De prin carti adunate, e ceea ce vom dezbate

[gvincentiu]

Am facut un thread nou, chiar topicul cel mare findca nu mere la nicio sectiune (sau merge la toate)
Revazand literatura pe care o am stransa de ici, de acTAolo  am citit cartea "Build the new instant boat" unde autorul zice asa:
1. epoxy se subtiaza cu aceeasi substanta folosita pentru subtierea lacului, ceea ce imediat m-a dus cu gandul la chinul de asta vara cand a tras Vali in fibra calotca RAID, cand nu trecea rasina epoxy (1:1) cumparata de la Europlast prin voalul de 160g/mp de tesatura. Bine, ca am rezolvat-o cu varianta de rezerva: intai epoxy, apoi fibra apoi iar epoxy. Intrebarea este, chiar merge subtiata epoxy cu thinner?
2. tot aici, autorul pledeaza pentru folosirea vopselurilor de ulei, direct peste epoxy
3. Alegerea lemnului este clar si bine explicata, fundamentata pe directia de dilatare preluand un articol din 1923. Exact ceea ce vorbeam astazi, stimate coleg Legendar, aratandu-ti cele cateva" scarf-uri" in filele de bordaj

[Vali]

1. Asa se intampla cand se foloseste un epoxy obisnuit, de viscozitate mare, folosit  de obicei la pardoseli. Avantajul e pretul, dar si la cata munca este, iti vine sa te lasi de meserie (mai ales ca are timpul de oala foarte scurt).
Despre subtierea rasinii epoxy, singura treaba verificata de mine si recomandata de cei din bransa chimicalelor este diluarea cu DBE (ester dibazic). Acesta e compatibil cu rasina, insa se poate folosi in proportie de maxim 10%, fiindca altfel afecteaza serios proprietatile mecanice. Oricum, la 10% DBE nu e mare diferenta de viscozitate, asa ca eu de obicei folosesc rasina "curata", nediluata.
Ma gandesc ca e posibil sa existe si alte variante de subtiere a rasinilor, mai ales daca ne gandim ca fabricantii de rasini dedicate pentru aplicatii compozite folosesc tot epoxy obisnuit, pe care-l dilueaza si-l aditiveaza dupa nevoi. Oricum, diluarea cu "thinner", adica solvent nitrocelulozic, nu am incercat-o si nu cred sa aiba rezultate bune, nefiind compatibil cu rasina epoxy. Si oricum n-as iesi pe apa cu o barca despre care nu sunt sigur ca are rasina ok pe ea.

2. Vopsele sau lacuri pe baza de ulei sau alchidice am folosit cu succes la acoperirea rasinii epoxy. Cel mai bine se aplica prin pulverizare, suprafata ramanand omogena, iar aderenta e suficienta pentru conditiile de folosire a unei barci.

3. E vorba despre taierea clasica a lemnului pentru barci, pe care o gasim si in alte carti sau ghiduri. Aici intervine insa alta chestiune: in momentul cand ne procuram de exemplu lemn uscat de la uscator, nu prea avem posibilitatea ca acesta sa fie debitat dupa modelele din carti. In cazul asta, solutia e constructia elementelor de structura din lemn laminat (stratificat), caz in care orientarea fibrelor nu mai conteaza asa mult, ci rezultatul final, care iese de tip monolit. Mai ales ca laminarea cu epoxy nu mai lasa lemnul sa "lucreze" in zonele de contact dintre straturi, iar acoperirea exterioara cu rasina il izoleaza de actiunea umezelii.

