Prima participare romaneasca la TID de la Ingolstadt la Sf. Gheorghe

[legenda dunarii]

Etapa 4
60 Km
Ziua debuteaza prost!
Ploua neancetat de pe la ora 2.00. Trebuie sa strangem tabara pe ploaie...Nimeni nu are chef de ras in afara de Iugo Sarbul, care rade cat il tine gura si danseaza de mama focului in ploaie. A ramas de-a seara ... saracu....
Plec la ora 8.45 si nu am posibilitatea de a imortaliza momentul, ploua si pe deasupra sunt putin suparat... tocmai ce reparasem carma si azi ce fac ? Alunec si tup in fund cu carma-n brate!!! Gata o iau de la capat. Nu am carma... Nu ma intereseaza!
Padelez si constat o durere in brate... inca 10 min. si up si ceafa... Buna dimineata Frauline! Dupa o juma de ora dispar durerile doar un zambet cald imi cuprinde fata...
Deoarece ploua cam tare (cei drept e o ploaie calda!) improvizez dupa bunul simt romanesc si montez umbrela pe spinare (pe sub haine) si iata lume cum padelez cu umbrela deasupra capului... o nebunie...
Viteza Dunarii este mare in aceasta portiune si cu ajutorul vantului, care bate din spate, ating viteza de 10 km/ora. Mi-am revenit complet si intru intr-un ritm sustinut. Nu repet gresala din etepa precedenta si la fix trei ore de la plecare trag barca la mal si-mi refac greutatea corporala cu carnatii lor albi de care nu ma pot satura... Un ceai fierbinte si din nou in barca, padeland in acelasi ritm sustinut (va vad eu mari padelisti romani, la Calarasi!).
Ploaia inceteaza si ziua  devine din ce in ce mai frumoasa.
Dunarea este de o limpezime uluitoare. Am avrut sa beau din ea (cum fac asta frecvent in delta) dar ceva ma retinut. Poate teama de a ma putea imbolnavii si teama de a nu puta continua aceasta aventura ma retinut.
Ajung la urmatoarea locatie intr-un ritm record (pentru mine si nu numai), parcurcand distanta de 60 de km. in doar 6 ore, unde mai pui ca am avut si o oprire de 30 de min. de realimentare!!!
Sunt felicitat din toate directiile, le multumesc si eu si scot la randul meu antidotul contra racelii, palinca... Brusc felicitarile se dubleaza.
Sosesc autoritatile locale: primarul, deputatul local, seful de post cu ajutorul, sefa ziarului local, fanfara orasului. Se tin discursuri, se strang maini, sefii delegatiilor straine schimba cadouri cu autoritatile locale, se canta. Se vede cu ochiul liber ce inseamna marea familie europeana a T.I.D.-ului. E momentul sa facem si noi parte din ea.
Primarul cu suita tine mortis sa se pozeze cu echipa romaneasca. Cel mai mandru era Tricolorul...

Va scriu aceste randuri din jurul unui imens foc de tabara organizat nemteste...
Dunarea curge fara griji, muzica e pe masura, berea nu se mai opreste, lumea din jur a uitat pentru moment de toate problemele si grijile cotidiene...
Maine ultima etapa pe teritoriul Germaniei.
Dupa o zi de pauza ( seara se lasa cu pupaturi si urari de despartire) trec la cucerirea Austriei!
La lupta echipaj !
La lupta...
Cu drag va transmita din Winzer,
Al vostru conational,
Legendaru

[menestras]

Ba, daca e sa cada guvernul eu zic sa-l facem p'asta ministru de externe. Sa-l futa toate gagicile bune de la tid( desi prea multe nu cred ca sunt) daca asta nu are stofa.

[stavride]

Respectissim Razvane. Brava tie. Cinste noua . Sa nu uit: FELICITARI pentru numele mai  mult decat inspirat pe care l-ai dat caiacului - Sf. Gheorghe.

[nicu]

sau ministru la turism!
un fel de Udrea

[menestras]

Desi daca te gandesti nitel... apa...navigatie.... presedinte direct.

