Dacia

[Capitanul Nemo]

Despre Expeditia Dacia, de la unul dintre participanti.

http://deltasub.blogspot.ro/2010/10/dupa-douazeci-de-ani.html

[Vali]

Multumim Mircea pentru linkul blogului d-lui Antip. A fost emotionant sa citim in comentarii ca dl. Antip ne citeste postarile de pe forum . Sunt multe de invatat din povestirile de pe blog, ca dealtfel din majoritatea calatoriilor inaintasilor nostri.
Multumim inca o data d-lui Antip pentru ca a asternut online povestea expeditiei Dacia.

Apropo, acum 21 de ani l-am cunoscut la Portita pe unul dintre oamenii care au participat la pregatirea expeditiei pe Marea Neagra cu pluta - Dacia 2050, care l-a avut in echipaj si pe dl. Emil Braharu. E vorba de Volodea din Jurilovca, la vremea respectiva singurul strungar pe o raza de multi kilometri. Volodea avea un velier din lemn imbracat in fibra, de 6 metri si ceva, si mi-a povestit multe din intamplarile anilor '80, relatate si de Ion Manea in cartea care descrie expeditia.
N-am mai auzit nimic de Volodea de multi ani, mi-ar placea sa ne reintalnim si sa-i mai ascult povestile.

[solpet]

Volodea avea un velier din lemn imbracat in fibra, de 6 metri si ceva, si mi-a povestit multe din intamplarile anilor '80, relatate si de Ion Manea in cartea care descrie expeditia.
N-am mai auzit nimic de Volodea de multi ani, mi-ar placea sa ne reintalnim si sa-i mai ascult povestile.

Cu doi ani in urma velierul mai era in port, la Jurilovca, ce-i drept in stare deplorabila.
Nu l-am zarit insu dupa modernizarea portului, care a inclus si o actiune de curatenie generala...

Volodea era si dansul de gasit, dar  nu mai era angajatul Piscicolei.
Reducerile tembele i-au nimicit locul de munca.
Pacat , fiind si bun meserias (strungar).

Pentru mine, care ma simt atasat intr-o buna masura de Jurilovca si sistemul lagunar din imprejurimi
era dureros si in acelasi timp revoltator sa vad cum in decurs de 12..15 ani lacomia, prostia si setea  de bani unei bande
de parveniti
de teapa Nastase-Bombonel, Bittner si alti ortaci de-ai lor au distrus

- o intreprindere (de fapt doua sau trei) cu premize de  succes economic sustenabil,  inca multi ani,
  (daca regulile  pescuitului ecologic ar fi fost luate in serios si piscicultura lasata pe seama expertilor)

- prin activitatea de jaf economic (dar si ecologic) au redus aproape la zero sansele de relansare
  In faza de agonie (2012-2013) Piscicola si-a vandut utilajele la fier vechi,
  inclusiv motoare, reductoare , salupe si pontoane a caror reparatie ar fi fost - cel putin la prima vedere inca rentabila.

  Multi dintre lipoveni au plecat, unii cara moloz sau vegeteaza prin Spania, altii culeg masline si portocale prin Grecia
  si nu mai doresc sa revina pe melagurile natale.
  Trebuie sa fii acumulat multa amaraciune in sufletele lor, daca multi dintre ei sustin cu convingere,
  ca le merge MULT mai bine - in tari serios afectate de criza, fata de perspectivele de pe plaiurile natale

Banda de talhari (in mare parte venetici) care a jefuit si a distrus Delta Dunarii si sistemul Razelm-Golovita-Sinoe
se va cara (daca furtul nu mai renteaza) precum roiul de lacuste

lasand in urma un ecosistem in parte distrus,
ruini economice
si  un strat subtire de populatie locala, impinsa in mare parte la disperare,
fara venituri sigure si fara perspective.

Cele cateva pensiuni si hoteluri pot reprezenta "bucatele de paradis" pentru turisti,
dar ca angajatori au un nr foarte limitat de oferte pt locuri de munca.

Orice initiativa care poate ajuta pe localnici "sa prinda un pic de cheag"
de la apicultura in zonele Deltei  si pana la mobilier impletit din nuiele (sau rachita)
si a confectiona mobilier (de lemn masiv) din soiuri indigene (de ex stejar de mlastina, salcam) sunt binevenite
(incluzand bineinteles si ecoturismul - care da semne incipiente de dezvoltare).

