Marea Nordului, Wilhelmshaven şi golful Jade în luna mai 2013

[kmbh69]

18 mai 2013
Am plecat la ora 17 din Mariensiel cu mama mea şi cu Cătălin (un prieten din Constanţa, locuieşte aici de mai bine de 2 ani). Am trecut de ecluză, am mers mai departe pe canal şi am ajuns la podul Rüstringen (Rüstringenbrücke) unde am aşteptat să se ridice podul (vorbisem la telefon cu cel ce deservea podul). Se ridică podul, zice ceva omul la megafon, nu înţeleg nimic (din cauza zgomotului motorului), mai zice încă o dată ceva, după care văd că lasă podul. Ii dau telefon şi-l întreb ce se întâmplă. Imi răspunde nervos că trebuia să trec pe sub pod. I-am zis că nu am putut înţelege nimic din cauza zgomotului motorului. Zice că trebuia să respect semnalele. Nu am înţeles ce semnale, pentru că semaforul era tot pe roşu. Probabil că se face verde doar când podul e ridicat complet. Nu am mai vrut să mă cert cu el privind culoarea semaforului. L-am rugat să ridice din nou podul. În final am trecut. Am ajuns la podul Deich (Deichbrücke) şi am trecut mai departe. Când am ajuns la podul Kaiser Wilhelm (Kaiser Wilhelm Brücke), am stat şi am tot aşteptat şi văd că nu se întâmplă nimic. În sun din nou pe acelaşi angajat şi îl întreb că de ce nu deschide podul. Zice: îmi pare rău, e deja ora 18 şi programul meu s-a terminat, am plecat acasă. Faza asta m-a enervat. Ce să fac ? Am încercat să cobor catargul, ca sa pot trece pe sub podul Kaiser Wilhelm. Am acostat la Hochsee Club Germania (clubul de dinainte de podul Kaiser Wilhelm) pentru ca să pot coborî catargul. Am montat troliul, am început să dau încet drumul la frânghie, dar nu am fost atent la articulaţiile semicardanice de la întinzătoarele sarturilor, care erau rotite perpendicular pe direcţia pe care ar fi trebuit să se afle. Întinzătoarele de deasupra nu s-au mai rotit în flexie, iar furcile superioare ale întinzătoarelor de jos au fost îndoite de greutatea catargului, din cauza braţului forţei foarte lung (întinzătoarele de jos au ancoraje suplimentare oblice care le ţin perpendicular în timpul ridicării şi lăsării catargului; deasupra lor mai există un rând de întinzătoare de sarturi). Am lăsat barca aşa cu catargul culcat, am deşurubat întinzătoarele de sarturi şi am fugit acasă ca să le îndrept. Nu am reuşit mare lucru, aşa că le-am remontat strâmbe şi am lăsat barca la club.

19 mai 2013
Am lăsat maşina lângă Clubul HSYC (Hochsee Yachtclub) Germania şi am venit la barcă, am urcat cu mama, cu soţia şi fiica mea şi a mai venit şi Cătălin.
Am trecut pe sub podul Kaiser Wilhelm cu catargul lăsat. Am vrut să acostez lângă piciorul podului, dar era tablă cu acostarea interzisă aşa că am căutat mai departe. După ce am trecut de muzeul marinei am găsit un debarcader particular de veliere (adică nu aveau locuri pentru public şi era închis la ora aceea) unde am acostat, pentru ca să ridicăm catargul înainte de a merge la ecluza marină. Am montat troliul şi o bară perpendiculară pe catarg (pentru ca să schimbe direcţia braţului forţei: capătul liber al barei are două ochiuri, într-unul se montează straiul prova iar în celălalt se montează ansamblul de scripeţi ai troliului) şi am ridicat catargul (frânghia de la troliu am trecut-o prin vinciul şcotei). Am sunat la ecluză că vrem să venim. ,,Bine, dar trebuia să mă anunţaţi cu o oră înainte !" ,,Ştiu, mă scuzaţi, nu am putut estima cât timp îmi ia să ridic din nou catargul şi să montez iar toate cablurile (6 sarturi, 2 straiuri)." ,,Bine, veniţi !" Am pornit spre ecluză, nivelul de apă în exterior era oricum mai mare decât în acvatoriul portului. Am putut să mă bucur de noul meu sonar, măcar ştiam ce adâncime are apa în zonă. Am stat din nou cam 30 minute până am putut ieşi pe partea cealaltă din ecluză şi ne-am îndreptat spre ieşire. Am trecut pe lângă 2 remorchere în marş, care veneau în port şi am luat-o spre sud, spre Nassau Hafen. După 30 minute am ajuns la Nassau Hafen unde am acostat (era deja ora 21). M-am înregistrat la clubul lor că am venit şi totul fiind rezolvat, am plecat după maşină (Nassau Hafen se află cam la 1 km de HSYC, doar pe apă trebuie ocolit foarte mult).

