Siguranta navigatiei

[Florio]

Man overboard la Volvo Ocean Race in cursul zilei de ieri.
Conditiile meteo nu au permis ambarcatiunilor (care erau in cursa) din apropiere sa vina in ajutorul echipei pentru cautari.

In conditii de furtuna s-a luat decizia de a opri cautarile.

https://www.stuff.co.nz/sport/other-sports/102614601/tributes-paid-to-volvo-ocean-race-sailor-who-fell-overboard

Am văzut informațiile despre accident, e tragic, dar logic de înțeles decizia. Furtunile din Roaring Forties sunt foarte puternice, condițiile de a găsi omul căzut peste bord duc șansele la zero, în schimb măresc șansele de risc pentru restul echipajului. Risc inutil, deoarece temperaturile acolo sunt acum în jur de 4 grade celsius. Evidența spune că în cele mai optimiste scenarii, ar reuși să găsească un trup neînsuflețit.
Harta meteo arată cam așa:

[Alex1958]

https://www.agerpres.ro/sport-extern/2018/03/29/yachting-john-fisher-era-probabil-inconstient-cand-a-cazut-in-apa-conform-echipei-sale--82506

[pelicanul]

Din pacate se intimpla si la munte: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-barbat-de-42-de-ani-a-murit-in-urma-unui-accident-de-rafting-de-pe-defileul-jiului.html Nu e bine sa te joci prea mult cu mama Natura.

[DoiNomazi]

Din pacate se intimpla si la munte: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-barbat-de-42-de-ani-a-murit-in-urma-unui-accident-de-rafting-de-pe-defileul-jiului.html Nu e bine sa te joci prea mult cu mama Natura.

Cel mai afectati sunt cei dragi, ramasi in urma... Imi pare rau.. Cand e sa-ti vina ceasul, iti vine...

[Florio]

Din pacate se intimpla si la munte: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-barbat-de-42-de-ani-a-murit-in-urma-unui-accident-de-rafting-de-pe-defileul-jiului.html Nu e bine sa te joci prea mult cu mama Natura.

A fost o întâmplare nefericită și cu totul surprinzătoare.
Am vorbit cu Cătălin imediat după aceea. Era devastat. Arthur îi era prieten și unul dintre instructorii atestați și experimentați pentru rafting.
Cum s-a putut ca dintr-o barcă de atâția oameni fără experiență să moară chiar cel experimentat, asta e peste înțelegere.
Problema nu a fost accidentul în sine, că bărcile de rafting se răstoarnă, asta este activitatea de aventură sportivă.
Marea problemă a fost că autoritățile au definitivat acest accident, făcând să se finalizeze cu un deces. SMURD nu a venit la nici o insistență. Salvarea din orașul învecinat (10 km) nu a venit. A sosit după multă vreme, o salvare de la 60 de km, al cărei echipaj nu era dotat pentru caz.
Au încercat o resuscitare inutilă și au pronunțat decesul. Inutilă zic, fiindcă unui om aflat în hipotermie nu îi faci resuscitare decât după ce l-ai adus la o temperatură care să susțină funcțiile vitale.
Cătălin și cei de la Green Adventure, au făcut intervenții la telefon, până la Arafat. Dar cum se știe, până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.
Au reușit să facă rost de o pătură electrică și cele necesare, l-au găsit undeva la o morgă, dar abia atunci era târziu, abia atunci semnele decesului se instalaseră: corpul ajunsese la temperatura ce permitea resuscitarea, dar cine să i-o facă? Cei ce trebuiau să știe asta, l-au abandonat pe o masă de morga.

Ca tablou general, prietenii noștri organizaseră evenimentul în scop caritabil, pentru a dona fondurile strânse, misiunii de "Salvare a Jiului", fiindcă de mai bine de un an se luptau cu cei ce distrugeau ecosistemul acela, construind   fără autorizație diverse baraje și betonări.
La eveniment veniseră televiziuni să sprijine mișcarea aceasta, făcând public scopul și desfășurarea.
Și tocmai într-o astfel de acțiune frumoasă, s-a petrecut inevitabilul care a transformat totul într-o tragedie cumplită. 

[DoiNomazi]

Erau imbracati pentru temperatura apei?

Din reportaj parea sa reiasa ca impactul cu stanca a fost cauza, sau una din cauzele importante, ale decesului.

Deci hipotermia a fost cauza principala a decesului? N-a fost impactul cu stanca si nici hidrocutzie?

