Prima participare romaneasca la TID de la Ingolstadt la Sf. Gheorghe

[legenda dunarii]

Etapa 22
O etapa destul de lunga si fara un spectacol deosebit. Dunarea serpuieste lin spre Mare. Vegetatia bogata de pe ambele maluri este intrerupta de foarte putine ori. Aparitia, oarecum brusca, a vreunui catun de pescari, mai rupe, din cand in cand, monotonia peisajului.
Plec foarte devreme din tabara TID, hotarat a pune stapanire pe o plaja in vederea realimentarii, atat solide cat si lichide. Roman fiind, prin nastere si educatie, primesc in micul meu colt de rai, un cuplu originar din Budapesta. In jurul focului, abia starnit, apar tot felul de bunatati. Atila si consoarta invart, de zor, pe tepuse de lemn, slaninute si piept de porc. Eu apelez la delicatese culinare. Prepar, dupa o reteta secreta ce o voi dezlalui pe meleaguri romanesti, in jurul focului, printre frati si surori, niste stuleti de porumb in lapte. Tot festinul se termina cu cateva piersici, bine coapte, zemoase, culese de subsemnatul dintr-un pom aflat pe marginea drumului...
Dupa siesta reluam padelatul in ritm de plimbare la bulevard.
La orizont apare amenintator un imens nor negru. Brusc se face frig! I-au amenintarea in serios si trag iute pe dreapta. Nu apuc bine sa sar din barca si potopul ceresc se dezlantuie. Spectacolul de lumini si sunete te ameteste si te inspaimanta deopotriva.
Constat, cu bucurie, ca am andocat chiar in poarta (daca se poate numi poarta o rampa catre apa!) unui mare atelier de reparat caiace, canoe si alte barci mici si mari. Marangozul autohton imi studiaza atent barcuta. Ii place ! Scoate ceva beri, dintr-un frigider, mai scoate si ceva poze (destul de recente) si el pe limba lui, eu pe limba mea... Uite podul de la Crenavoda, iata Canalul Dunare-Marea Neagra, Constanta cu plaja de la Mamaia, Crucea de pe Caraiman, statuia lui Decebal de pe Dunare....Oamenilor le-a placut mult in Romania si sunt si mai bucurosi ca un roman le-a trecut pragul!
Soarele pune stapanire, din nou, pe nemarginitul cerului.
Ne salutam respectos, ca intre vechi colegi de breasla si cu amintirea pozelor cu peisaje di tarisoara mea, padelez de parca mai am de trecut de la Silistra la Calarasi!!!
Ma uit repede pe harta si constat ca aproape am padelat 1.ooo km. Mai am 1.5oo..............................
Etapa se incheie cu discursurile oficialitatilor prezente, in frunte cu primarul, care ne multumeste de prezenta si ne inmaneaza cadouri.
Servim masa, un bobgulas cum rar am mai mancat, si ne retragem la corturi. Etapa de maine este si mai lunga...51 km...
Si mi s-a facut un dor de casa si de prieteni, de nu va vine a crede!
Legendaru'

[legenda dunarii]

Etapa 23
Dunarea, umflata peste noapte cu circa un metru, curge  obosita la vale.
Padelam mecanic, exact ca niste jucarii de pe vremea lui bunicu'... si aratam cam la fel...
Ploaia incepe exact la mijlocul etapei !
Ca din pura intamplare, exact in acel loc exista o foarte frumoasa locanta. Aproape tot TID-ul s-a mutat inauntru. Se vorbesc atatea limbi deodata, de parca am fi la Consiliul Europei! Dupa degustarea bucatelor si udarea lor cu snaps-ul local, limbile, scapate din amorteala, se dezleaga rand pe rand. Se spun bancuri, povestiri amuzante, toata lume rade, uitand pentru moment de urgia de-afara!
Norii bat in retragere asa ca plecam pe contraatac.
Cu fortele refacute, atacam ultimii kilometrii ale etapei foarte entuziasti.
Un batran AN2, aflat in plina campanie agricola, ne saluta, degajand aproape de rasul copacilor. Spre deliciul nostru, repeta figura de cateva ori.
Intr-un final ajungem la tabara TID din orasul Paks. Sunte-m intampinati de viceprimarita si alti oficiali locali. Multumim de gazduire printr-un ropot de aplauze.
Dupa un dus fierbinte, revigorant, servim masa ( un gulas care recunosc este un pic mai bun decat al meu!).
Cu sufletul impacat, ma retrag la cort, de unde cu ultimele puteri, apasand moale pix-ul pe hartie, v-am redactat cele de mai sus!
Al vostru prieten,
Legendaru'