Si ca sa  inchei in ton positiv:
sunt si initiative laudabile (dar putine) gen Fundatia Salvati Delta ,
sau Asociatia Ivan Patzaichin Mila 23 (Rowmania).

[pelicanul]

Ca sa revenim la expeditia Dacia , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! De ce? De unde aceasta idee?

[solpet]

Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun?
Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata!

Cu cat mai solid cu atat mai bine!
Inginerie traditionala, de scoala veche ;-)

Consecintele s-au "remarcat"  la capitolul manevrabilitate.

[Capitanul Nemo]

Ca sa revenim la expeditia Dacia , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! De ce? De unde aceasta idee?

In acele vremuri materialele adecvate constructiilor de barci moderne erau foarte greu sau imposibil de gasit in RSR. In consecinta, se construia cu ce se gasea: lemn de rasinoase, tevi de irigatie sau de sonda. Probabil, acestea din urma erau galvanizate.
Utilizarea sinelor de cale ferata insa este un exemplu ca, in aceeasi perioada, mai lipsea ceva: know-how-ul constructiei barcilor moderne, respectiv s-a translat filozofia constructiilor civile, unde atributele erau: mare, gros, rezistent, intr-un mediu foarte putin cunoscut amatorilor in ale navigatiei.

[Florio]

Ca sa revenim la expeditia Dacia , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! De ce? De unde aceasta idee?

Motivele sunt lesne de inteles si toate stau sub aripa cuprinzatoare a tendintei romanesti generale, de a improviza. Am crescut toti  cu leitmotivul "te descurci".  Oamenii fac antena parabolica din lighean, caruta dintr-o jumatate de masina sau o remorca dezafectata, vodca din pufoaica . Se mai fac azi chiar, barci din tabla zincata prinsa in nituri sau din placi de OSB lipite cu aracet, se improvizeaza mult si peste tot.   
  Doar ca improvizatia nu e buna si la scara mai mare.
Teava de sonda e foarte rezistenta si mai avea avantajul ca se gasea pe acolo la momentul respectiv. Adica se facea rost de ea usor. Asa avu ea norocul sa devina vedeta si sa traverseze oceanul . Teava de irigatie pe post de tangon, a fost mai firava, dar oamenii au trebuit sa se descurce.
  Dezavantajele n-au contat atunci, ele doar au facut grea viata echipajului. O ambarcatiune atat de grea pentru dimensiunile ei (70 de tone !) care sa fie manevrata cu ajutorul vantului ? Este doar meritul echipajului .
Jos palaria pentru toti, au reusit sa faca acea traversada. Chiar mai greu mi-a parut sa duca trimaranul din Romania pana in Gibraltar !

[Capitanul Nemo]

Ca sa revenim la expeditia Dacia , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! De ce? De unde aceasta idee?

Jos palaria pentru toti, au reusit sa faca acea traversada. Chiar mai greu mi-a parut sa duca trimaranul din Romania pana in Gibraltar !

Traversarea Atlanticului, dusi de alizeu si curent, a fost, fara indoiala, mult mai lejera. Daca arunci un pet in ocean in Portugalia are toate sansele sa sfarseasca aruncat pe o plaja in Caraibe. Pana la Gibraltar nu ma indoiesc ca a fost o adevarata odisee.

Dacia a fost prima ambarcatiune romaneasca ce a traversat oceanul. Cinste celor care au facut-o, in conditii atat de adverse.

Pana la urma, ca sa parafrazez un faimos yachtman francez: mai bine sa plutesti fara gratie, decat sa navighezi elegant din fata televizorului.

[deltasub]

