Chemari si raspunsuri pe capcompas

[DoiNomazi]

Eee, despre vacanța voastră am mai vorbit, așa că mă rezum la film acum .
Ce efecte, ce tranziții, ce muzică de vacanță ! Foarte frumos și, cum spunea un coleg mai sus, foarte tonic!
Felicitări cadeților trecuți de vârsta a doua, au arătat un entuziasm de prima vârstă
Felicitări și celor mai rodați din echipaj, pentru planul bine conceput și realizat.

In primul rand, multumim pentru vizionare! Si apoi pentru cuvintele frumoase la adresa cadetelor. Asta a fost, intr-un fel, vacanta lor. Impreuna cu M. am hotarat sa le dedicam o mica vacanta de iarna...

Filmul a fost facut in doar cateva nopti, oarecum la repezeala, iar muzica a fost aleasa special pentru atmosfera de relaxare si voie buna cu care am incercat sa ne inconjuram...

Planul ca planul, dar problema cilindrului de ambreiaj n-a facut parte din nici o varianta a planului si a adus o doza suplimentara de "sare si piper/fun" tuturor. Bine ca macar cadetele s-au comportat exemplar...

Dupa interminabile dopuri de trafic pe drumul de 24 de ore din ziua precedenta, imagineaza-ti a doua zi, pe caldura, cu masina incarcata la capacitate (cadetele aveau genti la picioare si una intre ele), un alt trafic bara la bara pe aproape 70 de mile, din Miami la Key Largo. Ore de chin si rabdare, actionand incontinuu pedala de ambreiaj pana in punctul in care, dupa 70 de mile de trafic, fata in fata cu alte 40 de mile pana la destinatie, dupa 17 ani de functionare ireprosabila, cilindrul principal (master) de ambreiaj a cedat pe raza localitatii Key Largo.

Am scos masina din trafic la bordura si in timp ce eu ma tavaleam pe dedesupt atent sa nu ma calce traficul pe bombeuri, M. incingea telefonul in cautare de atelier de depanare la 40 de mile in locatia unde trebuia sa ajungem.

Cand eu am revenit de sub masina cu vestea proasta ca nu pot repara masina in strada pentru ca in ciuda lipsei de presiune din sistem, rezervorul lichidului de ambreiaj avea lichid si nici nu parea sa curga pe nicaieri, M. m-a informat ca desi a gasit un atelier de reparatii in Marathon, aia nu au flatbed truck pentru transportarea masinii plus noi cei patru pasageri. Pentru prima data, cadetele s-au facut mici pe bancheta din spate, oarecum speriate de intorsatura lucrurilor.

Dupa mai multe telefoane  am gasit un flatbed truck local, in Key Largo, dar aia nu pareau prea entuziasmati sa ne duca 40 de mile in trafic de vineri dupa amiaza doar ca sa se intoarca alte 40 de mile fara incarcatura in trafic de vineri seara.

Cand in sfarsit ne-am urnit cu traficul si cu Toyota in spate am inceput pe telefon sapaturile pentru optiuni de transport. Urma o sambata si o duminica in care atelierul era inchis, nu stiam daca au piese de schimb pentru Toyota noastra, etc. Inchirierea casei urma sa inceapa a doua zi (sambata seara) si in noaptea ce se apropia cu fiecare mila de trafic trebuia sa dormim la un motel aflat tn partea opusa a localitatii. Ideea era ca ne trebuia o alta masina pentru nevoi locale. De la atelier la motel, de la motel la casa, de la casa la supermarket pentru aprovizionare. Chiar si cu barca sub sopronul casei, ana la urma am mers pe jos la marina sa luam in primire barca si ne-am intors acasa pe apa.

Singurul loc unde mai gaseam masini de inchiriat era micul aeroport din Marathon, dar si aia inchideau ghiseele de inchiriere la 18:30 in timp ce noi eram inca impotmoliti in trafic pe la 17:40 cand am luat legatura cu ei.

Am rezervat masina si ala de la ghiseu ne avertiza ca nu ne poate astepta peste 18:30 pentru ca trebuie sa se grabeasca la un second job in seara respectiva. Multi oameni din zonele cu salarii mici sunt nevoiti sa-si ia doua job-uri pe zi si sunt, pe buna dreptate, extrem de grijulii sa nu piarda vreunul din ele.

