FarEast28r

[home made]

      .................corect !

[bluewave]

e, da corect cam asa se intampla , dar vin cu o intrebare ...pertinenta...

Ce faci in cazul cand platesti maragonzul ( corect cu factura si tva intreg ), materialele le iei de cea mai buna calitate si la sfarsit cand o dai la apa si vrei sa-i spargi sampania ( dupa ce ai asteptat atata timp si ai "basculat" atatia bani ), ea nu prea vrea sa pluteasca drept sau cine stie mai te trezesti si cu o "piscina" in cabina ?

[cristizz]

O mai iei putin din pila.
Sau il pui pe maragonz sa o faca. Daca platesti pret de firma maragonzului banuiesc ca o sa ai si un contract de executie.

[home made]

in acest caz,mai bine nu ne apucam de treaba,sa nu o dam in bara,mai bine facem planuri pe aici,e mai sigur.......

[Rumpi]

Cum ce faci? Il pui sa o mai faca odata pe banii lui. Daca nu vrea il bagi in tribunal. Asta daca ai contract. Daca n-ai ii dai sampania in cap, iti iei piscina de pe fundul lacului si ramai cu cei 30-50% bani de manopera dati. Dupa care vii pe forum si ne anunti si pe noi de calitatile maragonzului. Mai ai binenteles optiunea sa vinzi datoria unor colectori specializati si sa recuperezi o parte din bani.
E exact la fel ca la atelierul auto unde ti se strica masina dupa o ora sau la ghita care iti pune faianta italiana stramb pe perete.

Sa ne intelegem, maragonzeria si cea clasica si cea moderna e meserie de scoala profesionala. Ucenicul nu e mai bun decat un amator, calfa stie sa respecte un plan dat si lucreaza mai rapid decat un amator iar maistrul ar trebui sa stie sa isi faca singur planul fara tabela de scara si sa adopte solutii constructive adecvate santierului.
Cum la noi nu se construieste in serie nimic maistrii nu mai exista ca atare. Sunt ori oameni care au obtinut calificarea acu 30 de ani (in maragonzerie clasica) ori ingineri sau arhitecti navali care au experienta in munca manuala.
Pe care il alegi si de ce tine de gustul tau. Tot ce poti face e sa intrebi fostii clienti si sa te uiti la realizarile lor daca ele exista. Sau iti angajezi un specialist care controleaza periodic daca executia e conform planului.

[Vali]

Pentru mine barca ideala ar fi undeva pana in 7 m, sa ofere posibilitatea sa doarma decent 4 personae , sa tina bine marea, sa o pot tracta usor cu un sedan normal ,derivor rabatabil pt dunare si ape mici.

Toate astea la un loc (inclusiv tractarea cu un sedan normal) le gasesti doar la un trimaran pliabil gen Scarab 22.

Un velier serios de 7 metri este o barca grea, din cauza lestului. Am un prieten care a fost cu o asemenea barca la remorca in Grecia. A dat-o la apa, s-a plimbat, dupa care la scoaterea din apa a cautat 3 zile o macara, fiindca nu a mai putut sa scoata peridocul cu barca din apa cu masina proprie, desi are gogeamitea 4x4.

Exceptia de la situatia asta e Mac 26, care are (si) balast lichid. Insa problema cu Mac-ul e ca, desi avem colegi care-l stapanesc bine in conditii variate (fiind experimentati), ramane totusi o barca de clasa C, ca majoritatea velierelor tractabile.

Una din rarele barci de 7 metri de clasa B este Etap 23, singura barca lestata nescufundabila la aceste dimensiuni. E o barca de calitate, din care cauza isi pastreaza bine valoarea de revanzare. In plus, datorita conceptiei orientate spre performanta sub vele, la regate cred ca bate cam tot ce inseamna cruiser la clasa ei. Iar la interior e exact cum trebuie pentru o familie de 4 persoane,, avand in plus si o excelenta izolatie termica si fonica, din cauza spumei injectata intre cele 2 corpuri.

Nu am vazut pe nicaieri pe cineva care sa vina cu un proiect mai modern  pe dimensiuni asemantoare si sa il execute la comnda la un pret sub cel al Astor-ului.

Nici n-ai sa vezi asa ceva in Ro, deoarece toti fabricantii s-au mulat pe cererea imensa de barci motorizate de ape interioare. Aici cererea e sanatoasa si constant crescatoare. Faci un corp si o rama de copastie cu banchete, le asamblezi si valea pe apa. Din cauza asta, in timp au proliferat inclusiv firme sau persoane care lucreaza foarte defectuos, profitand de lipsa de experienta a cumparatorilor.

