Chemari si raspunsuri pe capcompas

[DoiNomazi]

Am incercat fara succes sa fac cateva fotografii potrivite starii si momentului. Nici cadrele video nu se legau mai bine. Locul era foarte frumos, dar ferecat. Nu voia sa se lase "furat" in imagini...

Jos, in cortul de pe masina ramasa la dimensiunea unei cutii de chibrituri parea sa fie in sfarsit miscare. M. a aparut in deschizatura cortului cu iPhone-ul bine lipit in palma. Parea ca incearca sa ma fotografieze... in pijamaua mea neagra de lana. Oare chiar ma putea distinge intre tufe si grohotis?...

Privind mica masina pierduta ca un fir de nisip ratacit in imensitatea peisajului, departe de oameni si drumuri, am auzit ecoul drag al singuratatii inceputurilor de lume. Solitudinea asta pentru care am fi facut orice efort si sacrificiu...

Brusc, fara vreo adiere preliminara, s-a starnit un vant puternic dinspre sud-vest. Rafala neasteptata m-a surprins dezechilibrandu-ma si mi-am regadit cu greu, in ultimul moment, balansul. Noroc ca numai cu cateva momente inainte coborasem camera video de pe trepied...

Desertul parea sa-si impuna punctul de vedere amintindu-mi ca suntem doar tolerati in functie de toanele lui. Era timpul sa cobor la masina.

M. incepuse sa gesticuleze animata, dar eram mult prea departe sa deslusesc ce incearca sa-mi spuna. Usa cortului flutura violent ca o vela libera, scapata in voia ei. Mi-am reamintit cu amaraciune cum am plecat fara statia radio.

Am coborat grabit incercand sa evit o entorsa sau o muscatura de sarpe. Vantul se intetise pana in punctul in care incepuse sa ma impinga accelerandu-mi pasii la limita la care aveam timp sa aleg unde sa calc. Inevitabil una din pietrele pe care am reusit sa aterizez cu piciorul stang s-a dislocat. Mi-am pierdut echilibrul si am fost la un pas de cazatura.

Nu puteam sa risc o entorsa. In nici un caz piciorul drept, acceleratia si frana... M. Se oprise din gesticulat.

————

LE: Cu parere de rau, dezamagiti si coplesiti de volumul sufocant de turisti prezenti in zona, in seara asta, dupa o analiza de date, statistici, materiale video si bloguri, am anulat rezervarile facute pentru incursiunea pe circuitul O in Torres Del Paine in Decembrie. Am sperat sa prindem o gura de aer curat pe poteca in mijlocul naturii. Peisajul este superb, echipamentul era gata de desant inca de pe acum, dar numarul de turisti este sufocant si alunga orice sansa de solitudine...  Traim intr-o lume din ce in ce mai aglomerata... 

Asa, mai bine stau intr-un oras si imi beau vinul nostalgiilor in sezlong... Macar nu ocupam inutil locul altora pe care iesirea in parcul respectiv ii va bucura.

[DoiNomazi]

Mishto...

Tratative si discutzii telefonice pentru stabilirea parametrilor inchirierii unui kayak tandem, sau doua solo, intr-o zona de coasta izolata si mai putzin ospitaliera...

"Do you have your ACA Level 3 assessments?"

"My what?"

"Your certification..."

Pentru cei care nu cunosc datele problemei:

"Level 2: Essentials of Kayak Touring
Level 2: Essentials of Sit On Top Kayaking
Level 3: Coastal Kayak: Basic Strokes & Rescues
Level 3: Sit On Top Coastal Kayaking
Level 3: Coastal Kayak: Strokes & Maneuvers Refinement"

Nu poti sa nu te intrebi ce geniu a inventat clasificarile si nivelele astea... Aproape la fel ca geniile cu certificarile PADI...

Mi-am ales o voce cat mai blajina si impaciuitoare.

"We did some kayaking before. We'll manage..."

"You paddled in coastal waters?"

"Yes, It's Ok, we'll sign whatever legal waiver taking full responsibility.."

Mi se parea complet nepotrivit sa-i spun aluia la telefon pe unde ne-am mai dat cu kayak-ul.

"No, we can't rent our equipment if you don't have the ACA level 3..."

"OK, let's stay positive on this. We can manage the trip, seriously, we'll be ok..."

"It is a remote area..."