[hoinar]

Excelent Legendare,

Tine-o tot asa ...diminetile sunt mai faine cu tine
In cazul in care te hotarasti ca din aceste posturi sa editezi o carticica (eventual ii pui o introducere cum te-ai hotarat si cum ai construit barcuta) eu unul ma bag sa te ajut -un pic- in efortul financiar de a o vedea tiparita si apou iti cumpar si vreo 5 exemplare

Padela usoara si zi senina,
Radu

[legenda dunarii]

Etapa 5
Ultimii 52 de km de padelat pe frumoasele plaiuri germane.
Ceata ne impiedica a pleca foarte devreme, asa cum ne propusesem. Nu numai ceata ne retine dar si autoritatile navale locale prezente. Pe Dunare trec tot felul de slepuri,carand in inima Europei marfuri aduse de pretutindeni, dar si adevarate hoteluri plutitoare. De aceea, pentru siguranta noastra, in fiecare seara are loc o mica sedinta informativa.
In fine! Ceata se ridica si avem permisiunea de a ridica si noi ancora! In jurul orei 9.oo pornesc alaturi de cativa colegi spre Passau-Erlau, ultima etapa pe teritoriul Germaniei a TID-ului. Viteza mare a Dunarii in acest sector face ca padelatul sa fie foarte relaxat. Se glumeste, se rade... Padelez primii 20 km alaturi de Ursula. Aflu ca a cumparat caiacul din Germania cu 300 euro, pentru a ajunge in Romania, urmand a se angaja in nu stiu ce proiect/studiu privind flora/fauna tarii noastre. Datorita ritmului meu si a tehnicii de padelare (care se imbunatateste de la zi la zi) si in combinatie cu plictiseala tipic feminina, ma distantez de ursula, lipindu-ma de un grup de caiacisti germani. Dintr-o data, la nici 5 km de Passau, s-a iscat o furtuna. Fiind ceva mai in fata, ochesc un loc propice de acostare si ma bag iute la adapost. Dupa mine vine si grupul german, in frunte cu Gorg (o cu doua puncte deasupra...stiti voi...) unul din organizatorii TID Germania. Scoatem barcile din apa si fugim la adapost sub un pod. Inainte sa se dezlantuie iadul apare, ca o floare, Jugo Sarbul. Nu intelege de ce stam pe uscat, noi ii raspundem ca e mai sigur unde suntem si ii cerem si lui sa faca acelasi lucru. De data asta chiar ne urmeaza sfaturile. Dupa cum am preconizat nebunia tine vreo 40 min. Jugo sare primul in caiacul lui batran si lung cat o zi de post (are un caiac de dublu, el padeland din pupa- zici ca e un submarin galben esuat pe Dunare) si continua sa padeleze pe ultimile valuri starnite de violenta furtuna.
Rand pe rand, ne desprindem de tarm.
Padelez alaturi de Gorg, din Hamburg, care stie foarte bine limba engleza, fiind si translatorul oficial. Ajungem la cea mai veche hidrocentrala construita pe Dunare. Cladirea Hidrocentralei (in stare de functionare si azi )  e monumentala. Am simtit furnica din mine !
Trecem cu ajutorul carucioarelor construite special. Nu depunem prea mult efort si suntem la intrarea in Passau. Spre bucuria noastra, Soarele ne saluta si ne mangaie cu razele sale calduroase. Görg este un ghid foarte priceput (stie sa-si vanda marfa!). Profit de acest lucru si aflu lucruri deosebite pe care incerc sa le stochez in memoria interna de pe umeri.
Dunarea primeste cu drag, aportul furtunos al raului Inn, care aduce apa rece si tulbure  a zapezilor de pe coamele semete ale Alpilor si dragostea raului Ilz, mic si bland dar stralucitor, coborand agale de undeva din nordul Germaniei. Pret de ceva km cele trei ape curg in paralel, fiecare cu personalitatea sa. Poti vedea clar, incepand de pe malul stang, apa inca limpede si oarecum lenesa a raului Ilz, pe mijloc Dunarea, inca limpede si calda la suflet si in dreapta apele reci si tulburi ale raului Inn. Parca asist la o cearta intre frati! Dunarea isi reia suprematia cam prin dreptul granitei cu Austria. Dupa aceasta cearta viteza Dunarii creste simtitor, lucru ce ne bucura pe noii astia din barcutele astea mici si fragile, dar suple si frumoase.
Ajungem la Erlau. Ultima locatie germana a TID-ului, urmeaza Austria.
Görg imi multumeste pentru privilegiul de a padela alaturi de mine (si nu glumeste...e neamt!), eu ii multumesc, de asemenea, pentru rabdarea si bunavointa de a-mi reda totul in limba engleza.
Dus, masa de seara plus doua beri bavareze foarte reci.
Maine este zi libera!
Avem in program vizita a orasului Passau, asa ca profit de ocazie si caut Internet-ul, pentru a putea transmite ultimele capitole.
Aceasta etapa va fi trimisa iubitorilor de barci, barcute, vapoare si natura, cu urmatoarea ocazie (fiind asternuta pe hartie dupa sosire din Passau).
Se pare ca azi primesc o vizita neasteptata a doi prieteni din Romania, Aik si Mircea. Cred ca vin in control asa ca fug sa-mi fac patul si sa-mi cos petlitele...
Cu drag,
Inca in Germania,
Legendaru'

