RAID 2015

[nicu]

TABARA DE CREATIE

Rampa de lansare a conceptului RAID Romania
a inceput frumos !


http://www.taineledunarii.ro/?p=471

[mariusm piesenoi111]

Acum pe bune.....eu nu mai înțeleg când și cum va avea loc.....Dacă se mai tine și putem participa .....we're in (eu,soția și cățelușa Maya).
Dacă nu e chiar saptamana ăsta sper sa am și barca gata și motorul cumpărat pana în Raid.
As putea oferi spre folosinta celor fără de barcă (dacă nu se vinde pana atunci) un Hobby Grabner nemotorizat dar care merge chiar decent la vasle (si mai are și bimini top ).
Deci?
Când și unde e plecarea și care sunt condițiile de participare (scuze dacă sunt pe undeva și nu le-am vazut).

[bluewave]

http://raidromania.ro/raid2015.html

[gvincentiu]

Voi continua topicul inceput de capitanu in această secţiune a forumului şi chiar de nu am talent de narator, ceva, ceva pot spune din participarea mea la această ediţie. Chiar dacă topicul a început frumos pe 31 ianuarie 2015 şi a culminat cu retragerea din Asociaţie a lui x_petrolist trei săptămâni mai târziu, se cuvine să mergem înainte, acceptând caracteristicile noi căpătate de dorinţa de a ieşi pe apă în zona RAZELM-ului.
Până la urmă mi-a fost întărită încă o dată convingerea că tradiţiile româneşti în ceea ce priveşte navigaţia în arealul Deltei şi Mării Negre au suferit şi suferă enorm la capitolul "sustenabilitate", dacă-mi este permisă folosirea unei neologism în sensul unei exprimări plastice.
Astfel, deşi mişcarea RAID Romania iniţiată pe considerente tradiţionale (în cazul nostru lotci şi bărci din lemn manufacturate local) nu beneficiază de acceaşi atenţie şi dorinţă de a renaşte şi perpetua spiritul ambarcaţiunilor tradiţionale româneşti, din motivul reliefat anterior. În schimb a rămas dorinţa de explorare, dorinţa de reîntâlnire, de socializare, de ieşire pe apă, de participare la acţiune îndiferent de clasa ambarcaţiunii, dorinţă ce trebuia să fie statutară anterior ideii de participare în şi cu ambarcaţiuni tradiţionale.

[gvincentiu]

... şi a venit dimineaţa planificată de ceva timp (mai precis de la RAID-ul de anul trecut), în care am pornit cu toate pregătirile făcute către pensiunea Casa Pescarilor din Lunca, unde urma să întâlnim şi restul participanţilor la RAID 2015.
Chiar dacă pe site-ulAsociatiei RAID Romania s-au înscris şapte ambarcaţiuni cu marinarii aferenţi, în tura de anul acesta am pornit şase bărci: Alexandra M, Papaval (la prima iesire pe Razelm), Mandalay (O'day Mariner 19ft) tot la prima ieşire cu vele pe Razelm, InDaKat- catamaran gonflabil, Ally - italianca de aluminiu şi gonflabila lui Don Basilio probabil Embrion botezată, căci nu avea niciun nume pe bordaj.
Grup eterogen, cu mult diferit de cel prezent la RAID 2013 unde participarea s-a făcut cu alt tip de ambarcaţiuni, în consecinţă şi traseul ajustându-se corespunzător.
Majoritatea participanţilor ajungând din vreme la locul faptei, am început armarea şi lansarea la apă a ambarcaţiunilor. InDaKat a şi gustat prima din plimbare în căutarea unui loc propice de campat.
Întrucât dupamiezile sunt lungi la latitudinea asta iar nerăbdarea ne da târcoale, Mihai a hotărât ca în lumina celor 3,8 m/s ai vântului să facem o ieşire scurtă Pe Goloviţa, nu mult, doar cât să scuturăm velele de praf.
Câteva volte, pe seară până aproape a căzut vântul şi cu vânt de pupa, în lumina unui apus superb a trebuit să punem velele în foarfece pentru a ne reîntoarce la locul de popas, ales pentru prima noapte. Am ţinut velele inclusiv pe canalul către Lunca în ultima adiere a brizei de peste zi.
Şi a fost prima noapte şi apoi a venit a doua zi...

