Chemari si raspunsuri pe capcompas

Creat de DoiNomazi, Iunie 29, 2016, 08:39:50 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 7 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Bogdan ion

Am inteles ca aveti probleme cu bagajul, eu ma gandisem la asa ceva.

Cu rosu am reprezentat chinga cu care strangeti caiacul.

Jumatatile de cerc poti sa le faci din platband si cu un surub pe miloc, pe care il infiletezi in teava de legatura.

Sunt convins ca o sa gasesti o solutie mai buna.

Succes.

DoiNomazi

#16
Citat din: Bogdan ion din Iulie 13, 2016, 03:22:48 PM
Am inteles ca aveti probleme cu bagajul, eu ma gandisem la asa ceva.

Cu rosu am reprezentat chinga cu care strangeti caiacul.

Jumatatile de cerc poti sa le faci din platband si cu un surub pe miloc, pe care il infiletezi in teava de legatura.

Sunt convins ca o sa gasesti o solutie mai buna.

Succes.


Nu stiu daca vom putea padela paralel in mod constant. Incerc sa vizualizez comportamentul acelui ansamblu elastic pe valuri si vant. Cand ai mentionat catamaran m-am gandit la "bratze" fixe intre cele doua

Oare, in ce masura afecteaza greutatea din plasa stabilitatea si manevrabilitatea celor doua kayace?

Inca o data, pare tentanta si usor de implementat solutia oferita de tine. Eu ma gandisem la tractarea surplusului de bagaj in geanta/genti impermeabile.

LE: si sistemul tau e rigid, acum il inteleg. OK. Acolo nu cred ca voi gasi materialele in timp util si sa le car de aici ma lovesc iar de problema transportului
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

gvincentiu

Daca luati doua beat telescopice (din 1 m sa se face 3- 4 ) când le lungesti?
Ganduri bune !

DoiNomazi

Pe scurt, sunt in faza in care cantarim fiecare biscuit, la propriu, si fiecare baterie, pentru a ne inscrie in limitele de greutate. Oricum vom fi taxati pentru bagaj excedentar, dar problema majora este daca nu vor sa ia bagajul si il amana pentru o alta cursa... Fara mancare nu se poate intampla iesirea...

Nu am timp si nici priceperea sa pretind ca am putea supravietui 10 zile in conditii arctice din pescuit, iar de vanat nu am voie si nici nu prea as avea ce.  Trebuie sa aducem cu noi mancarea, altfel se duce totul dracului. Aici, in casa, langa frigider e o problema de abordat logic, acolo devine un zid de netrecut.

Nu cred ca putem adauga alte materiale la bagaje.
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

DoiNomazi

#19
Dincolo de vanturi, precipitatii si temperaturi, pe care incercam sa le monitorizam zilnic pentru a ne face o idee, de ieri am inceput sa monitorizam si starea ghetzii si a banchizelor. Intreaga zona de operatii, incluzand si cei 250 Km parcursi in barca la insertie, este caracterizata in buletinul de astazi drept "very open drift ice". Adica avem sanse bune sa ne gasim drum printre sloiuri, cu anumite portiuni ce vor fi putin mai dificile sau, din pacate, imprevizibile.

Sa vedem ce impact va avea valul asta de caldura in zona noastra. Travesam lateral, la oarece distanta daca nu vrem sa filmam mai de aproape, trei fetze de ghetzari care genereaza sloiuri. Teoria adoptata este ca daca aerul ramane semnificativ constant mai cald decat apa, suprafata iceberg-urilor se va topi mai repede decat partea de sub apa si scad sansele unei rostogoliri neasteptate care genereaza valul specific. Sunt unele locuri prin care va trebui sa ne strecuram la momentul potrivit... ziua pe soare, sau noaptea cand e mai frig? Imi aduc aminte de drumetia la pas pe fatza ghetarilor din Mt. Rainier, cand crevasele erau mai periculoase dupa rasaritul soarelui cand se inmuiau podurile de gheata si ma gadesc ca acum ar trebui sa fie invers.. atata vreme cat suprafata ghetarului plutitor se topeste mai repede decat partea scufundata, centrul de greutate "efectul hopa-mitica" il va pastra in pozitie verticala...

Privesc la cuburile ce plutesc lenese in paharul de rom cu coca-cola si ma agatz de speranta ca am dreptate... :)

In mica lista a vestilor bune am trecut mancarea. Toata mancarea acestei plimbari este, in sfarsit, ambalata, cantarita, impachetata in normele impuse si gata de drum... :)

Macar sa nu murim de foame, nevasta, ca de ceva cu totii trebuie sa murim odata si odata... :)
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

DoiNomazi

#20
Firul jurnalului dinaintea calatoriei continua cu acceasi bucurie pe care o traiam in duminicile copilariei cand imi luam bilet la un film pe care asteptam cu nerabdare sa-l vad la Cinema Republica  (Constanta) si mai aveam vreo doua ore pana la inceperea filmului, ore invariabil petrecute cutreiarand boschetii de pe taluzul ce cobora de pe strada Traian la pasarela de la Poarta 2... :) ca un fel de preambul a aventurii ce urma sa ruleze pe ecran... ba, de vreo 3-4 ori am sarit gardul in curte la Muzeul Marinei si m-am furisat printr-o deschizatura in rugina dintr-un dragor expus in curte, mai langa gard... :)

Deci, postare repetata de pe "Barcaholic"...