[legenda dunarii]

Ultima seara in Germania!
Are loc, dupa cum a-ti ghicit, o festivitate!
Primarul, sefi de cluburi si asociatii sportive tin discursuri, se rade, se aplauda, se mentioneaza si Romania, se aplauda din nou... Nu-i rau pentru prima participare!
Toata lume e fericita, se fac poze se schimba adrese, se dau intalniri pentru la anul. Berea curge (din partea casei!), carnaciorii sfaraie pe gratar... Unii participanti pleaca, altii vin, atmosfera este vesela, calduroasa.
Seara se incheie cu vizita anuntata: Aik si Mircea - tatal si fiul. Intrebarile din ambele sensuri se succed cu o viteza ametitoare. In fine ciripesc si eu pe limba mea stramoseasca!

[legenda dunarii]

Etapa 6
Buna dimineata Germania!
Cu-i Am ramas singur?
Nu, doar ultimul !!!
Nu conteaza... Strang, pun barca la apa si punete tata pe padelat. Nici vremea nu tine cu mine! Ploua, bate vantul, creierul pilaf dar fericit! Vizita prietenilor mi-a ridicat moralul si nivelul di portmoneu...nu-i rau?!? (multumesc Vali si Costi, sa aveti asfalt uscat!)
Etapa nu este lunga asa ca padelez doar ritmic, ma menajez un pic...
Eluza.
Am noroc si trec prin ecluza impreuna cu doua echipaje de tineri nemti, imbarcati in doua barci (cam ca lotcile noastre, dar cu fundul plat si lungi, lungi)Sunt de la o scoala generala si au plecat in vacanta pina la Wiena.
La revedere Germania! Adio carnaciori...
Bine te-am gasit Austria! traiasca snitelul vienez...
Am trecut de la marsuri si canoane la melodiosul vals!
Desi am plecat ultimul, la sosire nu am ajuns ultimul. Am ajuns la timp pentru a savura un snitel cat roata carului.
Fix la ora 18.oo incep festivitatile!
Obisnuitele discursuri, este pomenita prezenta echipei romanesti, se primesc felicitari, se strang prieteneste maini de toate natiile...
Gata! toata lume la somn!
Ploua...Asta e, poate maine?!? Soarele...
Obosit dar fericit,
Din Austria,
Al vostru
Legendaru'

[legenda dunarii]