"Yes, great.. I know... I can't wait..."

"There is no boat to assist you... there will be no support.. you are on your own..."

"Yay! Love it... really, that's great... that's exactly why we want to paddle there..."

"No, we can't rent the equipment without the proper certification..."

"Aha.. I see... And there is absolutely no way we can get the equipment from you without that silly paper..."

"No, I'm sorry..."

Ce poti sa mai adaugi? Omul o stia pe a lui si parea indiferent ca pierde o suma de bani.

"Ok, good luck with your business..."

Mi-au trebuit minute bune sa ma dumiresc ca pasesc fara voie intr-o lume noua care nu imi este familiara...

Chiar vom ajunge sa avem nevoie de calificari si permise sa ne stergem mucii corespunzator? Unde s-au dus exploratorii ce paseau pentru prima data pe continente noi? Unde s-a dus propria responsabilitate cand esti ddirect raspunzator de ce intreprinzi? Ok, nu voi conduce o masina sau o ambarcatiune fara sa dovedesc ca pot pentru ca nu vreau sa periclitez viata altcuiva nevinovat, dar sa am nevoie de permis pentru a padela intr-un kayak?

Oarecum a propos de responsabilitati individuale, m-a intrebat unu' de curand ce fel de asigurare de viata/accident folosim in calatoriile noastre mai riscante? Ce sa-i raspund ca sa nu par iresponsabil?

"Fate..." desi suna mai mishto cuvantul romanesc soarta. Pe ala nu l-ar fi inteles... Din ce in ce mai putzini oameni inteleg cum e sa fii independent si liber, sa te bazezi pe propriile decizii si aptitudini, sa nu astepti dadaca sa te scoata din rahat cand calci in el... Ce se alege din omul modern?...

A fost o data cand iti puneai in minte ceva si plecai in directia aia. Daca te intorceai sau nu depindea de tine si de soarta. Stiai ce sa faci ca sa supravietuiesti si ce nu stiai inca, invatai rapid din mers, dintr-o necesitate care nu te pica la examen decat o data... Si viata avea gust, si lacrimile aveau gust, si frigul avea gust, si bataturile aveau gust si invatai rapid sa te imprietenesti si cu vantul, si cu ploaia, si cu valurile, si u nisipul si cu zapada... Si asa erai de fericit cand toate te lasau sa supravietuiesti si sa-ti mai tragi sufletul cand iti iesea o tura...

Cati mai au apetitul si capacitatea de a intelege aceasta bucurie a solitudinii si a dansului cu destinul? Asta a fost o a doua surpriza neplacuta dupa gustul amar lasat de Torres Del Paine.

Sigur, omul de la inchirieri kayace isi facea datoria la telefon.. Nu avea rost sa-mi revars naduful pe el.. Am inchis telefonul cat mai gingas...

ce lume... daca spre asta ne indreptam, imi pare bine ca am apucat sa explor ieri si nu mai sunt curios deloc sa caut maine...

E prea departe si e timpul prea scurt sa trimitem U-Boat-ul via cargo. Pacat, ca i-ar fi stat bine acolo...

[black]

Trist dar adevarat.suntem fortati sa traim intr o lume cu o multime de reguli si impuneri absurde  .
O inregimentare a tuturor pentru un control absolut.

[Florio]

Mi-au trebuit minute bune sa ma dumiresc ca pasesc fara voie intr-o lume noua care nu imi este familiara...

Chiar vom ajunge sa avem nevoie de calificari si permise sa ne stergem mucii corespunzator? Unde s-au dus exploratorii ce paseau pentru prima data pe continente noi? Unde s-a dus propria responsabilitate cand esti ddirect raspunzator de ce intreprinzi? Ok, nu voi conduce o masina sau o ambarcatiune fara sa dovedesc ca pot pentru ca nu vreau sa periclitez viata altcuiva nevinovat, dar sa am nevoie de permis pentru a padela intr-un kayak?

Oarecum a propos de responsabilitati individuale, m-a intrebat unu' de curand ce fel de asigurare de viata/accident folosim in calatoriile noastre mai riscante? Ce sa-i raspund ca sa nu par iresponsabil?