Cu gheatza din pahar ma mai descurc, cat de cat, chiar mai bine decat cu gheatza din congelator cand ma impinge ispita la o inghetzata cu ciocolata, dar cu gheatza de la fatza locului va trebui sa ma imprietenesc rapid.

Imi doresc sa ma lase sa trec cu ambele borduri neshifonate si, la o adica, sper sa-mi dea si apa de baut necesara. E grija mare cand te dai printre sloiuri cu kayak de fibra. Sincer, as fi preferat din toata inima hypalon-ul U-Boat-ului. Macar de-ar de plastic kayak-ul desi plasticul are si el problemele lui.

Stiu ca tu (@Florio) nu esti interesat de navigatia in zone arctice dar exista buletine zilnice cu starea ghetzurilor. Se pare ca anul asta gheatza a inceput sa se topeasca mai repede cu in jur de o luna si pierdem gheatza mai rapid decat anul trecut, in ciuda unor furtuni declansate in Oceanul Inghetat in ultimele doua saptamani. La nivelul nostru de impact inseamna o temperatura medie a aerului in jur de 2-3 grade (la care ne asteptam), si, in principiu, sloiuri mai mobile. Din pacate inseamna si prieteni polari mai flamanzi decat anul trecut pentru ca li s-a topit gheata mai devreme, per ansamblu, cu o luna... :(

Ma uit la poza de satelit de astazi si cele 3 fjord-uri unde vom padela par majoritar albastre, insa presarate cu aglomerari semnificative de sloiuri, langa prima tabara si langa ultima. Daca ar fi sa iesim maine pe apa barca (barcile) de insertie nu ar putea intra pe fjord-ul pe care trebuie sa ajungem datorita aglomerarii de sloiuri de la gura lui. O situatie ca asta ar schimba fundamental toti parametrii plimbarii... Si mica asezare de unde pleaca barca de insertie este inca inconjurata de gheatza dar, din satelit, se pare ca se poate iesi de-a lungul malului printr-o bresa lunga de vreo 30 Km. Intre astazi si maine temperatura va cobora brusc cu vreo doua zeci de grade F, de la un uimitor pentru locatie 59 F la un ceva mai normal 39F. Si saptamana va continua in regimul 39F cum ar fi mai normal.

Un prieten virtual impatimit de dragostea pentru apele arctice mi-a reamintit ieri de vanturile katabatice. OK, merci.

In mod normal vara sunt cele mai mici sanse de vanturi katabatice, dar cum clima a luat-o la vale si a devenit imprevizibila, ar fi o surpriza extrem de neplacuta. Un vant katabatic poate dura doar cateva ore, de obicei in jur de doua, dar poate atinge intensitati de ciclon. Si vanturile se nasc din seninul unei zile insorite fara nici un nor sau avertisment sau modalitate de a-l anticipa. Imi pare din ce in ce mai evident ca natura s-a cam plictisit de noi, pureci aroganti care cred ca o pot controla... :)

Uite si un mic glosar menit sa clarifice termenii cuburilor din pahar.. :)

https://www.ec.gc.ca/glaces-ice/?lang=En&n=501D72C1-1

LE: Cum ar fi daca mi-ar scrie cineva familiar cu zona sa-mi spuna ca doar ce s-a deschis la coltzu' fjord-ului o terasa cu ciorba de burta, mici, mushtar si bere rece?... :) si sa-mi aminteasca sa nu uit sa impachetez shlapii si costumul Speedo ca pana ajungem noi poate se deschide si plaja... :)

Desi extrem de tentante toate cele enumerate, in mod sigur nu m-as mai duce acolo... :)
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

gvincentiu

In viață trebuie să ai și un dram de noroc. Poate forța naturii nu vă este destinată vouă, sau mai altfel, natura nu face demonstrații de forță celor ce o respectă.
Ganduri bune !

DoiNomazi

#22
Citat din: gvincentiu din Iulie 23, 2016, 08:27:32 AM
In viață trebuie să ai și un dram de noroc. Poate forța naturii nu vă este destinată vouă, sau mai altfel, natura nu face demonstrații de forță celor ce o respectă.

M-ar bucura foarte mult sa fie asa. Doua intrebari insa persista sa se roteasca ca niste pescarusi fara astampar starniti de briza...

Prima intrebare, fundamentala, se leaga de noroc. Daca intr-adevar exista acest noroc, la un nivel quantificabil, se regenereaza acest noroc intre iesiri, sau se consuma putin cate putin cu fiecare iesire? Cand vom fi ajuns pe "fundul ultimului strop de noroc"?