[legenda dunarii]

Etapa 24
Aplouat toata noaptea!
Am inceput sa capat un iz de igrasie...
Toate lucrurile mele sunt jilave! Un prieten, austriac, m-a invatat (chiar de la Ingolstadt!) un lucru esential: singurul lucru care trebuie ferit de apa sete sacul de dormit! Mare dreptate a avut!!!
Batrana Dunarea a mai pus pe ea un metru de apa. Incet dar sigur revine la forme voluptoase, renuntand brusc la cura de slabire la care fusese fortata de lipsa precipitatiilor din aceasta primavara.
Penultima etapa pe pamant unguresc este lunga si plictisitoare. Dunarea nu reuseste sa ne surprinda cu nimic!
Dupa 5o km de padelat, ajungem intr-un frumos orasel, cu iz medieval, pe nume Baja. Ma campez si fug iute in orasel, poate gasesc un internet... L-am gasit! Ma apuc si scriu....o etapa....La a doua, ma impiedic de limbajul autohton al PC-ului si toata munca mea se reduce la a transmite aceiasi etapa de doua ori. Cer ajutor...CUI
Obosit de atat gesticulat si la limita exploziei nervilor, ma retrag fara a varsa singe nevinovat. Timpul s-a scurs! Laq fel si banii, au plecat! Eu raman cu...supararea!!!
Maine Mohaci....
Ultimii 33 km de padelat pe Dunare prin campia Panoniei!
Putin suparat
Ma retrag la cort, de unde doar visele ma vor imbuna cumva....
Legendaru'

PS Afara PLOUA !!!
Si m-am  cam saturat de atata gulas!
Vreau sarmale,
Vreau ciolan cu fasole,
Vreau ciorba de burtaq...
Vreau acasa !!!

[stavride]

1000 de km? O groaza.... si sa numeri pana la 1000 este mult d'apai sa ii parcurgi la padela. Bravo si inca o data respect! Ne vedem acasa Razvane!

[legenda dunarii]

Etapa 25
Ploua!
Ploua de-aseara fara intrerupere...
Rand pe rand, micile barcute, se incumeta sa plece sub potopul de apa revarsat fara mila din inaltul cerului.
Mananc micul dejun la adapostul cortului. Numai hrana rece, de data asta!
Ora 9.oo, afara ploua...
Somn.
Ora 11.oo, afara ploua...
Somn.
Ora 13.oo, afara NU mai ploua!
Ora 13.3o, incarcat cu toate catrafusele pornesc in ultimii 33 km de padelat pe teritoriul Ungariei.
Cu debitul Dunarii, marit vizibil (cca.2 m) si fara un efort deosebit, reusesc o viteza medie de 1o km/ora.
La orta 17.oo debarc pe cheiul orasului, cu iz medieval, Mohaci.
Culme... Nu sunt ultimul!!!
Astazi este sarbatoare.
De fapt sunt doua sarbatori. Prima se desfasoara pe apa, azi trecand prin dreptul km 1.455, adica fix 1.ooo km de la Ingolstadt (km 2.455). Mai am de strabatut pana la Marea Neagra 1.5oo km... Un ochi rade, celalalt plange!
A doua sarbatoare se tine in oras. Are loc un fel de predare de stafeta intre organizatorii TID Ungaria si TID Serbia. In Mohaci, deasemenea, multi participanti pleaca, lasand locul altora dornici de aventura, sport si natura.
Pe scena se reproduc diverse formatii autohtone, care incanta si incita adunarea la dans.
Pentru o zi toata lumea uita de toate dificultatile unui asemenea turneu.
Maine facem cunostinta cu noii participanti. Tot maine, ne vom lua la revedere de la cei ce pleaca.
Poimaine...Serbia!
Belgradul ne garanteaza numai vreme frumoasa. Asa sa fie...
Din Mohaci, Ungaria
Al vostru
Legendaru'

