Chemari si raspunsuri pe capcompas

[gvincentiu]

Se pare ca nici pe uscat nu scapati de carturi. Frumoasa povestirea mai ales ca nu prea ma vad pe acolo... Cu nerabdare astept sa vad ce va mai aduce drumul spre sud. Genunchiul buclucas ce face?

[DoiNomazi]

Se pare ca nici pe uscat nu scapati de carturi. Frumoasa povestirea mai ales ca nu prea ma vad pe acolo... Cu nerabdare astept sa vad ce va mai aduce drumul spre sud. Genunchiul buclucas ce face?

Genunchiul, inca tine, dar cel putzin la mine, anii de stat pe scaun la birou incep sa-si ceara tributul. Nu mai e ca la 20 de ani, cand as fi urcat poteca in pas alergator...

Acum s-au cam adunat kilometrii. Carburatia inca e buna, ca n-am fumat niciodata, aprinderea e ca la 20 de ani ca bujiile nu au niciodata timp sa se ancraseze, suspensia scartie, dar inca tzine, in schimb transmisia a inceput sa dea semne de uzura si ambreiajul a mai patinat cand a fost nevoie sa urc abrupt si sustinut pe piatra uda, sau printre radacini. As putea buzunari motive tehnice, ca nu mai am conditie fizica datorita sedentarismului din ultimii ani, sau incarcatura prost distribuita cu doua trepiede foto in rucsac si un sac de baterii (obicei prost), dar scuzele nu schimba cu nimic rezultatul net. Cand se da startul, la orice ora din zi sau noapte, indiferent de conditiile meteo, nu mai e ca altadata...

Nici macar nu ma pot lauda ca traiesc pe barca si lipsa spatiului mi-a atrofiat apetitul pentru marsul pe poteca.

Fara a gasi vreo scuza, trebuie sa recunosc ca nu am intalnit niciodata vant ca in Patagonia... un vant constant care are momente scurte si dese de rafala cand ajunge pe la 100-110 Kmh si te mentii cu greu in pozitie verticala. Nu am intalnit niciodata valuri atat de mari pe un lac si apa rasucita in vartejuri de stropi similare unui viscol. Ieri la iesirea pe lac dupa ce ne-am imbarcat pe un catamaran propulsat termic am simtit opinteala motoarelor pentru ca a trebuit sa mergem mai bine de jumatate din drum cu vant de prova.

Pe poteca, nu de putzine ori, au fost momente la coborare cand ocheai o piatra, sau un spatiu intre doua pietre, unde planuiai sa aterizeze gheata, si in plina miscare erai impins pe o noua traiectorie de o rafala de vant.

Intrebai de genunchi... M. s-a tinut bine in marsh, dar eu am alunecat simi-am zdrelit pielea chiar sub genunchi. Noroc ca piatra m-a primit generoasa vreo 3-4 cm mai jos de rotula si vreu cm mai la dreapta de muchia tibiei. Eram incalzit si mi-a fost lene sa ma opresc sa dreg leziunea lasand ca un ageamiu bumbacul pantalonului sa le lipeasca de rana. A trebuit sa-mi scot pantalonii la dush...

Din pacate noi am fost imbracati cu ghete usoare de vara, modelul cu care ma duc in fiecare zi la servici si pantaloni de vara 60/40 bumbac-polyester. Noroc ca am luat cu noi geaca si pantalon (foaie de ceapa) din goretex militar, pe care M. si le-a pus la intoarcere pentru a mai evita efecteke lapovitei. Am fost singurii de pe poteca fara manusi, ca nu le-am luat de acasa... Tura asta mics in Torres Del Paine nu era planificata si a fost o decizie spontana, altfel am fi luat cu noi echipamentul care i se potriveste. Macar un ciorap mai gros, nu cel de vara, pentru a umple si stabiliza gheata.

In fine, astazi s-a anuntat ploaie "grea" toata ziua, desi eu vad o raza anemics de soare incercand sa sparga plafonul greu de nori pe la 07:19 hours. Burniteaza marunt si rece dar a disparut lapovita taioasa de ieri.

Maine ridicam ancora si plecam mai departe spre sud...

De din vale, din America de Sud, aproape de capatul Pamantului, un An Nou cu sanatate si cat mai multe bucurii iubitorilor de ape si aventuri!

https://youtu.be/7-0lV5qs1Qw

Over and out.

[Razvan Evergreen]

Genunchiul, inca tine, dar cel putzin la mine, anii de stat pe scaun la birou incep sa-si ceara tributul. Nu mai e ca la 20 de ani, cand as fi urcat poteca in pas alergator...