A doua intrebare, nu mai putin importanta, se leaga de ecourile afirmatiei unei cunostinte care m-a avertizat ca nu avem ce cauta acolo de capul nostru si ca ar trebui, daca chiar vrem sa mergem, sa ne alipim unei iesiri cu nava suport alaturi de ghizi experimentati. Imtrebarea mea este legata de comiterea unui presupus "atentat la noroc", a unui veritabil "sacrilegiu", ducand bruma noastra de experienta in calea tresaririlor imposibil de controlat ale planetei.

Si nu suntem, oare, prea mici si neinsemnati pentru ca natura sa distinga respectul pe care i-l purtam?

Sunt tentat sa cred ca destinele noastre, chiar impletite, sunt invizibile la scara hohotelor , sau convulsiilor, planetare... :) Natura se manifesta asa cum trebuie sa se manifeste si ceea ce ni se intampla noua "colateral" nu are chiar nici o semnificatie. Suntem doua scantei minuscule de caldura si zambet plutind in imensitatea rece si coltzuroasa, care nu simte si nu vede si care ne poate stinge in orice moment, daca nu intentionat, macar din greseala, in timp ce face un pas firesc in dansul fara inceput si fara sfarsit... :)

Sigur ca ne ducem acolo in cautarea radacinilor a ceea ce suntem, recunoscandu-ne limitele si fragilitatea, cu capul plecat, fara nici o dorintza de a infige vreun jalon sau vreun drapel al biruintzei, despuiati de infatuarea bifarii unei destinatii, dar, chiar si asa, crezi ca natura are timp sa sesiseze doua fire de nisip ca noi?... :)

Pana acum vreo cateva insomnii credeam ca mergem acolo animati si de dorinta de a ne demonstra ca doi oraseni fara vreo pregatire sau antrenament pot supravietui bucurandu-se de senzatia de libertate pe care numai nemarginirea le-o poate oferi. Orbecaind prin insomnia acestei nopti, acum in timp ce incerc sa-mi ordonez fara succes ideile pentru a-ti raspunde, realizez ca, de fapt, nu vrem sa ne demonstram nimic si pasim in intampinarea chemarii pentru simplul motiv ca nu poate fi altfel.

LE: A propos de definitiile termenilor utilizati in lumea ghetzurilor, m-a amuzat definitia termenului de "friendly ice". Citez de la link-ul inserat in postarea anterioara, "Friendly Ice = An ice canopy containing many large skylights or other features which permit a submarine to surface. There must be more than ten such features per 30 nautical miles (56 km) along the submarine's track."

Am zis eu ca ar fi trebuit sa facem orice efort pentru a lua U-Boat-ul... :)
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

DoiNomazi

Ultimele stiri nu sunt tocmai grozave...

Ieri s-a dovedit ca harta marina Garmin cumparata pare desenata cu piciorul stang. Harta are discrepante de cel putin 50-60 m fata de coordonatele pozitiilor identificate in poza satelit si urmeaza conturul tarmului ingrijorator de aproximativ. In vreo 3-4locuri indica ca facem cortul in apa.

Nici macar nu ma pot consola cu ideea ca este mai bine cu ea asa decat fara pentru ca chiar ma bazam pe harta GPS-ului pentru navigatia pe ceata (imposibil de evitat in anumite zile) si probabil in unica situatie cand vom naviga noaptea. La pescajul tandemului nostru, mi se rupe fix in paishpe de valorile batimetrice si conturul fundului. Daca au cartografiat si fundul cum au facut tarmurile... bine ca nu sunt in submarin.

Situatia ghetii in fjord-urile noastre este prezentata in trei feluri diferite de trei institutii de profil a trei tari diferite. La unii se indica mare libera, la unii sloiuri plutitoare rare si la unii e alb, nu se mai indica nimic...

Concluzia? Nu pare sa intereseze pe nimeni zona aia. Interes comercial/industrial zero, interes militar zero, apa si gheata cum a fost de la inceputul istoriei.

Nici aia de acolo nu stiu cum e la fatza locului ca inca n-au intrat cu barcile in adancimea fjord-ului sezonul asta. S-ar putea ca insertia noastra sa fie prima intrare a unei barci locale pe vara 2016.

"If there's ice, we can't go" mi-a reamintit contactual local vineri intr-un e-mail.

Ce dracu sa-i raspund? Whoa! Atata lucru inteleg si eu... :)

S-a confirmat cu poze ca pe insula unde vrem sa facem ultima tabara pentru a astepta barca de extractie apar ursi. Nu se stie daca e acelasi animal, sau animale diferite, dar unii de pe un velier mai mare aflat in croaziera au facut poze in 2014. Localnicii au incercat sa-l vaneze vara trecuta cand s-a deschis sezonul dar inca nu au reusit si acum cred ca deja si-au facut cota de vanatoare pe 2016. De obicei ajung la numarul permis de ursi vanati anual prin martie...

