Dacia

[Vali]

Multumim pentru detaliile savuroase ale aventurii .
Eu am insa o nelamurire: de unde si cat de exacta e sursa informatiei privind deplasamentul de 70 de tone? Mi se pare imens, mai ales la o multicoca, fie ea chiar si trimaran. Un volum imers de 70 mc e destul de greu de obtinut la dimensiunile trimaranului, insa poate pescajul a fost cel care a crescut volumetria.

Personal, ceea ce povestiti in aceste randuri superbe imi aduce aminte de oamenii indrazneti ai acelor vremuri, cand cu mari greutati si lipsuri s-au realizat lucruri deosebite. Si nu e vorba doar de eforturile conjugate ale pasionatilor, ca in cazul trimaranului Dacia, al expeditiei Dacia 2050 cu pluta pe Marea Neagra, sau a celor doua Decebal.

Au existat in acea vreme cativa pasionati care la nivel individual au realizat lucruri extraordinare, cu dotari minime si eforturi mari. E vorba de galatenii Paul Butusina cu Neutrino, Marian Popovici cu Hoinar, Victor si Liviu Oana cu Phoenix si Bravo, nea Romica si al sau Alona Fan, nea George cu Flamingo, plus Volodea din Jurilovca, sau nea George Hoza din Constanta cu a sa Garboanca, sau profesorul de navomodele din Bucuresti cu velierul cu forme stelate de 8 metri.

Si nu in ultimul rand dvs cu velierul de stejar. Chiar voiam sa va intreb cum a fost pentru dvs aventura constructiei si inmatricularii velierului in acea perioada de privatiuni si restrictii. Sunteti singurul din lista de mai sus pe care (inca) nu l-am cunoscut personal, cu toate ca am auzit multe povestiri despre calatoriile dvs cu vele, de la Marian Bunea din Tichilesti.

[deltasub]

@ pelicanul: Semana cu o pluta, tocmai prin faptul ca era grea, era limitata ca navigatie, lenta etc.Din pacate planuri nu am, insa din foto cu barca suspendata va puteti forma o idee cum era. Din cate imi aduc aminte avea o lungime in jur de 18m, latime 7,5 si pescaj cam 2- 2,3m corpul principal. Latime corp principal 2,5m, latime corpuri laterale cam 1,5m, iar distanta intre corpuri cam 1m, unde erau si rezervoarele de combustibil 5 tone. In corpul principal era dormitorul si compartimentul masina, iar in corpurile laterale,doua rezervoare de apa de cate o tona si cambuza. Aveau si cate doua compartimente etanse. Deasupra dormitorului era careul,bucataria si cabina de comanda.
@Vali: Greutatea am aflat-o de la cela doua macarale la lansare. Chila in forma de U pe 50cm inaltime avea tabla de 20mm, corpul 6mm iar cabina 4mm. Coastele erau ca la vapoare mari in jur de100mm, inte corpuri erau doua grinzi de circa 20x20 cm cu carne de 20mm. Daca aduni toate plus bagaje, material publicitar, cambuza ,apa... iese.
Pe partea nautica si nu numai, au fost doua persoane de la care am invatat multe lucruri: Emil Braharu si Alexandru Patrascu. Emil avea o tenacitate iesita din comun, foarte tehnic  si un suflet mare. Fara el "Dacia" nu ar fi existat, dar nici nu am fi ajuns prea departe, cate probleme tehnice le-a rezolvat pe traseu. Cateodata "le mai inflorea" el in special in fata jurnalistilor, si intrebandu-l de ce face asta ,mia zis: "daca  vor sa auda senzational, asta le spun".
Alexandru Patrascu a fost "gurul" meu in materie de nautica, ne-am scris multe scrisori, eu intreband el imi dadea sfaturi. Prin el am dobandit o coca de barca pe care am definitivat-o la stadiul de velier. A venit din Cluj, impreuna cu Mihai (fiul), la Braila numai ca sa ma ajute la batut fibra peste barca. Eu recompensindu-ma cu lansarea lui "Allegro" la apa, la Braila. A fost si cel care m-a sprijinit moral  in a pleca cu "Dacia".
Au fost multi care au ajutat ca "Dacia" sa se construiasca, si care nu au putut sa faca parte din echipaj , tuturor un mare respect!
Ai amintit de Volodea, acum se pare ca se ocupa de stuparit, dar nu el ci fratele lui(Galic Cernogor) a fost in preajma lui Emil si care s-a "improprietarit" cu un flotor din Dacia de fibra, pe care l-a dus la Jurilovca ca sa faca un trimaran mai mic... Cu Volodea faceam troc cand el construia barca. Eram trimis de Emil cu material de vela la Jurilovca iar Volodea ne dadea peste, care lua drumul Bucurestiului pentru alte materiale. De la Combinatul de fibra si celuloza din Chiscani se aruncau tot felul de materiale la o groapa de gunoi. Eu am gasit un butoi plin de rasina si cum trebuia sa plec cu Dacia nu aveam ce face cu ea. A venit Volodea la Braila si a luat cata rasina avea nevoie pt barca pe care o construia. Bineinteles ca mi-a adus peste. Asa o mana spala pe alta.
Barca cu care vroiam sa ma "privatizez" o gasesti aici: http://www.vikings.home.ro/

M-as simti mai bine daca imi scrieti la persoana intai, Vasile.