Drumul spre iad e pavat cu intenții bune.
Din grijă-n grijă față de soarta omului, s-a ajuns la aberații, unele greu de închipuit. Interdicții ba chiar amenzi usturătoare.
Ideea generală e că dacă vreau să-mi pun capăt zilelor, e ok atât timp cât îmi reușește încercarea. Dacă nu, risc o amendă
E felul societății de a scoate bani de la cetățean, mimând grija față de el.
Dacă nu port centura de siguranță, mă amendează organul. Că pot să mor. N-am de ales, țara mă vrea viu.
Sunt convins că omul cu caiacul, risca amenzi sau suspendarea licenței, dacă închiria echipamentul unora fără hârtiuța cu atestatul
Eu personal sunt adeptul libertății de a alege. Da, e bine să fim informați, dar alegerea să ne aparțină. Altfel ideea de libertate pe care se tot bate monedă, e compromisă total.

[DoiNomazi]

Trist dar adevarat.suntem fortati sa traim intr o lume cu o multime de reguli si impuneri absurde  .
O inregimentare a tuturor pentru un control absolut.

Nu vreau sa exageram. Sunt doar unele reglementari care se reazema de absurd. La noi nu-ti cere nimeni certificare sa te dai cu kayak-ul in zonele costiere, nici macar in Alaska.

De obicei se intampla in natiuni marunte bantuite de complexe de inferioritate care in lipsa unei traditii navale veritabile, isi legitimizeaza consumul de organe agatzandu-se de o birocratie inutila. Culmea este ca aia, sau ala, pretind o certificare emisa de americani cand ei nu au nici o legatura cu America.

[bradutzu]

salut
pe undeva are logica ce fac autoritatile cu centura de siguranta, cu caiacul.......asta nu inseamna ca sunt si de acord cu ei.
Daca intram in rahat, accident, etc ne apucam de sunat dupa autoritati, ceea ce inseamna in cazul unui accident: salvare, paturi de spital, medici, etc si toate astea costa in timp ce pentru un caiacist in cine stie ce zona se poate lasa cu barci de S&R, elicoptere, etc.
De ce sa riste sa ne intoarca o parte din banii (deloc putin) pe care-i dam la stat  luna de luna......?

[DoiNomazi]

salut
pe undeva are logica ce fac autoritatile cu centura de siguranta, cu caiacul.......asta nu inseamna ca sunt si de acord cu ei.
Daca intram in rahat, accident, etc ne apucam de sunat dupa autoritati, ceea ce inseamna in cazul unui accident: salvare, paturi de spital, medici, etc si toate astea costa in timp ce pentru un caiacist in cine stie ce zona se poate lasa cu barci de S&R, elicoptere, etc.
De ce sa riste sa ne intoarca o parte din banii (deloc putin) pe care-i dam la stat  luna de luna......?

Si asta e adevarat, exista si solicitari, probabil nu putzine, pentru plimbatul cu elicopterul de salvare complet stupide. Ni s-a relatat cum un grup de turisti intrati pe un drum de nisip aflat la doar cativa km de asfalt, intr-un parc australian extrem de circulat unde ar fi putut cere ajutor de la oricare din masinile ce rulau pe asfalt in apropiere, au activat EPIRB-ul. Echipa de interventie nu a fost amuzata sa constate ca respectivii ramasesera blocati in nisip pentru ca inchiriasera pentru prima data un 4x4 part-time si nici unul din ei nu stia cum se cupleaza in 4x4... Greu de intzeles si de ce cei de la care au inchiriat masina nu le-au aratat procedura...

Probabil nu mica le-a fost surpriza turistilor cand au constatat ca vizita celor chemati cu EPIRB-ul nu este gratuita... Si noi caram PLB-ul, inReach-ul si telefonul satelit, pentru ca vrem sa avem optiunea unui ultim apel inaintea resemnarii, dar cand intram in rahat incepem dansul prin eforturile proprii, nu prin activarea EPIRB-ului, Si avem si o idee despre costurile unei evacuari... In doua cazuri am cumparat asigurarea minima necesara acoperirii costurilor unei interventii SAR pentru ca nu prea se putea altfel. Costurile de extractie ar fi depasit valoarea tuturor bunurilor pe care le posedam si n-am fi reusit sa acoperim costul extractiei inclusiv daca am fi vandut totul pana la izmenele de lana ale pijamalei.

