Chemari si raspunsuri pe capcompas

[DoiNomazi]

Cu kayak-ul, nu "prea" ne-am dat (asa a fost sa fie), dar clipele de solitudine au ramas cu un gust de neinlocuit. Chiar ai avut rabdare sa te uiti si prin parbrizul ultimei treimi a jurnalului?...

Multumim.

LE: E un video recomandat si pentru neveste pentru ca are tonalitatle unui "film de dragoste" aka "chick flick"...

[Razvan Evergreen]

Vazut minut cu minut! Eu multumesc!

[rexsailor]

cineva va urmarea...la minutul 1:16:16 e un soricel in partea dreapta a imaginii...surprinzator la latitudinea aia!

[DoiNomazi]

Da, era acel mic mamifer rozator, probabil nu singur, si erau si doua vulpite care apareau si dispareau, nu inainte de a ne reaminti prin excrementele lasate in urma ca zabovim prea mult in gradina lor...

[DoiNomazi]

Si pentru ca naravurile rele nu au leac, peste putzin timp ne apucam de un nou video jurnal "Southern Skies" - 2019...

Nu are rost sa-mi mai propun sa nu mai fac video. Cand o fi sa nu se mai poata, se opreste productia de la sine si gata.

Deocamdata, inca se poate. A mai ramas loc si mai sunt resurse pentru inca unul. Am ales muzica inca inainte sa filmez primul cadru. Cam anapoda...

[Florio]

...... Am ales muzica inca inainte sa filmez primul cadru. Cam anapoda...

N-aș crede . Ca și pe ape, experiența dă anticipare. Până acum n-am văzut să o dai "pe alături" în vreun video-jurnal.
Am vizionat jumătate din Echoes of a Kiss, excelent realizat, dus înspre film documentar de nivel Discovery.
Fiind familiarizat cu anterioarele, mi-au sărit în ochi diferențele  părții introductive, jocul muzical (de la stilul amuzament, la cel cazon), flash-urile frumos conturate ale salturilor în timp, din călătoriile precedente... și aici am de spus ceva: fiind un spectator deloc grăbit și prin asta foarte atent, am observat că recunosc pasaje, pietre, zone, din isprăvile voastre trecute.
La un moment dat, profilul unei stânci mi-a dat o senzație neplăcută, ca o strângere de inimă. Și mi-am zis "parcă e aia de pe care a sărit M când și-a rupt ligamentele". Ce zici, privesc în continuare și apare "fash-back"-ul: aia era!
  Astea sunt dovezi evidente, că aceste video-jurnale au rostul lor și o persistență în memorie, pe care probabil n-ai bănuit-o

[DoiNomazi]

N-aș crede . Ca și pe ape, experiența dă anticipare. Până acum n-am văzut să o dai "pe alături" în vreun video-jurnal.
Am vizionat jumătate din Echoes of a Kiss, excelent realizat, dus înspre film documentar de nivel Discovery.
Fiind familiarizat cu anterioarele, mi-au sărit în ochi diferențele  părții introductive, jocul muzical (de la stilul amuzament, la cel cazon), flash-urile frumos conturate ale salturilor în timp, din călătoriile precedente... și aici am de spus ceva: fiind un spectator deloc grăbit și prin asta foarte atent, am observat că recunosc pasaje, pietre, zone, din isprăvile voastre trecute.
La un moment dat, profilul unei stânci mi-a dat o senzație neplăcută, ca o strângere de inimă. Și mi-am zis "parcă e aia de pe care a sărit M când și-a rupt ligamentele". Ce zici, privesc în continuare și apare "fash-back"-ul: aia era!
  Astea sunt dovezi evidente, că aceste video-jurnale au rostul lor și o persistență în memorie, pe care probabil n-ai bănuit-o

Dincolo de plimbatul ochiului pe harta si colectarea de date istorice si actualizari meteorologice despre locurile ce urmeaza a fi vizitate, dincolo de stabilirea unor orare si planuri "de mars" orientative, dincolo de rezervari si confirmari, si dincolo de pregatirea echipamentului, in functie de scop, durata, latitudine si longitudine a iesirii, singurul aspect, in cazul meu, care mai poate ostoi putzin setea de drum este pregatirea coloanei sonore a video jurnalului. Parca ma ajuta sa traiesc calatoria in avans...