Gurile rele spun ca e vina celor cateva veiiere mai maricele ce ajung in zona in fiecare vara cu turisti taxati la greu care vor sa faca poze cu ursi polari si ca ursii au invatat sa vina la rendez-vous cu circul plutitor taman acolo, poate, poate, le pica si lor ceva... Turistii infofoliti au facut poze cu ursul pe mal, cu ursul inotand, etc. dar problema este ca aia dorm protejatzi pe goeleta lor imensa in timp ce noi va trebui sa padelam in kayak si sa dormim la cort.

Nu am decat solutii teoretice pentru o eventuala intalnire pe apa si alea extrem de putine, limitate si aproximative.

Nu exista optiuni de campare in alta zona datorita distantelor si barca de extractie acolo stie sa vina.

Faceam haz de necaz ca fac pluta de la o insomnie la alta, dar odata debarcati din elicopter probabil ca voi intra intr-o istovitoare insomnie permanenta de 10-11 zile pana iesim din teren.

bagajele sunt deja aliniate langa usa in asteptarea taxiului ce ne va duce la aeroport.

Uneori ma bate gandul ca era mai mishto la "all inclusive"... :)
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

Florio

Citat din: DoiNomazi din August 02, 2016, 12:57:22 AM
Ultimele stiri nu sunt tocmai grozave...

Ieri s-a dovedit ca harta marina Garmin cumparata pare desenata cu piciorul stang. Harta are discrepante de cel putin 50-60 m fata de coordonatele pozitiilor identificate in poza satelit si urmeaza conturul tarmului ingrijorator de aproximativ. In vreo 3-4locuri indica ca facem cortul in apa.

Nici macar nu ma pot consola cu ideea ca este mai bine cu ea asa decat fara pentru ca chiar ma bazam pe harta GPS-ului pentru navigatia pe ceata (imposibil de evitat in anumite zile) si probabil in unica situatie cand vom naviga noaptea. La pescajul tandemului nostru, mi se rupe fix in paishpe de valorile batimetrice si conturul fundului. Daca au cartografiat si fundul cum au facut tarmurile... bine ca nu sunt in submarin.

Situatia ghetii in fjord-urile noastre este prezentata in trei feluri diferite de trei institutii de profil a trei tari diferite. La unii se indica mare libera, la unii sloiuri plutitoare rare si la unii e alb, nu se mai indica nimic...

Concluzia? Nu pare sa intereseze pe nimeni zona aia. Interes comercial/industrial zero, interes militar zero, apa si gheata cum a fost de la inceputul istoriei.

Nici aia de acolo nu stiu cum e la fatza locului ca inca n-au intrat cu barcile in adancimea fjord-ului sezonul asta. S-ar putea ca insertia noastra sa fie prima intrare a unei barci locale pe vara 2016.

"If there's ice, we can't go" mi-a reamintit contactual local vineri intr-un e-mail.

Ce dracu sa-i raspund? Whoa! Atata lucru inteleg si eu... :)

S-a confirmat cu poze ca pe insula unde vrem sa facem ultima tabara pentru a astepta barca de extractie apar ursi. Nu se stie daca e acelasi animal, sau animale diferite, dar unii de pe un velier mai mare aflat in croaziera au facut poze in 2014. Localnicii au incercat sa-l vaneze vara trecuta cand s-a deschis sezonul dar inca nu au reusit si acum cred ca deja si-au facut cota de vanatoare pe 2016. De obicei ajung la numarul permis de ursi vanati anual prin martie...

Gurile rele spun ca e vina celor cateva veiiere mai maricele ce ajung in zona in fiecare vara cu turisti taxati la greu care vor sa faca poze cu ursi polari si ca ursii au invatat sa vina la rendez-vous cu circul plutitor taman acolo, poate, poate, le pica si lor ceva... Turistii infofoliti au facut poze cu ursul pe mal, cu ursul inotand, etc. dar problema este ca aia dorm protejatzi pe goeleta lor imensa in timp ce noi va trebui sa padelam in kayak si sa dormim la cort.

Nu am decat solutii teoretice pentru o eventuala intalnire pe apa si alea extrem de putine, limitate si aproximative.

Nu exista optiuni de campare in alta zona datorita distantelor si barca de extractie acolo stie sa vina.

Faceam haz de necaz ca fac pluta de la o insomnie la alta, dar odata debarcati din elicopter probabil ca voi intra intr-o istovitoare insomnie permanenta de 10-11 zile pana iesim din teren.

bagajele sunt deja aliniate langa usa in asteptarea taxiului ce ne va duce la aeroport.