Dupa cum sunt cazuri in unele zone geografice, unde SAR-ul are nevoie de 24 h sau mai mult sa ajunga la tine, sau in alte cazuri, nu exista resurse logistice locale pentru activarea unui SAR. De exemplu in Groenlanda eram in afara razei de actiune a unicului elicopter din zona si singura optiune de ajutor din exterior ar fi fost o barca pescareasca plecata cel putzin 250 km din sat sa ne caute... Pe vreme buna. Si doar daca sunam de pe telefonul satelit pentru ca cei de la EPIRB sau inReach ar fi ajuns mai greu cu mesajul la pescari... ma rog, prin postul de politie local care nu avea barca...

Dincolo de aspectul pragmatic al costurilor, intervine si componenta morala. Nu strigi dupa ajutor imediat cum dai cu barbia de propriu-ti rahat, periclitand viata celor veniti dupa tine, doar pentru ca au vrut muschii tai sa te poarte pe acolo. Pana apesi butonul EPIRB-ului ai datoria sa incerci tot ce se poate face local. Acum in Australia masina a venit dotata cu EPIRB ca eram departe de toate cele, dar de fiecare data primul impuls a fost lopata, nu EPIRB-ul...

Se poate argumenta ca pentru unii oameni ideea ca salvarea se afla la o simpla apasare de buton creaza situatii sporite de risc si diminuarea increderii in resursele proprii. Si daca salvarea intarzie, din diverse motive, peste limita utila, poti risca sa constati ca butonul respectiv, pana la urma, e doar un buton fara valoare in situatia din teren.

Intorcandu-ne de unde a pornit discutzia despre necesitatea certificatului pentru a inchiria un kayak, atat timp cat semnezi documentul legal, absolut obligatoriu oriunde in lume unde cineva iti inchiriaza un obiect utilizat pentru o activitate ce ti-ar putea periclita integritatea zambetului, cu foarte putzine exceptii, compania respectiva  este absolvita de raspunderi legale. Se exclud activitatile ilegale, prezenta drogurilor sau operarea echipamentului in stare de ebrietate, etc. Este normal si rezonabil sa nu inchiriezi cuiva echipament in conditiile descrise mai sus,

Dar in cazul nostru, daca semnam documentul prin care ne angajam legal ca suntem raspunzatori de consecinte, punctul de inchiriat kayace nu mai are vreo obligatie sa ne scoata din rahat sau sa platesca despagubiri sau marmura cavoului. Rezolvarea unei eventuale nevoi de SAR, cu tot ce implica asta, ne revine noua.

Pe de alta parte prezenta unui certificat in sine, nu rezolva mare lucru intr-o situatie critica. Au fost situatii cand setul specific de circumstante nu au iertat nici expertii brevetati ce aveau statut de instructori, dupa cum au fost si situatii cand acea trasatura de caracter care a contribuit la supravietuire nu se poate certifica intr-un curs de weekend... Si vrem, nu vrem, spre exasperarea agentilor de asigurari si a avocatilor, ne intoarcem la "conceptul" de soarta...

Sa fie aparenta incapatanare a aluia de la telefon legata de vreo imbecila legislatie locala? Nu am avut inca timp sa fac sapaturi sa aflu si el s-a multumit doar sa spuna nu, fara a avea profesionalismul sa explice si de ce. Pana la proba contrarie, desi nu sunt de acord cu "nu"-ul lui, ii dau credit ca are motive intemeiate. Daca e legat de legislatia in vigoare in tara lui, e ciudat, sau ridicol, cum un certificat care nu este necesar nici macar in tara "mama" unde a fost inventat capata o asemenea importanta intr-un sistem legislativ si o cultura diferita.

In fine...

LE: @Florio de acord. Educare si informare in primul rand.

A propos de utilizarea centurii de siguranta, sau a vestei de salvare, fara a aproba interventiile statului dadaca in ceea ce ar trebui sa depinda de educarea, nu fortarea, cetateanului, probabil ca cei ce nu sunt convinsi de utilitatea lor la volan, sau pe apa, ar trebui sa nu iasa in masina sau intr-o ambarcatiune. Nu vreau sa fiu ipocrit si trebuie sa recunosc ca ani la rand am considerat centura de siguranta un "moft". Imi pare rau ca am crezut asa...

