Chemari si raspunsuri pe capcompas

[DoiNomazi]

Dupa mai multe ezitari, incurajat de faptul ca majoritatea dintre voi postati in mod curent pe ambele forumuri, voi incerca sa postez si pe capcompas. Nu stiu exact de ce, ani la rand, cu foarte putine exceptii, am considerat ca este loial sa postez doar pe forumul care mi-a deschis primul usa. Treptat am ajuns la concluzia ca majoritatea colegilor de forum posteaza pe ambele forumuri. Incepand de astazi, voi proceda si eu la fel.

Fara cea mai mica pretentie de talent literar, doar pentru ca imi place sa mai astern in scris cateva impresii intr-o limba pe care nu as vrea s-o uit, continui firul raspunsurilor cu o noua insemnare in jurnalul improvizat al calatoriei ce sta sa inceapa...

@Vali N-am stiut unde sa postez textul asta si am decis ca in "Cafenea" este cel mai potrivit. Daca crezi ca nu-i potrivit aici, muta-l unde crezi de cuviinta, sau sterge-l, nci o suparare...

Deci:

De cate ori impachetez trusa medicala incerc sa ma incurajez singur ca nu va trebui sa folosesc nimic din ceea ce verific si asez cu grija. Dar intrebarile se imbrancesc imposibil de infranat. Oare, va exista vreo situatie cand vom avea nevoie de asta? Sau de asta? Cat de mare va fi problema daca ajungem sa folosim asta?

Vom pleca cu o trusa medicala/prim ajutor "de barca" si cu cate o mini trusa de supravietuire individuala incropita din ceea ce consideram esential... In caz ca ramanem fara kayak si trusa medicala a kayak-ului si reusim cumva sa iesim la mal.

Sac de folie pentru prevenirea hipotermiei, cateva pliculetze cu apa potabila, bandaj pentru plaga deschisa impregnat cu o solutie de inhibare a hemoragiei, un garou, anestezic, antibiotice, cateva baterii de schimb pentru stroboscopul de semnalizare, oglinda de semnalizare, plasa de tzantzari pentru fatza, o lanterna mica si doua bare nutritive amestec ciocolata cu ce mai gasim. Si deja trusa individuala atasata pe spatele vestei de salvare este plina si devine oarecum incomoda.

Trusa asta individuala este numai pentru cazul extrem cand ajungem amandoi pe mal fara kayak, "cu mana goala", sau ajunge doar unul din noi dupa ce a ramas singur.

Aseara ne-am pus nostalgici unul din discurile vechi pe 78 de turatii la gramofon si cate un rom cu coca-cola inainte sa ne apucam de impachetat in mijlocul sufrageriei. Asa incepea drumul catre fosta baza Bluie East Two pe coasta de est a Groenlandei. Cum o arata baza parasita dupa ce au trecut inca doua ierni peste ea? Cine stie, poate ar fi trebuit sa ascultam indemnul prietenului Martin si sa ne intoarcem acolo in vara asta... Ne-am fi intalnit pe ape. Dar nu e sa fie. Chemarea verii vine de pe alte coordonate.

https://vimeo.com/111537516

Terminarea melodiei m-a trezit din reverie. Cuiul usor tocit al gramofonului haraia enervant undeva in fundal. Se terminase si romul. Ramase fara imbratisarea parfumata a romului cu coca-cola, cuburile de gheata se topeau in tacere pe fundul paharului. Amanam sa ne ridicam intr-o incursiune la bucatarie pentru un refill pentru ca nu voiam sa intrerupem placerea impachetatului.

Am impachetat hainele de mai bine de doua saptamani si acum venise randul truselelor medicale si a mancarii. Echipamentul video va fi ultimul. Increderea ca vom reusi sa ne intoarcem cu bine o vom impacheta intr-o folie de umor cat mai la suprafata, in caz ca avem nevoie de ea...

Cred ca in timp ce impachetam trusele medicale si bifam articol cu articol, ganduri similare o bantuiau si pe M.

"But we take the PLB, right?", a intreabat M. asezand cu grija bandajele sterlizate.

"The PLB and the DeLorme InReach...", m-am simtit dator sa ingan cu privirea pe atelele ramase inca pe covor neimpachetate.

M. a deschis fereastra zambetului ei larg de copil bucuros si a continuat mai mult in gluma decat in serios.

"How long do you think they'll take to get us?"

