cum ajungem si depasim yawl-ul, Aurelian e numai zambet, Florentinei ii venise inima la loc dupa ce tertarolasem vela (vantul era puternic iar valurile a caror marime nu se citeste in film, loveau des si destul de periculos pentru o lotca) .

Poze sau filme cu subsemnatul la manevre, nu-s. Asa e intotdeauna, cel cu aparatul lipseste cu desavarsire .

[Florio]

Cred ca v-am spus cum zbura lotca noastra cu vela ei tertarolata, dar daca nu v-am mai spus-o, v-o repet . Treceam pe langa ceilalti ca trenul .
Se observa si la minutul 9:50 cum ajungem si depasim yawl-ul, Aurelian e numai zambet, Florentinei ii venise inima la loc dupa ce tertarolasem vela (vantul era puternic iar valurile a caror marime nu se citeste in film, loveau des si destul de periculos pentru o lotca) .

Poze sau filme cu subsemnatul la manevre, nu-s. Asa e intotdeauna, cel cu aparatul lipseste cu desavarsire .

Sa ne traiesti, om bun !
Iac-asa cu scripca-n mana pe mijlocul apelor nu ma vazusem inca in vreo poza.


Se vede treaba ca ne-am fabricat amintiri frumoase pentru a trece placut prin iarna asta .

[bogdanbuciu]

hadoua poza este intr-un mare fel. In coltul monitorului meu a aparut o lacrima.

[x_petrolist]

Cred ca v-am spus cum zbura lotca noastra cu vela ei tertarolata, dar daca nu v-am mai spus-o, v-o repet . Treceam pe langa ceilalti ca trenul .
Se observa si la minutul 9:50 cum ajungem si depasim yawl-ul, Aurelian e numai zambet, Florentinei ii venise inima la loc dupa ce tertarolasem vela (vantul era puternic iar valurile a caror marime nu se citeste in film, loveau des si destul de periculos pentru o lotca) .

Poze sau filme cu subsemnatul la manevre, nu-s. Asa e intotdeauna, cel cu aparatul lipseste cu desavarsire .

Florio...Florio...
L-as parafraza pe Bogdan Buciu spunind ca monitorul, ochelarii -si de soare si de vedere- au lacrimat la montajul pe care l-ai facut.
Intr-o nota foarte serioasa: superb.
Am "hacked" site-ul lui Aurelian sa-mi fac publica emotia :-)
Voi face fac o singura specificatie: inima a stat la loc pe tot parcursul traversarii; cu adevarat, singura data cind a tresarit a fost in penultima zi cind am intilnit furtuna spre Gura Portitei; si atunci Vincentiu si Mihai - multumesc Vincentiu, multumesc Mihai - au salvat ziua.
Pentru mine, cea abia initiata in astfel de aventuri, a fost o expeditie de neuitat si fara indoiala se datoreaza celor care au fost parte, in orice masura, din ea.
Iti multumesc ca ai reimprospatat-o atit de frumos in memoria mea.
Numai bine tuturor.
Florentina