De cate ori sunt in ape reci cel mai tare ma tem de hidrocutie, mai ales daca e cald afara si m-am incins la padelat.

LE: In general e bine sa fii independent si sa ai ce-ti trebuie pentru prim-ajutor la fata locului, pentru a nu te baza pe ajutor din afara. Spun asta pentru ca la fiecare iesire luam in calcul tocmai faptul ca nu va veni nimeni sa ne scoata din belea. Pe orice garla iesim, la cald, sau la frig, departe, sau mai pe langa oameni, avem obligatoriu in buzunarul PFD-ului, sac din folie, mini trusa de prim ajutor cu pansamente, accelerator de coagulare a sangelui, vreo 2-3 pastile, o bara de ciocolata, stroboscop si oglinda de semnalizare. Unde e cazul, si un PLB si un VHS marin. Oare, sa nu fi avut cu ei o folie izolanta pentru prevenirea hipotermiei?

Ar fi putut sa-l imbratiseze ceilalti pentru transfer de caldura de la corp la corp.

Era cineva din echipaj pregatit pentru o astfel de situatie?

Daca relatarea este corecta, este trist sa mori pentru ca n-a venit SMURD-ul la timp, sau pentru ca cei de la serviciul de salvare local nu s-au priceput. Cu atat mai mult n-as vrea sa astept sa fiu ajutat de nepriceputi.

Sigur ca e usor de dat cu parerea de la distanta,  post-factum. Trist. Foarte, foarte trist si in acelasi timp o lectie importanta. In vara ne intoarcem printre sloiuri si apa de 2 grade departe de orice ajutor exterior si teama de apa rece ne este in continuare foarte puternica.

[Florio]

Erau imbracati pentru temperatura apei?

Din reportaj parea sa reiasa ca impactul cu stanca a fost cauza, sau una din cauzele importante, ale decesului.

Deci hipotermia a fost cauza principala a decesului? N-a fost impactul cu stanca si nici hidrocutzie?

De cate ori sunt in ape reci cel mai tare ma tem de hidrocutie, mai ales daca e cald afara si m-am incins la padelat.

LE: In general e bine sa fii independent si sa ai ce-ti trebuie pentru prim-ajutor la fata locului, pentru a nu te baza pe ajutor din afara. Spun asta pentru ca la fiecare iesire luam in calcul tocmai faptul ca nu va veni nimeni sa ne scoata din belea. Pe orice garla iesim, la cald, sau la frig, departe, sau mai pe langa oameni, avem obligatoriu in buzunarul PFD-ului, sac din folie, mini trusa de prim ajutor cu pansamente, accelerator de coagulare a sangelui, vreo 2-3 pastile, o bara de ciocolata, stroboscop si oglinda de semnalizare. Unde e cazul, si un PLB si un VHS marin. Oare, sa nu fi avut cu ei o folie izolanta pentru prevenirea hipotermiei?

Ar fi putut sa-l imbratiseze ceilalti pentru transfer de caldura de la corp la corp.

Era cineva din echipaj pregatit pentru o astfel de situatie?

Daca relatarea este corecta, este trist sa mori pentru ca n-a venit SMURD-ul la timp, sau pentru ca cei de la serviciul de salvare local nu s-au priceput. Cu atat mai mult n-as vrea sa astept sa fiu ajutat de nepriceputi.

Sigur ca e usor de dat cu parerea de la distanta,  post-factum. Trist. Foarte, foarte trist si in acelasi timp o lectie importanta. In vara ne intoarcem printre sloiuri si apa de 2 grade departe de orice ajutor exterior si teama de apa rece ne este in continuare foarte puternica.

Reportajul era făcut ad-hoc, de reporteri care veniseră să filmeze evenimentul caritabil.  Apa e extrem de rece în această perioadă, încă se mai topesc ghețuri în munte. O greșeală a lui Arthur a fost că nu purta costum întreg, ci a ales varianta scurtă (mânecă, picior). Ceilalți din barcă, fiind turiști pasionați de sportul acesta, au primit echipamentul întreg, dat de Green.
Toți s-au lovit de peretele acela cu viteza dată de barcă, toți purtau căști. Din șoc îți poți pierde cunoștința un minut, dar cumulate, pierderea cunoștinței, faptul că șuvoiul l-a ținut circa 2 minute sub apă până vesta a fost capabilă să învingă forța apei, durata recuperării dat fiind locul greu accesibil, hipotermia instalată în această durată, greutatea sosirii echipei de intervenție, modul greșit al lor de a aborda problema....etc..etc...
Sigur că și colegii știau să aplice primul ajutor, numai că acolo era nevoie și de un echipament medical special.