[Florio]

Razvane, esti cu moralul la cote mari ! Si e molipsitor !
In ultima vreme ma bucur sa citesc tot mai des relatarile tale.
SI ma mai bucur sa te stiu padeland catre noi, ud dar deloc "plouat "

[super_marius]

salut Razvan . Baietii de la atelier te saluta in frunte cu Tasha 
Multa bafta . Echipa Super-Clean

[legenda dunarii]

Etapa 26
Imediat ce depasesc Ungaria, apare si soarele. Belgradul pare sa confirme prognoza meteo.
Dunarea este din dig in dig. Padelarea ne este mult usurata de debitul foarte mare al fluviului.
Dupa vreo 20 km, pe malul drept al Dunarii, pe o colina, se zreste o statuie foarte impunatoare. Hotarat a cerceta mai de-aproape monumentul cu pricina, trag barca pe dreapta, tup afara, o scurta trecere in revista a tinutei si... Nu au trecut 3(trei) minute de la debarcarea mea ca langa mine se insinueaza un falnic slijitor al legii... Intr-o draguta, dar impunatoare tinuta, domnul politist imi explica, foarte politicos, ca sunt in Croatia. Bun....Am inteles! Dau sa plec. NU....Nu asa usor cum ai venit!!! Dupa un tipar politienesc universal, tipu' scoate telefonul mobil si suna pe Sef! Care Sef suna la randul lui pe Seful lui...si asa mai departe... Intr-un final telefonul Sefului, Sefului subalternului, suna... Sunt rugat sa nu mai repet gresala! Nu trebuie sa mi se repete!  Uf! Uf!
Cu toate aceste peripetii europene, ajung foarte devreme (al trei-lea) in Apatim, prima tabara TID de pe teritoriul Serbiei. Sunte-m foarte bine primiti! Mass-media este prezenta. Se fac poze, se acorda interviuri. Dupa discursurile oficialitatilor sunte-m poftiti la masa.
Cum nu cunosc nimic din cultura culinara sarba (spre marea mea rusine!), astept cu nerabdare bucatele...
Supa de pui cu taietei                                nota 8
Friptura de porc la tava cu piure de cartofi     nota 8
Salata de varza
Paine de casa                                           nota 10
Bere, rece, autohtona                                nota 20
Prietenul Zladco paraseste TID-ul azi. Toata familia a venit in intampinarea venerabilului padelator. Sunt, brusc, incarcat cu multe bunatati culinare concepute de consoarta acestuia. Zladco, fericit, imparte de zor dulciuri si tot felul de bunatati tuturor colegilor de padelat. Cei mai fericiti sunt cei mici...
Cu sufletul si stomacul foarte satisfacut, ma retrag la cort.
Muzica prietenului Max (din Austria) se revarsa cald peste intraga tabara.
Multumim herr Max !
Legendaru'

[legenda dunarii]