Am avut noroc ca pe ultimele 4-5 mile traficul s-a rarit. Pusi in fata unei dileme, am rugat soferul de camion in care ne aflam sa nu opreasca la atelier si sa ne duca direct la aeroport. Aluia nu prea i-a convenit ideea ocolirii si si-a contactat telefonic dispeceratul pentru aprobare. Noroc ca dispecera parea mai intelegatoare... Am ajuns la ghiseul de inchirieri la 18:27 cand ala era deja pe picior de plecare. Camionul n-a mai asteptat si a plecat cu Toyota si cu echipajul meu la atelierul de reparatii si eu i-am urmat la scurt timp cu Nissan-ul inchiriat. Intre timp atelierul a inchis, ala de pe truck a descarcat Toyota si a plecat si noi urma sa gasim o solutie sa asiguram masina pentru trei nopti petrecute pe strada, in usa atelierului.

Bagajul nu a incaput in masina inchiriata si a trebuit sa fac mai multe drumuri de la atelier la motel, etc.

Si la motel receptia era inchisa si aia ne lasasera cheia intr-un plic si tot asa... Din pacate, in seara aia nu am mai gasit timpul necesar sa pornesc camera pentru a pune totul pe video si acum imi pare rau...

De exemplu, in timp ce eu transportam bagajele in doua ture succesive, echipajul a incercat sa vina la motel mergand pe jos si mi-a luat cateva apeluri telefonice sa le gasesc pe strazile unde aproape nimeni nu merge pe jos, nici ziua si cu atat mai putzin noaptea...

N-am filmat nici camioanele derapate de pe carosabil datorita poleiului pe fantomaticul drum de intoarcere, nici cele doua piruete succesive de 360 de grade pe care Toyota noastra le-a facut pe o rampa de iesire de pe autostrada la 03:00 dimineata cand ne pregateam sa alimentam.

Ar fi iesit si asta un film lung...

Pana la urma, asa a fost sa fie...

LE: Am remixat coloana sonora pentru a elimina doua puncte cu distorsiuni si am mai daugat vreo 3-4 "stampile de locatie"... E clar, imi trebuie un nou proiect video...

[Nicolai]

Tonic filmuletul..
Doamne ajuta la alte aventuri.

Se pare ca nu numai filmuletul a fost tonic, ci si drumul vostru.
Iar de aventuri... va descurcati si singuri, fara urarile mele...dar tot zic sa va aiba Dumnezeu in paza.

[DoiNomazi]

Next?

In ciuda unui obositor dute-vino printre destinatii si optiuni, in cursul caruia am rezervat si anulat succesiv suport logistic, bilete de avion si optiuni de cazare si transfer, continuam sa ne invartim intr-un cerc al dilemelor impuse de zilele putzine de concediu, costuri si, nu in ultima instantza, cvasi-imposibilitatea de a mai putea atinge destinatii complet nepopulate pe o suprafata suficient de mare pentru a ne putea bucura de inegalabilul sentiment de libertate al marginilor de lume...

Inapoi la padela in nord? Niciuna din optiunile explorate a fost suficient de atractiva. In afara de Alaska si Groenlanda. pe cat de spectaculare par in imagini, fjord-urile Norvegiei (Lofoten, Tomso) arata prea populate si civilizate pentru ceea ce cautam.

Inapoi la bocanc pe poteca in vest, sau in est? Pe cat de tentante, majoritatea optiunilor atractive depasesc considerabil durata concediului si, nu in putzine cazuri, bugetul.

Inapoi la volan prin colburi, rauri si pietre? In mod ciudat, asta a fost prima optiune in Ianuarie cand, de obicei, aruncam zarurile verii ce urmeaza, dar am fost tentati sa nu ne intoarcem la cele patru roti. Am inceput cu cele patru roti si am incercat vreme de trei luni sa gasim altceva, pentru ca cele patru roti ne vor tzine cel mai aproape de civilizatzia de care dorurile de libertate ne imping sa scapam.