Uneori ma bate gandul ca era mai mishto la "all inclusive"... :)

Lipsa unei harti cu un nivel bun de exactitate, poate fi o problema. Un bun prieten, excelent navigator, foloseste cu mare succes harti militare rusesti (chiar daca sunt mai vechi). Care au o incredibil de buna exactitate. Le-a folosit si in calatoria in care ne-am intalnit la Perisor, au fost mai bune ca suprapunere in coordonate, decat Google Earth. :)
   Ursu-i urs, va face tot ce i se nazare, aici e un hazard total.
Cert e ca ultima fraza e doar o pata de culoare fara nici un suport in realitate, "All inclusive" nu va prinde nici in gluma. Si nici nu exista in zonele alea, decat daca isi deschide un urs propriul SRL :)

DoiNomazi

#25
Nu ma tem ca ma ratacesc. ca n-am cum. Plecam de la punctul de insertie, ales la intalnirea dintre doua fjord-uri si pornim de-a lungul unuia din ele urmandu-i firul pentru vreo 5 zile pe directia generala Vest/Nord-Vest. Il vom traversa din mal in mal, 3-4 mile nautice in portiunile mai inguste, pentru a campa in functie de vanturi si aglomerarile de sloiuri. Planul de acasa merge pe ipoteza ca s-a rupt gheatza ca doar e deja August si temperaturile au crescut mai repede decat normal cu o luna...

Vrem neaparat sa vizitam o grota semi-scufundata formata intr-un perete verical de bazalt. Daca apa e linistita se poate traversa grota in kayak. Daca sunt valuri nu ne putem apropia de insula asta cu pereti verticali ridicati direct din apa. Daca sunt aglomerari de sloiuri nu putem razbate pana la insula in kayak de fibra, iar daca apa e totusi deschisa dar sunt sloiuri din alea mai mari decat casa iar nu ne putem apropia ca ne e teama sa nu faca tumbe si valuri model tsunami... :)

"Fast forward on the right, mate! We need to turn the bow to the wave. Go for it! Harder! Paddle for your life! Apasa, ca aici ne raman oasele nevasta!"... :) Asa a visat M. acu' doua nopti si nu stia daca sa-mi povesteasca sau nu visul. Ea dormea linistita inaintea altor plimbari. Acum au inceput s-o bantuie si pe ea insomniile...

"Have you read the stories about the Arctic sharks that eat even polar bears?" m-a intrebat M. azi dimineata.

"The, what?"

"The sharks. There are Arctic sharks that eat seals, polar bears and rain deers. They found an entire rain deer in a shark's stomach..."

"Listen, there are no sharks where we go. They prefer deep waters in the summer..."

"You mean two thousand five hundred feet is not deep enough for them in the fjords?..."

"We'll paddle near shore, OK?"

"And when we'll cross the fjords?"

"Listen, there are no sharks! There will be some whales, if we're lucky, we may even spot a narwhal or two, plenty seals, but no Arctic shark."

"I hope so..."

La dracu, numai de rechini arctici nu-mi facusem probleme. Stiu ca sunt in zona, dar stiu ca vor sta departe de kayak-ul nostru... :)

Deci, nu ne ratacim, dar fara o harta GPS mai precisa vor fi greu de gasit foarte putinele locuri unde se poate acosta. Ziua pe soare, e OK, dar daca trebuie sa iesim cat mai repede pe ceata groasa, sau pe intuneric, va fi interesant. O eroare ne poate aduce langa un perete de care se sparg valuri sau stanci coltzuroase. Si navigatul pe ceatza este aproape inevitabil, dupa cum va fi inevitabila si noaptea de padelat cand trebuie sa  "negociem" portiunea de aproape 40 Km fara posibilitati de acostare pe al doilea fjord.

Pe la pranz incep vanturile si e bine sa iesi la urmatorul loc de campare in jurul pranzului.

La capatul primului fjord strabatut ocolim o insula mare, unde speram sa campam daca gasim punctul potrivit si apoi pornim pe al doilea fjord intins spre est, urmatoarele 5 zile. Asta este fjord-ul cu cele mai putine locuri de acostare si cu cele mai nasoale vanturi, dar vom fi deja "caliti" cand ajungem pe el...

La capatul celui de al doilea fjord iesim intr-un mic arhipeleag unde vrem sa alegem un golfuletz mai linistit pentru a campa in asteptarea barcii de extractie. In arhipeleagul asta exista cele mai mari probabilitati (sigur, zic gurile rele) sa intalnim ursul. Acolo ancoreaza cele cateva veliere cu turisti care fac turul de vara.

Este foarte posibil sa ne intersectam cu vreun velier si de-a lungul fjord-ului, am luat legatura cu unul din capitani, dar relatiile par sa ramana "polare" pentru ca cei de pe cele 3-4 veliere ce se avanta in zona in August nu par sa agreeze navigatorii independenti porniti de capul lor... :)

Velierele sunt toate din alta tara, exista si un fost vas stiintific rusesc care s-a privatizat si si-a pastrat echipajul, si nimeni nu aduce vreun profit localnicilor care traiesc izolati la marginea saraciei. Exista o alarmanta rata de sinucideri printre tinerii din comunitate. In fine peisajul socio-economic este ceva mai complicat si noi trebuie sa navigam cu tact faliile intre interese economice divergente. Cert este ca in timp ce localnicii se grabesc sa-si puna la dispozitie micile si nu foarte bine intretinutele barci de pescuit pentru insertie/extractie la un pret desprins dintr-o alta galaxie, unii din cei de pe veliere incearca sa desfasoare aproape totul la bord fara prea mare contact cu localnicii.