Etapa 7
Programul este relativ simplu. 46 km de padelat prin frumoasa si insorita (de data asta) Austrie. Dunarea valseaza, desenand cu albastrul ei o linie serpuitoare prin verdele padurilor de brazi de pe coamele muntilor austrieci.
Avem program!
La ora 11.oo trebuie sa fim la poarta primei ecluze... daca nu! Treci la picior si ai de mers, nu gluma...
Plec devreme, ora 8.30, am timp destul. Padelez ritmic, pun ceva presiune pe padela, o simt cum zgarie nervoasa apa. Ma tot uit la ceas, e bine. La 5/6 minute trece kilometru'.
La ora 11.oo avem verde, ecluza ne pofteste in pantecul ei enorm.
Se fac poze, filme se canta si se aplauda mai ales la deschiderea imenselor porti.
Cum am iesit, am si pornit la drum... Alta intalnire programata (ora 14.30) cu o alta ecluza!
Avem timp suficient si oprim pentru refacerea proviziilor la un supermarket. Dunarea ne ajuta si ne mana binisor la vale la cea de-a doua intalnire programata. Cu precizie matematica usile se deschid la ora stabilita. Nu dupa foarte mult timo ajungem in frumosul oras Linz, pe care din pacate timpul nu ne permite al vizita.
Suntem gazduiti la un mare club de caiac din Linz. Primirea oaspetilor se face pe muzica de fanfara! Se servesc berii si snitel,mult snitel, traditional...
Discursurile, felicitarile, toate decurg firesc. Se simte tiparul celor 56 de ani de participare!
Sunt felicitat pentru prima aparitie romaneasca de pe la ei.Sunt admirate pe rand : padela, barcuta, tricolorul fluturand mandru pe axul carmei.
Surpriza. Un tanar cu ochelari de soare si un catelus simpatic, vede steagul romanesc si brusc ma intreba: Ce faci romane pe-aici? Ii explic cu calm ca asa si pe dincolo, ca asta, ca aia, toata tarasenia. Bietul roman sare-ntr-un picior de fericire.  Fuge mandru spre casa sa deschida calculatorul, sa citeasca si sa se mandreasca pe la ai lui.
Se lasa usor peste tabara, linistea amurgului austriac. In urechi aud, ca din indepartare, dulcele glas al orchestrei, interpretand virtuos un prea frumos vals.
Ma retrag in cort si va scriu ultimele randuri inaintea dulcelui somn.
Cu gandul si inima acasa, la familie si prieteni.
Va scriu de pe malul Dunarii, din orasul Linz
Al vostru
Legendaru'

[legenda dunarii]

Categoric Austria are ceva aparte, un fel de dulce si amar!
Poate din cauza vremii(iar ploua!), poate e de vina acest program infernal cu orele la ecluze. Se simte o rigurozitate (pe care nu am intalnit-o in Germania), la ora se deschide ecluza,la ora asta se mananca (gratis, cei drept), acum intalnire cu oficialitatile si valsul asta vienez prea 123 123, acum ploua, acum e soare...Categoric din Austria imi place doar snitelul!
Incepe etapa!
La ora 11.oo se deschide ecluza! Fiecare isi calculeaza timpii. Eu m-am programat pentru ora 8.oo dar 10 minute la baie, 15 minute la coada la rampa si uite cum plec din start cu o intarziere de 30 min. Avem de parcurs, pana la ecluza, 18 km. Nu-i mult dar in apropierea hidrocentralelor  Dunarea nu mai are aceiasi viteza. Viteza ta se masoara doar cu padela! Mai pune in balanta ca ploua cu galeata si ai tot tabloul in fata. Reusesc si de data asta! In interiorul ecluzei suntem vreo 60/70 participanti. Putin peste jumatate din totalul participantilor.
Dupa trecerea ecluzei, ma satur de atata ploaie si trag la mal. Gasesc (surprinzator?) un loc ideal pentru popas. Are masa, bancute si ferit de ploaie de o salcie batrana dar inca foarte stufoasa. Cum nu am mancat inca de dimineata, incep prin a-mi construi micul dejun: 3 oua ochiuri, 2 carnaciori (recunosc, inca nu am puterea sa-i indepartez) si o salata de rosii cu ceapa verde, ceva lamaie, sare, piper, paine proaspata...Tacticos savurez fiecare imbucatura! Pe fata imi reapare zambetul! In timp ce-mi culegeam desertul (adica mure din belsug) se apropie Jugo Sarbul si Ursula din Wells. Ce putem face ? Inca ploua , asa ca desfacem o tuica si ne pornim la invatat urari...La cate urari stim fiecare ne-ar trebui o damigeana...
Norii isi termina munitia lichida, dar raman amenitator pe cer. Nu ne este frica si pornim la drum. Nu suntem ultimii. Mai lipim grupului nostru pe domnisoara Gillan din Noua Zeelanda si doamna Martha din Germania (care vorbeste engleza la perfectie, fiid si translatoarea noastra).
Sosim ultimii!!!
Masa, discursurile, strangerile de maini cu primarul si suita, poze...
Sunt terminat........
Dus si la somn.
Abia am putere sa astern pe hartie cele relatate.
Maine...La program!
ora 13.oo ecluza
ora 6.oo ....
ora 7.oo .....
ora 8.oo ........
Fara ora!
Legendaru'