Inseamna asta ca se va strecura anticipat in perceptia realitatii o "interpretare" ale carei nuante vor fi alterate a priori de "ritmurile" alese? Nu stiu si incerc sa cred ca nu. De obicei perceptia ramane la fel de "salbatica", imprevizibila si, in mod fericit, permanent adaptabila la concretul realitatii din teren, indiferent de starea indusa de "muzica" selectata inaintea calatoriei...

Ne intrebam zilele trecute ce melodie vom fredona acolo transformand-o intr-un fel de refren al acestei noi iesiri. Exista si posibilitatea ca, indiferent de melodia oarecum contemporana calatoriei, sa se strecoare si cateva franturi din Lili Marleen. Sau poate ca de data asta ritmul locurilor, dansul adaptarii la obstacole si inevitabila cadenta a "energizantelor" ingerate, nu vor lasa loc pentru Lili Marleen...

Da, exista la un moment dat o suprapunere a amintirilor care tind sa impinga perceptiile spre senzatia ca planeta este, de fapt, din ce in ce mai mica, cel putzin din perspectiva afinitatii noastre pentru anumite destinatii si, inevitabil, noi din ce in ce mai legati emotional de fiecare loc vizitat.

Si M. si eu ne bucuram de privilegiul de a imbatrani impreuna in rezonanta cu ritmul care ni se potriveste.

Multumim mult pentru generozitatea acordata primei jumatati a video jurnalului.

S-ar putea sa-ti placa si cateva franturi din a doua jumatate...

LE: N-as indrazni sa compar niciodata video jurnalele noastre (homemade) in care noi centram, noi dam cu capul, cu un documentar realizat cu scule profesioniste de o (macar minima) echipa a carei misiune este sa filmeze ce se intampla cat mai bine...

[Florio]

Ehei, Nomazilor, încăpățânarea mea de a vedea întreg jurnalul, pe îndelete și pe ecran mare, a făcut să vizionez pe episoade și să pun stop, reverse, play, de nenumărate ori .
Asta fiindcă în afara peisajelor ce se derulează frumos și le percepi dintr-o trecere, în rest sunt pasaje cu o informație atât de densă, că a trebuit să opresc, să citesc și să înțeleg, abia apoi să reiau.

Impresia generală e de documentar frumos încadrat, bine explicat, împănat cu informație tehnică, alintat cu muzica potrivită, condimentat cu fragmente simpatice de viață de cuplu. Nu e deloc un jurnal de călătorie. Jurnale de călătorie fac eu. Sau mai bine zis "făceam", atunci când timpul îmi permitea. Călătoriile de 3 ani încoace nu le-am mai povestit (și e păcat fiindcă măcar povestindu-le, mi le reamintesc și le retrăiesc).
Eu cred că filmele voastre au tot rolul acesta: retrăiți aventurile, vizionând filmul final. De fapt tu retrăiești de zeci de ori, numai în momentele când montezi filmul, din sute de fragmente.

Epatantă e profunzimea peisajelor, filmările aeriene ale Mavic-ului (parcă asta e drona voastră) au acest efect.
Dialogul vostru, manevrele cu arma, golfurile ce par încremenite în lipsa vântului cu care suntem obișnuiți să dialogăm zilnic, noi, ăștia cu velele pe barcă -eu nu fac nici o mișcare fără să verific vântul, indiferent dacă plec în traversade sau rămân la ancoră în golfuri-
Manevrele cu arma erau un exercițiu pentru că informația -dacă îmi amintesc bine- era că un urs polar se află la 20 km SV de voi. Chiar erau 20 km? Pare o distanță mică pentru siguranța față de voracitatea și aptitudinile unui urs alb.

Am reținut că beați direct, apă glaciară, fără pastile de tratare. Înseamnă că e ok. Acum dacă nici în pustiul ăla n-o fi apa curată, unde să mai fie?
Plăcut mie este și cuplul Grumpy-Sea Sick, glumeț, liniștit, armonios, atemporal. Ba chiar "cântăcios" și dansator pe ici-colo
În mod paradoxal dansul "All the sigle ladies" n-a reușit să aducă soarele.