A fost combinația tip "wrong place, wrong time". 

[DoiNomazi]

Reportajul era făcut ad-hoc, de reporteri care veniseră să filmeze evenimentul caritabil.  Apa e extrem de rece în această perioadă, încă se mai topesc ghețuri în munte. O greșeală a lui Arthur a fost că nu purta costum întreg, ci a ales varianta scurtă (mânecă, picior). Ceilalți din barcă, fiind turiști pasionați de sportul acesta, au primit echipamentul întreg, dat de Green.
Toți s-au lovit de peretele acela cu viteza dată de barcă, toți purtau căști. Din șoc îți poți pierde cunoștința un minut, dar cumulate, pierderea cunoștinței, faptul că șuvoiul l-a ținut circa 2 minute sub apă până vesta a fost capabilă să învingă forța apei, durata recuperării dat fiind locul greu accesibil, hipotermia instalată în această durată, greutatea sosirii echipei de intervenție, modul greșit al lor de a aborda problema....etc..etc...
Sigur că și colegii știau să aplice primul ajutor, numai că acolo era nevoie și de un echipament medical special.

A fost combinația tip "wrong place, wrong time".

Un reporter e reporter 24/7/365. A fi jurnalist nu e o meserie tip 9-5, ci un mod de a exista. Cel putzin asta le spun celor tineri, aflati la inceput de drum... Si de foarte multe ori se intampla sa pleci la un eveniment si pe drum sa intalnesti o situatie in care sari din masina pentru a relata o alta intamplare proaspata la care nu te asteptai. Principiile de angajare a oricarei situatii sunt identice si intrate in "reflex". Stii ce elemente trebuie sa cauti pentru a relata faptul cu obiectivitate si acuratatzea detaliilor. Ca reporter, nu interpretezi, nu asumi si daca nu stii ceva, nu deschizi gura la microfon pana nu te informezi si verifici informatia. Altfel, esti doar un propagator de "barfe" si impresii personale fara valoare concreta.

Adica, indiferent de ce s-au dus reporterii aia acolo, noua intorsatura a faptului trebuie relatata corespunzator. Exista o serie de exercitii menite sa slefuiasca abilitatile reportajului in direct, care te ajuta sa te adsptezi la orice intorsatura neprevazuta a situatiei. In fine... reporterii nu au nici o scuza dacs au "interpretat" eronat cauzele decesului.

Nu mai insist cu necesitatea costumului adecvat pentru temperatura apei. Casca si PFD-ul probabil ca si-au facut datoria.

[Vali]

Eu, ca un barcagiu pasnic si cu respect pentru cei din jur si grija pentru propria persoana, ma tot gandesc ce gasesc unii in treaba asta cu "dependenta de adrenalina". La fel ca si caiacistul rasturnat pe furtuna pe 3 septembrie 2014 in largul marii la Sf. Gheorghe (povestea e cu cateva pagini mai inainte).

Ce cauta oamenii astia care se pun singuri in pericol, facand rafting pe apa foarte rece si foarte violenta? Ce e asa de greu de imaginat ca-ti poate sosi ceasul in orice moment? Ce au cautat cei 3 care au murit in Fagaras acum 2 saptamani, culmea fara sa fie vreo avalansa?

Acum 3 zile in muntii Macin ne dadeam eu si fata mea cu mountain bike-urile, si am dat iar peste niste nasoi din-astia, de data asta cu motoare de cros. In afara zgomotului infernal si disconfortului cauzat drumetilor pasnici, respectivii n-au gasit vreo placere, dimpotriva s-au pus singuri in pericol, drumul fiind foarte accidentat si pericolul caderii in prapastii prezent la fiecare pas.

Pana la urma fiecare asemenea tragedie e o lectie, din pacate tardiva pentru cei direct implicati. Cand lipovenii iti spun ca pe vremea asta nu iese nimeni pe mare, doar dobitoc sa fii sa arati ca tu esti mai zmeu, si sa te rastorni in largul marii, sa pierzi caiacul, si singura ta salvare sa fie telefonul cu gps cu care iti anunti pozitia RIB-ului politiei de frontiera.