Intr-o noapte la 4 dimineata, in timp ce se intorcea acasa de la munca pe o sosea pustie din California, un prieten care avea aceeasi idee despre centura de siguranta si cu care glumisem de cateva ori pe seama celor care o foloseau, a adormit si s-a rasturnat... N-a mai ajuns niciodata acasa la nevasta-sa... SUV-ul mare si greu in care se afla a facut cateva tumbe fara a se deforma prea tare. Lipsa centurii a facut ca socul sa-l proiecteze in afara masinii si ultima suflare si-a dat-o intre asfalt si SUV... Dupa cum arata masina dupa accident, daca ar fi avut centura ar fi avut ce povesti mai departe. Sigur este doar unul din extrem de numeroasele cazuri similare, dar pentru mine a fost momentul cand in sfarsit am inteles inutilitatea refuzului de a purta centura. Acum o pun reflex, nu de teama ca voi muri si nici de teama de amenda, ci pentru simplil motiv ca nu vreau ca altii sa traga concluzia ca daca o aveam puteam povesti mai departe. Mai in gluma, mai in serios, soarta mea a fost s-o utilizez dupa acel accident.

Vesta de salvare pe kayak si pe barca nu este un semn de slabiciune sau lipsa de curaj. Chiar ajuta si la o adica mai tzine putzin si de cald...

[DoiNomazi]

Mai este cineva interesat de "aventuri" si batai de cap pe uscat? Nici una din ele nu este foarte departe de apa, dar sunt pe uscat...

Dupa o luna de speranța și tatonari, nu am reusit sa gasim nici o optiune de inchiriere a unui kayak tandem, sau macar a doua kayace single in zona unde voiam sa padelam. Singura optiune fezabila pentru destinatia respectiva este participarea intr-un grup condus de ghizi locali, sau transportarea U-Boat-ului cu tot ceea ce implica asta.

Sunt satul de fitzele tuturor acestor ghizi aroganti care se comporta de parca singura modalitate de a te bucura de libertatea naturii este prin ceea ce ei organizeaza. Doar ei se pricep, ei le stiu pe toate, cum sa padelezi, unde si cum sa faci cortul, ce sa mananci, cum sa te imbraci, ce si cand sa fotografiezi... Bun! Vor sa monopolizeze accesul si participarea la maretia naturii? Fuck them, nu toți turiștii sunt oi speriate in cautare de cioban atoateștiutor.

Am schimbat coordonatele si am optat pentru independenta oferita de un camper inchiriat. Nu va fi pe apa, in fjorduri strajuite de ghetari cum ne-am dorit, dar va fi pe drumuri de munte strajuite de paduri fara varsta și de valurile oceanului.

Am inceput tratativele pentru inchirierea unui camper, acasa, in vestul american. E timpul sa mai calatorim si prin pustietatile de acasa. Compania este serioasă, utilajele par bine întreținute.

Dar... problemele au inceput cu optiunea de masina. Nu puteam inchiria de la ei decat un camper intre 8 si 10 metri, cu motor V10 pe benzina. Ceea ce inseamna un consum intre 25 si 35 de litri/100. Bun, sa zicem, deși te ustura buzunarul de te rupe la cei 2,000 + km planificați, dar macar te bucuri de confort.

Camper-ul este cochet, curat, utilat exceptional, seamana intr-un fel cu un velier... dormitor, baie, chiar si un galley cu aragaz, frigider, microunde, etc. Totul îmbrăcat in lambriuri elegante, iluminarea cu LED-URI. OK, va fi iarna, temperaturi sub zero, zapada, polei, dar noi vom beneficia de comfort-ul camper-ului, nu?

Nu chiar... Ni s-a comunicat lista de restrictii de traseu. Apoi faptul ca nu avem voie sa montam lantzuri anti-derapante, desi "magaoaia" este doar 4x2 si cei zece cilindri in V pot fi complet inutili in anumite situații prin care am putea trece iarna.

Inca eram tentati si incercam sa creionăm trasee. Vedem noi cu zapada si poleiul, ne cumparam lopata, luam un sac de nisip, cablu de tractare, vedem noi...

Incercam sa nu ne pierdem incantarea inițială. Exact atunci a urmat si cireasa pe tort... Inchiriem un camper cu apa, chiuveta, dus si toaleta, dar nu vom avea voie sa folosim decat (eventual) toaleta, pentru ca toata instalatia de apa va fi golita si sigilata pentru iernat (!) OK, inteleg masura de prevenire, voi avea grija, torn antifreeze nu numai la toaleta, ci peste tot, tin generatorul pornit, cumpar calorifer electric suplimentar, imbrac totul in termoizolante...