La un velier iti trebuie in primul rand experienta si pasiune, ceea ce lipseste la majoritatea fabricantilor de barci de la noi. Si chiar daca acorzi credit cuiva sa-ti faca un velier, mai mult ca sigur ca produsul rezultat va fi inferior calitativ unui produs similar al unui producator consacrat de veliere.

Pe de alta parte, constructia de la zero a unui velier monococa e exact reinventarea rotii, avand in vedere oferta uriasa, mai ales la sh. Dupa cum scriam si pe celalalt forum, lumea se apuca de construit atunci cand are de satisfacut o cerinta mai neortodoxa, sau pentru care oferta e inca prea scumpa. E cazul de exemplu al multicocilor - trimarane pliabile sau catamarane (ne)demontabile, barci cu performante fulminante sub vele. Aici as vedea eu cu adevarat rostul unei constructii, proprii sau la comanda.

Insa cea mai importanta etapa dpmdv este alegerea tipului de barca dorit. Pentru asta e foarte important de gustat cat mai multe experiente pe apa, ca sa se stie "asta-mi place, asta nu". Orice barca, velier sau altceva, ar trebui cumparata sau construita la comanda doar dupa o proba serioasa pe apa din partea beneficiarului. Doar in felul asta putem fi siguri ca nu vom regreta mai tarziu, dpdv al calitatilor nautice si de fabricatie.

[MBG]

Multumesc frumos pentru opinii si sfaturi!
Practic din cate am inteles ,la noi nu se doreste realizarea de veliere "la comanda".
Pacat ca asta este situatia,insa este bine de stiu si actionat in consecinta.
In consecinta: Cine ma poate ajuta sa "fac si eu o tura" pe un Etap 23?

[Vali]

Practic din cate am inteles ,la noi nu se doreste realizarea de veliere "la comanda".

Realitatea e urmatoarea: cel mai bine e ca relatia beneficiar - marangoz sa fie cat mai scurta si la obiect. Mai pe scurt, "asta-i barca, astia-s banii", adica dai banii si iei o barca gata construita. Orice alta combinatie e riscanta, si pentru beneficiar, si pentru marangoz, mai ales cand e vorba de un velier. Cu atat mai mult atunci cand dai peste un marangoz "prolific" care lipeste placaj cu rasina poliesterica.

Alternativa e sa cunosti bine pe cineva priceput, sa aveti incredere unul in celalat, si sa porniti impreuna la aventura constructiei velierului. Fiecare vine in ecuatie cu calitatile lui, iar treaba se organizeaza strict din prima, exact ca intr-o firma de profil. Important e ca relatia sa fie buna de la inceput pana la sfarsit, fiindca daca se pleaca de la premisa ca e posibil sa-ti iei teapa (cum s-a discutat mai sus), mai bine nu va mai apucati de nimic. Nu cred ca e imposibil de facut un velier la comanda la noi, insa e nevoie din ambele parti de incredere, flexibilitate, punctualitate si mai ales entuziasm.

[MBG]

Realitatea e urmatoarea: cel mai bine e ca relatia beneficiar - marangoz sa fie cat mai scurta si la obiect. Mai pe scurt, "asta-i barca, astia-s banii", adica dai banii si iei o barca gata construita. Orice alta combinatie e riscanta, si pentru beneficiar, si pentru marangoz, mai ales cand e vorba de un velier. Cu atat mai mult atunci cand dai peste un marangoz "prolific" care lipeste placaj cu rasina poliesterica.

Alternativa e sa cunosti bine pe cineva priceput, sa aveti incredere unul in celalat, si sa porniti impreuna la aventura constructiei velierului. Fiecare vine in ecuatie cu calitatile lui, iar treaba se organizeaza strict din prima, exact ca intr-o firma de profil. Important e ca relatia sa fie buna de la inceput pana la sfarsit, fiindca daca se pleaca de la premisa ca e posibil sa-ti iei teapa (cum s-a discutat mai sus), mai bine nu va mai apucati de nimic. Nu cred ca e imposibil de facut un velier la comanda la noi, insa e nevoie din ambele parti de incredere, flexibilitate, punctualitate si mai ales entuziasm.

Total de acord cu cele spuse de tine.
Sa speram ca va veni si ziua in care vom vedea un velier comandat si executat la noi!

Pana atunci raman cu intrebarea: Cine ma ajuta si me mine cu o tura pe un Etap 23?

[Vali]

Barca amicului meu s-a dat in vara asta, si despre alta in tara nu stiu. Asa ca solutia e sa cauti una de vanzare afara, ceri sa faci proba, si daca-ti place, faci pasul.

[ghrt]

Acel Etap 23 de la Iasi cred ca a fost cumparat de cineva din Constanta. Asa ca pentru Etap 23 mergi in marine si te uiti dupa ea, apoi te interesezi cine este proprietarul.