Acum și despre tehnică. Sea-sick către Grumpy: -I"m sorry, I don"t hear you. 
Dar noi auzeam perfect ambele voci, ca în studio. Probabil ai suprapus coloana sonoră de la camerele fiecăruia, altfel nu se explică. Microfoanele par a fi microfoane externe, tot din considerentul sunetului perfect. Posibil microfoane direcționale.

Sar de la una la alta fiindcă e multă informație și mi le amintesc toate deavalma: formele incredibile ale unor ghețari și pâcla orizontală de la jumătatea versanților, făceau peisajele memorabile.
Iar în peisajele astea, un foc adevărat din vreascuri de jnepeni, aducea în cadru scara umană. Focul și niște tălpi gloale, scoase din cizme la uscat probabil

Am văzut vechea navă de expediții polare "Maud", a vestitului Roald Amundsen, adusă pe un ponton ca un bac. Din câte îmi amintesc, a fost creată cu un secol în urmă, pentru a rezista încleștării gheței din calota polară. Ideea fiind să îi facă întreaga carenă rotundă ca un ou, spre a nu fi strivită de ghețuri. Iar ideea a funcționat perfect, fiindcă în momentul de tenisune maximă, când cei din navă auzeau lemnul carenei trosnind în încleștarea banchizei, nava s-a eliberat ieșind din încleștare, tocmai datorită acestei forme.

Mi-au plăcut hărțile, crează în mintea mea imaginea mai clară a locului și călătoriei. Așa sunt eu: am nevoie de o hartă .
Desigur, am parcurs cu voi și porțiunea auto, un fel de  "Hit the road, Jack" pentru mine Ce mi-au rămas în minte, desigur, peisajele. În top-memorie fiind pata mov de culoare a unei tufe de flori arctice, într-un "sol" de pietre negre, ca vulcanice.
Iar la final, întoarcerea la civilizație, cu sonorități dezamăgitoare și Grumpy-față lungă: I want real food!

Super-film, frumoasă călătorie, faini oameni!

[DoiNomazi]

Ehei, Nomazilor, încăpățânarea mea de a vedea întreg jurnalul, pe îndelete și pe ecran mare, a făcut să vizionez pe episoade și să pun stop, reverse, play, de nenumărate ori .
Asta fiindcă în afara peisajelor ce se derulează frumos și le percepi dintr-o trecere, în rest sunt pasaje cu o informație atât de densă, că a trebuit să opresc, să citesc și să înțeleg, abia apoi să reiau.

Impresia generală e de documentar frumos încadrat, bine explicat, împănat cu informație tehnică, alintat cu muzica potrivită, condimentat cu fragmente simpatice de viață de cuplu. Nu e deloc un jurnal de călătorie. Jurnale de călătorie fac eu. Sau mai bine zis "făceam", atunci când timpul îmi permitea. Călătoriile de 3 ani încoace nu le-am mai povestit (și e păcat fiindcă măcar povestindu-le, mi le reamintesc și le retrăiesc).
Eu cred că filmele voastre au tot rolul acesta: retrăiți aventurile, vizionând filmul final. De fapt tu retrăiești de zeci de ori, numai în momentele când montezi filmul, din sute de fragmente.

Epatantă e profunzimea peisajelor, filmările aeriene ale Mavic-ului (parcă asta e drona voastră) au acest efect.
Dialogul vostru, manevrele cu arma, golfurile ce par încremenite în lipsa vântului cu care suntem obișnuiți să dialogăm zilnic, noi, ăștia cu velele pe barcă -eu nu fac nici o mișcare fără să verific vântul, indiferent dacă plec în traversade sau rămân la ancoră în golfuri-
Manevrele cu arma erau un exercițiu pentru că informația -dacă îmi amintesc bine- era că un urs polar se află la 20 km SV de voi. Chiar erau 20 km? Pare o distanță mică pentru siguranța față de voracitatea și aptitudinile unui urs alb.