Nope! N-am voie... Masina se preia sigilata si nu voi putea folosi nici bucataria, nici baia... Exista oare o reducere de pretz pentru aceasta reducere a confortului? Ca altfel ma duc si inchiriez un SUV 4x4 si stau la cort chiar si pe zapada. Oricum, n-ar fi prima data, dar voiam sa ofer o mica odihna oaselor si incheieturilor tavalite pe drumuri...

Nope, astea sun conditiile, inchiriezi un camper de care de fapt nu te poti bucura. Mai ales ca cele mai multe trasee sunt inchise iarna si unele care au suferit avarii se deschid tomai in primavara 2018...

Nu am reusit sa organizam nici o intoarcere cu U-Boat-ul in Everglades-ul drag datorita conditiilor de dupa uragan, nu putem merge nici la barca de pescuit din Marathon, casa din Marathon este deja închiriată și parca toate devin dintr-o data inaccesibile... Nu se leaga nimic...

Si asta a fost momentul cand s-a facut simtzita o noua chemare. La prima strigare, idea pare imposibil de.realizat... 7,000 + km alergati non-stop printr-un coltz de lume nou si departe de casa. Si asta doar daca vom reusi sa-i convingem pe unii sa ne dea masina... dupa ce ne-au spus ca traseul propus este aproape imposibil in 13 zile... 

Regula locului este jumatate din cat vrem sa facem in 20 de zile... Hmmm...

Vedem...  macar daca s-ar indupleca sa ne dea cheile masinii... cu restul ne descurcam cumva... va fi ca o continuare a drumurilor din Australia... sau doar o continuare a drumului fara sfarsit...

[DoiNomazi]

"Stam acasa in iarna asta?", a intrebat M. la cina aseara intre doi dumicatzi.

N-am stiut ce sa-i raspund. Pentru prima data de vreo 6-7 ani, planetele nu par sa se alinieze si orice efort a ramas fara un raspuns potrivit. Ultimul voleu de e-mail-uri a primit doar raspunsuri negative si ultimul raspuns pozitiv include conditii draconice. Ironia este ca masina este potrivita. Toyota 4x4 diesel cu cortul montat pe acoperis. Motor mai mic, de 2.8 L, dar ar merge bine la drumul asta. Nu-i la fel de greu ca cel din vara.

Doar ca pretzul este piperat si greu de justificat. O noapte la un hotel de 4 stele este mai ieftina decat o noapte dormita in cortul de pe masina... Peste pretul de inchiriere al masinii se adauga asigurarea, care nu exclude $ 2,900 ce trebuiesc achitati in caz de avarie inainte sa intre in vigoare politza... La care se adauga $ 1,500 taxa suplimentara de inchiriere pentru ca masina pleaca dintr-un loc si este lasata in altul. La care se adauga $ 200 pentru formalitati si acte de trecere a frontierei, la care se adauga $ 120 pentru fiecare drum taxa de transfer de la aeroporturi la masina si inapoi, la care se adauga $ 200 pentru o roata de rezerva suplimentara, la care se adauga taxa de $ 0.39 pe fiecare kilometru suplimentar peste cei 2,100 Km inclusi in preztul initial de inchiriere(!) Si daca vreau sa filmez un singur cadru lung, de obicei fac 2 km suplimentari...

Pai, eu planificasem 7,000 + Km, deci ar insemna sa platesc fiecare din cei 5,000 Km suplimentari la $ 0.39 kilometrul... Parca ne-am plimba cu taxi-ul... Nu ar fi mai rentabil sa cumpar masina? Sau inchiriem o limo cu sofer cu sapca neagra sa ne plimbe prin pustietati.

"Nu stiu ce sa zic. Am incercat 17 variante diferite... am contactat toate companiile mari si mici din orasul ala. Nu mai avem nici o optiune..."

"Asta e. Stam acasa... Facem brad..."

"Ma cheama locul ala..."

"Stiu.. si eu simt la fel, dar... daca nu avem cum..."

"Sunt zile prea putzine... Ar fi fost alte variante. Nu stiu... Eam convins ca se poate..."