Mi-am lasat privirea sa alunece pe o bucla facuta de doi ciucuri ai covorului incerand sa-mi gasesc cuvintele potrivite.

Nu are nici un rost s-o mint, dar as vrea sa evit s-o sperii. Nu putem porni la drum cu bruma de incredere acumulata stirbita inca dinaintea primului pas. Stim bine unde ne ducem de luni de zile dar teama si neicrederea se pot furisa in suflet oricand. Si teama este singurul adversar capabil sa ne infranga, inca din start.

"They may take some time..."

"Like, what? Six hours? Twelve? Even if we can stop a hemoragy, or avoid hypothermia, how long will it take before an infection? No water, no food..."

Ce sa-i raspund?

"If the shit hits the fan, we'll activate the PLB, we'll send an SOS to our Facebook page with our position... it's not like people won't know where we are."

"So, how long will it take before they launch a SAR?"

"Well... 'they' again... I really don't know who 'they' are. It is not like our good old Coast Guard will be anywhere near to save our sorry asses. They, anybody, will be quite far away at that moment."

"More than twelve hours?" intreaba M. cu o inflexiune noua in voce.

"I don't know. Based on what I read from people who went through a medevac in this area, it may take 3-4 days before a bird might drop by to help... And that's only if..."

"A helicopter..." ma intrerupe M.

Am datoria morala sa-mi informez camaradul de drum si toate detaliile trebuie puse pe masa inainte de plecare. Amandoi stim ca, in ciuda pregatirilor, rezervarilor si a cheltuielilor, oricare din noi are dreptul sa se razgandeasca si sa anuleze calatoria in oricare moment dinaintea insertiei. Dar odata ce am descarcat kayak-ul si echipamentul la locul de insertie si barca de insertie dispare dincolo de raza de actiune a VHF-ului, nu mai exista decat optiunea "salt inainte".

"There is only one bird in the area, roughly 150 nautical miles from where we'll be. Next available bird is some 600 nautical miles farther south. If the satellite signal goes through, if those who pick the signal will find a way to reach the local crew, if the local crew decides that a SAR is feasible for them, then the one and only bird will come... or not..."

Incerc sa-mi imaginez conditiile meteo care ar putea conduce la un accident. Stiu din ce am citit despre zona ca in anumite conditii de vant unicul elicopter din zona nu se ridica de la sol. Elicopterul, un AS350, este unul din cele mai capabile tipuri de pe piatza, creat special pentru conditii extreme, are o autonomie de zbor (daca nu i-au instalat rezervoare suplimentare) de vreo 330 de mile nautice. Adica cam pana la noi si inapoi, in punctul cel mai indepartat al traseului nostru. Cele doua barci de insertie/extractie, care nu pornesc la drum decat in tandem, in mod sigur nu ies pe vant...

"3-4 days..." murmura M. ca un ecou.

"Or five, maybe six... I really don't know and that's why we can't just assume that outside help comes fast enough. We'll have to be prepared to survive until help arrives..."

"You said 3-4 days. So we pack individual kits for 5 days?"

"No. We'll pack the individual kits with what we have now and we'll try to grab the ditch bag with the main med kit if the yak goes down...   The idea is to make it to shore together... hence the tethering to a common line... "

"So, we stay together even if we capsize..."  se incurajeaza M.

"Yep! Absolutely! We stay together in all the possible scenarios except one..."

M. ma priveste cu o privire intrebatoare.

"If the bear comes to the yak and forces us to capsize. In that situation you go alone to shore..."

M. continua sa ma priveasca in tacere. Imi ridic si eu privirea din covor.

"Very unlikely scenario, no worries, mate.. " incerc sa schitzez un zambet incurajator.

M. nu pare convinsa si isi ia aer sa riposteze.

"Pai..."

"Pai, nimic! Asa este conventia. Tu spre mal, on the double. Gata!..."

Incerc sa continui fara sa-i dau timp de riposta.

"Ma gandeam... Nu mai luam si atelele. ocupa prea mult loc. De data asta nu mai sari de pe nici o piatra... "

M. nu mi-a intors zambetul. A ridicat atelele de pe covor cantarindu-le in mana.

"Sigur nu vrei sa le luam?"