Rar am ajuns in luna Aprilie fara o destinatie confirmata. Poate Florio avea dreptate intr-o afirmatie anterioara cand a prezis ca va fi din ce in ce mai greu de gasit o destinatie "potrivita". Sau poate s-au rarit considerabil destinatiile potrivite si cele ramase ne sunt inaccesibile, fie datorita conditziei fizice, fie datorita bugetului. Ne trebuie (totusi) o noua Toyota, de exemplu, si pretzul unei iesiri potrivite depaseste pretzul unei masini noi modificata corespunzator...

Pe de alta parte, si daca o ai in batatura, gata sa inconjoare planeta, si nu ai niciodata timp si fonduri sa pornesti la drum cu ea, la ce bun s-o mai ai?

Sa pleci, sau sa stai sa aduni bani (care niciodata nu voi fi suficienti) pentru velierul casa in care sa locuiesti pentru restul vietii? Si cand te gandesti ca fiecare zi, fiecare clipa, care trece, uneori pe lang tine, daca nu esti atent la timpul prezent, este unica si irepetabila, ce incredere mai poti avea ca anii de pensie iti vor aduce, in sfarsit, libertatea? Si ce gust are libertatea cand rugina anilor incepe sa se acumuleze in incheieturi si articulatzii?

Daca reusesc sa ma mut pe velierul casa la 65 de ani, sa zicem, cum imi va fi atunci pe ape? Pana si rahatul asta de motor de 9.9 CP pare mai greu decat acum doua veri...

Cum ar fi ca umorul impecabil al destinului sa-mi "aduca" toate cele dorite (doar) dupa ce ma ramolesc pana in punctul in care cea mai mare bucurie ramane confortul unui shezlong, pat uscat, dush fierbinte, shlapi si pastilele de reglarea tensiunii si a diabetului ce o provoaca? Macar am apucat sa beau mai bine de o tona de red bull, ce ma'sa...

Ma opresc din scris pentru a evita sa aduc si altora nori de ploaie... desi, banuiesc ca si pe voi va bantuie trairi similare.
I
Next? Dracu' stie.

Camarade drag, strange cataramele, infunda palaria mai adanc pe frunte, pune ochelarii de soare si salt inainte spre orizont...

Va fi cum e menit sa fie. Vom gasi un raspuns si la acest "next" ce inca pare fara sfarsit.

[mariusm piesenoi111]

Offffffff...cât adevăr!
Ce mult imi place de voi!

[Thor]

Next?

In ciuda unui obositor dute-vino printre destinatii si optiuni, in cursul caruia am rezervat si anulat succesiv suport logistic, bilete de avion si optiuni de cazare si transfer, continuam sa ne invartim intr-un cerc al dilemelor impuse de zilele putzine de concediu, costuri si, nu in ultima instantza, cvasi-imposibilitatea de a mai putea atinge destinatii complet nepopulate pe o suprafata suficient de mare pentru a ne putea bucura de inegalabilul sentiment de libertate al marginilor de lume...

Inapoi la padela in nord? Niciuna din optiunile explorate a fost suficient de atractiva. In afara de Alaska si Groenlanda. pe cat de spectaculare par in imagini, fjord-urile Norvegiei (Lofoten, Tomso) arata prea populate si civilizate pentru ceea ce cautam.

Inapoi la bocanc pe poteca in vest, sau in est? Pe cat de tentante, majoritatea optiunilor atractive depasesc considerabil durata concediului si, nu in putzine cazuri, bugetul.

Inapoi la volan prin colburi, rauri si pietre? In mod ciudat, asta a fost prima optiune in Ianuarie cand, de obicei, aruncam zarurile verii ce urmeaza, dar am fost tentati sa nu ne intoarcem la cele patru roti. Am inceput cu cele patru roti si am incercat vreme de trei luni sa gasim altceva, pentru ca cele patru roti ne vor tzine cel mai aproape de civilizatzia de care dorurile de libertate ne imping sa scapam.

Rar am ajuns in luna Aprilie fara o destinatie confirmata. Poate Florio avea dreptate intr-o afirmatie anterioara cand a prezis ca va fi din ce in ce mai greu de gasit o destinatie "potrivita". Sau poate s-au rarit considerabil destinatiile potrivite si cele ramase ne sunt inaccesibile, fie datorita conditziei fizice, fie datorita bugetului. Ne trebuie (totusi) o noua Toyota, de exemplu, si pretzul unei iesiri potrivite depaseste pretzul unei masini noi modificata corespunzator...