Acum s-au cam adunat kilometrii. Carburatia inca e buna, ca n-am fumat niciodata, aprinderea e ca la 20 de ani ca bujiile nu au niciodata timp sa se ancraseze, suspensia scartie, dar inca tzine, in schimb transmisia a inceput sa dea semne de uzura si ambreiajul a mai patinat cand a fost nevoie sa urc abrupt si sustinut pe piatra uda, sau printre radacini. As putea buzunari motive tehnice, ca nu mai am conditie fizica datorita sedentarismului din ultimii ani, sau incarcatura prost distribuita cu doua trepiede foto in rucsac si un sac de baterii (obicei prost), dar scuzele nu schimba cu nimic rezultatul net. Cand se da startul, la orice ora din zi sau noapte, indiferent de conditiile meteo, nu mai e ca altadata...

Nici macar nu ma pot lauda ca traiesc pe barca si lipsa spatiului mi-a atrofiat apetitul pentru marsul pe poteca.

Fara a gasi vreo scuza, trebuie sa recunosc ca nu am intalnit niciodata vant ca in Patagonia... un vant constant care are momente scurte si dese de rafala cand ajunge pe la 100-110 Kmh si te mentii cu greu in pozitie verticala. Nu am intalnit niciodata valuri atat de mari pe un lac si apa rasucita in vartejuri de stropi similare unui viscol. Ieri la iesirea pe lac dupa ce ne-am imbarcat pe un catamaran propulsat termic am simtit opinteala motoarelor pentru ca a trebuit sa mergem mai bine de jumatate din drum cu vant de prova.

Pe poteca, nu de putzine ori, au fost momente la coborare cand ocheai o piatra, sau un spatiu intre doua pietre, unde planuiai sa aterizeze gheata, si in plina miscare erai impins pe o noua traiectorie de o rafala de vant.

Intrebai de genunchi... M. s-a tinut bine in marsh, dar eu am alunecat simi-am zdrelit pielea chiar sub genunchi. Noroc ca piatra m-a primit generoasa vreo 3-4 cm mai jos de rotula si vreu cm mai la dreapta de muchia tibiei. Eram incalzit si mi-a fost lene sa ma opresc sa dreg leziunea lasand ca un ageamiu bumbacul pantalonului sa le lipeasca de rana. A trebuit sa-mi scot pantalonii la dush...

Din pacate noi am fost imbracati cu ghete usoare de vara, modelul cu care ma duc in fiecare zi la servici si pantaloni de vara 60/40 bumbac-polyester. Noroc ca am luat cu noi geaca si pantalon (foaie de ceapa) din goretex militar, pe care M. si le-a pus la intoarcere pentru a mai evita efecteke lapovitei. Am fost singurii de pe poteca fara manusi, ca nu le-am luat de acasa... Tura asta mics in Torres Del Paine nu era planificata si a fost o decizie spontana, altfel am fi luat cu noi echipamentul care i se potriveste. Macar un ciorap mai gros, nu cel de vara, pentru a umple si stabiliza gheata.

In fine, astazi s-a anuntat ploaie "grea" toata ziua, desi eu vad o raza anemics de soare incercand sa sparga plafonul greu de nori pe la 07:19 hours. Burniteaza marunt si rece dar a disparut lapovita taioasa de ieri.

Maine ridicam ancora si plecam mai departe spre sud...

De din vale, din America de Sud, aproape de capatul Pamantului, un An Nou cu sanatate si cat mai multe bucurii iubitorilor de ape si aventuri!

https://youtu.be/7-0lV5qs1Qw

Over and out.

Un an nou cu multr bucurii! Drum bun in continuare!!!

[NessyRO]

La mulți ani și vouă, prieteni de la capătul lumii!

[DoiNomazi]

Suntem pe punctul de a ne desprinde de cheu pentru o traversare de vreo doua ore a stramtorii Magellan pentru a ne continua drumul spre sud in Tara de Foc. Ironia este ca am visat sa plutim in apele stramtorii Magellan in propria ambarcatir si o facem intr-o masina de inchiriat. Imagini (doar) pe FB.  Asa e sa fie...

[DoiNomazi]

Ushuaia, Argentina 22:21 hours.

Dupa 4,823 Km, sfarsit de sosea, sfarsit de continent, sfarsit de "lume", sfarsit de vacanta si un nou dor de duca... Boala grea, cronicizata.

Next? Inapoi in nordul drag, probabil.

Over and out.

LE: Ati scapat, nu va mai plictisesc cu postari despre activitati mai indepartate de apa...

[Florio]

Suntem pe punctul de a ne desprinde de cheu pentru o traversare de vreo doua ore a stramtorii Magellan pentru a ne continua drumul spre sud in Tara de Foc. Ironia este ca am visat sa plutim in apele stramtorii Magellan in propria ambarcatir si o facem intr-o masina de inchiriat. Imagini (doar) pe FB.  Asa e sa fie...

