Chemari si raspunsuri pe capcompas

[Zodiac]

Eu va urmaresc dar nu prea am ce sa comentez ! Va admir pentru ce faceti si de multe ori va invidiez . Felicitari maxime "recrutului" pentru ca ...poate sa va insoteasca . Spor in toate !

[Nicolai]

(partea a 7 a)




De la ferma, fortzam panta prin padure spre un luminish...
Am urcat sustzinut cam 45 de minute...

Numarul anilor ce rezulta din buletin este pur orientativ si de cele mai multe ori n-are nici o treaba cu "varsta" omului.
Ca sa nu mai zic ca in poza de mai sus recrutul este destul de calm si relaxat, pe cand avangarda pare, mai aprinsa la fata... parca aud chiar si niste gafaieli, sau poate echipamentul foto simpatizeaza si avantajeaza recrutii.

Recrutul a tzinut ritmul cu noi si cu restul grupului, desi era cea mai in varsta.

Poza de mai sus ma face sa plec cu gandul la o istorioara de-a tatalui meu, care-mi zicea ca pe vremea cand iarba se cosea cu coasa nu cu bazaitorile moderne, cei ce aveau fanete mai intinse apelau la mai multi cosasi iar pe tatal meu il punea mereu ultimul din sir, deoarece era unul dintre cei mai buni cosasi si cei din fata lui trebuiau sa aiba grija la ritm altfel riscau sa ramana fara calcaie la opinci.
Eu cred ca recrutul din spate, cu bastonul lui de maresal, a impus ritmul si a "fortat" avangarda si nicidecum invers.
Priviti si voi mai cu atentie la poza si o sa-mi dati dreptate.

Poate ar fi binevenit sa ne povesteasca distinsul recrut cum sa ne traim viata, noi astia mai pantofari, ca sa fim capabili de asemenea performante si varste.

Doamne ajuta, cu multumiri povestitorilor si urari de viata lunga, impachetate in mult respect, vrednicului recrut.

[DoiNomazi]

Numarul anilor ce rezulta din buletin este pur orientativ si de cele mai multe ori n-are nici o treaba cu "varsta" omului.
Ca sa nu mai zic ca in poza de mai sus recrutul este destul de calm si relaxat, pe cand avangarda pare, mai aprinsa la fata... parca aud chiar si niste gafaieli, sau poate echipamentul foto simpatizeaza si avantajeaza recrutii.
Poza de mai sus ma face sa plec cu gandul la o istorioara de-a tatalui meu, care-mi zicea ca pe vremea cand iarba se cosea cu coasa nu cu bazaitorile moderne, cei ce aveau fanete mai intinse apelau la mai multi cosasi iar pe tatal meu il punea mereu ultimul din sir, deoarece era unul dintre cei mai buni cosasi si cei din fata lui trebuiau sa aiba grija la ritm altfel riscau sa ramana fara calcaie la opinci.
Eu cred ca recrutul din spate, cu bastonul lui de maresal, a impus ritmul si a "fortat" avangarda si nicidecum invers.
Priviti si voi mai cu atentie la poza si o sa-mi dati dreptate.

Poate ar fi binevenit sa ne povesteasca distinsul recrut cum sa ne traim viata, noi astia mai pantofari, ca sa fim capabili de asemenea performante si varste.

Doamne ajuta, cu multumiri povestitorilor si urari de viata lunga, impachetate in mult respect, vrednicului recrut.

@Nicolai Felicitari tatalui tau. Bravo!

Unul din principalele ingrediente care au contribuit la anduranta recrutului a fost pregatirea moralului. Desi intial a pornit la drum cu teama si indoiala ca am convins-o sa lase acasa pastilele de tensiune atat de vehement recomandate de doctor, desi s-a temut sa consume vin rosu din cauza tensiunii provocate, am convins-o din aproape in aproape ca se poate trai  aruncand la cos sfaturile medicale. Fara pastile, cu vin rosu si ce s-o mai indura soarta sa scoata in cale,  cu 3-4 ore de somn pe noapte si cu o permanenta forfota si curiozitate, se poate urca oriunde...

Cat despre avantgarda, care trecea in permanenta din avantgarda in ariergarda si invers pentru a sprijini cand moral cand fizic recrutul, ma bazez pe Seasick fara sovaire la orice ora din zi si din noapte, pe orice meridian si la orice latitudine. Seasick este un camarad drag si de nadejde, cu o forta morala greu de egalat. Nu este atletica, nu iroseste timp si bani pe farduri si rujuri, dar ajunge unde trebuie sa ajungem cu zambetul pe buze, fara sa se planga de conditii. That's my girl!...