Am incercat sa solicit un ajutor logistic minim de la unul care face capul de pod pentru una din firmele care organizeaza tura cu velierul si expeditii stiintifice in zona si nici nu m-au bagat in seama cand le-a fost clar ca nu ne vom alipi vreunui grup de al lor.

Nu iti imagina ca le-am cerut luna de oe cer. Am oferit sa cumpar din stocul lor doua tortze chimice de semnalizare, chiar expirate, asumandu-mi promisiunea sa le intorc la ei gratuit daca nu le voi folosi, la fel cum am procedat acum doi ani in Groenlanda cand la sfarsitul turei am donat celor de la care le-am cumparat, tortzele, combustibilul si munitia ramasa.

In fine, sunt multe nuantze si cacaturi de negociat si rezolvat inaintea unei plimbari... Ca de exemplu sosirea unei noi camere GoPro maine, dupa mai bine de o luna de negocieri cu cei de la GoPro, pentru a-i convinge ca o alta camera cumparata de la ei acum mai putin de un an (am avut noroc ca a fost in garantie) creaza fisiere corupte imposibil de utilizat la montaj.

Inca incerc sa stabilesc numarul util si sigur de baterii, in caz ca nu ma pot baza pe panoul solar datorita norilor si a ploii, etc.
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

Florio

Pai.. tot GoPro? :) Imi aduc aminte ca te suparase tocmai distrugerea unui card cu poze si luasesi decizia sa renunti la aceasta firma.
Ulterior si eu am luat aceeasi decizie, cand camera mea a decedat. Dar nu s-a stricat nimic fizic, ci doar software. Cand m-au anuntat cei din SUA ca nu se poate face nimic, dar pentru mine (doar pentru mine! :) ) o sa faca reducere de 20% la o camera noua.... le-am spus PA! Irevocabil.
Am o camera similara, un SJ . Foarte buna, utilizand exact aceleasi accesorii, avand in plus toate tipurile de accesorii care la GoPro ar fi trebuit achizitionata separat. Si in plus (de fapt in minus) costul ei a fost sub jumatatea camerei GoPro.
Na, ca le-am facut antireclama :)

DoiNomazi

#27
Tot GoPro, ca asa a vrut la suerte... Nu ma pot desparti de ei inca caci lucrez cu trei camere si nu vreau sa muncesc in plus sa le aduc la aceeasi parametri de culoare la montaj. Asa, de bine, de rau, sunt calibrate cam la fel cand filmez in "flat" 4K 30P si imaginile seamana intre ele cu diferente neglijabile cand schimb unghiul de la o camera la alta. Le am in casa, ce sa le fac, sa le dau foc? Le folosesc pana le papa ursul...

GoPro 2 a fost OK, GoPro 3 si 3+ au fost dezastre in devenire, pe alea le-am aruncat in fund de sertar, dar echipa de GoPro 4 Black sunt OK, chiar mishto cand merg bine. Una din ele a fost lamaie curata si ma bucur ca mi-au schimbat-o ca era inca in garantie. Sa vad maine ce mi-au trimis la schimb.

Nefericitul de Nikon 1 AW1, s-a dovedit mai lamaie decat GoPro-urile pe termen lung. Amers binishor primii doi ani si acum se abureste interior in blocul de lentile. Si-a tras umezeala pe care nu i-o mai scoate tot orezul din lume. Alta camera waterproof care sa mearga satisfacator in 4K deocamdata nu am si camera buna la toate in 4K nu e waterproof si va trebui tinuta cu grija la ciorap pana e soare si uscat afara.

Asa ca, pe kayak, 99% din imagini vor veni de pe GoPro-uri. Asta e... mananca bateriile in veselie, se incing cand le tii in carcasa acvatica (macar le vom folosi deasupra Cercului Polar) si se mai aburesc si ele catedodata.
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

DoiNomazi

#28
Cei care v-ati plictisit de ursi si ursoaice, va rog frumos sariti peste postarea asta lunga.

Ma repet pentru ca de cateva nopti bune ma zvarcolesc in indoieli, temeri si  schimburi de mesaje electronice cu cei din teren si azi dimineatza am primit, in sfarsit, o confirmare legata de tortzele chimice de semnalizare.

Printre buletinele meteo, starea ghetzii, tabelele de flux/reflux, continui sa monitorizez si stirile locale si sa citesc orice studiu, articol sau relatare pe marginea subiectului ursi polari. Cred ca as avea sanse bune de angajare ca ingrijitor la gradina zoologica.

Exploratori fara varsta pasind domol si sigur prin timp, ghizi cu experienta si responsabilitati juridice, vanatori autentici nevoiti sa supravietuiasca, tampiti cu pitici nerezolvati pe creier, care omoara inutil animale ca sport, turisti infofolitzi in etichete de firma, cocoshatzi de teleobiective, academicieni miopi, garboviti de date, statistici si modele teoretice de comportament, si ecologisti stridentzi de opereta, specialisti in slogane mobilizatoare pe retzele sociale, toti par sa aiba cate o opinie despre ursul polar.