Pe de alta parte, si daca o ai in batatura, gata sa inconjoare planeta, si nu ai niciodata timp si fonduri sa pornesti la drum cu ea, la ce bun s-o mai ai?

Sa pleci, sau sa stai sa aduni bani (care niciodata nu voi fi suficienti) pentru velierul casa in care sa locuiesti pentru restul vietii? Si cand te gandesti ca fiecare zi, fiecare clipa, care trece, uneori pe lang tine, daca nu esti atent la timpul prezent, este unica si irepetabila, ce incredere mai poti avea ca anii de pensie iti vor aduce, in sfarsit, libertatea? Si ce gust are libertatea cand rugina anilor incepe sa se acumuleze in incheieturi si articulatzii?

Daca reusesc sa ma mut pe velierul casa la 65 de ani, sa zicem, cum imi va fi atunci pe ape? Pana si rahatul asta de motor de 9.9 CP pare mai greu decat acum doua veri...

Cum ar fi ca umorul impecabil al destinului sa-mi "aduca" toate cele dorite (doar) dupa ce ma ramolesc pana in punctul in care cea mai mare bucurie ramane confortul unui shezlong, pat uscat, dush fierbinte, shlapi si pastilele de reglarea tensiunii si a diabetului ce o provoaca? Macar am apucat sa beau mai bine de o tona de red bull, ce ma'sa...

Ma opresc din scris pentru a evita sa aduc si altora nori de ploaie... desi, banuiesc ca si pe voi va bantuie trairi similare.
I
Next? Dracu' stie.

Camarade drag, strange cataramele, infunda palaria mai adanc pe frunte, pune ochelarii de soare si salt inainte spre orizont...

Va fi cum e menit sa fie. Vom gasi un raspuns si la acest "next" ce inca pare fara sfarsit.

Atâta văicăreala pentru un ,, hai că mergem, înainte". Mergeți, dară și ne povestiți! Vă așteptăm, cu drag!

[DoiNomazi]

Atâta văicăreala pentru un ,, hai că mergem, înainte". Mergeți, dară și ne povestiți! Vă așteptăm, cu drag!

Eu nu zic ca as avea vreo farama de talent literar, dar, uneori, cand nu indrept vreo camera catre ceva, pur si simplu imi place sa (mai) povestesc...

Si este inevitabila etapa a vaicarelilor, care, din pacate, anul asta se intinde in mod ingrijorator (mai multe vaicareli pe drum) pana in Aprilie.

[ionpescarul]

Next
Incerc o replica pentru postasrea de la ora
Aprilie 10, 2017, 02:10:10 am »
Postarea asta ma pus pe ganduri ,la o varsta perceptia se schimba.Prea mult si prea dur ,dar real.

[DoiNomazi]

Next
Incerc o replica pentru postasrea de la ora
Aprilie 10, 2017, 02:10:10 am »
Postarea asta ma pus pe ganduri ,la o varsta perceptia se schimba.Prea mult si prea dur ,dar real.

Eu nu stiu cum e la voi si va doresc tuturor tineretze cat mai indelungata, dar asternand pe "hartie" ce simt, nu pot sa omit ca trecerea anilor incepe sa capete glas cu fiecare sezon ce trece... si ca, intr-adevar, gustul intamplarilor se modifica treptat si propabil ireversibil.

Bucuria impletita cu teama care mi-a calauzit prima noapte cand am asamblat U-Boat-ul in sufragerie inaintea primei ture cu U-Boat-ul in Everglades nu se mai intoarce niciodata oriunde l-am lua.

Emotia primei iesiri cu U-Boat-ul de pe bratzul Sf. Gheorghe in mare, sau iesirea in valurile Razem-ului spre Popina, prima iesire cu kayak-ul in onduleurile Pacificului, prima briza inghetzata a unui fjord, fiecare a fost o experientza unica si irepetabila.