@Zodiac Multumim!

[Nicolai]

Imi cer scuze daca postarea mea a "afectat" avantgarda. Nu asta a fost intentia.
Iar eu in poza respectiva, "vedeam" in dreapta-fata, tot grupul de pantofari, cu maresalul la urma care impunea cadenta.
Decat sa fac un comentariu anost la calatoria voastra, am incercat, plecand de la o poza, sa dau o tenta mai destinsa discutiei.
Mi-am permis acele vorbe cu posibile interpretari, tocmai pt ca oamenii ca voi, pe langa simtul calatoriilor si al frumosului natural, il au si pe cel al umorului.
Cele mai haioase povesti, glume, bancuri, ironii, pt mine, au fost cele din jurul focului, seara in drumetii.
Sunt faine si cele citite de pe blogurile de profil, sau postate de diversi pe FB dar nu mai au aceasi savoare ca si cele spuse in "mers".
Cumva e ca diferenta dintre calatoriile facute pe "cont propriu", "de nebun" si cele cu ghid.
Si tocmai pt ca faceti ce faceti si sunteti ce sunteti, mi-a creat senzatia ca veti "gusta" mesajul meu partinic fata de recrut.

Dar precizarea ca...
"ma bazez pe Seasick fara sovaire la orice ora din zi si din noapte, pe orice meridian si la orice latitudine. Seasick este un camarad drag si de nadejde, cu o forta morala greu de egalat. Nu este atletica, nu iroseste timp si bani pe farduri si rujuri, dar ajunge unde trebuie sa ajungem cu zambetul pe buze, fara sa se planga de conditii. That's my girl!... "
m-a facut sa ma simt vinovat ca am dat cu oistea-n gard si sa-l inteleg pe @dany cand a zis ca prefera sa se abtina decat sa posteze ceva ce poate fi interpretat altfel, s.a.m.d.

Doamne ajuta si inca o data scuze celor ce s-au simtit jigniti de comentariul meu.

[DoiNomazi]

Imi cer scuze daca postarea mea a "afectat" avantgarda. Nu asta a fost intentia.
Iar eu in poza respectiva, "vedeam" in dreapta-fata, tot grupul de pantofari, cu maresalul la urma care impunea cadenta.
Decat sa fac un comentariu anost la calatoria voastra, am incercat, plecand de la o poza, sa dau o tenta mai destinsa discutiei.
Mi-am permis acele vorbe cu posibile interpretari, tocmai pt ca oamenii ca voi, pe langa simtul calatoriilor si al frumosului natural, il au si pe cel al umorului.
Cele mai haioase povesti, glume, bancuri, ironii, pt mine, au fost cele din jurul focului, seara in drumetii.
Sunt faine si cele citite de pe blogurile de profil, sau postate de diversi pe FB dar nu mai au aceasi savoare ca si cele spuse in "mers".
Cumva e ca diferenta dintre calatoriile facute pe "cont propriu", "de nebun" si cele cu ghid.
Si tocmai pt ca faceti ce faceti si sunteti ce sunteti, mi-a creat senzatia ca veti "gusta" mesajul meu partinic fata de recrut.

Dar precizarea ca...
"ma bazez pe Seasick fara sovaire la orice ora din zi si din noapte, pe orice meridian si la orice latitudine. Seasick este un camarad drag si de nadejde, cu o forta morala greu de egalat. Nu este atletica, nu iroseste timp si bani pe farduri si rujuri, dar ajunge unde trebuie sa ajungem cu zambetul pe buze, fara sa se planga de conditii. That's my girl!... "
m-a facut sa ma simt vinovat ca am dat cu oistea-n gard si sa-l inteleg pe @dany cand a zis ca prefera sa se abtina decat sa posteze ceva ce poate fi interpretat altfel, s.a.m.d.

Doamne ajuta si inca o data scuze celor ce s-au simtit jigniti de comentariul meu.

Nu a deranjat catusi de putzin... Imi pare sincer rau de neintelegere. Te rog mult nu-ti fa nici un fel de problema.