[gvincentiu]

... în care am navigat de la Lunca la Canalul 5 ce asigură legătura între Goloviţa/Razelm şi Sinoe.
Nu luminat soarele bine cokpitul că eram mâncaţi (deşi greu este a mânca cu genunchii la gură) şi cu cafeaua băută, gata pentru o nouă zi pe apă. Am avut parte si de o amintire din RAID-ul anterior, 2014, Răzvan prezentându-ne-o drept Xena, dacă nu mă înşeală memoria.
   Spalându-mă pe mâini de hidrocarburi după intervenţia asupra motorului Honda de 2 CP al Embrionului, am ieşit din malul canalului Lunca şi am purces către larg. Vântul era rezonabil, un 3,8 - 4 m/s măsuraţi înainte de a ridica velele, soarele sus iar apa fără valuri. Mandalay cu randa şi focul ridicate gusta dintr-o zi perfectă de sailing ducându-ne cu 6 - 8 km/h către Canalul 5. Am instituit conceptul de lazy sailing, mai mult mânaţi de berile ce erau încă reci, dar şi de faptul că petrecând o saulă prin urechea echei, trebuiam a ne mişca o dată la 4 - 5 minute pentru a  o atinge cu un deget pentru a menţine reperele în prova.
   Chiar şi aşa, Ally, inDaKat-ul şi Papăval (Klepper-ul lui Răzvan) ne-au depăşit care prin babord, care prin tribord pentru a ajunge la intrarea de la Canalul 5. E greu de gătit la bord, dar cu o mână sigură pe eche se poate păstra cursul iar supele instant au fost binevenite în stomacurile noastrte, spălate cu bere. Bineînţeles că nu am uitat a spăla castronaşele pentru păstrarea curăţeniei la bord. După-amiază ne-am regrupat la intrare în canal pentru a stabili locul de acostare şi de a ne aminti faptul că pe partea dreaptă este un dig a carui pietre se văd la suprafaţa apei. InDakat a preferat o zonă sălbatică pentru staţionare, lângă colonia de cormorani, noi ăştia cu veliere am tras la cheu, secondaţi de Nakasone şi Don Basilio.

[gvincentiu]

Staţionarea la Canalul 5 a fost foarte ciudată, atât prin prisma interacţiunii cu fauna locală cât şi cu morfologia zonei în sine. Despre faună ce pot să zic ? este aproape completă, tipică zonei lagunare.
Astfel colegii ce au poposit lângă colonia de cormorani au dormit liniştiţi, nederanjaţi de vreun ţânţar (fără aluzii la minoritatea aromână) iar ceilalţi au avut curajul de a sta acostaţi la cheu prin îngăduinţa inimii mărinimoase a finului istoric/filozof practicant de politichie şi curator al ecluzei pe nume Fadrik.
Jonglând, fără vreo aluzie, cu două custuri ruginite ne-a servit la masa cea mare de sub copertina cladirii o lecţie de filozofie istoric-morală a neamului românesc, a celor ce ne ţin în frâu destinele, a celor ce conlocuiesc drept colonişti pe aceste meleaguri arcadice odinioară lipsite de orice suflare omenească. Căci, da, cu toţii suntem colonişti pe acest pământ, noi românii colonişti mai mult decât alţii...
Şi nu l-a contrazis nimeni, nu pentru că ne-am pierdut curajul la vederea lamelor ruginite ce aruncau reflexe roşiatice în umbra serii, ci doar că am rămas fără argumente în faţa elocinţei discursului şi elocvenţei prezentării făcute de personajul respectiv.
Atât am fost impresionaţi de expresivitate şi emoţiile transmise de tabloul "Canalul 5" încât unii dintre noi au fost bântuiţi în vise de orator toată noaptea ce a urmat... Şi acum stau şi râd cu lacrimi de istorioara aceasta... Să fie din cauza contaminării zonei?
În rest şi aici acceaşi poveste a Deltei, poveste ce reuneşte vechiul şi noul, farmecul activităţilor pescăreşti cu parfumul dat de odorizantele puse în aerele condiţionate ale camerelor de cinci stele de pe pontoanele ce au aprobări de la ARBDD să între în zonele strict protejate, povestea faunei şi a florei locale ce se împleteşte cu fineţea monofilamentului, lopeţile lipoveneşti în simfonie cu sutele de cai putere ce trec vijelios în suav parfum octanic prin ecluza ce uneşte Sinoe de Razelm şi alte contraste deosebite pe cerul albastriu al zonei lagunare.

