Oameni si atitudini

[x_petrolist]

@x_petrolist :  "In afara de disscutii se poate face ceva concret care chiar daca nu rezolva problema poate ajuta la ameliorarea ei. Pe scurt, putem organiza o intilnire cu asociatiile existente si viitoare..."

O fi greu ?

1 - daca era usor o faceau politicienii deja
2 - daca ne dam batuti fara sa incercam, este imposibil, nu greu

[Vali]

Problema nr 1 e tocmai obtuzitatea pescarului profesionist roman. Am crescut printre ei, si tot ce-i intereseaza e o barca de fibra, sa nu-si bata capul cu intretinerea. Nu exista spiritul traditiei intre pescarii de la noi, si culmea e ca proprietarii de lotci de lemn sunt considerati dintre cei saraci, si in sinea lor jinduiesc tot dupa o duba de fibra.

Barcazele de lemn se mai folosesc doar la pescuitul la navod, din cauza sculelor speciale folosite (mitroc, sufan etc). Iar in afara de Razelm si celelalte cateva lacuri mari, la navod se pescuieste doar in crescatorii, unde regimul e complet diferit de pescuitul in ape naturale.

Nu stiu cat de important e argumentul cu sezonul prelungit de pescuit, fiindca la noi se pescuieste permanent in afara prohibitiei, cat timp conditiile meteo permit (chiar daca balta e inghetata, se da toana pe sub gheata, la iglita).

Nici nu stiu cat de interesati ar fi ceilalti marangozi mentionati - din ce stiu, dl Ivanov nu mai lucreaza lotci de lemn, dl Vasiliu lucreaza de obicei barci in epoxy, mai mult pentru amatorii de agrement, iar singurul care mai lucreaza (rar) lotci traditionale e dl Mihai Simionov, si doar daca nu are de lucru la fibra.

Poate ar fi o solutie miscarea de amatori, cu toate ca si aici treaba se misca mai greu. Eu de exemplu m-am implicat la facultatea de nave in proiectele unor studenti care doresc sa construiasca barci si sa deprinda experienta practica. Si pe ei tot ce-i intereseaza sunt exclusiv barcile de viteza din fibra, sau cel mult veliere cabinate (foarte rar).

Mai era cineva pe barcaholic care propusese acum vreun an constructia "live" a unei lotci la Muzeul Satului, dar nu s-a mai auzit nimic. Asemenea focuri de paie mai apar din cand in cand, ca sa se stinga la fel de repede.

Un aspect destul de bizar a fost adus in discutie prin anii 2007-2008, imediat dupa aderarea la UE, cand se vehicula interzicerea lotcilor smolite, pe motiv ca se polueaza apele de la catranul aplicat pe bordaj. In fazele initiale ale programului national de pescuit pentru 2007-2013 se mentiona deci inlocuirea lotcilor smolite ori cu barci de fibra, ori cu lotci de lemn imbracate in rasini, care sa nu polueze. Ca de obicei, a ramas doar la stadiul de proiect aberant.

Cam asta e starea de lucruri din prezent, e o simpla constatare. Ca treaba sa se miste in directia dorita, ar trebui ca oamenii care s-ar implica sa se simta motivati. Si nu e vorba de motivatie financiara (la lemn e munca multa raportata la venit), ci de alt gen de satisfactii. Personal m-as implica in limita timpului disponibil (destul de putin din pacate), si as fi interesat si cine altcineva ar adera la acest proiect. Mai multe detalii despre International Maritime Heritage ar fi deci binevenite.

[x_petrolist]

Vali, discutia cu Mike am purtat-o prin 2012 si unele amanunte mi-au scapat sau le-am uitat. Este vorba de European Maritime Heritage .... http://www.european-maritime-heritage.org
In orice caz, mi-a spus ca EMH a intervenit ca la anumite ambarcatiuni clasice sa nu se aplice restrictia cu smolirea si ca extinderea sezonului se face chiar in perioada in care restul au prohibitie (normal, Romanul o sa pescuiasca in sezon cu "fibra" si in extra cu Lotca, doar stim cine sintem si ce vrem)
Este un munte foarte greu de urcat, intr-adevar, dar daca va fi sa razbim o putem face doar in echipa largita. Chiar si Liga Navala Romana (eventual) si muzeele de profil (care sint si ele la inceput de drum) ar trebui antrenate in discutie.