Scuze daca am deranjat cu ceva, dar n-am sa-i inteleg vreodata pe cei care se pun si pe ei si pe altii in pericol in diverse sporturi extreme la moda.

[DoiNomazi]

Eu, ca un barcagiu pasnic si cu respect pentru cei din jur si grija pentru propria persoana, ma tot gandesc ce gasesc unii in treaba asta cu "dependenta de adrenalina". La fel ca si caiacistul rasturnat pe furtuna pe 3 septembrie 2014 in largul marii la Sf. Gheorghe (povestea e cu cateva pagini mai inainte).

Ce cauta oamenii astia care se pun singuri in pericol, facand rafting pe apa foarte rece si foarte violenta? Ce e asa de greu de imaginat ca-ti poate sosi ceasul in orice moment? Ce au cautat cei 3 care au murit in Fagaras acum 2 saptamani, culmea fara sa fie vreo avalansa?

Acum 3 zile in muntii Macin ne dadeam eu si fata mea cu mountain bike-urile, si am dat iar peste niste nasoi din-astia, de data asta cu motoare de cros. In afara zgomotului infernal si disconfortului cauzat drumetilor pasnici, respectivii n-au gasit vreo placere, dimpotriva s-au pus singuri in pericol, drumul fiind foarte accidentat si pericolul caderii in prapastii prezent la fiecare pas.

Pana la urma fiecare asemenea tragedie e o lectie, din pacate tardiva pentru cei direct implicati. Cand lipovenii iti spun ca pe vremea asta nu iese nimeni pe mare, doar dobitoc sa fii sa arati ca tu esti mai zmeu, si sa te rastorni in largul marii, sa pierzi caiacul, si singura ta salvare sa fie telefonul cu gps cu care iti anunti pozitia RIB-ului politiei de frontiera.

Scuze daca am deranjat cu ceva, dar n-am sa-i inteleg vreodata pe cei care se pun si pe ei si pe altii in pericol in diverse sporturi extreme la moda.

Sunt de acord  cu tine, Vali, in privinta deranjului (poluare, zgomot, aglomeratie, periclitarea sigurantei) provocat altora  in timp ce unuia ii place un anumit tip de activitate, dar cand respectivul face ceva ce nu deranjeaza in mod direct pe nimeni, nu-mi permit sa-i judec apetitul pentru adrenalina, recorduri, recunoasterea unor aptitudini, sau ce l-ar mai putea imboldi sa desfasoare activitatea respectiva.

Stii cum e, fiecare cu pasarica si cu steaua lui...

Daca respectivul, sau respectivii, nu deranjeaza si nu pericliteaza viata nimanui, daca intelege, sau inteleg, in ce se baga si este constient de potentialele consecinte, chiar daca eu am imbatranit si am imbratisat un alt ritm, nu ma simt indreptatit sa le pun la indoiala entuziasmul si motivatiile. Cu bunul simt de rigoare, e loc pentru toti...

Cazul prezentat de tine pare o situatie in care nesimtirea lor a propulsat motoarele si iti inteleg perfect indignarea.

Nu sunt pasionat de whitewater rafting, nu ma voi urca niciodata intr-un kayad de ape repezi, dar ii inteleg si ii asmir pe cei pasionati de asta. Nu stiu nimic despe kayak-ul rasturnat la Sf. Gheorghe, deci nu pot comenta, dar cand conducatorul barcii cu turisti de pe Dranov (nu stiu daca era lipovean, sau nu) ne-a spus ca nu se poate iesi pe Razem ca sunt valuri, mi s-a parut un caz clasic de "fiecare cu soarta lui" si ne-am continuat cursul U-Boat-ului.

Sper ca nu interpretezi asta ca pe un gest de bravada, sau doar incapatanare stupida. Pentru mine ramane cea mai pretzioasa si draga manifestare a exercitarii libertatii individuale.

Nu stiu daca este gresit, sau nu, dar daca vreau sa fac un anumit lucru ma simt cu adevarat liber daca am macar posibilitatea unei tentative...

Conducatorul barcii cu turisti, sau pescarul, priveste, citeste si intelege Razem-ul din perspectiva experientei lui cu ambarcatiunea respectiva pe Razem si nu are acces la datele furnizate de o tura intr-un kayak. Evident, asta nu inseamna ca unul din kayak stie mai bine, sau mai multe, ci doar ca si le stie "p-ale lui".