[Florio]

Nu  am darul scrisului, dar anumite pasaje voi incerca sa le redau, in special in care sunt implicat direct eu. Pe site-ul meu am pus cateva pagini din jurnalul meu. Sper sa se inteleaga ceva.Ce e scris cu rosu, au fost completari la cald,imediat dupa intoarcerea acasa. Eventual as putea raspunde la anumite intrebari. Stiu ca Horia avea intentia sa scrie o carte despre periplul nostru, ar fi neloial sa dezvolt  prea mult subiectul. Florio, poate il convingi sa o termine. Spuneti-mi pe nume, fara "domnul"

Am sa incerc sa fiu persuasiv pe langa Horia , pentru ca asemenea intamplari emblematice pentru ideea de cutezanta si aventura, merita cunoscute si recunoscute la nivelul lor de valoare.
Poate vom folosi si aceasta iarna, ca adapost pentru niste intalniri de pasionati, asa cum se intampla mereu in extrasezon .

P.S>
  Tarziu, foarte tarziu am observat postarea. Dar indemnul ramane neschimbat.
Mi-am insusit si invitatia culanta si camaradereasca, de a ne vorbi simplu. Ii dau curs si o consider salutara, cu atat mai mult cu cat respectul meu ramane acelasi,  pentru ca el sta in comportament, mai mult decat in cuvinte

[deltasub]

Pe blogul velierului Allegro sunt cateva file din jurnalul lui Dan navigatorul expeditiei: http://allegro.dordeduca.ro/expeditia-dacia-dupa-20-de-ani/
Si mai jos pun cateva randuri scrise mai demult, de care am uitat:

                                        GHITION, GRECIA
Dupa Atena ajungem in zona Capului Matapan pe care incercam sa-l depasim de mai multe ori. Intre timp croim pe o plaja o marire a focurilor cu circa 40% si le coasem la bord. Emil, Horia si Toni stiau sa coasa. Intram in Ghition, un orasel pitoresc si unde intalnim multi europeni stabiliti aici si ducand o viata simpla. Il intalnim pe Fred, un scotian care a umblat prin toata lumea, iar ca bagaje avea doua sacose. Aici am si muncit doua zile in constructii...pentru bani de buzunar.


                                           SICILIA
Am depasit Cap Passero,era noapte eram de cart eu cu Dan, mergeam cu velele intinse dar si cu motor. Vedem in pupa niste lumini de navigatie a unei barci care se apropie. Cand e la travers de noi, pune un proiector sau o lanterna pe noi sa vada ce dihanie zgomotoasa a intrecut. Noi ne suparam ca suntem abordati asa , punem in functiune  DG-ul si indreptam proiectorul nostru de circa 60cm pe intrus. A stins imediat lanterna si a taiat-o cat a putut de repede. Am fost foarte satisfacuti, macar la capitolul acesta stateam bine. Oprire in Licata si apoi Palermo. Am curatat statuia lui Balcescu, am depus o coroana de flori si am fost la cimitirul Rotoli si catacombele Cappuccini, locuri probabile unde este inmormantat patriotul roman. Aici in portul Palermo a fost si o faza bahica: Toni descopera o scurgere de...vin dintr-o cisterna a unui tir ce astepta imbarcarea pe un feribot. Pune un pahar dedesubt, si cand picaturile umplu paharul, constata ca e marfa buna. La noapte lucram profesional, punem un bidon si facem cart ca sa-l schimbam cand se umple. Asa am facut o provizie de vreo zece litri in doua zile.

[gvincentiu]

De'asta-mi plac mie românii: se descurca ei cumva 

[Florio]

Pe blogul velierului Allegro sunt cateva file din jurnalul lui Dan navigatorul expeditiei: http://allegro.dordeduca.ro/expeditia-dacia-dupa-20-de-ani/
Si mai jos pun cateva randuri scrise mai demult, de care am uitat:

                                        GHITION, GRECIA
Dupa Atena ajungem in zona Capului Matapan pe care incercam sa-l depasim de mai multe ori. Intre timp croim pe o plaja o marire a focurilor cu circa 40% si le coasem la bord. Emil, Horia si Toni stiau sa coasa. Intram in Ghition, un orasel pitoresc si unde intalnim multi europeni stabiliti aici si ducand o viata simpla. Il intalnim pe Fred, un scotian care a umblat prin toata lumea, iar ca bagaje avea doua sacose. Aici am si muncit doua zile in constructii...pentru bani de buzunar.