Daca am mai face o data acelasi drum este foarte posibil sa-l percepem altfel tocmai datorita absentei acelei prime emotzii si probabil din cauza unei alte varste... poate ca imbatranirea este accentuata de zborul fara intoarcere al primelor emotii...

Ca niste pescarusi plecati pe aripi de vant spre un orizont ce nu poate fi atins niciodata...

"M. mai avem rom din ala bun?"

"Eu beau vin..."

"Desfac din colectie?..."

"Te induri?"

"Viata-i scurta... gata, ma opresc din scris pe capcompas. Pregatesti tu paharele?"

[Florio]

.............. Poate Florio avea dreptate intr-o afirmatie anterioara cand a prezis ca va fi din ce in ce mai greu de gasit o destinatie "potrivita". Sau poate s-au rarit considerabil destinatiile potrivite si cele ramase ne sunt inaccesibile, fie datorita conditziei fizice, fie datorita bugetului.......................

Si este inevitabila.................... pana in Aprilie.

Așadar pusă cap la cap informația, aprilie va da startul .
E firesc să găsești tot mai greu destinația, an de an. Fiindcă dorim lăuntric, să ridicăm ștacheta. Nu e o voință conștientă, cu una evolutivă, firească. Nu ne mai mulțumește o cărare bătută, vrem una necunoscută. Nu mai vrem un traseu de același tip, cu unul mai aventuros... și tot așa .
  Ca să rămân în tonul cazon dat de tine, îmi amintesc de povestirile lui Sven Hasel, când camarazii găbjiseră de undeva un aparat de proiecție și se uitau seară de seară la film, într-o perioadă de calm al frontului. Doar că aveau o singură rolă de film. S-au plictisit repede, evident.
Singurul care era la fel de entuziasmat de fiecare dată, era Micuțul, care, cu fizicul de gorilă și mintea de guguștiuc, se putea amuza la nesfârșit cu același lucru  

[bradutzu]

la cum va vad eu, in cativa ani veti intra in pamant...........adica va veti apuca de pesteri ca pe pamant le veti acoperi pe toate
Este o placere sa va urmaresc aventurile!
Sper sa ajung sa fac si eu ce faceti voi......dar cu lanseta in mana!
Mi-am propus sa incep calatoriile cand ma va putea insoti baiatul!

Salutari de la Galati!
PS: cum merge filmarea cu drona ca nu ne-ati mai povestit despre ea!

[DoiNomazi]

@bradutzu Desi in adolescenta am fost atras de speologie si il idolatrizam pe Norbert Casteret (speologul solitar), si in ciuda faptului ca dragostea pentru speologie intre 12 si 18 ani, in Constanta natala, nu putea fi implinita decat prin explorarea ingustelor si interminabilelor galerii de conducte ce porneau din fiecare cartier spre C.E.T., cu exceptia catorva pesteri usoare vizitate ulterior prin Romania si prin lume, nu s-au legat sansele la timp si acel tren a trecut...

La 18 ani ma incita si ma amuza traversarea tarash prin noroi cand se putea trece de o zona cu plafon jos daca te "oxigenai" bine in prealabil si puteai trece doar dupa ce goleai complet plamanii de aer. Acum, desi nu mi s-a anesteziat complet apetitul pentru dansul cu sansele, am devenit (mai) "claustrofobic" si s-a accentuat foamea de spatii deschise in care sa musc cu narile cat mai adanc din briza nemarginirii... Aventura si dansul cu sansele nu mai au acelasi gust si dorul de pustietatile marginilor de lume a inlocuit dorinta de rapel in misterele unui aven.

In pamant sigur vom ajunge, in mod natural, probabil eu primul si M. La cativa ani dupa, sau impreuna, daca partitura este menita sa intrerupa brusc si neasteptat firul calatoriilor mai devreme decat ne dorim. Din fericire, suntem inca capabili si liberi sa visam ca vom putea cauta libertatea potecilor fara sfarsit si nu stim niciodata ce este scris nici macar pe fila imediat urmatoare a destinului...