Nu e rău nici așa, strâmtoarea Magellan trebuie să fie impresionantă și de pe uscat.
Eu unul tânjesc să trec pe acolo, în această viață. Pe apă, desigur.
La fel de mult, îmi doresc să ajung în chip de Lapu-Lapu, acolo unde și-a sfărșit colonizatorul zilele: Mactan, Filipine

P.S.
Chiar le spuneam unor prieteni zilele trecute, ce înseamnă să nu-ți știe lumea notorietatea și puterea. Vine unul și-ți ia capul!
-Măi omule, zic ceilalți, nu știi că ăsta era marele Cutare, care te omoară cu o mână la spate?
-N-am știut bre, îmi pare rău. Faceți-i parastasul

[pelicanul]

Ushuaia, Argentina 22:21 hours.

Dupa 4,823 Km, sfarsit de sosea, sfarsit de continent, sfarsit de "lume", sfarsit de vacanta si un nou dor de duca... Boala grea, cronicizata.

Next? Inapoi in nordul drag, probabil.

Over and out.

LE: Ati scapat, nu va mai plictisesc cu postari despre activitati mai indepartate de apa...

Pai si poze, film(e), alte povesti nu avem? 

[DoiNomazi]

@Florio traversarea stramtorii cu bacul a durat vreo 2 ore si un pic si am tot avut timp sa cuget... incercam sa-miimaginez cum trebuie sa fi fost cand vii intr-o corabie de lemn si habar nu ai ce e pe mal si unde duce apa aia... Vantul rece, apa rece, chiar si acum, vara. Pe apa e frumos, dar ma tem sa devin dogmatic si sa consider ca lumea nu poate fi vazuta decat de pe apa.  Malul ofera si el o diversitate misterioasa...

@Pelicanul banuiesc ca nu intri pe FB caci am incercat sa tinem un jurnal live, povestind si postand poze chiar in timp ce se derulau evenimentele mentionate. Sunt acolo zeci de poze... Filmul, ca de obicei, mai dureaza cateva luni...

Probabil ca acest film va inchide seria "Travelotherapy". Camera principala s-a prajit in tura asta datorita umezelii infiltrate in casutza ei si nu stiu cand voi putea s-o repar sau s-o inlocuiesc. Pe de alta parte, am din ce in ce mai putzin timp de editat jurnale de vacantza si aceste simple video depasesc bugetul alocat si in timp si in fonduri. Vine vremea cand seria va trebui sa se termine, desi impulsul va continua sa trimita mancarimi organului amputat multa vreme.

[pelicanul]

...........................................
@Pelicanul banuiesc ca nu intri pe FB caci am incercat sa tinem un jurnal live, povestind si postand poze chiar in timp ce se derulau evenimentele mentionate. Sunt acolo zeci de poze... Filmul, ca de obicei, mai dureaza cateva luni...

..................................

N-am facebook...  Vad eu cum ma lipesc de cineva care are...

[DoiNomazi]

N-am facebook...  Vad eu cum ma lipesc de cineva care are...

Si eu care m-am straduit sa transmit direct din saua calului, la galop...

[Florio]

N-am facebook...  Vad eu cum ma lipesc de cineva care are...

Te rezolv eu

[Florio]

Pe de alta parte, am din ce in ce mai putzin timp de editat jurnale de vacantza si aceste simple video depasesc bugetul alocat si in timp si in fonduri. Vine vremea cand seria va trebui sa se termine, desi impulsul va continua sa trimita mancarimi organului amputat multa vreme.

Jurnalele video vor fi savurate indiferent de profesionalismul sau amatorismul cu care sunt lucrate.
Voi faceți cinematografie deja . De aici și resursele mari de timp, alocate.
Poate fi și un simplu jurnal de călătorie, filmulețe lipite, colaj de poze. Importantă este călătoria.

[DoiNomazi]

Jurnalele video vor fi savurate indiferent de profesionalismul sau amatorismul cu care sunt lucrate.
Voi faceți cinematografie deja . De aici și resursele mari de timp, alocate.
Poate fi și un simplu jurnal de călătorie, filmulețe lipite, colaj de poze. Importantă este călătoria.

Problema mea e ca daca tot mananc un kkt cu ceva de care ma apuc sa fac,  mananc pana la capat... asta e

[DoiNomazi]

Am rezolvat o "batatura" mai veche. Maine iesim vreo 4 ore cu un velier, ca pasageri, pe Canalul Beagle si apoi vom incerca sa padelam pe unul din lacurile din apropiere. Ca sa fie si cu apa, nu numai cu asfalt si pietris...