20 mai 2013 (luni)
Azi am avut toti liber, pentru ca aici au fost Rusaliile. Asa ca am mai fost inca o tura pe apa cu Cătălin şi cu Dragoş (Dragoş e rezident de Neurochirurgie, e din Craiova) prin golful Jade. Cea mai mare parte a timpului a fost acalmie. Am mers la motor până în larg, apoi am întins velele plini de speranţă. Nimic. Abia dacă se întindeau puţin, apa era mai mult oglindă, din când în când mai făcea vălurele la câte o adiere de vânt.
Totuşi puţin mai spre sfârşitul turei a mai bătut vântul si am atins viteza de 4,9 noduri mergând doar la vele. Totuşi nu a fost viteza reală, deoarece mergeam în aceeaşi direcţie cu curentul apei (venea fluxul din nou spre intrarea golfului şi apa ne ducea şi ea), curent de apă care atinge până la 3 noduri (la momentul respectiv avea sigur 1 nod dacă nu 2). Oricum, bine ca nu a suflat vantul prea tare, pentru ca navigasem cu intinzatoarele de sarturi deformate (nu am avut de unde sa cumpar altele, duminica si luni au fost toate magazinele inchise, pentru ca aici au fost Rusaliile).

În săptămâna care a urmat am fost pe la Ship-Shop şi am găsit furci de întinzătoare de sarturi second-hand (capetele întinzătoarelor se termină în furci, cu bolţuri), cel puţin nu erau îndoite (tipul mi-a zis că partea centrală fusese lovită şi recuperase furcile). Am schimbat şi şcota de la roll-foc, cea precedentă, de 6 mm diametru, fusese prea scurtă. Acum aveam lungimea potrivită, dar nu mai incăpea pe tambur. M-am gândit, poate ar fi trebuit să pun o şcotă mai subţire, cea actuală avea tot 6 mm diametru. Problema e că la o şcotă prea subţire te taie la mână când vrei să o apuci şi să o tragi.

24 mai 2013
Azi am fost din nou la barcă pentru ca să petecesc genovezul. S-au descusut două ferţe, cusătura fusese chiar în dreptul crucetei. Am derulat vela şi am tras-o din roll-foc. Am aliniat ferţele, apoi am lipit un autocolant din dacron şi am început să cos. Uitasem să iau foarfeca cu mine, dar am tăiat cu cutterul. Acum trecea destul de greu, chiar împins cu degetarul din mănuşa de reparator de vele (Segelmacherhandschuh). La un moment dat am reuşit să rup şi acul, aşa de mare era grosimea totală a straturilor. Până la urmă am luat şi un patent cu care trăgeam acul după ce reuşeam să înţep toate straturile. Am reuşit să cos petecul şi am ridicat vela în roll-foc, am răsucit-o frumos şi am închis barca. Era deja 10 seara, dar nu observasem, aici la nord e încă lumină. Abia apăruse luna. Am ajuns la maşină fericit că am terminat, tocmai începea ploaia.