[gvincentiu]

... şi iarăşi a fost noapte şi apoi a venit ziua. Scăpaţi de umbrele nopţii ce a trecut impregnată de prezenţa fantomatică a personajului Fadrik (cel puţin aşa îi reţin numele), prezenţă ce ne-a făcut să ne răsucim în cuşete mai mult decât am fi vrut, am salutat zorii celei de-a treia zile. Traseul de azi: spre Gura Portiţei, meleag intrat de mult în zona euro. Nehotărâţi în privinţa traseului de urmat, am tot făcut volte după volte pânâ au reuşit toţi colegii să se smulgă din mirifica atmosferă de la Canalul 5. InDaKat-ul cel mai harnic, a ridicat ancora de dimineaţă sub cerul greu ce anunţa furtuna ce va să vină.
Urcam în vânt cu randa şi focul strânse în ax, coboram cu ele în foarfecă. Oricum, atunci când nu eram siguri pe ceva îl mai întrebam pe JIM B fiindcă el are tradiţii mult mai puternice în navigaţia cu vele, decât aveam noi atunci la prima ieşire cu Mandalay pe Razelm. Şi ne-a sfătuit de bine, căci am găsit Gura Potiţei. Colegul Nakasone nu a avut prea mult de furca la bordul lui Ally (salutându-ne în treacăt pe apă), căci am înţeles că avea în cală ceva balast spaniol.
Am acostat la GP, uşor surprinşi de lipsa de animaţie ce domnea aici anii trecuţi tot la sfârşitul lui mai. Atmosfera era de pregătiri febrile în vederea deschiderii sezonului 2015, preţurile tot în euro, casuţele tot albastre cu alb şi fără siguranţe montate (apropos de cea în care a dormit x_petrolist acum doi ani).

[gvincentiu]

Curios din fire, am facut o tură rapidă pentru recunoaşterea locurilor. Am ajuns şi în zona de nord, la pontonul Poliţiei de Frontieră unde am îtrebat dacă putem întra cu o bărcuţă pe canalul de centura al Razelmului. Sigur că da, a venit răspunsul dar doar câteva sute de metri căci este colmatat.
OK, vom merge aici, mi-am zis. Apoi am ajuns la ARBDD unde erau mese întinse în cinstea unor oaspeţi importanţi, după cum mi-am putut da eu seama după dimensiunea meselor întinse. Oricum, am înţeles că şi de aici se pot elibera permise de acces în Deltă, dar nu am avut confirmarea deoarece totul se desfăşura după gardurile cu gratii, departe de ochii profanului de mine care nu am avut cum să mă informez şi să mă educ ecologic. Sau poate tocmai era masa de absolvire a unor cursanţi? Neinteresant....
Întors la barcă am avut plăcerea de a-l reîntâlni pe Paul Condrat dedat activităţilor lui obişnuite, apoi am ambarcat pe Mandalay colegii ce au vrut să viziteze măcar partea de început a canalului ce porneşte din GP. Frumos, deosebit, atât pot spune, un canal unde natura a luat în stăpânire una din realizările de pe vremea lui Gheorghiu Dej, din câte am înţeles de la Răzvan. Daca nu, greşeala mea.
Aici am simţit pulsul naturii, liniştea ei şi măreţia ei: fauna tipică Deltei, lebede, şerpi de apă, un bizam (semn al sănătăţii ecosistemului), un uliu etc. Nicu a realizat câteva filmări subacvatice în căutarea monstrului ce neapărat trebuia să sălăşluiască în adâncurile acestor ape.
Aici e un loc minunat de acostare pentru o barcă mică, cabinată şi pentru linişte mai ales. Oricum, ne-am propus să revenim şi chiar să străbatem cât se poate cu bărci cu vâsle acest canal minunat.
Ne-am retras apoi către restaurantul din Gura Portiţei, unde am sărbătorit în avans o zi de naştere, udată cu multă bere aşezată pe un pat din preparate tradiţionale din peşte.
De aici pozele, la fel ca amintirile sunt cam neclare şi nu are rost să oripilez domnii colegi de forum cu petrecerea noastră de marinari. Pot doar să spun că a fost noapte şi apoi iarăşi zi.