Am reținut că beați direct, apă glaciară, fără pastile de tratare. Înseamnă că e ok. Acum dacă nici în pustiul ăla n-o fi apa curată, unde să mai fie?
Plăcut mie este și cuplul Grumpy-Sea Sick, glumeț, liniștit, armonios, atemporal. Ba chiar "cântăcios" și dansator pe ici-colo
În mod paradoxal dansul "All the sigle ladies" n-a reușit să aducă soarele.

Acum și despre tehnică. Sea-sick către Grumpy: -I"m sorry, I don"t hear you. 
Dar noi auzeam perfect ambele voci, ca în studio. Probabil ai suprapus coloana sonoră de la camerele fiecăruia, altfel nu se explică. Microfoanele par a fi microfoane externe, tot din considerentul sunetului perfect. Posibil microfoane direcționale.

Sar de la una la alta fiindcă e multă informație și mi le amintesc toate deavalma: formele incredibile ale unor ghețari și pâcla orizontală de la jumătatea versanților, făceau peisajele memorabile.
Iar în peisajele astea, un foc adevărat din vreascuri de jnepeni, aducea în cadru scara umană. Focul și niște tălpi gloale, scoase din cizme la uscat probabil

Am văzut vechea navă de expediții polare "Maud", a vestitului Roald Amundsen, adusă pe un ponton ca un bac. Din câte îmi amintesc, a fost creată cu un secol în urmă, pentru a rezista încleștării gheței din calota polară. Ideea fiind să îi facă întreaga carenă rotundă ca un ou, spre a nu fi strivită de ghețuri. Iar ideea a funcționat perfect, fiindcă în momentul de tenisune maximă, când cei din navă auzeau lemnul carenei trosnind în încleștarea banchizei, nava s-a eliberat ieșind din încleștare, tocmai datorită acestei forme.

Mi-au plăcut hărțile, crează în mintea mea imaginea mai clară a locului și călătoriei. Așa sunt eu: am nevoie de o hartă .
Desigur, am parcurs cu voi și porțiunea auto, un fel de  "Hit the road, Jack" pentru mine Ce mi-au rămas în minte, desigur, peisajele. În top-memorie fiind pata mov de culoare a unei tufe de flori arctice, într-un "sol" de pietre negre, ca vulcanice.
Iar la final, întoarcerea la civilizație, cu sonorități dezamăgitoare și Grumpy-față lungă: I want real food!

Super-film, frumoasă călătorie, faini oameni!

Unde sa incep cu raspunsul?...

Multumesc mult pentru timpul acordat vizionarii! Chiar iti datorez cateva clipe pretioase de viata...

Nu mai stiu nici eu ce este.. tu zici ca nu-i jurnal de calatorie... nu stiu.. nici documentar nu pot sa-i zic, caci nu se ridica nici pe departe la cerintele unui documentar. E un hibrid ciudat, o specie mutanta cu o lungime de film si calitati de video personal de vacanta.

A propos de calitatea tehnica, sunetul priza directa din teren a fost un dezastru pentru ca mi-a fost lene sa utilizez jucariile din dotare. Singura scena unde am utilizat microfoanele individuale de corp a fost scena debarcarii initiale cand inceram sa caram echipamentul cat mai sus pe mal si o data in masina. in rest s-a mers pe microfoanele de camera, neprotejate de vant si a iesit un dezastru din cauza stabilizatorului electric de imagine atasat la GoPro. S-a filmat jumatate din material cu iPhone-ul si datorita carcasei de protectie submersibile sunetul a fost mizerabil.

Am muncit putzin la "recuperarea" sunetului in "iZotope RX7" ca sa-i dau un pic de prezenta inteligibila, dar am apelat la subtitrare mai ales la dialogul din masina. Sunt momnte cand oboseala, sau ierahia prioritatilor iti mai taie din elanul necesar utilizarii potrivite a jucariilor si nu mai ai chef sa intinzi microfoane si fire peste tot..

Pe vremea cand eram doar cel ce filmeaza si nu trebuia sa traiesc si momente reale in fata camerei era mult mai usor caci singura grija era sa iasa bine bine imaginea si sunetul...