[Rumpi]

Cu privire la punctul 3, alegerea lemnului:
Debitarea radiala (asa ii zice pe romaneste la "quarter sawn" desi e inexact, in desen vedeti si debitare tangentiala care se face tot dupa taierea in sferturi a busteanului) nu se practica la noi in tara decat la comanda. Asta din cauza mai multor motive:
1. Echipamentul utilizat: debitarea radiala mecanizata e fiabila numai cu "banzig" (Bandsaege, fierastrau cu banda continua). Majoritatea exploatarilor forestiere din tara sunt dotate cu  gatter (Gittersaege, fierastrau cu rama mobila, cu lame fixe multiple). Gatterele sunt optimizate pe debitare axiala (de-a latul busteanului, pe diametru), debitarea radiala fiind posibila teoretic, dar nerentabila (pe scurt tre sa fii tampit sa faci asa ceva). Singura varianta rentabila cu gatter e instalarea unei linii de taiere dedicate compusa din mai multe gattere succesive plus echipamentul auxiliar necesar.
2. Pierderile masive de material. In comparatie cu debitarea axiala se pierde aproape dublu.
3. Orientarea industriei. Majoritatea cumparatorilor de lemn debitat nu are nevoie de debitare radiala. Majoriatea firmelor fac parchet, dusumele, mobila, sau il folosesc la aplicatii structurale. Firmele care au nevoie de debitare specifica prefera sa cumpere busteni si sa debiteze cu utilajele proprii, avand astfel controlul asupra calitatii si alegerii. Astfel de firme produc de obicei grinzi structurale laminate si profile pentru ferestre si usi. Investitia pentru echipamente proprii se renteaza deoarece produsul nu se vinde la metru cub ci la metru liniar.

Toata poliloghia duce la urmatoarea situatie: in comertul autohton de specialitate ai de ales intre lemn debitat axial in diferite clase de calitate (asta daca lemnul e sortat, de multe ori se ofera la gramada, fara sortare) cu vanzare la metru cub, sau produse finite care se vand la metru liniar sau patrat si au pret prohibitiv in cantitate mare.
Ce poate face un constructor de barci din lemn (parerea mea):
1. Daca e profesionist cea mai buna optiune e achizitionarea unui banzig mic (chiar si unul cu avans manual) si debitarea proprie.
2. Daca e un amator care are nevoie de o cantitate mare de lemn (face ditamai iahtul) sau e un profesionist care cumpara lemn odata pe an (are comeni putine, face barci mici, etc.), varianta optima e identificarea unei exploatari care are banzig si debitarea la comanda a lemnului necesar. Asta inseamna de obicei deplasarea la locul faptei si achizitionarea intregului bustean, urmata de debitare. Are avantajul ca vii acasa cu lemnul taiat la dimensiunile si calitatea din proiect. Dezavantajul major este uscarea, adica trebuie sa astepti. Alte dezavantaje includ preluarea pierderilor de taiere si sortare (cumperi bustean nu cherestea) si deplasarea in parchet (in Romania postdecembrista nu ai cum sa negociezi asa ceva la telefon si sa astepti coletul, eventual doar daca ala care alege si taie e fratele, cumantul, socrul sau alt forumist pasionat de barci).
3. Daca e un amator care are nevoie de o cantitate mica de lemn (iola, lotca, alte chestii plutitoare) ramane alegerea din oferta comerciantilor specializati. Asta implica gasirea unui comerciant cu stoc mare, deplasarea personala in depozit si vazut/pipait zeci de metri cubi de material.
Pentru ca majoritatea dintre noi o sa fim in aceasta situatie aici cateva opinii personale:
   a) NU vorbiti cu seful al mare despre intentiile voastre. Vorbiti cu holoangaru care muta lemnul. O hartie de zece lei la tipul care aranjeaza scandurile in depozit si explicatia necesara pe limba lui (sa fie drept, fara noduri, din ala adus anu trecut) si brusc nu mai trebuie sa vedeti fiecare scandura din depozit.
   b) Alegeti scanduri cu fibra cat mai paralela. O privire in capul scandurii si o privire de-a lungul marginilor releva totul. Evitati scandurile unde fibra se termina intr-o parte.
   c) Evitati scandurile cu diferente mari de spatiere a inelelor de crestere.
   d) Evitati scandurile unde se vede clar inima copacului adica scandura care arata asa   (((((((((O)))))))))  la capat.
   e) Evitati scandurile cu diferente de culoare pe ele.
    f) Pentru aplicatii specializate cumparati lemn finisat chiar daca e mai scump. Diferenta de calitate merita. De exemplu pentru o chila in loc sa cumparati o grinda de constructii luati o grinda pentru rame de ferestre sau usi. 
    g) Explorati produse alternative. Cine face strip-plank poate sa cumpere direct lati pentru acoperis in loc de cherestea. Ochii mari la vanzatorii de lemne pentru interior (parchet, dusumele, deck-uri, etc.). Daca va spun ca nu vand decat cantitati mari cereti o "mostra". Dintr-un metru de mana curenta de tek faceti o echee, dintr-o bucata de deck iroko o carma sau un derivor fara moarte. Doua trei bucati de lemn exotic nu va omoara portofelul si la locul potrivit imbunatatesc si infrumuseteaza ambarcatiunea.
    f) Ochii mari si mana rapida cand se toaleteaza parcurile. Se taie adesea crengi cu fome ciudate care abia asteapta sa devina bucati din barca dumneavoastra. Stejar, salcam, castan, tisa, etc.  Un loc bun pentru uscat lemn verde e sub canapea in sufragerie.
   g) Cand treceti pe langa containere pentru deseuri de constructii aruncati o privire inauntru. Rame de ferestre si usi, glafuri interioare, bucati de mobila, bucati de dusumele, bucati de polisitren extrudat (pentru flotoare, fendere), toate asteapta o noua viata. Totul lemn uscat ani de zile, totul gratis. Si ce daca sunt scurte. Incap mai bine in masina. Traiasca imbinarea cu plan inclinat (scarfing) si sa-i odihneasca dumnezeu pe aia de-o inventat strip-plankingul si epoxi. Cred ca din lemnaria rezultata din reabilitarea unui bloc comunist iese o iola clasa I. (Ma duc sa visez la un atelier in care sa pot aduna si asambla toate lemnele pe care le-am vazut aruncate de altii.)