Am ramas in cumpana. Ce vom face in cazul unei fracturi de os mare? Da' cum dracu' sa se produca fractura aia? Doar pe malul stancos sau la tabara cumva... O fractura de tibie, peroneu, sau femur, inseamna imobilizare sigura. Cu ce m-ar mai ajuta atelele? Nu exista exista optiuni de strabatut la pas. Terenul este extrem de accidentat si fjord-urile de netrecut la pas. Nu exista drum de intoarcere oricate truse medicale am cara cu noi. Pana la urma, pe cat nu vrem sa depindem de nimeni, singura optiune de salvare este o extractie. Imi aduc aminte de faza aia amuzanta cu Scwartzy cand toti au facut mishto de accentul lui, "Get to the choppa..."...

"Nu stiu... Se aduna din ce in ce mai mult calabalac... Unde dracu or sa incapa toate? Sincer, nu stiu... Vedem... Hai sa ne apucam de sortat si impachetat mancarea si vedem in functie de volumul ocupat de mancare..."

"N-a ramas ca trimitem mancarea inainte?..."

"Ma gandeam sa incercam sa vedem cum o distribuim in functie de volumul ocupat in kayak. O asezam pe covor in volume imaginandu-ne profilul kayak-ului..."

"Dar nu stim ce kayak va fi... Cate compartimente, cat de mari?"

"OK. Ne pregatim pentru orice tip de tandem, incepand cu cele mai mici... daca nu e loc, ne pregatim sa incarcam puntile, ca de obicei."

Inca inainte sa-mi termin fraza imi dau seama ca nu putem calcula volumele pentru ca mancarea nu o vom despacheta din containerele etanse pentru a face portiile decat acolo, altfel riscam sa se altereze pe drum. Face o luna prin posta... Alta variabila. Si daca nu ajunge? M. pare sigura de planul ei de portionare in teren, in timp ce eu incerc sa gasesc posibile fisuri.

"Si cand vom gasi timp sa portionam mancarea acolo? Trebuie impachetata cu grija fiecare portie pentru a evita umezeala, mirosul... Ziua cand aterizam acolo trebuie sa gasim pusca, munitie, combustibil pentru aragaz, eventual tortzele. Cand naiba mai avem timp de portionat si impachetat mancarea?"

Chiar sunt curios ce solutie are M. Ezita o clipa cu raspunsul.

"In noaptea aia..."

Nu mi-am putut opri zambetul. Tipic..

"In noaptea dinaintea iesirii pe apa portionam si impachetam mancarea. Perfect! It's all good, mate..."

Amandoi stim ca operatiunea de portionare si impachetare a mancarii ne va lua cateva ore.

"Are we taking the bear cans?"

"I think we should take all three bear cans to store food away from camp at night. I hope they'll fit under the deck somehow."

Daca cilindrii rigizi de plastic, meniti sa reziste chiar si la greutatea unui urs, nu intra in kayak vom avea o noua problema pentru ca nu se inchid etansi si va trebui sa gasim o solutie pentru a preveni infiltrarea apei sarate sau a ploii in cazul in care va trebui sa-i asezam pe punte. Inca nu stiu unde pe punte... sunt voluminosi si vor avea ceva greutate... si toata hrana noastra pentru vreo 12 zile...

"I hope they don't get rolled downhill into the ocean..."

M. pare sa-si fi amintit ca malurile sunt abrupte chiar si in putinele locuri unde se poate iesi pentru campare. Totul aluneca la vale spre apa rece a oceanului... Spre abisul intunecat al fiord-ului. Gandul ca vom pluti in kayak deasupra unei adancimi de 1,450 m ma face sa-mi opresc involuntar respiratia la granitza intre vis si realitate. Senzatia de asfixiere ma aduce la realitate fortzandu-ma sa trag aer cu nesatz.

"I'll try to find a way to supress the food smell... No worries, mate."

"I'm not worried, but it will be funny if a bear rolls the food into the water..."

"Fuck, no! I'll work on that when we get there... We need our calories. Let the bear hunt seals."

"So, you want to ship the bear cans together with the food?"

"I think so. We pack the food inside them for better protection during shipping."

"Not unless we unpack the sealed packages... "

"Right. We'll just... put everything together in a sturdy cardboard box, then."

"One box, or several?"