In vara lui 1978 am participat la o coborare in grup cu barcile pneumatice pe Siret de la Roman la Galati. Pe  traseu s-au retras toti, am ramas numai eu ca oricum directia era spre casa.Am ajuns in Galati pe la 12 noaptea, asteptand vaporul de dimineata spre Braila. Pe cheu vad o persoana alaturi de un morman de bagaje, printre care era si o timona facuta dintr-o roata de caruta.  Asa l-am cunoscut pe Emil Braharu.    El mergea la  Sulina pentru a construi pluta "Dacia 2050". I-am dat barca mea pneumatica, pentru ca nu aveau. Cand au terminat expeditia, mi-a adus barca pneumatica si mi-a facut cadou un echipament complet de scufundare, pe care la randu-i l-a primit de la un submarin sovietic. Prietenia noastra a durat multi ani, el s-a apucat sa construiasca un trimaran din fibra de sticla la Iasi, eu vizitandu-l deseori  ii  duceam diferite accesorii nautice.  Visul lui era sa faca inconjulul lumii. Ambarcatiunea o facea la el la servici iar pentru aprobari a trebuit sa ajunga pana la "conducerea superioara de partid".
Prin 1987 trimaranul a fost adus demontat cu trenul la santierul naval din Tulcea. Aici l-au asamblat, iar cand l-au pus in apa au inceput diverse probleme. Printe cele mai grave era infiltratia apei pe la inbinarile dintre corpuri dar si prin capilaritate. Se pare ca nu avea gelcoat. O fotografie a acesteia se poate vedea pe site-ul meu, in partea decupata a articolului( dreapta jos): "Motovelierul Dacia pleaca in jurul lumii". Pentru ca expeditia era deja o chestiune politica, s-a hotarat construirea unei alte ambarcatiuni din metal. S-a folosit tehnologia vapoarelor mari si de aceea la final cantarea in jur de 70 de tone. Cam in perioada aceasta am fost cooptat in echipaj, fiind "scos din productie" si am ajutat la constructie. Erau o sumedenie de lucruri de facut, eram un fel de  magazionier si om bun la toate.
Chiar daca la nivel declarativ expeditia avea girul politic, pentru sponsorizare Emil a trebuit sa convinga diverse institutii.A cheltuit multi bani din bugetul familiei pentru diverse deplasari, cadouri, etc. Avea un remarcabil spirit de convingere. Era tipul de om pe care il dadeai afara pe usa si el intra pe geam. Totul pentru un scop: expeditia, iar asta a durat aproape 10 ani.
Sponsorul principal era Dacia Pitesti, pentru care trebiua sa se faca publicitate masinilor romanesti.  Pentru ca pe parcursul navigatiei sa nu fie probleme, sa hotarat sa fim agenturati de Navrom, noi toti primind carnete de marinar. Dar lucrurile nu au mers cum s-a stabilit initial, a venit revolutia si lumea a inceput sa gandeasca altfel, iar la un moment dat am ramas fara bani si a trebuit sa incheiem incheiem.
Referitor la materialele, s-a  folosit ceea ce s-a gasit atunci:
Velele au fost facute din dacron romanesc de la Tomiris Iasi, erau cam mici, pentru ca erau facute pentru trimaranul din fibra, care era mai mic si mai usor.
Pentru catarg nu stiu de ce nu s-a optat pentru  aluminiu, cred ca nu s-a gasit.
Pentru tangoane s-au folosit tevi de irigatie, pentru ca nu am avut alt material. Emil a facut rost de teava de duraluminiu de la o fabrica de aviatie, Avea un diametru de vreo 6 -7 cm, iar la probe s-au indoit. In ultima perioada nu prea mai era interes din partea autoritatilor pentru continuarea lucrarilor, iar noi a trebuit sa ne descurcam cu ce puteam.
A trebuit sa invatam din mers sa conducem barca, am marit suprafata velelor, am prelungit bompresul pentru a  duce cat mai in fata velele urmand sa avem vant purtator. Fiind intr-o tara straina a trebuit sa ne descurcam cum am putut. Am gasit o bucata de sina am sudat-o, am pus balustrada imprejurul bompresului.  Cred ca a fost o solutie buna, trebuia sa suporte tractiunea a doua focuri si mai vibratii ce le facea barca la valuri.
Pentru a manevra  barca trebuia aproape in permanenta sa avem motorul pornit, fiind grea era la cheremul valurilor.  Naviga numai cu vant putrator sau travers. Pentru a depasi Capul Matapan am incercat de sapte ori. Vantul ne-a purtat aproape de Libia si mai apoi spre Algeria si numai in ultimul moment si-a schimbat directia. De multe ori navigam inapoi, dar pana la urma am avut parte si de vanturi favorabile si asa am iesit din Mediterana.
Si in Atlantic am avut o saptamana de vant potrivnic, insa in rest a fost favorabil.

[Capitanul Nemo]

Imi amintesc si acum dimineata in care, in drum spre liceu, m-am oprit la chioscul de ziare si am cumparat Magazin. Acolo am citit sumarul articol despre "motovelierul Dacia", care a pus paie pe focul imaginatiei mele.
Eu unul as fi mai mult decat incantat daca ne-ati povesti mai multe despre calatorie.

[Florio]

Ma alatur si eu, doritorilor de detalii ale calatoriei .
In limita timpului disponibil si a ceea ce a ramas in amintire dupa atatia ani, mi-ar placea sa citesc ce insemna viata la bordul unei ambarcatiuni cu atatea particularitati.