[home made]

"La un velier iti trebuie in primul rand experienta si pasiune, ceea ce lipseste la majoritatea fabricantilor de barci de la noi. Si chiar daca acorzi credit cuiva sa-ti faca un velier, mai mult ca sigur ca produsul rezultat va fi inferior calitativ unui produs similar al unui producator consacrat de veliere.

" lumea se apuca de construit atunci cand are de satisfacut o cerinta mai neortodoxa, sau pentru care oferta e inca prea scumpa. E cazul de exemplu al multicocilor - trimarane pliabile sau catamarane (ne)demontabile, barci cu performante fulminante sub vele. Aici as vedea eu cu adevarat rostul unei constructii, proprii sau la comanda."
.....e putina contradictie aici:
barcile facute la comanda,sint mai scumpe,mai rezistente,decit cele facute pe banda.
barcile de cruising,pentru oamenii obisnuiti,sint incepind cu 40% mai scumpe/metru.
numai depunerea fibrei manual face coca mult mai rezistenta,de exemplu,decit depunerea cu pistolul,nu mai vorbesc de grija pentru detalii si de folosirea materialelor de buna calitate,selectate cu grija.deh! beneficiarul de obicei urmareste personal constructia...in fabrica,la banda urmareste cineva?nu mai vorbesc de barcile de concurs cita atentie cere la constructie si cit de testate sint materialele.
in general la noi la comanda,se face barca in functie de bugetul si nervii fiecarui beneficiar.

[MBG]

"La un velier iti trebuie in primul rand experienta si pasiune, ceea ce lipseste la majoritatea fabricantilor de barci de la noi. Si chiar daca acorzi credit cuiva sa-ti faca un velier, mai mult ca sigur ca produsul rezultat va fi inferior calitativ unui produs similar al unui producator consacrat de veliere.

" lumea se apuca de construit atunci cand are de satisfacut o cerinta mai neortodoxa, sau pentru care oferta e inca prea scumpa. E cazul de exemplu al multicocilor - trimarane pliabile sau catamarane (ne)demontabile, barci cu performante fulminante sub vele. Aici as vedea eu cu adevarat rostul unei constructii, proprii sau la comanda."
.....e putina contradictie aici:
barcile facute la comanda,sint mai scumpe,mai rezistente,decit cele facute pe banda.
barcile de cruising,pentru oamenii obisnuiti,sint incepind cu 40% mai scumpe/metru.
numai depunerea fibrei manual face coca mult mai rezistenta,de exemplu,decit depunerea cu pistolul,nu mai vorbesc de grija pentru detalii si de folosirea materialelor de buna calitate,selectate cu grija.deh! beneficiarul de obicei urmareste personal constructia...in fabrica,la banda urmareste cineva?nu mai vorbesc de barcile de concurs cita atentie cere la constructie si cit de testate sint materialele.
in general la noi la comanda,se face barca in functie de bugetul si nervii fiecarui beneficiar.

Perfect adevarat!
Cum spuneam si mai sus: trebuie mai inatai sa se vrea!
Adica sa existe vointa!
Ma gandesc la omul care de unul singur s-a  luptat cu mafia imobiliara timp de ani de zile pt a salva clubul de yachting de pe malul lacului Herastrau...
Insa asta este alta poveste.
Altceva vroiam sa scot in evidenta,faptul ca in primul rand a vrut,ca si- a dorit cu adevarat.
Despre asta este vorba.

[Rumpi]

.....e putina contradictie aici:
barcile facute la comanda,sint mai scumpe,mai rezistente,decit cele facute pe banda.
barcile de cruising,pentru oamenii obisnuiti,sint incepind cu 40% mai scumpe/metru.
numai depunerea fibrei manual face coca mult mai rezistenta,de exemplu,decit depunerea cu pistolul,nu mai vorbesc de grija pentru detalii si de folosirea materialelor de buna calitate,selectate cu grija.deh! beneficiarul de obicei urmareste personal constructia...in fabrica,la banda urmareste cineva?nu mai vorbesc de barcile de concurs cita atentie cere la constructie si cit de testate sint materialele.
in general la noi la comanda,se face barca in functie de bugetul si nervii fiecarui beneficiar.