"I'd say one. Either it gets there on time, or it gets lost and we go to plan B"

"Would you care for a refill?"

"Huh?"

"The rum..."

"You bet. I'll play more music. Too bad we're not filming this..."

M. n-a mai raspuns. O auzeam cum misca pahare in bucatarie. Iar a trecut de miezul noptii...

[Bogdan ion]

Va urmaresc cu aceias placere si aici, chiar daca nu postez eu va urmaresc si citesc tot ce scrieti.

[Vali]

Multumim mult pentru povestiri .
Recunosc ca nu prea am citit ceea ce ati scris pe barcaholic, fiindca acel forum nu ma mai atrage deloc, chiar daca sunt unul din cei care l-au "ridicat" pe vremuri.
Cu atat mai bine, acum e si timp, si placere pentru a ne delecta aici pe capcompas.ro cu aventurile voastre, drept pentru care va multumim inca o data.

[mariusm piesenoi111]

Bine ai venit si aici.....
Tare dragi imi sunteti voi...cuplu maxim

[DoiNomazi]

Bine ai venit si aici.....
Tare dragi imi sunteti voi...cuplu maxim

Multumim!

Cuvintele taale m-au facut sa ma simt ca un grup reductor in sarcina... Sau ca un disc de ambreiaj impacat cu roata lui volanta...

[mariusm piesenoi111]

Exact asta a fost si intentia mea.....ai inteles exact ce razbatea din expresia motorista

[mariusm piesenoi111]

Si ca o remarca...acum 3 1/2 ani cand deschideai postul asta pe barcaholic am dat al 10 raspuns...acum am fost mai rapid

[DoiNomazi]

O mica si rapida aplicatie in teren cu ocazia sarbatorii de 4 Iulie. In acelasi timp, aceasta este si ultima campare inaintea plimbarii in nord... Am stat multe ore de noapte in cort, cu mainile sub cap, gandindu-ma ca in nord nu voi mai putea beneficia de acelasi confort si senzatie de securitate ca in acest camp situat la o aruncatura de batz de civilizatie...

Mica noastra iesire de 4 iulie a debutat vineri seara cu o ploaie torentiala venita ca un potop dupa canonada de traznete ce a precedat-o. De cateva ori ne-au vibrat dintii de la traznete. Pareau sa se desfasoare chiar deasupra cortului...







Cineva de la administratia camp-ului a hotarat sa micsoreze legaturile de lemne fara a micsora si pretzul, desigur...



Mica streasina a cortului aduna apa si trebuia golita la fiecare cateva minute...





Vineri noapte, dupa furtuna, a fost o liniste magica in padurea ce inconjura tabara inca goala... Inca nu se napustisera hoardele de oraseni.

Este dureros cum inteleg unii sa se comporte in natura. Chiote, strigate, concurs de ecou, pocnitori (care oricum sunt ilegale). Ce rost are sa vii la padure sa strigi de dimineata pana seara cat te tzin plamanii? Ce rost are sa le amenajeze teren de voley? Stai dracu' la tine in mahala racneshte si joaca voley pana crapi...

A doua zi, intampinati de voiosia unui soare ce ne-a gadilat genele printre ramurile de deasupra cortului inca de dimineatza, am iesit sa pedalam cei 38+ Km prin padure.

















































































































https://67.media.tumblr.com/24a61ac4672d36e6bf075a11a5b9a03e/tumblr_o9uwijXuVo1qj1kdqo4_1280.jpg









Am ajuns si la mijlocul drumului, am baut cate ceva rece, am morfolit cateva calorii si am pornit pe drumul de intoarcere sa nu ne apuce noaptea...





O bicicleta "de teren" adevarata, la fel ca o masina, trebuie sa aiba si o oarece utilitate suplimentara, cum ar fi caratul lemnelor de foc...







Si asa, incarcati "la limita", am ajuns inapoi la tabara cu aproape 39 Km parcursi in saua rigida care mi-a amintiti de incomodele sei de lemn din Mongolia. Mi-am facut bucile facaletz pana m-au sfatuit aia printre sughitzurid eras ca la ei se calareste in picioare stand in scari, nu asezat in sa ca europenii.. Cam asa-i si cu bicicletele noastre...