Peisajul este tulburator de frumos si acolo chiar nu am nici un merit, pentru ca oricum l-ai fotografia, tot frumos ramane. Frumusetea fiordurilor nu poate ascunde insa semnalul de alarma de la topirea rapida a ghetarului de la Helheim. Putzini oameni ajung acolo in afara glaciologilor, din diferite motive, si am fost marcati de faptul ca am vazut "pe viu" cat de rapid se topeste imensul ghetar.

Vantul poate lipsi cu desavarsire char si o zi intreaga, pentru ca apoi sa se monteze brusc aducand aerul inghetat al calotei. Mai putzin vara si mai des iarna, o zi cu soare si acalmie se poate transform brusc intr-un joc cu moartea datorita fomarrii acelor piteraq imposibil de prevazut. Un piteraq poate ajunge pana la intensitatea necesara dezmembrarii unei case. Imbratisarea unui piteraq poate fi fatala unei ambarcatiuni mici. Noroc ca sunt foarte rare vara...

Da, aveam sa aflam la intoarcerea in Tasiilaq ca cei din mica asezare de la Tiniteqilaaq au surprins un polar la nord de asezarea lor, cam la 20 KM liniari de tabara noastra. Intamplarea a facut ca polarul sa fie pe malul imensului fjord Sermilik, practic de partea cealalta a muntelui fata de noi. In principiu am sporit sansele unei intalniri datorita faptului ca am stat atat de mult in acelasi loc ca mirosul de tabara circula si ursul are nasul fin, dar... spre bucuria noastra, n-a fost sa fie.

Din pacate, apa "glaciara" nu este atat de curata pe cat pare. Exista tot felul de alge chiar si la temperaturi scazute, dupa cum exista si multe bacterii, virusi, etc. necunoscuti noua, care au zacut adormiti in ghetar mii de ani pentru a fi treziti odata cu topirea... Am baut si asa a fost sa fie... nu ne-am dranjat la stomac, nu ne-a durut stomacul, nu ne-au iesit pete, n-am facut febra... a fost (de) bine...

Da, a fost oarecum bizara coincidenta intalnirii cu "Maud" care era in timpul calatoriei tractate din Canada, catre un muzeu din Norvegia.

Islanda pe patru roti e frumoasa, dar mica...

Multumesc inca o data pentru vizionare!

Sarbatori Fericite

[DoiNomazi]

De obicei, pregatim hartile, identificam locuri de adapost si surse de apa potabila, negociem insertii si extractii cu saptamani inainte. De data asta, bazandu-ne pe caracterul civilizat si domesticit al turei vom pregati totul in noaptea dinaintea plecarii...

Schimburi cat mai putzine, o singura pereche de ghete, nu radio comunicare, nu PLB, nu GPS de buzunar, nu binoclu, nu busola, nu alarme de perimetru, nu trusa de scule, nu trusa de prim ajutor, practic nimic "expeditionar" ca niste "pantofari" veritabili...

Doar dorul de duca este la fel de intens ca intotdeauna. Si avem nevoie de el pentru a strabate cei aproape 25,000 Km de la iesirea pe usa apartamentului la reintrare...

Salt inainte... Saraca maica-mea, nu stie ce o asteapta...

[gvincentiu]

Foarte tare "acute desire to travel".
"Yay" Buna ideea cu explicatiile pe film, rup monotonia si chiar transmit starea voastra de spirit din acel moment. Nu am fi putut citi bucuria pe fata morocanosului, de altfel. "Real TV", mai bine asa decat sa taiati la montaj, sau sa dublati scena.
Filmarile cu drona sunt excelente, sound-ul este potrivit.... Alta abordare a montajului, mult mai dinamica, spatiala. Un mare "Asa da!" Bine gandita e si intercalarea cu scenele din 2014
Montajul de la min 39-41 este exceptional: mai ales zoom-out-ul pe film. Parca era o a treia persoana cu voi, zoom care l-am mai revazut apoi.
Auzi, sa ai gheata si sa nu ai cu ce s-o bei... decat cu apa... La Echoes of a kiss 2032 nici nu vei mai avea gheata.
We have to talk each other? It's not a real emergency....
Mi-a placut timelapse-ul de la 1.08.30... Frumoase si imaginile din elicopter, iar asociate cu muzica devin extraordinare.
Pentru ce erau capsulele de pe marginea ghetarului Helheim?
Si zici ca nu ti-a placut plimbarea la balene? Si eu mi-as dori sa o fac odata...
La 2.09.19 imagine exceptionala cu soarele la orizont si balena...
Deci caii sunt la putere si acolo? Data viitoare nu mai luati caiace ci mergeti cu caii in turul insulei.
Ce tare.... Ce fata lunga aveai in Selfoss. Zici ca nu a fost buna supa?