                                           SICILIA
Am depasit Cap Passero,era noapte eram de cart eu cu Dan, mergeam cu velele intinse dar si cu motor. Vedem in pupa niste lumini de navigatie a unei barci care se apropie. Cand e la travers de noi, pune un proiector sau o lanterna pe noi sa vada ce dihanie zgomotoasa a intrecut. Noi ne suparam ca suntem abordati asa , punem in functiune  DG-ul si indreptam proiectorul nostru de circa 60cm pe intrus. A stins imediat lanterna si a taiat-o cat a putut de repede. Am fost foarte satisfacuti, macar la capitolul acesta stateam bine. Oprire in Licata si apoi Palermo. Am curatat statuia lui Balcescu, am depus o coroana de flori si am fost la cimitirul Rotoli si catacombele Cappuccini, locuri probabile unde este inmormantat patriotul roman. Aici in portul Palermo a fost si o faza bahica: Toni descopera o scurgere de...vin dintr-o cisterna a unui tir ce astepta imbarcarea pe un feribot. Pune un pahar dedesubt, si cand picaturile umplu paharul, constata ca e marfa buna. La noapte lucram profesional, punem un bidon si facem cart ca sa-l schimbam cand se umple. Asa am facut o provizie de vreo zece litri in doua zile.

Sau cum ar zice acea vorba de duh,  "Cand viata iti ofera lamai, fa limonada"!   (Optimistii incurabili spun "cand viata iti ofera lamai...cere si-o tequilla  "

Un calator va sti sa foloseasca imprejurarile, in scopul calatoriei. Intamplarile de mai sus confirma.
Iar calitatea grupului, scoate la iveala lucruri deosebite: eu unul nu stiam ca acolo exista o statuie a lui Nicolae Balcescu, as fi trecut prin acel loc fara sa cinstesc memoria luptatorului patriot.

[deltasub]

Si pentru ca in aceste zile sunt multi romani pe Atlantic, am gasit cateva notite prin calculator despre Dacia:
                                         ALGER
Avand vant favorabil am plecat din Palermo si ca directie am tinut-o pe drumul cel mai scurt, chiar daca curentii nu erau prea favorabili. Asa am mers o bucata buna de drum, dar norocul ne-a parasit. Vantul a inceput sa sufle din nord-vest iar noi incercam cu disperare sa inaintam in volte. Eram aproape de coasta africana si trebuia sa luam urgent o decizie. De fapt nu aveam de ales, oricum vantul ne inpingea  spre coasta sau trebuia sa ne intoarcem inapoi. Eram in dreptul orasului Alger, se vedeau luminile orasului. Am hotarit sa intram in Alger, dar ne era frica de acea tara, deja faceam supozitii ce puteam pati acolo. Cand mai erau cateva mile pana la coasta, ca prin minune vantul isi schimba directia spre vest. Intoarcem imediat si punem prova pe Spania, a fost cea mai placuta si rapida navigatie cu vela a Daciei.
                                                           GIBRALTAR
Ajungem in dreptul Gibraltarului noaptea tarziu, Horia, pe buna dreptate vrea sa filmeze intrarea pe zi. Hotarim sa ne invirtim in cerc pana in zori. La un moment dat agatam la elice o setca. Incercam s-o descurcam dar nu reusim.Tragand de setca, la un moment dat vedem un peste in ea, Era un peste spada lung de vreo doi metri. Ce era sa facem, il tragem la bord si Emil se apuca imediat sa-l transeze. Intre timp imi spune sa  sa cobor la elice ca sa descurc setca. Cum eu eram scafandru, am inceput sa ma echipez, cand la un moment dat vad o umbra ce dadea tarcoale. Era un rechin mare care a fost atras probabil se sangele scurs de la peste. Renunt imediat si hotarim sa taiem setca. Facem proba, elicea se invarte cam greu, dar merge. Am descurcat-o apoi in port.

                                                                 CASABLANCA

"M-a trezit un zgomot puternic, ca si cum ne-am fi ciocnit de ceva. In primul moment asa am crezut. Ies afara, baietii sunt alertati, dar nici ei nu stiu ce s-a intamplat. Izbiturile se repeta si ne dam seama ca ne-am pus pe uscat. Datorita valurilor, din moment in moment, primim niste izbituri naprasnice. La un moment dat suntem chiar intepeniti. Este ceata si la  distanta se vad niste lumini si se aude un semnal fonic de ceata. Scapam pe moment si observam curentul e asa de puternic spre mal. Ne chinuim cam o jumatate de ora si incetul cu incetul scapam...  compasele se invart de parca ar fi niste moriste. Tinem directia numai dupa semnalul fonic de ceata pe care il lasam la pupa.
Apoi compasele isi revin( sau poate ne revenim noi) si stabilim directia de iesire W. Asa navigam toata noaptea. Ziua mai schimbam W-SW"