Duminica dimineata, ne-am hotarat sa iesim pe apa, in ciuda faptului ca nivelul raului Delaware este mai scazut cu mai mult de un metru jumate. In 21 de ani n-am vazut nciodata un nivel atat de scazut si nici atatea alge si pesti morti. Pe un parcurs de 8 mile, am numarat 85 de pesti morti... Localnicii pareau complet neimpresionati in timp ce mie imi parea cat se poate de trist...











































































Intr-o anumita portiune raul era prea scazut chiar si pentru pescajul mic al unei canoe. Singura modalitate de inaintare a fost la edec.







































Luni dimineata, la plecarea acasa, am avut ocazia sa gasim si o caprioara lovita de masina pe marginea drumului. Oare, de ce sunt oamenii atat de nepasatori si conduc cu viteza in locurile marcate cu lumini de semnalizare care avertizeaza ca pe acolo pot trece caprioare? Cum pot fi unii oameni atat de tampiti, ca alt cuvant nu-mi pot gasi acum?!





Spre pranz am iesit la autostrada, am alimentat si am pornit inapoi spre casa...

[CrocodiluDiluDilu]

Cropul pătrat (fortuit) răpește mult dinsavoarea imaginilor. Ar fi fost mai bine mai mici si intregi.

[Vali]

Multumim Doi Nomazi ca ne-ati inseninat dimineata . Am atatea sa va intreb, insa chiar acum trebuie sa plec undeva, cand revin am sa scriu mai detaliat.

@Crocodilu: pozele se vad in intregime daca dai click pe imagine si apoi le schimbi intre ele din sageti .

[DoiNomazi]

@Crocodilu Incerc sa evit un pas suplimentar in "fluxul de productie" si le las la 1920 x 1080 (16x9) asa cum ies direct din cuptor.

@Vali cred ca exista o optiune automata de "downscale" a afisajului, pastrand proportiile, in loc de "crop"

[DoiNomazi]

M. pregateste portiile de mancare si le ambaleza in pungi vidate. Suntem in intaziere cu expediatul mancarii...







Se pare ca vom fi nevoiti sa re-evaluam depozitarea in containerele anti-maritimus. Vom incerca sa organizam toata mancarea in doar doua containere, in loc de trei.

[DoiNomazi]

Realitati concrete si decizii ale caror consecinte nevazute inca vor aparea la timpul lor...

Mancarea necesara, redusa la aproximativ 17 Kg, greutate care include si cele patru containere anti-urs, incape, nu in doua containere anti-urs mici si unul mare, nu in doua mari si unul mic, ci in patru, doua mici si doua mari... si asa e sa fie.

Contactul de la cargo intarzie cu confirmarea si oricum a spus ca nu le pot transporta decat pana la 50 de mile nautice de destinatie, si numai daca compania aeriana cu care sunt in parteneriat le accepta. Pentru ultimele 50 de mile trebuie sa ne descurcam singuri cu o alta companie care opereaza transportul cu elicopterul... Totul pare sa se invarta in jurul acestui elicopter care a devenit un fel de cuiul lui Pepelea si, in fapt, este singura modalitate prin care putem razbi pe ultimul segment al traseului pana la locul de plecare al barcilor de insertie.

Posta aeriana trimite mancarea noastra la 600 de mile nautice de destinatie in 5 zile lucratoare "garantate", urmand ca de acolo sa fie preluata de transport aerian cargo local cand o fi sa li se potriveasca orarele si timpul probabil... Cade si varianta asta pentru ca s-ar putea foarte bine ca, in ciuda pretului mare de expediere, coletul cu mancare sa nu ajunga la timp, sau chiar deloc.

De transportul cargo/container naval nu se mai pune problema pentru ca vaporul ajunge acolo doar o data pe an si containerele se incarca si pornesc spre destinatie de pe alt continent. Ha! Deci, nu se poate nici asa.

Cum mancare nu se gaseste la locul faptei, am hotarat in final sa caram tot echipamentul si mancarea cu noi prin cele patru curse aeriene consecutive de pasageri, 3 avioane plus elicopterul... Stim ca s-ar putea sa ni se refuze imbarcarea bagajului excedentar datorita lipsei de spatiu la bord, dar alte optiune nu exista.