[DoiNomazi]

Foarte tare "acute desire to travel".
"Yay" Buna ideea cu explicatiile pe film, rup monotonia si chiar transmit starea voastra de spirit din acel moment. Nu am fi putut citi bucuria pe fata morocanosului, de altfel. "Real TV", mai bine asa decat sa taiati la montaj, sau sa dublati scena.
Filmarile cu drona sunt excelente, sound-ul este potrivit.... Alta abordare a montajului, mult mai dinamica, spatiala. Un mare "Asa da!" Bine gandita e si intercalarea cu scenele din 2014
Montajul de la min 39-41 este exceptional: mai ales zoom-out-ul pe film. Parca era o a treia persoana cu voi, zoom care l-am mai revazut apoi.
Auzi, sa ai gheata si sa nu ai cu ce s-o bei... decat cu apa... La Echoes of a kiss 2032 nici nu vei mai avea gheata.
We have to talk each other? It's not a real emergency....
Mi-a placut timelapse-ul de la 1.08.30... Frumoase si imaginile din elicopter, iar asociate cu muzica devin extraordinare.
Pentru ce erau capsulele de pe marginea ghetarului Helheim?
Si zici ca nu ti-a placut plimbarea la balene? Si eu mi-as dori sa o fac odata...
La 2.09.19 imagine exceptionala cu soarele la orizont si balena...
Deci caii sunt la putere si acolo? Data viitoare nu mai luati caiace ci mergeti cu caii in turul insulei.
Ce tare.... Ce fata lunga aveai in Selfoss. Zici ca nu a fost buna supa?

Multumesc mult pentru timpul pe care ti l-ai luat de la altceva pentru a viziona video jurnalul nostru si multumesc si pentru rabdarea de a asterne aceste cateva impresii.

Caii din Islanda erau oferiti si pe meniu acum patru ani dar acum se pare ca anumite grupuri de interes au reusit sa-i salveze de la tigaie.

Supa a fost OK, dar mie imi place sa mananc solide...

Bucuria plimbarii la balene a fost mult diminuata de prezenta celor doua RIB-uri incarcate ochi cu turisti care reactionau ca la circ de fiecare data cand aparea o coada de balena. A durat doua zile la montaj sa scot de pe banda sonora behaielile si sa redau cum ar fi sunat oceanul si respiratia balenelor din kayak, de exemplu. Balenele isi serveau cina si barcile noastre se napusteau haituindu-le pentru o poza. M-am bucurat si eu de bucuria Mihaelei, care si-a dorit foarte mult sa vada balenele mai de aproape. Culorile costumelor pe care am fost obligati sa le purtam pe RIB mi-au fracturat sever orice umbra de bucurie... Una peste alta, plimbarea cu barca la balene este o experienta pe care nu o voi mai repeta nici daca m-ar plati ei pe mine.

Adaposturile semi-sferice de la Helheim sunt locuri de dormit pentru echipa de glaciologi care studiaza ghetarul. Semisferele sunt ancorate solid in roca pentru a rezista unui piteraq. Echipa nu era acasa dar am avut placerea sa descopar o eticheta familiara.