"As da zile de la mine... "

Am zambit. Are M. un talent aparte sa-mi aduca un zambet si cand ma stradui sa fiu ingrijorat...

Ne-am ridicat si am dus farfuriile in bucatarie. M. le-a bagat in spalatorul de vase si eu am facut stanga imprejur spre dormitorul mic unde am instalat computer-ul pe care editez video juranalul din Australia.

Am auzit vocea curioasa in spatele meu petrecandu-mi pasii.

"Cum merge cu video, ai mai inaintat?"

"Greu.. N-am stare si parca stau pe loc... "

"Incearca sa te odihnesti putzin..."

"Poate pe lumea cealalta... aici e de tras... "

M-am oprit in pragul usii dormitorului si am intors capul inapoi spre bucatarie.

"Le mai raspund o data astora, sa vad daca vor sa negocieze..."

"Probabil ca vor da masina altora care nu se tocmesc.."

"Probabil..."

LE: In timp ce continui sa imbatranesc, paralel cu expansiunea industriei turismului, pretzul libertatii de a explora natura in anumite locuri de pe planeta asta supra-aglomerata creste peste limitele acceptabile.

Este bizar cum pretzul de inchiriere a unei camionete 4x4 utilitare a ajuns sa depaseasca inchirierea unei masini de lux decapotabila si dormitul intr-un cort friguros este mai scump decat o camera de hotel de 4 stele. Accesul la poteca costa, accesul la linistea si maretia naturii costa, apa de izvor costa...   Nu te poti juca de-a Robinson Crusoe decat contra cost si cu rezervari prealabile de cateva luni.

Oare, catre ce fel de lume ne indreptam? Cati oameni vor ramane departe de imbratzisarea naturii mama, doar pentru ca nu-si vor putea permite?...

Nu stiu cum este la veliere inca, am o idee despre cum este la barcile de pescuit, dar, in general vorbind, este mai vantajos sa inchiriezi o masina de la o companie nationala, sau internationala, cu o flota mare, masini noi, kilometri nelimitati si optiuni de asigurare cu responsabilitate zero. Culmea este ca o poti gasi la preturi mult mai avantajoase decat aceste mici si bizare companii obscure deschise de unii cu 10 masini intr-o curte.

[Florio]

Da, o planetă tot mai agomerată, iar speculanții știu să pună problema prețului
Totuși America nu duce lipsă de teritorii vaste, sălbatice. Râuri care curg în spume, numai bune de rafting. Trasee numai bune pentru Bear Grylls sau Nomazi
Aruncați-vă privirea către Munții Stâncosi.  Sau săriți pârleazul în Canada. Acolo e sălbăticie cât cuprinde

P.S.
Treaba cu mașina în sălbăticie, am mai declarat că nu o simt și nu o înțeleg, de aceea sugestiile mele sunt inexistente pe acest capitol. NU mă pricep.
Dar despre cărări de munte sau ape, aș putea să-mi fac o idee oricând. Vorbesc de drumeție, padelare sau vele.

[DoiNomazi]

Masina este barca pamantului, dupa cum barca este masina marii. Amandoua ma poarta spre locul de unde se aude chemarea...

Cand vrei sa vezi o tzara, sau un continent, masina te ajuta mai mult decar pedala, padela, sau bocancul.

Cand timpul este limitat, masina faciliteaza mobilitatatea, cel putzin pana la malul unei ape...

Sigur ca ai putea pleca la vela de la Giurgiu pana in Grecia, dar preferi sa economisesti ceva timp in obiectul abject numit masina...

[DoiNomazi]

Nu știu dacă e bine sau nu, dar, pentru prima data, înainte de terminarea filmului din vara am început pregătirile unei noi ieșiri pe coaja planetei care probabil va aduce un nou video jurnal.

După cum se derulează aceasta tura neașteptata este foarte posibil ca va trebui, cel putzin pentru o perioada, sa lucrez la ambele video jurnale in paralel.  Acum mi se imposibil sa pot face asta, dar alta opțiune nu exista...

Ca de obicei, am început cu muzica... Stil muzical complet diferit de video jurnalul din Australia, care se mișcă dureros de greu. Nici cu cele maxim 2-3 ore pe noapte de somn nu am timp sa avansez. Și trebuie sa încep documentarea turei ce va începe in curând, creionăm traseul, orarul, puncte și opțiuni de alimentare cu motorina, apa potabilă, opțiuni de campare, opțiuni de marș pe poteci de munte, opțiuni de padelat un kayak, etc.