Cand am iesit la mal la Sarichioi, cei cativa pescari locali priveau cu neincredere U-Boat-ul si mormanele de bagaje de pe punti...

Unul din ghizii din Kilimanjaro ne-a "garantat" la intrarea pe poteca ca nu avem nici o sansa sa ajungem in varf cu rucsacii in spate. Dupa ziua a sasea din noua a zis ca eu poate voi reusi, dar M. nu va ajunge. Am ajuns amandoi cu rucsacii pe carca. Si sunt multe alte cazuri similare cand un localnic a asumat ca experienta lui intr-un anumit tip de activitate in zona unde traieste si activeaza este net superioara experientei unuia sosit din afara...

Uneori e asa, alteori, nu.

Incercam sa ne intoarcem printre sloiuri la padela, desi am cam inceput sa imbatranim si eu si M, nu din foamea de adrenalina, ci pentru ca asa simtim chemarea. Povesteam pe FB unui barcagiu cunoscut ca lenea si dorinta de confirt ma cheama spre un 4x4 si paduri tropicale si aproape ca speram ca M. sa fie coplesita de aceeasi lene si sa voteze pentru Australia. Dar si ea a auzit aceeasi chemare a nordului.. Dracu' stie ce va fi si singurul lucru de care suntem siguri cu adevarat este ca va fi ce e menit sa fie.

M-am intrebat uneori ce vor zice cei ce ne cunosc daca e sa fie sa nu ne intoarcem din calatorie si stiu ca vor fi multi care vor zice ca ne-am cautat-o cu lumanarea, etc.  fiecare are dreptul la opinie si gura lumii e sloboda.. pace lor sau "fuck them!", fiecaruia cum i se potriveste...

Macar mor impacat ca am incercat sa ne traim viata asa cum ne-am priceput sa raspundem chemarilor...

Ar fi multe de povestit pe tema ingradirilor impuse de cutumele unei comunitati locale, mituri urbane, legislatie neadecvata sau doar incorect interpretata/aplicata, ingradiri religioase, sau pseudo-morale, abuzuri de putere, autoritate, etc., dar ma opresc aici...

LE:  Vorba ta, scuze daca am deranjat pe cineva..

[Vali]

Adrian, eu te inteleg foarte bine, din cauza ca am si eu nebunelile mele.

Diferenta e ca tu ai experienta vasta, ceea ce pot sa spun si eu despre activitatile outdoor in care sunt implicat. La experienta se adauga acea picatura de bun simt care ne face sa ne dam singuri seama daca e cazul sau nu sa ne bagam in acel moment in acea activitate.

Ne cunoastem bine si limitele, si echipamentele, si asteptarile etc. Din cauza asta nici eu nu ma sinchisesc daca-mi spune lipoveanul ca nu e de iesit pe apa, fiindca eu stiu bine ce pot eu si ce poate barca mea raportat la a lui.

Necazul e ca azi e o invazie de habarnisti implicati in toate felurile de "sporturi extreme". Acestia, in afara ca nu au experienta, mai sunt si teribilisti, infatuati, pentru ei contand popularitatea pe facebook sau instagram. Iar cand treaba se sfarseste prost, de vina e oricine, SMURD-ul, Salvamontul, ambulanta, medicii incompetenti etc, numai ei nu.

Daca aia cu motoarele cros cadeau in prapastie, pana ajungea cineva la ei mureau de cateva ori, avand in vedere ca in Macin nu exista Salvamont, iar accesul in prapastii e cvasi-imposibil din cauza grohotisului si bolovanilor uriasi rezultati din exploatarile de cariera de atatea sute de ani.

Asta e diferenta - sa stii cand si unde sa te bagi si cand sa stai linistit, astfel ca sa nu te pui in pericol nici pe tine, nici pe cei care ar trebui sa te salveze.

[Florio]

Multă pasiune în spusele voastre. Într-un registru ceva mai relaxat punctez și eu cu două vorbe :
Când cochetam cu parapanta, am întrebat instructorii care sunt riscurile de accidente. Mi s-a spus că accidente sunt rare și în general doar la neinițiați și la cei deja profesioniști. Neinițiații se pierd și greșesc lucruri simple, iar profesioniștii fac tot felul de acrobații, fiind siguri de ceea ce știu.
Doar că natura are multe variabile, care adesea dejoacă și cele mai sigure planuri.
Mai popular spus, "când e să te ia dracul, te ia și din brațele popii"

Acum, între mersul pe o apă repede și zburat, aș prefera apa (dacă se întâmplă ceva în aer, de zburat n-am învățat. De înotat mai am șanse).
Cazul de față arată că dintr-o barcă plină de neinițiați, singurul accidentat a fost instructorul (cu școli de white-water în palmares) care avea sute de ore de mers pe apă și experiențe de toate felurile.
Accidente se întâmplă, acesta fiind unul greu de închipuit, un cumul de neșanse ducând la o tragedie.
Dumnezeu să-l odihnească.