Am cautat, am citit, am incercat sa inteleg cat mai bine, constient ca tot ceea ce reusesc sa inteleg "teoretic" nu valoreaza mai nimic vis a vis de circumstantele concrete specifice unei situatii reale.

Una peste alta, in absenta solutiilor, cateva concluzii incep sa se sedimenteze indulcindu-mi nesomnul.

Ursii sunt animale extrem de inteligente, conditionate de instinct si de nevoia de a se hrani si, nu in ultima instanta, de temperament si dispozitia momentului.  Nu exista "manuale de utilizare" pertinente.

Doua exemplare pot reactiona diferit intr-o aceeasi situatie, dupa cum acelasi exemplar poate reactiona diferit in situatii similare consecutive si nu se poate anticipa un anumit mod de comportament sau reactia de raspuns potrivita unei situatii. Intuitia si prezentza de spirit pe moment pot aduce o rezolvare sau pot conduce la consecintze tragice.

Toate sugestiile de procedura "in caz ca", pot face obiectul unor palpitatzii de fotoliu la gura sobei, fara a se ridica la rigoarea unui "manual de utilizare" in teren... :)

Si asta pentru ca ursul polar nu e nici negru, nici brun, nici grizzly, nici de plush.

Ursul polar e un vagabond adaptat perfect la locul lui de hoinareala, vesnic flamand, gata oricand sa-si rupa o bucata din orice oportunitate oferita de aparitia unui alt organism pluricelular ce se fatzaie prin peisaj.

Ursul alb nu are cauze si puncte de vedere, nu vorbeste limbi de circulatie, nu face promisiuni, este apolitic, nu frecventeaza retzelele sociale, nu da like-uri, nu se supara, nu canta, nu scrie poezii, nu joaca teatru si apetitul ii permite sa includa pe meniu orice aglomerare de molecule organizate intr-o fosta sau prezenta vietate.

In ciuda unor aparentze viu colorate, ursul polar nu bea Coca-Cola si nici altora nu le-o recomanda.

De fel, nu este mofturos la mancare si nici nu se lasa influentzat de rugamintzi sau amenintzari.

Cel putin unul din vanatorii care isi dau cu parerea sustine ca ursul alb adult nu este curios, sau nu in sensul in care inteleg oamenii curiozitatea, ci doar flamand. Adica, daca se deranjeza sa te viziteze, nu pleaca satisfacut, nici dupa ce-i arati poze din concediul pe litoral, nici dupa ce-i arati telefonul tau destept, sau cum functioneaza VHF-ul, ci doar dupa ce a mestecat si inghitit orice l-a facut sa saliveze. Are un scop precis si bine determinat.

Cand il bagi in seama nu raspunde decat la oportunitatea de a mai manca cate ceva si la frica de orice pare ca l-ar putea vatama sau domina intr-o infruntare. Si noi avem foarte putine sanse sa-l infricosam prin statura sau figuri de patinaj artistic.

Este documentat ca pe unii ursi albi, in anumite situatii, strigatul unui om, o tortza de semnalizare, cateva focuri de arma, o sirena cu aer comprimat, i-au intimidat pentru o vreme. Unii din ei au renuntzat sa se apropie, in timp ce altzii au revenit sa investigheze cu aceeasi determinare.

Oamenii interesati, care au avut timp si chef sa le studieze comportamentul in detaliu, sugereaza ca daca sperietura initiala nu este asociata cu un adaus senzorial de durere, se pare ca ursul se sperie mult mai putin, sau deloc, la a doua tentativa. Numai durerea fizica intensa ii poate controla foamea si impulsurile. Ursul alb nu te injura de mama, nici de grijanie, nici de anafura, pare tacut, dar nu e fraier si nu pune botu', ca sa zic asa, la circul trucurilor ieftine cu fluiere, pocnitori si flame.

Un fel de, " 'te bah, dracu' cu petardele tale de doi lei, ca am vazut ca fac poc, miros nasol, da' nu se intampla nimic."

"si mai lasa dracu' goarna aia, ca mai rau ma enervezi"

Au fost situatii cand au decolat turbo jeturi de pasageri pe deasupra ursului alb si nici macar n-a clipit. La fel cum au fost situatii cand o lanterna de buzunar i-a oprit descumpaniti... macar pentru cateva clipe.

Se pare ca au fost nu putine situatii cand ursii albli nici nu au clipit la 3-4-5 focuri de arma trase de la o asurzitoare apropiere. Ba au fost cazuri cand un calibru prea mic, sau prea moale, desi a facut contact, nu i-a oprit din inaintare pana la al 5-lea ori 6-lea proiectil care a avut sansa, in sfarsit, sa se opreasca in locul potrivit.

Spre deosebire de corpuri mai mici si mai putin dense, contactul in afara zonelor vitale, creier, inima, plaman, poate doar sa raneasca si sa-i intensifice dorinta de tranta. Ursul alb are carnea intarita de problemele zilnice si oasele fortificate de ambitia cu care a venit inotand direct din pre-istorie.