P.S. daca adminul considera ca am poluat topicul sa mute postul unde considera mai bine.

[Vali]

Multumim Rumpi pentru inca un compendiu . Eu sunt de exemplu undeva intre situatiile 2 si 3, si am avantajul ca am cateva uscatoare pe aici, unde pot merge sa-mi aleg absolut tot ce ma intereseaza, discutand direct cu seful al mare. Preturile sunt destul de bune, ritmicitatea acceptabila, iar esentele lemnoase calitative.

Despre "poluat topicul", nici vorba, din contra noi iti multumim ca-ti faci timp sa scrii si sa ne dai idei bune .

[gvincentiu]

Impresionat de o alta carte, http://www.bruceroberts.com/public/HTML/SAILBOAT-CD.htm am ramas uimit de Fred Rebel care acum 100 de ani si-a construit singur instrumentele de navigatie pentru a pleca peste ocean. Cel putin sextantul si lochul ar trebui sa face parte din istorie. Nu stiu daca sunt expuse undeva. Pentru acele timpuri, dar si pentru noi Fred Rebel este un exemplu in multe, multe sensuri.
O sa incerc sa fac si eu un sextant, mai ales ca azi avem si mai multe variante pentru materiale: http://www.tecepe.com.br/nav/CDSextantProject.htm

[gvincentiu]

Insă am downloadat un *.pdf cu toată documentația. Cu 2 lei mi-am făcut și eu un sextant asemănător: 1 leu hârtia autocolantă, 1 leu oglinzile și cam atât. Piesele de lego îs recuperate de prin gunoaiele ce trebuiau aruncate, CD-ul la fel, lama de cutter nu se pune. Am făcut paralelismul oglinzilor, montez un filtru dintr-o dischetă și-i dau drumul la treabă. Îs curios de eroare... Oare voi putea spune GPS sucks?