Zborul la Helheim a fost intr-adevar o desfatare a ochiului. Si cand te gandesti ca multe din punctele alea mici si albe plutind pe apa fiordului din apropierea ghetarului vazute din elicopter ca niste pete albe, erau de fapt sloiuri mai mari decat casa... Doar trecerea cu barca sau kayakul le reda adevarata dimensiune. Unele sloiuri sunt cu adevarat niste munti plutitori in miniatura. Evenimentul din iunie a insemnat prabusirea fetei ghetarului pe o latime de. 6 Km. Foarte, foarte multa gheata pornita spre apele oceanului. A fost cel putzin pana acum cea mai mare prabusire filmata de om. Evident, noi am ajuns la vreo 3 saptamni dupa eveniment dar imi imaginez imaginea si sunetul produs de prabusirea unei asemenea cantitati de gheata.

Cu drona m-am temut sa ma joc prea mult datorita umezelii si a vantului persistent. Acum regret ca nu am filmat mai mult, dar acolo am vrut sa fiu precaut. La prima filmare cu drona in Islanda au atacat-o pescarusii si a trbuit s-o retrag, iar la un alt zbor a luat-o efectiv vantul si a trabuit s-o cobor la sol cat mai repede. Parca e un blestem drona asta. N-am reusit niciodata sa ma joc cu ea cum mi-ar fi placut. Datorita restrictiilor din ce in ce mai stufoase, datorita conditiilor meteo care niciodata nu par sa fie de partea unei drone usoare si datorita faptului ca suntem intotdeauna in miscare, am ajuns la concluzia ca nu vom mai incerca o alta drona si ca, desi o pastram pe asta, vom filma foarte putzin cu drona in viitor.

Multumesc inca o data si Sarbatori Fericite tie si familiei!

LE: Sunt putzin surprins ca nimeni n-a remarcat tehnica de navigatie printre sloiuri a localnicilor. Barcile sunt in marea majoritate din fibra si se intalnesc zilnic cu gheata. Localnicii au invatat sa citeasca situatia din mers si executa slalomuri in viteza evitand coliziuni cu sloiuri ce plutesc dezordonat cam peste tot. Luat in [;ina viteza, chiar si un sloi mic plutind pitit la suprafata apei poate compromite etanseitatea provei sau poate afecta cizma si/sau elicea.

[gvincentiu]

Ce drona ati avut? tot de la DJI? https://store.dji.com/product/osmo-pocket?vid=48141

[DoiNomazi]

Ce drona ati avut? tot de la DJI? https://store.dji.com/product/osmo-pocket?vid=48141

Mavic Pro, prima versiune. Drona e buna, dar nu s-a potrivit prea bine iesirilor noastre. Acum, de exemplu, n-o mai car in sud.

Vom lua cu noi un Osmo Pocket care e oarecum ok doar pentru ca nu atrage atentia si nu se zgaiesc gura casca ca la urs. Sunetul la Osmo Pocket este foarte prost si va fi (iar) de muncit in post.

Pentru prima data voi cara si o camera mai mare sa vad ce pot sa scot din cateva filmari RAW (Cinema DNG necompresate) E o camera voluminoasa, grea, mai greu de operat chiar cu doua maini si a caror componente vor trebui transportate demontate. Din pacate termina bateriile in doar 20 de minute si are nevoie de o tona de memorie... la rezolutia maxima cere 64 Gb pe fiecare minut de video inregistrat, ceea ce creaza probleme logistice majore in privinta stocarii materialului filmat. Basca ca nu exista nici un suport de inregistrare/stocare fiabil la rezolutia respectiva.

Deocamdata i-am facut o improvizatie si voi filma direct pe drive-uri externe SSD de 2 Tb, dar cu alimentarea ramane o problema...

Nu este deloc camera care imi trebuie la stilul nostru de filmare, dar m-a pus dracu si am luat-o. Evident acum incerc s-o bibilesc si s-o modific/transform in ce am eu nevoie si din pacate orice i -as face, ramane, voluminoasa si grea.

Asta e. Salt inainte...

[DoiNomazi]

Un Craciun Fericit din partea celor doi nomazi direct de la Capul Horn, unde rafalele de 54 de noduri au facut imposibila debarcarea in Zodiac-uri. Pasajul Drake este impresionant. Forta vantului pare de pe alta planeta.