[Rumpi]

Parerea mea este ca in Romania lotca traditionala va deveni in curand apanajul muzeului. O sa va spun si de ce: nu mai exista de mult infrastructura de sustinere a unei barci de lemn de constructie traditionala (indiferent ca e lotca sau altceva).
1. Meseria de maragonz calificat e pe moarte, cei care mai exista sunt batrani si nu mai au ucenici.
2. Nu se mai taie lemn pentru barci. Vrei cherestea debitata radial si uscata natural platesti si astepti foarte mult.
3. Nu se mai fabrica organe de asamblare navala decat la comanda. Vreti cuie navale ori cumparati din import ori dati comanda minima la Turda sau Timisoara ca sa dea drumu la utilaje extra pentru voi. La fel pentru suruburi.
4. Nu se mai fabrica "smoala". Ceea ce se foloseste astazi (si din cate inteleg de fapt de foarte multi ani) pe post de smoala este o porcarie petrochimica destinata asfaltarii sau lipirii acoperisurilor. "Smoala" traditionala era de fapt rasina de rasinoase fiarta, ceea ce americanii numesc "pine tar" si avea cu totul alte propietati decat smoala petrochimica moderna. Din cate stiu in UE nu se mai fabrica decat in Suedia si se vinde la sfert de kil.

Ca sa asigurati supravietuirea in situ a lotcii de lemn ar trebui sa refaceti toata infrastructura, sau sa creati premisele legale pentru refacerea acesteia. Asta ar insemna legi de genul:
1. Se interzice pescuitul profesionist cu altceva decat lotca de lemn cu vasle si vele.
2. Se interzice in toata delta o viteza mai mare de 10km/h. Amenzile constau in mii de euro si confiscarea ambarcatiunii. Legea se impune prin supraveghere aeriana cu drone.

Ceea ce se poate face realist e ce se intampla si in occident si lucrul pentru care exista si European maritime heritage, adica conservarea in muzee cu sectii de arheologie experimentala a unor meserii si tehnologii traditionale si conservarea patrimoniului existent in tara prin sprijinirea financiara a proprietarilor pentru a putea supravietuii barcile existente si constructia unora noi in programe de formare pentru amatori, categorii defavorizate, copii, etc.. Pentru asta asociatiile maritime si muzeele existente ar trebui sa acceseze fonduri europene in vederea demararii unor programe de identificare a patrimoniului nautic existent, scolirea unor oameni in meseriile traditionale ori la ultimii mesteri existenti in tara ori in strainatate in institutii similare, si demararea unor programe prin intermediul carora posesorilor de patrimoniu nautic sa li se asigure partial intretinerea barcilor. Practic ceea ce se face este crearea unor centre tehnologice in care supravietuieste infrastructura traditionala si subventionarea masiva a functionarii ultimelor exemplare ramase. Desi suna simplu si exista si diverse mecanisme pentru a asigura accesul la fundurile europene necesare in romania problema e "lipsa de bani". Practic nimeni nu va subventiona 100% un asemenea program minim 20% din fonduri trebuie sa fie proprii. A doua problema mare e lipsa organizarii, asemenea programe presupun institutii (de stat sau private) cu angajati cu norma intreaga strict pentru acest lucru pentru a putea asigura continuitatea programelor. Iar acesti angajati trebuie sa fie la fata locului, langa barci.
Muzeele etnografice locale ar trebui sa fie pe primul loc in asemenea intreprinderi precum si ONG-urile direct interesate.
 

[solpet]

1. Meseria de maragonz calificat e pe moarte, cei care mai exista sunt batrani si nu mai au ucenici.

Din pacate ceva asemanator se intampla si cu meseria de tamplar.
Tamplari buni sunt greu de gasit.

2. Nu se mai taie lemn pentru barci. Vrei cherestea debitata radial si uscata natural platesti si astepti foarte mult.

Idem pentru mobila de buna calitate.
In afara de PAL, Melacart etc (care s-or fi pretand pt mobilier de birou sau bucatarie) material lemnos de calitate este greu de obtinut prin comert, iar daca da, este de regula de import.