[Florio]

Si eu sunt curios foc ! Un sextant costa o gramada de bani, iar oferta e minuscula .
Daca iti reuseste esti mare ! Vorba lui Hetruc, imi fac un tatuaj cu tine .

[cristiantutuianu]

http://www.tecepe.com.br/nav/XTantProject.htm

[pelicanul]

@gvincentiu
Ce ai facut pina la urma cu CD sextantul? Mai era cineva pe barcaholic care vroia sa faca un sextant din traforaj si sa foloseasca doar fisierul de printat vernierul. Nu stiu ce s -a intimplat pina la urma ...

In orice caz, cred ca, pentru navigatia costiera care se face pe la noi, este mult mai util un compas de relevment, chiar si cu o gradatie mai grosiera. M -am jucat saptamina trecuta la bordul lui "Lindor" cu asa ceva si, spre surprinderea mea, am obtinut o eroare de doar 1/4 de minut de grad la stabilirea pozitiei (verificat cu GPS -ul), adica aproximativ 400 - 500 m. Spun spre surprinderea mea pentru ca a fost prima data cind am incercat practic asa ceva (relevmente si lucru pe harta) si eram pe o mare cu hula de vreo 1,5 - 2 m care ne cam juca in toate partile.

[gvincentiu]

Este gata de a fi folosit, i-am aliniat chiar si oglinzile. Mai trebuie sa-i pun filtre pentru soare. O sa folosesc o discheta pentru asta si alte piese de LEGO. Citisem intr-o carte ca o eroare de 5 nm era acceptata de el, cu un astfel de instrument, empiric.
Ceea ce ai obtinut tu cu sextantul vs. GPS este mai mult decat perfect (numai in lb. română exista așa ceva), daca ai facut observații și măsurători astronomice (desi ma indoiesc) folosind prima oara sextantul.
O asemenea eroare sextant vs. GPS ar fi acceptabila pentru masuratori costiere.
O sa-i fac o poza maine.

[pelicanul]

Nu am facut observatii astronomice ci navigatie costiera.
Nu am folosit un sextant ci un compas de relevment. Tocmai asta era ideea!
Am folosit doua metode:
1. Doua relevmente succesive la farul Tuzla (dublarea capului): eroare 1/2 de minut de grad.
2. Doua relevmente simultane la farul Tuzla si la turnul TV Techirghiol: eroare 1/4 de minut de grad.
De asemenea, verificarea vitezei in baza de 1 mila. Eroare 1/2 nod.
Totul folosind un compas de relevment cu diametrul rozei de vreo 12 cm.

[gvincentiu]

La masurarea relevmentelor simultane, mai intai se masoara cel care este mai in prova/pupa (se misca mai incet), apoi cel care este cel mai aproape de travers. Asa ai erorile cele mai mici. Ceva, ceva imi mai aduc aminte de la navigatia costiera.

[gvincentiu]

Printre putinele lucruri pe care mi le mai aduc aminte de la orele de engleza din liceu este urmatorul: diferenta intre navy, officer, sailor etc., intre diferitele denumiri ale marinarilor. Ni s-a explicat, insa la sfarsit a venit cu o adaugare: perceptia generala era/este ca numai cei din Royal Navy sunt marinarii adevarati, ceilalti de pe navele comerciale fiind un fel de personal de marina asimilat comerciantilor. Asta mi-a ramas in cap despre englezi, de acum aproape un sfert de secol. Citind recent cartea lui Retinschi, http://www.novaly.ro/0,247,-mari-navigatori-in-jurul-lumii-alexandru-retinschi.html am gasit inca un pasaj despre colonialistii de atunci si atitudinea lor, pasaj care m-a intrigat:

[gvincentiu]

Rasfoind pe net, am gasit un link pe un site rusesc de yachturi, unde e si o carte a lui Jimmy Cornell. Pentru cine e interesat: http://seatracker.ru/tracker.php?f=111