Cu drona nu am reusit sa filmam inca nimic exterior pentru ca locuim intr-un oras al carui spatiu aerian este foarte aglomerat si strict reglementat de interdictii. Pentru a putea filma cu drona trebuie mai intai sa iesim cateva zeci de mile bune din oras si asta cere un timp pe care inca nu-l am. Speram sa iesim la padure acum in primavara si sa gasim un petec unde putem filma legal cu drona. Din pacate parcurile nationale, statale si municipale continua sa intersica utilizarea unei drone. De drona te bucuri de felul cum poti filma si bucuria se stinge cand realizezi ca nu prea ai voie sa zbori cu ea nicaieri. Cred in respectarea legilor, chiar si cand unele par ilogice, si astept pana voi avea ocazia sa ies intr-un spatiu unde am voie sa filmez cu drona. Evident ca voi fi foarte bucuros sa adaug unui video jurnal imagini filmate cu drona.

@Florio Mi-a placut mult cum a scris Sven Hassel si am fost foarte dezamagit cand am citit controversele legate de autenticitatea jurnalelor lui de front. De la afirmatii potrivit carora simpatiile lui politice au fost in realitate diametral opuse celor afisate in cartile scrise, pana la simpla contestare a realitatii descrisa de el (personaje inexistente, unitati si operatiuni inexistente, erori sau distorsionari ale intamplarilor reale consemnate oficial si verificabile in arhiva), farmecul lui Sven Hassel a pierdut din lustrul de odinioara. Desi exista pe undeva o fotografie de arhiva unde se afirma ca apar "Micuzul/Fratziorul" alaturi de Porta si Heide, parca, controversele si indoielile continua sa persiste.

Pe de alta parte, nu este greu de imaginat ca in conditiile de front se produce o izolare intr-o dimensiune a realitatii unde lipsa optiunilor si incertitudinea zilei urmatoare pot conduce la un comportament asemanator cu cel descris de tine. Probabil ca nu numai Micutzu' este capabil sa se amuze ad infinitum de o mereu aceeasi gluma, sau rola de film si daca intr-adevar el este "unicul" capabil de astfel de trairi, in mod paradoxal poate aparea ca o calitate de invidiat... Vorba aceea, fara a aproba validiatea ei, "Ferice de cei saraci cu duhul", sau "ignorance is bliss", cum se mai spune...

Nu-mi dau seama inca daca perceperea raririi optiunilor pentru urmatorul "loc potrivit" este doar o consecinta a unei inevitabile ridicari a stachetei, sau doar impotrivirea la ideea ca,totusi, in cazul nostru, a sosit vremea sa incepem sa coboram stacheta in acord cu varsta si buzunarul...

Probabil ca de la o anumita varsta apare o fisura greu de reparat intre indrazneala sufletului ramas inca infometat de chemarea orizontului si nevoia de confort a trupului intrat firesc in alunecarea pe o curba descendenta.

Aseara am mai trimis un email care poate aduce inca o dezamagire amaruie, sau dulcea speranta ca putem adauga un strop de adrenalina verii asteia...

[Thor]

Fericiți... nefericiți cu Duhul... eu iar mă dau cu pachebotul, prin Mediterana, peste o săptămână.  Am bilet și la toamnă, tot prin  Mediterană. Și mi-e bine! Nu ține de bătrânețe! Ține numai de a pleca și de a te întoarce! Fiecare își găsește drumurile. Până când... . Călători în lumea asta...

[Haiduc]

Hei fratilor starea pe care o impartasiti  cred ca se datoreaza vremii nefavorabile de afara, si din cauza timpului limitat care il petrecem unde ne place noua mai mult
Referitor la "Calator in lumea asta " vreau sa va spun ca....va veni vremea dar pana atunci vreau sa fim toți toți pe la 80ani niste moșari frumosi si hazlii ca si acum si pe forum sa postam unde umbla copii si nepotii nostri impreuna cu barcile lor
Inca odata sus ancora si numai de bine sa auzim

[bradutzu]

Nu sunt de acord. Mie mi-ar placea ca pe la 80 ani sa fim niste mosi hatri care sa fim pe vreun mal de Dunare si sa depanam amintiri din tinerete in timp ce ne plangem de dureri reumatice de la stat prea mult in ploaie tot pe malurile Dunarii

[ghrt]

Nu le am cu pescuitul... visez la un legănat molcom într-o barjă călduroasă iarna pe un canal din Benelux