Etapa 27
Dupa o mie de kilometrii de padelat distantele sub 40 km devin dintr-o data foarte scurte! Am ajuns sa masor Dunarea in ore, nu in Km!
Etapa de azi este una scurta de doar 3 sau 4 ore. Cu Dunarea crescuta la maxim, padelatul este foarte mult usurat, asa ca nu trebuie sa plecam devreme.
Un nor, venit dun pusta ungureasca, tine sa contrazica prognoza meteo de la Belgrad, revarsand din inaltul cerului, o ploaie marunta si deasa si foarte enervanta! Cu toate acestea, plec foarte devreme (ora 7.3o), dornic de schimbare, dornic de noi peisaje, de noi cunostinte cu oameni si obiceiuri!
Padelez intr-un sector de Dunare, foarte schimbat, salbatic, cu multe canale si insulite. Simtindu-ma ca acasa (undeva prin Delta Dunarii) padelez cu bucurie, scurtand  multe din coturile Dunarii (numai cele spre stanga!!!). Siajul barcii mele derajand luciul canalelor virgine! Cativa caiacisti nemti imi urmeaza exemplul si nu regreta. Frumusetea locurilor nu se poate traduce in cuvinte!
Cu circa 4 km de urmatoarea tabara TID, gasesc, ca din intamplare, un mic local, amplasat in mijlocul unui sat pescaresc tipic. Din pacate nu are PESTE!!! Berea rece uita micul neajuns...
Sosesc in Bogoevo.
Primirea organizata de catre gazde, in frunte cu primarul, compenseaza foarte mult lipsa catorva minore utilitati (dus,wc,apa curenta..).
Pentru mine si alti participanti mai spartani, lipsa acestora nu ne afecteaza vital...
Caldura sufleteasca cu care am fost primiti si organizarea festivitatiilor, depasind cu mult toate lipsurile...
Trag usor, cu delicatete, de urechi pe organizatorul TID Serbia, domnul Dejan, si rog ca la anul, pe marele fanion TID Serbia sa apara si tricolorul romanesc. Zambeste in coltul gurii! A inteles mesajul....
Masa bogata incheie o seara minunata. Cativa stropi de ploaie racoresc pe cei mai inflacarati dintre noi.
Ma retrag la cort cu sentimentul datoriei implinite.
Multumim Bogoevo!
Multumim Serbia!
Legendaru'

[legenda dunarii]

Etapa 28
Plec foarte devreme din Bogojevo. Ora locala 7.oo
Etapa de astazi este una lunga, circa 5/6 ore (47 km) de padelat printr-un sector de Dunare de care (spre marea mea rusine!) nu stiu absolut nimic!
Croatia se uita atent la noi, de pe faleza inalta!
Dunarea impaca faleza croata cu bogatia de canale si insulite din malul sarb. Pun stapanire pe o astfel de insulita si scriu mare pe nisipul foarte fin ROMANIA. Stiu ca in scurta vreme ploaia, vantul si valul, va sterge inscrisul, dar pentru cateva clipe, am fost si eu acasa!
Cu toate opririle, fortuite si programate, ajung la urmatoarea tabara TID, fix la ora 13.oo.
Un sat de pescari, pe nume Backo Novo Selo, ne este gazda primitoare.
Dupa rutina camparii si toaletei personale, ma apuc sa gatesc ceva. Nu foamea ma impinge de la spate, ci plita veche, de fonta, ce fumega placut. Vizualizez deja meniul...Tortellinii (cumparati de numai stiu unde...) cu sos de rosii in care arunc un pumn de stafide (sic  Yndianule!) si ca desert, daca pot spune asa, porumb imvelit in folie de aluminiu si trantit pe plita incinsa...
Ma satur cu tortelinii asa ca desertul il impart cu colegi nemti, plecati odata cu mine din Ingolstadt. Porumbul fiert/copt (daca pot spune asa!) frecat cu sare, este foarte apreciat.
Dupa servirea mesei, hotarasc sa dau o fuga prin sat.
Satul are doar 500 de suflete, destul de inaintate in viata, tinerii alegand agitatia si mirajul marilor orase. Mai are un magazin, plin cu de-toate, mai putin ziare, o gelaterie, posta, primaria, biserica si trei carciumi, fiecare cu clientii ei..."dupa buget coane' Fanele"
Imaginea este izbitor de asemanatoare cu cea de pe la noi. Gasesc (sau mai bine spus, ma gaseste!) chiar si vietnamezul local, care ma serveste cu un gen de prune galbene, foarte coapte, delicioase.
Diferenta o face asfaltul de pe strazi, chiar si de pe dig...
Seara aveam sa aflu mult mai multe despre trecutul dar si despre viitorul micului sat chiar din gura primarului. Satul are origini svabe, bine conservate si ceva influente musulmane. In prezent convietuiesc, in buna armonie, mai multe etnii si tot atatea culte religioase.
La masa se serveste o supa gulas de peste (somn) care, recunosc, a mers direct la casa sufletului!
Pestele inoata fericit in vinul alb discret, dar cu un buchet local, foarte placut.
Ma retrag la cort cu gandul la ziua de maine. Sefii delegatiilor TID a tarilor riverane Dunarii, sunt invitati in Vukovar, Croatia. Cu aceasta ocazie se va discuta participarea, in viitorul foarte apropiat, Croatiei la Turneul International al Dunarii. In opinia mea, si nu numai, este normal si firesc.
Bravo Croatia!