P.S.
Activitățile de sport extrem n-or să ia sfârșit. Până și Parcul Aventura implică riscuri prin faptul că mergi agățat de cabluri prin copaci. Pe acest model au căzut oameni dintr-un scrânciob, în parcul de distracții. N-aș putea să învinovățesc partea aceasta din oameni, care caută să iasă din activitatea banală, pentru simplul fapt că și noi, ieșind pe ape, ne asumăm niște riscuri mari. Cât timp nu avem branhii, putem considera că luciul apei este contactul nostru cu moartea, pe care îl gestionăm apucând de partea frumoasă a problemei:
Ne luăm măsuri de precauție și ne bucurăm de partea frumoasă a apelor

[Vali]

Deci pana la urma conteaza tot experienta si bunul simt de a evalua corect pericolele potentiale.

[Florio]

Deci pana la urma conteaza tot experienta si bunul simt de a evalua corect pericolele potentiale.

Întotdeauna .

Ieri, Călin și prietenii noștri care au plecat să aducă yachtul din ferociment din Suedia, tocmai au avut o problemă în timpul navigației de noapte, din fericire pe un canal nu pe mare. A fost o acroșare cu o barjă, care s-a soldat cu necazuri de partea yachtului. Echipajul e bine, barca e în refacere.
Shit happens!
Așa cum spui, experiența e singura care te mai scapă.

[DoiNomazi]

@Vali, @Florio cred ca de fapt suntem de acord. Cel putzin in privintza faptului ca toti afirmam ca experienta si bunul simt sunt ingredientele principale. Experienta combinata cu bunul simt iti soptesc cand te bagi si cand eviti. Inca o data, nu vorbim de nesimtirea teribilista cu cate ii deranjezi pe alti iubitori de natura, sau incontienta obraznica cu care periclitezi viata celor pe care astepti sa te scoata din rahat.

Nu cunosc detaliile despre cei din barca de pe Jiu si nici nu pot sa ma aventurez intr-o analiza operand doar cu datele prezentate in presa, dar am ajuns la o varsta cand stiu ca exista si situatiile in care combinatia de conditii afecteaza in mod neasteptat tocmai profesionistul cu experienta.

Ma bazez pe stiinta si tehnologie, nu sunt superstitios, relatia cu divinitatea este bazata in primul rand pe scepticism si o interminabila lista de intrebari si indoieli, dar in acelasi timp cred in ceea ce ne place sa etichetam ca "soarta omului". Cand vine timpul sa te imbratiseze, te gaseste oriunde ai fi, si in spatele experientei acumulate, si in spatele celei mai performante tehnologii, si in spatele unei stive de manuale si instructaje, si in spatele fricii, si in spatele bravadei, si pitit pe FB sau pe vreu forum... Fara a fi fatalist, cred sincer ca unul din putzinele aspecte de care nu poti fugi in viata este propria-ti soarta si, in ciuda unui aparent paradox, asta nu exclude analiza fiecarei destinatii, planificarea drumului, sau renuntul la ceva ce consider ca ma depaseste in momentul respectiv..

Referitor strict la ghidul decedat si cu speranta ca toti invatam din lectia asta, fara a-i critica vreo decizie, m-am intrebat si continui sa intreb daca era imbracat corespunzator temperaturii apei si daca existau niste accesorii si proceduri de salvare, indiferent de ce ar fi trebuit sau nu sa vina "din afara".

Nu intreb daca a fost motivat de pasiunea pentru whitewater, sau de dorinta de a mai scoate un ban de la turistii insetati de adrenalina, sau de dorinta de vizibilitate "la televizor" si pe retelele de socializare, sau de o insumare a acestor motive, pentru ca nu este locul meu sa-i judec motivatiile. Chiar daca stiu ca motivatia unei actiuni poate afecta si abordarea si rezultatul.

Cele bune.