De-a dreptul comic ca intr-o tara unde in subconstient mai persista  teza
- Paduri ca la noi, nu are nimeni!
sa nu poti obtine (in mod legal  si rapid ) lemn de buna calitate, ci se recurge la import.
Prin intermediari (comersanti) care nici ei nu au in tara de bastina, dar stiu cum
"sa conecteze pietele".

Totusi la gatere se mai poate obtine material bun (personal nu am avut niciodata dificultati in aceasta privinta) dar trebuie sa te ingrijesti de transport, uscare, debitare etc.

3. Nu se mai fabrica organe de asamblare navala decat la comanda. Vreti cuie navale ori cumparati din import

Cateva mici  turnatorii de bronz ar putea asigura traiul pt intreprinderi familiale.
Am avut ocazia sa trec pe la asemenea turnatorie in China de Sud, lucrau bine si afacerea se extindea vertiginos...
Piese brute turnate) pentru cabestane, vinciuri, schimbatoare de caldura, stuturi de apa,
ma-rog  aveau o gama larga si erau dispusi sa confectioneze si unicate.

Cu putin timp in urma am vizitat o familie de tigani pe granita ungaro-croata.
Tata si fiu, toarna lagare industriale dar si alte piese din bronz.
In caz de comanda ferma pot turna si clopote (dupa cum spunea batranul, sunt limitati de capacitatea cuptorului la cca 800 kg, ceea ce nu este mult la clopote bisericesti, fiind cunoscute exemplare care au depasit 5 to, dar turnatul clopotelor - cu ornamentele de rigoare si fara fisuri, incluziuni, defecte este o arta.

4. Nu se mai fabrica "smoala
.......
"Smoala" traditionala era de fapt rasina de rasinoase fiarta, ceea ce americanii numesc "pine tar" si avea cu totul alte propietati decat smoala petrochimica moderna. Din cate stiu in UE nu se mai fabrica decat in Suedia si se vinde la sfert de kil.

In noiembrei 2013, la targul Hanseboot din Hamburg am adulmecat aroma divina a unei punti, confectionata din larice si impregnata cu catran de rasinoase.
Mi-am adus imediat aminte de slanina si suncile afumate de bunicul, la fum rece de rasinoase, in regiunea Harghita ;-)
Am stat de vorba cu constructorii - frati, ambii cu specializare in inginerie navala.
Spuneau ca au un mic santier naval (pornit cu cca 300.000 euro credit, garantat de statul estonian) si ca in Estonia acel catran de rasinoase se poate obtine usor, fiind mai multi producatori.
Pe cand eram pustean si cutreieram Muntii Caliman, treceam cateodata pe langa o "distilerie" de terpentina si catran, abandonata (in zona lacului Iezer).
Cu valul de defrisari din Carpati, materie bruta cred ca ar exista din belsug ("ace" de pe crengi, care ori raman in padure, sau se ard) dar revenim la intrebarea (veche)
-Cina sa faca si cui?
In orice caz (si cu tot avansul petrochimiei in materie de solventi) terpentina este un produs cautat si azi
si pretul este chiar "piperat"
(daca e sa cumpar din comert - ocazional, costa sticluta de 100 ml cca 6-9 euro).

Amenzile constau in mii de euro si confiscarea ambarcatiunii. Legea se impune prin supraveghere aeriana cu drone.

Rumpi , ai un like la patrat din partea mea !;-)
Vasazica iarasi se vor accesa bani EU, iar se vor intocmi calculatii de pret astronomice, ca pana la urma
sa se cumpere drept "drone"  jucarii de plastic, Made in China, dar reetichetate ;-)
Restul sumei obtinute (adica grosul) ar trece la capitolul Taxe de intermediere si consulting

Eu zic ca ar fi mult mai eficienta o mica comunitate de vikingi
(sa zicem cca 100 de danezi si cam tot atatea daneze, importate ;-)
care incoruptibili fiind (precum Garda Nordica a imparatilor bizantin)
ar fi obligati sa patruleze cu drakkarele lor apele Deltei.

Oricine calca stramb, arestat imediat si dus la munca silnica
(sapat /dragat canale de irigatii) in functie de gravitatea faptei si  marimea barcii confiscate
de la 3 luni la 1 an.
Poate ar fi un inceput pentru o agricultura neinvaziva si ecologic sustenabila, dar incetez cu prostiile ;-)