Nu e nici o contradictie. Dupa cum spune veterinarul, maimuta poate avea si paduchi si purici.
Problema e ca in Romania nu exista destula experienta si sa construiesti eficient barci competitive. Face cineva dintre maragonzii romani infuzie? Aplicarea manuala a fibrei nu mai e competitiva ca nu obtii rapoartele de 40-50% rasina. Barcile de fabrica sunt toate infuzate (alea noi nu alea de acu 30 de ani). Alea de concurs la fel, singura exceptie fiind constructia cu placaj (desi se experimenteaza si acolo). Si desi pare paradoxal, per ansamblu, socotit la produsul final, infuzia e mai ieftina decat aplicarea manuala  fibrei pana si in regim de amator.
Orice design facut la comanda e mai scump, in orice situatie, deoarece nu ai optimizarea productiei si amortizarea unora dintre costuri pe mai multe unitati.
Sa ne intelegem, eu nu zic ca nu se poate construi in romania ceva performant. De putut se poate, dar nervii si banii fac optiunea nefezabila. Pana si la o amarata de constructie clasica din lemn cu suruburi te ia dracu. Gaseste lemnul de calitate (ca maragonzu nu tine pe stoc), meri cu el la banzig sa il tai la specificatii (ca amaratul de maragonz n-are scula), fugi dupa suruburi galvanizate la cald (ca maragonzu n-are pe stoc nici din astea, nu vorbesc de alea de bronz), etc.

MBG momentan nu e vorba de vointa. E vorba de piata si de bani. Romanul velist vrea ori ieftin de tot si cumpara second, ori are bani, vrea ceva performant si cumpara din occident (tot second de obicei, dar cu pedigree de racer si performante garantate). Pana si in lumea larga constructiile custom mai mari (peste 10m) se incadreaza in cateva tipare:
1. Barci de concurs. Astea sunt construite de santiere care au cunostiintele si echipamentul necesare si lucreaza in stransa legatura cu designerii barcilor. Momentan firmele astea sunt prin Italia, Franta si Elvetia, precum si cateva in SUA, Noua Zeelanda si Australia care construiesc pentru piata locala.
2. Barci de cruising din metal (de obicei aluminiu). Astea le fac santiere specializate din Franta, Olanda si Germania. Au tehnologia si oamenii necesari (asta indiferent ca sudorii angajati sunt romani, sau ca barca intrega a fost sudata la Galati si trasa de nari pana la Amsterdam, constructorul e olandez).
3. Barci lemn-epoxi. Astea se fac prin SUA, Turcia, Thailanda, Indonezia, Filipine. Acolo e lemnul si ori piata (SUA) ori forta de munca calificata si ieftina complementata cu ingineri din occident.
4. Barci de lemn clasice. SUA, Turcia, India, Egipt, Grecia. Piata si forta de munca calificata.

Mai raman constructiile custom mici, sub 10m. Aici exista o piata de barci de concurs (clasa Mini de ex.), dar ea este regionala si tine de specificitatile fiecarei tari sau regiuni. La noi aceasta piata nu exista. Daca vrea sa fie primul "Racerul" roman nu merge la arhitect sa ii faca o barca noua care sa bata barca X, ci cumpara o alta barca "de serie".
Exista de asemenea o piata de barci traditionale de lemn sau cu aparenta traditionala (lemn-epoxi de obicei dar nu exclusiv). La noi asemenea piata nu exista. Romanul vrea barca de plastic, sa nu se grijeasca de ea. Din cand in cand mai apare cineva care vrea barca de lemn-epoxi si aia se construieste de catre unul dintre maragonzii activi, asta daca are noroc si nu ajunge doritorul la concluzia ca e prea scump si cu prea multi nervi. Dar cu un doritor la 2 ani nu se face piata.
Vointa nu are nici un rol in toata ecuatia asta. Vointa avea un rol pe vremea comunismului cand partidul a zis "vrem flota" si statul a facut flota. Acum statul poate sa zica cat vrea vrem veliere "fabricat in Romania" ca nu o sa sara nimeni sa construiasca. Patronul face socoteala si vede ca e mai profitabil sa faci barci cu motor. Nici macar matritele nu o sa le schimbe pana se mai vand barcile actuale. Asa ca daca si somalezii pescuiesc deja de mult din panga, romanii au barci in clinuri.
Cat despre cluburi mai bine sa nu discutam. Romanul traieste in continuare cu impresia ca sport se face pe banu statului. Alta iluzie comunista. Sport se face pe banu si munca proprie. Statul asigura eventual o legislatie favorabila. Vezi cum functioneaza un club din occident si pe urma vorbim. Cotizatie anuala, ore de munca obligatorii (eventual cu optiunea achitarii lor in bani), prezenta obligatorie la evenimente, obligativitatea calendarului competitional. Si pe langa toate acestea oamenii mai fac de bunavoie si munca voluntara (adica necuprinsa in obligatiile datorate clubului). Pune romanul sa faca la fel si treburile functioneaza si in Romania. Exemple exista. Problema e sa gasesti romanii dispusi, sa ii aduni la un loc, si poate cel mai important sa ii tii la un loc fara sa explodeze mamaliga orgoliului.

[home made]