Si al cincilea proiectil l-a oprit, de obicei, in timpul unui atac de zi, pe mal, nu din leganatul unui kayak, si nu noaptea in cort.

Cu calm si rabdare pentru a ochi, un calm extrem de greu de gasit in timpul unui atac frontal la galop, sau impleticindu-te in fermoarul sacului de dormit, cu o arma decenta cu repetitzie (carabina sau pompa), care te cunoaste si este bine intretzinuta, exista posibilitatea si timpul necesar pentru doua focuri consecutive.

In majoritatea cazurilor inseamna ca al cincilea proiectil, cel cu adevarat util, provine din armele tovarasilor de drum. Daca ii ai si daca au prezenta de spirit necesara.

"Ecologistii" sustin ca spray-ul cu capsicin este cel mai sigur si mai recomandat. Este, intr-adevar, non-letal... Problema este ca majoritatea "specialistilor de birou" probabil ca nu au intalnit niciodata mai mult de 150 - 200 Kg vioaie de urs negru si mai mult ca sigur ca au vazut doar in poze si pe Discovery 500 - 600 de kg flamande adunate intr-o aceeasi blana alba in mscare.

Localnicii isi dau ochii peste cap si nu iau in serios metoda spray-ului cu piper si vanatorii si ghizii tabaciti prin cateva sezoane sustin ca in ciuda usturimii intense provocate, chiar "orbit temporar", ursul alb are prea multa agresivitate sa renunte la un caft promitzator.

Asa ca "ecologistii de birou" n-au decat sa-si caute pokemon-ul in cosul de gunoi unde aterizeaza si sfaturile lor fara substanta.

Realitatea din perspectiva localnicilor este binara si golita de nuantze. Daca il vezi in departare, la peste 100 m, ca se opreste doar o clipa si isi continua drumul departe de tine, lasa-l in pace. Nu incerca sa-l sperii, nu-i cauta privirea, nu incerca sa atragi atentia asupra ta, nu face gesturi brushte sau zgomote intense, nu te grabi sa-l imortalizezi pe Instagram.

Bucura-te in tacere ca nu te vrea si ai sanse rezonabile sa te lase in pace.

In schimb, chiar daca vine spre tine pasind duios, si nu in galop imbibat de sentimente acute, cu foarte putine exceptii, tot inseamna ca va iesi cu scandal. Din pacate,acolo, la el acasa, nu exista alt mode de interactionare si nu exista nici solutii de mediere a conflictului, nu se aplica "crisis management", si nici nu il poti mitui sau hipnotiza.

Sansele cele mai mari de supravieuire ti le confera, direct proportional, cel mai mare calibru al carui recul nu-ti disloca umarul. Proiectil greu si nedeformabil la impact, care pleaca de la gura tzevii cu suficienta viteza pentru penetrare, validand rapid utilitatea energiei cinetice care depinde atat de acut de viteza.

Cu echimozele umarului te descurci mai usor prin masare si comprese, decat cu caninii avantati sa-ti sfarame craniul.

Se stie ca ursul alb e un luptator priceput si metoda lui preferata de debilitare a prazii este prin distrugerea centrului de comanda si control.

Intr-un fel e mai bine asa, ca dureaza mai putin decat dezmembrarea cavitatii abdominale, cum prefera alte specii neprietenoase... :)

Mi-am facut temele ecologiste si am facut tot ce mi-a stat in putinta sa gasesc la fatza locului spray cu capsicin si tortze de semnalize chimice. Nu am gasit inca spray-ul dar am gasit in sfarsit o solutie pentru procurarea tortzelor.  Vom lua cu noi "goarna" cu aer comprimat si fluierele, sa fim impacati ca incercam toate metodele ne-letale.

Vom pastra mancarea si orice are miros in saci etansi la miros, protejatzi de containere incasabile depozitate la 100 m de cort. Vom gati la 100 m de cort imbracati in combinezoane de zugravi pe care le vom lasa in containerele cu mancare incercand sa ducem cat mai putin miros de bucatarie la cort.

Am ales un traseu care, cel putin in principiu, ca in realitate dracu' stie pe unde-i mana caldura acestei veri, are cele mai mici sanse sa se intersecteze cu potecile lor.

Astea sunt masurile neletale cu iz "ecologist". Dinspre partea inchinarii, insa Doamne, sa ne ierti...

Alarma pe perimetru la tabara, care sper sa ramana functionala pe ploaie. In caz ca (sigur!) adoarme plantonul 2 de la 01:00 la 04:00

Si, inevitabil, iertare ecologisti dumneavoastra, cel mai mare calibru pe care il voi putea gasi de imprumutat.

Mai mult de atat nu incape in desaga destinului.

LE: Si daca tot am mocirlit prin transeele insomniilor cronicizate, am gasit timpul sa montez inceputul noului video jurnal. Daca iese cu bine de la cuptor in noaptea asta, maine il cocotz pe Vimeo....:)
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

gvincentiu

Eu unul sunt ochi si urechi. Spor la treaba si noroc in toate!
Ganduri bune !