[gvincentiu]

Am dat bună dimineaţa mării şi am deschis sezonul cu o baie reconfortantă în Marea Neagră ce se impunea după noaptea trecută. Am refăcut rezervele de apă sanitară de la bordul lui Mandalay şi am plecat către pontonul meteo, unde  Alexandra M îşi repara cârma.
Oamenii de tura la staţia meteo, mai mult decât prietenoşi, ba chiar am facut o glumă la un anumit moment dat: ce date aţi introdus în situaţia meteo de la ora 08.00, că din site-ul ANM reiese că de indreaptă către Romania primul uragan din istorie, numit Adela, arătându-le telefonul cu weather.com.
Se uită oamenii lung la mine, apoi vorbesc între ei, mai mai credeau că au greşit situaţia meteo de dimineaţă, s-au întrebat cine a băgat datele, s-au scărpinat, că o fi că o păţi, că nu e site-ul bun...
Glumă, glumă, dar atunci nu mi-am dat seama că eram pe cale să am dreptate, aşa cum au dovedit-o evenimentele ulterioare.
Am ieşit la motor în Razelm şi am ridicat velele spre a intra în Holbina, către Periteaşca. Vântul aparent de 6 m/s, cu vârfuri de 8 m/s a făcut ca sigură ridicarea doar a randei.
Chiar şi aşa, cu vânt de ENE de 17 la 24 km/h din travers am mers cu 11,58 km/h, viteză măsurată pe GPS. Valurile creşteau, Razelmul se monta. Mai sigură a fost deplasarea pe sub mal, aşa cum au făcut colegii Nakasone şi Don Basilio în bărcile lor descoperite.
Cei cu vele au ajuns primii la întrarea în canalul Periteaşca, fapt ce a presupus şi tragerea, la edec am putea spune, a Alexandrei M ce nu putea trece la motor de grindul de la intrare. Şi acest canal este mărginit la intrare de două diguri submerse de piatra ce se întind câteva zeci de metri către larg, pe ambele laturi. Însă aici stuful marchează aceste pietre, cât şi pasa de intrare.
Trecând de grindul de la intrare, l-am aşteptat până aproape seara pe Embrion-ul ce ţinea velele sus şi am intrat în canalul Periteaşca, canal unde aveam să stăm ceva mai mult timp până a trecut "uraganul Adela" efectul glumei de
dimineaţă cu meteorologii. Concluzia ce am tras-o: niciodată să nu glumeşti cu meteorologii de serviciu. Trei zile dup'aia a fost avertizare cod galben de vânt în judeţele Tulcea Şi Constanţa...
Pe seară ne-am adunat la un ceaun de vorbă în capătul canalului, lângă InDaKat, Ally şi gonflabila cu vele şi motor a lui Don Basilio.
Aşa cum se vede din poze, a fost din nou noapte şi iarăşi zi apoi.

[bluewave]

Sa mai completam putin la povestea zilei de 25.05 ...
InDaKat-ul la amiaza a plecat spre Periteasca, cu gandul sa gaseasca in loc de cazare "ca pentru robinsoni".
In drumul nostru am poposit un pic ( pret de cateva poze ) pe Bisericuta, fara sa "sburatacim" vietatile locului.
Dupa ce in pupa se vedea insula la vre-o mila am ochit o plaja cu nisip, ne si vedeam inoptand la fel ca si seara trecuta in "pustietate". Doar ca acea plaja pastra urme proaspete de "fiinte" care aveau "sculele" la uscat prin copaci. Asa ca ne-am continuat drumul la larg, nevrand sa "socializam" cu acei "academicieni". Spun "la larg" deoarece am fost nevoit sa intrebuintez cut-erul pentru a "degaja elicea" de "verdeata" (a se citi "scule"). am ajuns cu bine in Periteasca, iar dupa asezarea taberei am beneficiat de o briza usoara, tanatarii s-au lasat asteptati.

[bluewave]

Continuam cu ziua de 26.05 , cand dupa "socializarea cu localnicii" ne-am apucat de cercetat imprejurimile.
Plimbarea pe malul marii ne-a deschis apetitul la "ceva pe gratar" , asa ca lucrurile s-au aranjat. Pestele marin stropit cu lamaie in combinatie cu cartoful copt si mujdeiul nelipsit au costituit un pranz copios. Dupa amiaza au aparut si celelalte barci iar pe inserat focul a incins ceaunul ....