Deocamdată, primul pas ireversibil a fost făcut. Mașina și avioanele sunt confirmate.

Chemarea necunoscutului și chemarea drumurilor fără sfârșit sunt mai puternice decât oricând și facem orice sacrificiu necesar pentru a putea porni catre îmbrățisarea orizontului.

Va fi cum e menit sa fie...

[DoiNomazi]

Se apropie ziua plecarii spre sud in intampinarea chemarilor si a destinului. Din pacate, odata cu apropierea zilei cand vom porni iar spre aeroport cu emotiile impaturite in valize, se indesesc si dilemele.

Nu ne temem de cateva mii de km prin locuri complet necunoscute noua pentru ca dorul de duca ne da aripi, dar ne temem de rezolvarea problemei masinii. Pentru prima data am indoieli temeinice in privinta preluarii masinii inchiriate.

Individul de la care inchiriem insista ca prefera toti banii gheatza la fatza locului, intr-o curte la periferia unui oras. Imi suna ciudat insistentza lui pentru ca este complet impotriva oricaror masuri de sigurantza sa te duci la unul in curte intr-o tzara a carei limba n-o vorbesti cu buzunarul plin de numerar. Macar daca totul se intampla mai in centrul orasului...

Vom descinde in doua taxiuri. Eu voi cobora si il voi lasa pe al meu sa plece, in timp ce M. va astepta la vreo 50 - 100 m. distantza cu toate bagajele intr-un alt taxiu ce va sosi la vreo 5-10 min. dupa al meu. Daca se intampla ceva neplacut macar M. poate iesi din situatie pentru a alerta autoritatile.

Este complet aiurea sa pornesti intr-o vacanta cu astfel de ganduri, dar se pare ca nu exista alta cale. Daca si dupa ce preluam masina, restul pare floare la ureche.

O alta posibila complicatie poate fi generata de faptul ca individul nu a facut formele de vama ale masinii pentru a putea traversa granitza de doua ori, cum ne-am propus.

In rest, desi alta clima mai rece si mai ploioasa, Toyota 4x4 si cortul pe masina, la fel ca in Australia, ca stim "modelul".

[Florio]

........................

Individul de la care inchiriem insista ca prefera toti banii gheatza la fatza locului, intr-o curte la periferia unui oras. Imi suna ciudat insistentza lui pentru ca este complet impotriva oricaror masuri de sigurantza sa te duci la unul in curte intr-o tzara a carei limba n-o vorbesti cu buzunarul plin de numerar. Macar daca totul se intampla mai in centrul orasului...

Vom descinde in doua taxiuri. Eu voi cobora si il voi lasa pe al meu sa plece, in timp ce M. va astepta la vreo 50 - 100 m. distantza cu toate bagajele intr-un alt taxiu ce va sosi la vreo 5-10 min. dupa al meu. Daca se intampla ceva neplacut macar M. poate iesi din situatie pentru a alerta autoritatile.

Fă ca pe vremuri: rupi bancnotele în două, îi dai un teanc de jumătăți, iar celălalt teanc de jumătăți, la final

[DoiNomazi]

Fă ca pe vremuri: rupi bancnotele în două, îi dai un teanc de jumătăți, iar celălalt teanc de jumătăți, la final

Pe bune acu', ala si toti verisorii lui stiu ca vine mai la umbra, direct in curte la ei, un "gringo" turist cu cel putzin atat cashcaval la ciorap... El poate oricand sa zambeasca nevinovat in timp ce vreun verisor valorifica informatia. Probabil ca va fi totul ok, dar imi este putzin peste mana...

Comuicarea este foarte dezordonata, trec zile multe in care nu raspunde la e-mail-uri, ba e bolnav, ba e in vacantza, cand de fapt el se considera ca are business de inchirieri masini. Dracu' stie, poate m-am obisnuit eu prost traind intr-o lume in care nu se doarme, nu se amana, nu se intarzie si aproape orice are o solutie sau un raspuns imediat, in orice zi si la orice ora. Poate totul e ok si omul traieste doar intr-un alt ritm...

Singurul raspuns pertinent se afla la fatza locului.