25 mai 2013
Azi am fost cu Cătălin şi cu Sebastian (un coleg de la secţia vecină, gastro-enterologie, e din Satu-Mare) prin golful Jade. Vântul a fost suficient de puternic să putem naviga la vele. Din păcate barca este foarte lentă. Abia am atins viteza de 6,2 noduri la un vânt de 5 m/sec. Adâncimea apei este destul de mare în golf, atinge până la 28 m. Totuşi în dreptul farurilor care sunt în mijlocul apei, adâncimea scade brusc la 1 m. Noroc cu sonarul care ne avertiza din timp şi am putut schimba direcţia.
Am vrut să reduc focul şi surpriză, s-a blocat din nou roll-focul. Nu am mai aşteptat ca la tura precedentă să fluture genovezul în drapel, ci l-am lăsat pe Cătălin la cârmă şi am mers cu Sebastian în faţă şi l-am coborît. Am reuşit să deblochez roll-focul (era exact cum îmi imaginasem, şcota nu încăpea pe tambur şi îmi împingea carcasa tamburului, după care s-a strecurat între tambur şi carcasă). Nu aveam ce face, e un roll-foc ieftin care are tamburul şi carcasa din plastic, e fabricat de firma Plastimo, nu aveam Selden sau Harken care pot ajunge pe la 1800 euro la lungimea care îmi trebuie mie. Am reaşezat şcota în tambur, am montat genovezul la loc şi l-am ridicat, cu învăţătură de minte ca data viitoare să ghidez manual şcota în tambur când eliberez genovezul din roll-foc.
Ne tot uitam cu invidie la un velier olandez în configuraţie ketsch care naviga cu mult mai rapid decât noi. Dădea ture în zig-zag în faţa noastră. Până apucam să facem noi câteva sute de metri, el trecea de câteva ori prin faţa noastră. Aceasta, deşi eram cu velele întinse la maximum şi la un moment dat am pornit şi motorul.
Surpriza neplăcută era că nu puteam urca prea mult în vânt la navigaţia în volte. Cum scădea vântul sub o anumită intensitate minimă, barca pierdea rapid din viteză şi avea tendinţa să se rotească sub vânt. Centrul velic cred că era situat prea în faţă, deşi montasem catargul cât de mult posibil mai în spate. Poate că ar fi trebuit să reduc din genovez (să trag de roll-foc) dar atunci pierdeam din suprafaţa velică şi deci din viteză. Când creştea din nou intensitatea vântului, barca începea să asculte din nou de cârmă şi să revină pe direcţie.
La un moment dat s-a pornit şi o ploaie măruntă care a durat până la sfârşit. Ne-am pus pe noi impermeabilele de ploaie şi am stat mai departe. Noroc că eram 3, pentru că unul din noi rămânea la cârmă, iar ceilalţi 2 ne refugiam un timp în cabină la căldură. Ne-au îngheţat mâinile şi picioarele pentru că nu aveam mănuşi de velist şi nici cizme impermeabile.
Am acostat din nou în Nassau-Hafen (portul turistic exterior din Wilhelmshaven, cu acces direct la mare, fără ecluză). Ne era deja frig la toţi, aşa că ne-am urcat în maşini şi am plecat acasă.

[Vali]

Multumim Bogdan pentru povestirea interesanta, din fiecare postare de genul asta sunt destule de invatat. Si eu am avut probleme cu roll-focul pe vremuri, dar nu cred ca solutia e neaparat o "scula" de firma, ci chiar si o treaba bine manufacturata, dar testata suficient. Cunosc niste persoane care si-au facut asa ceva, cu rezultate bune, si urmeaza sa instalez si eu pe barca un roll-foc self-made.

Multe aventuri interesante cu barca iti dorim in continuare, si mai putine aventuri cu puturosii care nu catadicsesc sa basculeze podurile cand trebuie sa treaca velierele .