[Florio]

... şi a venit dimineaţa planificată de ceva timp (mai precis de la RAID-ul de anul trecut), în care am pornit cu toate pregătirile făcute către pensiunea Casa Pescarilor din Lunca, unde urma să întâlnim şi restul participanţilor la RAID 2015.
Chiar dacă pe site-ulAsociatiei RAID Romania s-au înscris şapte ambarcaţiuni cu marinarii aferenţi, în tura de anul acesta am pornit şase bărci: Alexandra M, Papaval (la prima iesire pe Razelm), Mandalay (O'day Mariner 19ft) tot la prima ieşire cu vele pe Razelm, InDaKat- catamaran gonflabil, Ally - italianca de aluminiu şi gonflabila lui Don Basilio probabil Embrion botezată, căci nu avea niciun nume pe bordaj.
Grup eterogen, cu mult diferit de cel prezent la RAID 2013 unde participarea s-a făcut cu alt tip de ambarcaţiuni, în consecinţă şi traseul ajustându-se corespunzător.
Majoritatea participanţilor ajungând din vreme la locul faptei, am început armarea şi lansarea la apă a ambarcaţiunilor. InDaKat a şi gustat prima din plimbare în căutarea unui loc propice de campat.
Întrucât dupamiezile sunt lungi la latitudinea asta iar nerăbdarea ne da târcoale, Mihai a hotărât ca în lumina celor 3,8 m/s ai vântului să facem o ieşire scurtă Pe Goloviţa, nu mult, doar cât să scuturăm velele de praf.
Câteva volte, pe seară până aproape a căzut vântul şi cu vânt de pupa, în lumina unui apus superb a trebuit să punem velele în foarfece pentru a ne reîntoarce la locul de popas, ales pentru prima noapte. Am ţinut velele inclusiv pe canalul către Lunca în ultima adiere a brizei de peste zi.
Şi a fost prima noapte şi apoi a venit a doua zi...

Superb! Mersi de poze, s-a mai bucurat ochiul si sufletul!
Frumos le statea velierelor, la pontonul de la Lunca.  Alexandra era legata exact pe locul unde am avut barca un sezon intreg . Atunci era singurul velier de la Casa Pescarilor.

Sunt curios cu ce impresii  au venit velistii de la RAID-ul de anul asta. Mai ales ca Razvan  Capitanul s-a leganat in barca noua !

[Florio]

... în care am navigat de la Lunca la Canalul 5 ce asigură legătura între Goloviţa/Razelm şi Sinoe.
Nu luminat soarele bine cokpitul că eram mâncaţi (deşi greu este a mânca cu genunchii la gură) şi cu cafeaua băută, gata pentru o nouă zi pe apă. Am avut parte si de o amintire din RAID-ul anterior, 2014, Răzvan prezentându-ne-o drept Xena, dacă nu mă înşeală memoria.
   Spalându-mă pe mâini de hidrocarburi după intervenţia asupra motorului Honda de 2 CP al Embrionului, am ieşit din malul canalului Lunca şi am purces către larg. Vântul era rezonabil, un 3,8 - 4 m/s măsuraţi înainte de a ridica velele, soarele sus iar apa fără valuri. Mandalay cu randa şi focul ridicate gusta dintr-o zi perfectă de sailing ducându-ne cu 6 - 8 km/h către Canalul 5. Am instituit conceptul de lazy sailing, mai mult mânaţi de berile ce erau încă reci, dar şi de faptul că petrecând o saulă prin urechea echei, trebuiam a ne mişca o dată la 4 - 5 minute pentru a  o atinge cu un deget pentru a menţine reperele în prova.
   Chiar şi aşa, Ally, inDaKat-ul şi Papăval (Klepper-ul lui Răzvan) ne-au depăşit care prin babord, care prin tribord pentru a ajunge la intrarea de la Canalul 5. E greu de gătit la bord, dar cu o mână sigură pe eche se poate păstra cursul iar supele instant au fost binevenite în stomacurile noastrte, spălate cu bere. Bineînţeles că nu am uitat a spăla castronaşele pentru păstrarea curăţeniei la bord. După-amiază ne-am regrupat la intrare în canal pentru a stabili locul de acostare şi de a ne aminti faptul că pe partea dreaptă este un dig a carui pietre se văd la suprafaţa apei. InDakat a preferat o zonă sălbatică pentru staţionare, lângă colonia de cormorani, noi ăştia cu veliere am tras la cheu, secondaţi de Nakasone şi Don Basilio.

Asa frate Vince, spune inainte, ca spui bine !
Apa e atat de scazuta deja , ca se vede digul? (in general se vede creasta digului din dreapa intrarii, cel din stanga e mai jos). Problema acolo e ca uneori lipseste reperul din capatul digului si trebuie sa te aliniezi din larg, sa nu ai surprize pe burta barcii .
Sunt curios daca Dan Popescu si-a luat cort, sau echipajul InDaCat si-a amenajat ceva "accomodoation" la bord .

[bluewave]

"accomodoation" ud nu prea e comod ...
cazare de 5 "stele" la ...cort !

prima poza e de pe plaja "robinsonilor"