[Vali]

Multumim d-le Antip pentru povestiri, si in primul rand bine ati venit pe forum .
Chiar daca sunteti in prezent in Italia, pentru noi tot "acasa" sunteti. Daca nu deranjam, ma alatur si eu colegilor care ar dori (cu rabdare) sa mai citeasca detalii ale expeditiilor dvs, bineinteles in masura in care gasiti timp si dispozitie sa ni le povestiti. Respect maxim din partea inca unui barcagiu (galatean).

[deltasub]

Nu  am darul scrisului, dar anumite pasaje voi incerca sa le redau, in special in care sunt implicat direct eu. Pe site-ul meu am pus cateva pagini din jurnalul meu. Sper sa se inteleaga ceva.Ce e scris cu rosu, au fost completari la cald,imediat dupa intoarcerea acasa. Eventual as putea raspunde la anumite intrebari. Stiu ca Horia avea intentia sa scrie o carte despre periplul nostru, ar fi neloial sa dezvolt  prea mult subiectul. Florio, poate il convingi sa o termine. Spuneti-mi pe nume, fara "domnul"

[deltasub]

                                                           PROBA PE DUNARE SI MARE
In 1988 Dacia era aproape gata, asa ca s-a decis sa se faca o proba pe Dunare. Am plecat spre Braila ca sa-i aratam barca directorului meu, drept multumire...   Motorul era un 65 cai navalizat (si putin tunat). La fel si reductorul, linia axiala si elicea erau de la salupele de 65 cp care erau cunoscute si fiabile. In compartimentul masina mai era un moto generator de 220- 380v, un inverter 24-220, o triodina de sudura, schimbatorul de caldura, doua baterii de 180A. La greutatea ei barca mergea destul de bine. Pentru ca avea un pescaj de peste doi metri, ne-am impotmolit la Isaccea. Banuiesc ca stiti acel prag,  daca  nu se respecta senalul. Dupa defilare prin fata Brailei am  urcat pe bratul Macin si am mers pana la Carcaliu, eu de origine fiind de acolo. Cand am ajuns in fata satului cativa pescari au inceput sa strige "nashi, nashi" (ai nostri ai nostri), vazind barca rosie si eu vorbind ruseste cu ei! Am oprit si la Galati deoarece Toni Capatina care era si el "scos din productie", era galatean.
Pentru proba pe mare, a fost o adevarata batalie birocratica, cu greu am obtinut avizul de iesire. Cu ani in urma Emil a ajuns pana la Nicu Ceausescu si se pare ca a obtinut verbal o promisiune de sprijin a expeditiei, dar dupa aceea a trebuit sa se lupte cu secretarii de partid, carora le baga mereu in fata ca expeditia are avizul conducerii centrale, iar ei nu indrazneau sa intrebe daca e asa sau nu. Ne-am dat seama imediat ca barca era foarte greu de manevrat la vele. Am stat in portul Tomis o vreme,am facut etalonarea compasului de catre specialisti iar cand faleza era plina de lume faceam cate o iesire de publicizare. Emil avea o vorba "sa luam maul la bulangii", adica sa vada autoritatile ca existam.
Intorsi la Tulcea au trebuit facute unele modificari,  in rest iar lupta pentru aprobari de plecare. Asa am asteptat aproape un an, pana a venit revolutia. Emil a plecat imediat la Bucuresti ca sa trateze cu noile autoritati si a ramas acolo vreo doua luni facandu-i cafele lui Iliescu pe care intamplator in cunostea. Eu am fost nevoit sa ma intorc la servici ca treburile s-au schimbat. Intr-un sfarsit Emil a pus din nou totul in miscare si asa am reusit sa plecam pe 14 mai.   

[pelicanul]

Foarte frumoasa povestea, se contureaza deja epopeea care va urma! Bine macar ca ati pus la punct compasul magnetic, nu ca Radu Theodoru (vezi povestea lui PB despre Decebal) ! Si ati reusit sa redati in citeva cuvinte parfumul epocii (secretari de partid, aprobari, etc).

Am o rugaminte: un plan al constructiei se poate sa gasim pe undeva? Sau macar o schita cu doua trei cote, din memorie? Am vazut ca la un moment dat "Dacia" este denumita "pluta", acum spuneti de "pescaj peste doi metri", as dori, daca se poate, sa imi fac o idee mai precisa despre cum arata constructia.

Multumiri si va rugam sa continuati neaparat povestea, e foarte interesant totul.