[legenda dunarii]

Etapa 9
Ma trezesc pe la ora 7.oo si imi prepar un ceai engezesc pe care il asortez cu nuste biscuiti trasi in ciocolate extra fina (de prin parte locului). Calculez usor punctele ce trebuiesc atinse azi. Nu-i foarte greu.
Plecarea la ora 8.3o. Dunarea tine cu noi, la fel si vremea! Padelam fara prea mult efort si inaitam cu cca. 7/8 km/h. E foarte bine! Padelam in grupuri destul de mari. Mai o gluma, mai un banc, trece timpul, gindul insa zboara spre casa, spre cei dragi.
Nu rezist tentatiei si opresc la un bufet local,amplasat pe o fosta barja. Se cheama : La Piratul! Prietenii nemti cunosc locanta si comanda fara a consulta meniul. Comand la fel. Nu-mi pare rau! U(n fel de gulas unguresc, enorm si ieftin. Totul se stinge cu berea asta tulbure ce-mi mangaie papilele gustative cu aroma de malt. Cu burtile pline, ne introducem cu greu in corpul stramt al caiacelor. Padelam fara graba, savurand inca bucatele...
Uite ecluza!
Suntem aproape toti.
Spectacolul de barci este uimitor. Efectiv se opresc oamenii pe strada! Se fac poze, se filmeaza...
La iesire din ecluza spectacolul se dubleaza! Rand pe rand toate barcutele prind viteza.
Cu doi km de tabara, Austria tine mortis sa-mi reaminteasca (si nu numai mie!) ca e musai sa fac dus in barca! Adica ....PLOUA! Si ploua de parca ar fi concurs...
Desfac umbrela (multumesc nea Dan!), o montez in spinare si ... padelez. Surprinsi de simtul practic romanesc, sunt imediat copiat (intr-o oarecare masura). Pozele nu se opresc nici pe aceasta vreme ploiasa!
Sosim.
Se ridica corturi, se aranjeaza barcile.
Intr-un final ploaia pleaca plictisita, lasand loc Soarelui!
Vine si Primarul.
Sunt asezat la masa acestuia impreuna cu sefii delegatiilor din tarile participante. Majoritatea discuta in limba germana, eu doar aplaud! Apare si un posesor de Hohner (cu vreo 240 de basi, fratioare!), care canta si ne incanta cu melodiile interpretate.
Masa VIP-urilor are avantajele ei!
Berea curge- valuri, muzica ne gadila pe la urechi si ne scarpina-n calcaie!
Cantam, dansam, nu avem griji pentru maine!
Cu muzicantul inca pornit,
Va transmit de pe malul Dunarii, undeva din Austria
Cele mai bune ganduri.
Al vostru
Legendaru'

[x_petrolist]

Desi foloseste drept carburant cirnati, snitzele si bere, mi-e teama ca Legendaru' are in cap doar "poale'n briu" si poale'n cap .... 455 Km au trecut, ramin doar ~2000Km .... Drum bun si spor la padelat.

[Viorel Gheorghe]

O placere sa-l citesti pe Razvan, ce-i drept abia asteptam "pagini din jurnalul de bord". Padelat usor si vreme buna incontinuare!

[nicu]

'five o'clock" nimic?
numai carnaciori si snitel?
SuperLegendarule sa ne traiesti si am impresia ca  la anul o  sa fi tu ghidul-translator la alti romani care pleaca de la Ingolstadt impreuna cu tine.