Inca in Sebia
Legendaru'

[legenda dunarii]

Etapa 29
Aceasta etapa este dedicata Croatiei.
Dupa 20 km de padelat de la Backo Novo Selo la Backo Palanka, plecam iute in Croatia, in Vukovar. Sefii delegatiilor TID ale tarilor riverane Dunarii sunt asteptati de catre primarul localitatii si seful comisiei de tineret si sport (sper sa nu gresesc, daca da...scuze).
Dupa formalitatile de trecere a frontierei, drumul urca si coboara printre sate, in care viata de dupa razboi, continua cu toate amintirile inca proaspete.
Ajungem in Vukovar. Orasul e terifiant! Imaginea razboiului este inca vizibila...la a treia casa, una poarta haina grea a razboiului...
Ranile razboiului nu cred ca s-au vindecat nici pana in ziua de azi. La zece cuvinte graite, unul este sigur, referitor le razboi.
Nu pot sa inteleg de ce? Hotarat lucru: razboiul nu este pe gustul meu!
Revin cu picioarele pe pamant, sau mai bine spus, cu fundul in copaie...
Fiecare povesteste despre marea familie TID. Despre intrajutorarea frateasca a membrilor. Este foarte posibil ca, Croatia sa se alature acestei famili. Cu cat mai repede cu atat mai bine, as adauga eu. Oricum, suntem la unison si toata lume vrea si steagul Croatiei alaturi de celalalte steaguri ale tarilor membre TID. Eu, felicit initiativa inca de-pe-acum!
Bravo Croatia!
Bravo TID !
Revenit in Serbia, nu pot incheia ziua decat cu o vizita la fabrica de bere locala...
Ce poti vizita la o fabrica de bere ? Las imaginatia d-vstra sa raspunda...
La intoarcere, tot autocarul canta!!! oare de ce???
Ma retrag la cort satisfacut.
Ce bine ar fi daca...fiecare roman, in fiecare zi, ar face o singura fapta buna pentru tarisoara lui, Romania!
Cu gandul la "ce-ar fi ?" adorm cu zambetul pe buze...
Legendaru'

[Imi]

Cateva poze de la Smederevo

[legenda dunarii]

internet...
Fratilor, am gasit INTERNET!!!
Sunt in Vidin, Bulgaria....
Sa nu uit... Grabiti-va ! Acusi, acusi sosesc la Calarasi si.... cine-i nu-i gata, il iau cu lopata !!!
Datorita timpului scurt pe care il posed, o sa sar cateva etape. Cele de dupa Belgrad pana la Kladovo.  O sa revin asupra acestor etape cand voi sosi in tara, acasa....
Asa ca....
Etapa 30

[legenda dunarii]