Am renuntat la sacii de dormit polari pentru ca sunt prea voluminosisi plecam cu saci de dormit "intermediari", urmand sa dormim imbracati cu tot ce avem de purtat la tabara pe noi. Noptile scad la 0 Celsius si uneori pot cobora putin sub zero, dar asta e, vorba cantecului, "Aliosha nu raceste, Aliosha se caleshte"... Probabil ca vom clantzani din dinti injurand in gura mare toate elicopterele din lume...

Am renuntat la ancora de deriva cu strangere de inima, pentru ca anticipam vanturi sustinute. Nu iesim noi pe apa pe Beaufort 9, masurat de altii la gura fjord-ului acum doi ani, dar daca ne prinde vantul in portiunea aia de aproape 40 Km in care nu exista loc de acostare, nu stiu cum ne va fi. Cat de abrupte sa fie malurile alea? Chiar sa nu te poti agatza de vreu coltz undeva in caz ca incep valurile? Oricum, daca ne prinde vantul fjord-ul are doua maluri si pe portiunea aia nasoala cam vreo 3-3.5 mile nautice latzime intre ele.

Daca e vant de pupa, sa fie primit, ne ducem cu purtator si dam la padela cat sa nu ne incalece crestele valurilor, daca e travers, renuntam la destinatia zilei, schimbam cursul si il facem de pupa pana iesim la unul din maluri, desi ma intreb cum s-or sparge valurile de peretii abrupti ai malurilor... si daca e vant din prova, facem 180 si ne intoarcem cu purtator de unde am plecat... nu stiu, incerc sa ma conving ca exista solutii, desi stiu ca rezolvarea nu poate fi gasita decat la fata locului...

Am renuntat si la padelele de carbon si mergem la norocul padelelor de acolo (?) presimt niste plastice ieftine si nasoale.

Continuam sa plimbam privirile peste echipamentul rasfirat in tot apartamentul pentru a mai grebla surplusurile de volum si greutate fara a compromite siguranta plimbarii...

Mai postez, sau v-ati plictisit de temerile mele?...

[Bogdan ion]

Nu, nu ne-am plictisit, temerile sunt bine venite, te pregatesc pt ce urmeaza 
Nu puteti face din doua caiace un mic catamaran, ma gandesc ca pe plasa dintre ele( 1 metru latime) ai mai mult loc de bagaje?

[DoiNomazi]

Nu, nu ne-am plictisit, temerile sunt bine venite, te pregatesc pt ce urmeaza 
Nu puteti face din doua caiace un mic catamaran, ma gandesc ca pe plasa dintre ele( 1 metru latime) ai mai mult loc de bagaje?

Cu ce si cand? Improvizarea unui caramaran din doua kayace, care nici nu stim cum arata si daca sunt disponibile, presupune pregatirea unor materiale. Cred ca specificul apelor in care urmeaza sa padelam impune un ansamblu robust. Ajungem in mica asezare dupa pranz si a adoua zi la rasarit pornim cu barcille de insertie.

In orele dintre sosire si plecare trebuie sa rezolvam problema platii vanatorilor locali, trebuie sa gasim combustibil pentru aragaz si munitie, trebuie sa ne imprietenim cu kayak-ul si trebuie sa despachetam si sa pregatim echipamentul pentru calatoria pe apa.

Niu cred ca am avea timp sa improvizam/confectionam un catamaran, desi ideea suna extrem de tentant.

Datorita prohibitiilor de greutate la transport si a spatiului redus la bordul kayak-ului, sunt in cumpana si cu pregatirea unei mici truse de reparatii. Ce sa iau si la ce pot sa renunt fara a compromite abilitatea de a repara o gaura in kayak, una in cort sau alte accesorii? Imi trebuie macar un multi-tool, o surubelnitza mai capabila pentru alarme si cativa adezivi specifici materialelor ce trebuie lipite.

Sa mai mentionez cele trei valijoare ermetice cu electronice si baterii de schimb?... Stalpii de perimetru pentru dispozitivul de alarma? Recipientii de combustibil pentru aragaz? Cele doua burdufuri de apa potabila de cate 10 litri fiecare? burdufurile de apa individuale de 3 litri utilizate in marsh? Gentile impermeabile de punte? Cizmele grele de cauciuc utilizate la mal in tabere? bratzul camerei video din prova?...

Le matur cu privire si incerc sa cantaresc ce ar putea ramane acasa si ce e musai sa mearga intr-o plimbare cu gust de expeditie si limitari de turist...