Etapa 30
Ziua este de exceptie!
Soarele straluceste cu putere si ne incalzeste foarte placut pe toti. Pe cerul senin atarna cativa norisori, albi, pufosi, doar pentru poze. Si natura stie ca azi este Duminica! Toata lumea rade, canta si danseaza....
Ajungem fara probleme in frumosul oras Novisad.
Mas-media ne intervieveaza la cald. Abia coborati din micile noastre barcute si acordam interviuri si pozam in diferite ipostaze. Trecerea caravanei TID prin vechia cetate a Novisad-ului este tratata de catre oficialitati cu foarte mare atentie. Sunt atenti la toate detaliile privind buna desfasurare a acestei activitati anuale.
Sunte-m campati in "strand". Un fel de Mamaia, de pe la noi...Multe, multe terase, unde poti alina atat foamea dar si setea. Multe terenuri de joaca pentru cei mici dar si pentru cei mari. Nici o disciplina sportiva nu a fost uitata... Singura diferenta este ca, in loc sa te uiti spre orizont, ochii poposesc pe malul celalalt !
Orasul este foarte animat. Si mai animata este "mica Mamaie", in care petrecem o zi intreaga!
La masa fetiva, bine organizata de catre administratia locala, se lanseaza melodia imn la TID-ului din acest an. Dunave, Dunave... melodie sarba, interpretata de Max austriacul la fluier, acompaniat la chitara de un coleg din Germania. La urmatoarea cantare, la chitara ma voi afla eu.... Max este un profesor foarte bun! Multumesc Max.
Ziua libera trece incredibil de repede.
Abia apuc sa vizitez orasul, cetatea aflata peste fluviu si apoi calare pe Net. Sala Internet-ului este ocupata aproape in totalitate de colegi de TID. Timpul mse scurge incredibil de iute!
La intoarcere aleg, si bine fac, o plimbare pe faleza, apoi intrarea in statiune prin partea de nord (noi fiind campati in partea sudica a statiunii!). Desi azi este luni este o mare animatie, o atmosfera de sarbatoare pluteste in aer. Poate lumea este in vacanta?!? Am si uita ca azi e 01. august...La Multi Ani! Tuturor celor nascuti in luna august...se stiu ei....
Aleg o terasa cu muzica buna si cu vedere catre panoul de catarare. Cativa tineri se distreaza, concurand intre ei. Lumea se strange in jurul panoului, admirand indemanarea tinerilor.
Termin berea si ma reped la cort. Maine o etapa lunga, iar eu nici macar nu am deschis agenda. Astern iute pe hartie ultimele impresii si fug iute in minunata lume a viselor....
Maine sunt la varsarea Tisei in Dunare!
Si poimine...
Poimine bat cu putere la portile orasului Belgrad, a patra capitala europeana, care se interpune in lungul meu drum catre Mare, Marea cea Neagra...
Visand deja la cuceriri viitoare, adorm....
Liniste! Doarme
Legendaru'

[legenda dunarii]

Etapa 31
Nerabdator, plec devreme din NoviSad.
Muzica nemuritoare a celebrei trupe Beatles ma poarta iute catre ultima reduta in apararea Belgradului, Stari Slankamen.
Pe drum ma salut cu cativa marinari romani de pe slepuri, ce stau cu lunile pe Dunare, carand marfuri de tot felul, catre inima Europei.
De cateva zile padelez intr-un ritm nebunesc! Nu ma recunosc... De vina este gandul! Gandul ca la Belgrad,inca trei romani se alatura caravanei TID. Abia astept sa vad cum creste numarul delegatiei Romaniei! Si mai ales sa aud si dulcele grai romanesc printre atatea glasuri straine...
Ajung al trei-lea in Stari Slatkamen, campez si la dus. De data asta cu apa calda !!!
Reancarcat 100%, pornesc intr-o vizita scurta a orasului. Ceva vestigii romane, un izvor termal, o biserica catolica si multe terase insirate pe malul drept al Dunarii. Cel mai important lucru se intampla insa vis-a-vii. In acest loc, km 1215, Tisa, dupa ce uda cu apele sale pamantul a cinci tari, epuizata de efort, depune armele la picioarele Dunarii. Maine umplu o sticla cu apa Tisei si o voi varsa in Marea Neagra. Sunt sigur ca Tisa nu va uita gestu meu!
Primirea caravanei TID este una de manual.  Ziaristi, televiziune, conferinte, cocteiluri, receptii, interviuri, fotografii, tot ce intra in arsenalul "vinde-ti imaginea!"
Dupa servirea mesei, o trupa rock locala canta melodii celebre. Baietii nu sunt buni... sunt FOARTE BUNI!!! Nota 100 !!! Bravooooo
Lumea danseaza, canta si uita pentru cateva clipe de kilometrii parcursi sau ramasi...
Maine Belgrad.
Cerul plin de stele, ma poarta cu gandul departe, departe... Unde am vazut cer asa de plin de stele? Curmatura, intr-o noapte de august? Vf. Omu, intr-un ianuarie? Sua poate Buila?
Mai trec cu gandul peste cateva nume celebre din arcul carpatic si linistit adorm...
Legendaru'