O persoana de sex feminin, prietena de FB mi-a reprosat prieteneste in timpul calatoriei ca nu stiu sa fac "poze frumoase" si ca in unele dintre poze "subiectele" arata oribil, obosite, cu riduri, nepieptanate, nemachiate, cu fetze schimonosite de efort sau oboseala, cu hainele prafuite sau shifonate...

Pai, da, recunosc, redau realitatea momentului, nu vreo imagine de reclama turistica. Si sunt mult mai multe momentele cand aratam "ca dracu" decat cele in care "pozam" pentru camera, dar asta nu deranjeaza. Sincer, te rog mult nu-ti fa nici o problema, comentariul tau este binevenit...

Imaginile si video jurnalle sunt expuse in spatiul public si de-a lungul timpului am primit multe comentarii, si publice si private, de la tot felul de persoane, nu doar de pe forumuri... Am primit si sfaturi de echipament si sfaturi de utilizare si aprobari si dezaprobari, si comentarii rautacioase legate de destinatii, limbaj, felul cum ne imbracam sau ne purtam, felul cum arat eu sau Seasick, etc.

Daca comenta vreo cucuoana fandosita care nu iese "nici macar la padure" nemachiata, necoafata si fara unghii facute, nu ma mai oboseam sa-i raspund...

Inca o data, multumesc pentru comentariul tau, repet este binevenit.

[Nicolai]

Doamne ajuta la alte iesiri.

ps:si daca tot sunt fan-ul recrutului, va rog sa-l luati cu voi la vara.

[DoiNomazi]

Doamne ajuta la alte iesiri.

ps:si daca tot sunt fan-ul recrutului, va rog sa-l luati cu voi la vara.

Probabil ca vor fi cateva mii de km intr-o masina hurducaita ore in sir prin zone tropicale si desertice. Nu este o vacanta ideala pentru o tanara de 81 de ani...

[DoiNomazi]

(partea a 8 a)

A doua zi de dimineață după micul dejun ni s-a comunicat să ne pregătim de debarcare pentru a vizita un ghețar.

Stella Australis ieșise din Canalul Beagle spre nord și ancorase într-unul din fjord-urile tributare. Intrasem pe fostele teritorii ale alcalufilor. Asta era Țara de Foc în maiestuoasa sa splendoare. Izolată și cu multe petece de sălbăticie adevarata pe ambele maluri ale fjordului. Ce frumos ar fi fost sa ajungem aici in barca noastra, departe de toti acesti oameni din jur...

"Iar trebuie să-mi pun vesta?", a întrebat recrutul.

"Yep! Vesta, căciula, ochelarii..."

"OK"

Am urcat echipați pe puntea 5 și am așteptat să ne vină rândul pentru a coborâ scările exterioare până la nivelul apei. Era chiar greu de trecut prin barul de pe puntea 5 fara sa te impiedici de un mix.

"Pisco sour, senor?"

"Claro que si..."

Recrutul părea să se fi obișnuit cu noua rutină si cu lipsa pastilelor de tensiune.

"Nu uita, când intri în Zodiac, faci trei pași cha-cha-cha...", i-a reamintit Seasick.

"Stiu. No problem.", a răspuns recrutul cu o noua inflexiune de tupeu in voce...

Zodiacul s-a desprins de vas, a făcut o intoarcere de 180 de grade și a pornit în trombă spre ghețar.

Echipele de cercetași pregatiseră zona de debarcare și până și cel cu ceștile de ciocolată caldă amestecată cu Johnnie Walker era deja la post pe mal. Aștia chiar erau organizați și dornici să facă sejurul nostru, al pantofarilor, cât mai confortabil și plăcut.

Pentru recrut ăsta era primul ghețar văzut in realitate și i se luminase fața ca unui copil ce a ajuns la rafturile de dulciuri. Ajunsesem in fjordul ghetarului pe o ceatza deasa si umeda, dar pana au ajunz Zodiac-urile la mal si ne-au debarcat s-au spart norii si ne-a zambit primitor omraza de soare. Am inceput să urcăm poteca puțin alunecoasă pentru a ajunge la un punct cu o privilește mai bună.

In timp ce urcam, din loc în loc am zărit de o parte și de alta a potecii tufe de chaura. Unele erau pârguite și aveau o culoare roșie închisă, undeva între culoarea sângelui și un Malbec bun. Spre consternarea câtorva pantofari din jur m-am aplecat și am cules câteva bucurându-mă de prospețimea lor.

"Excuse me, did I just see you eating those?"

Am întors capul spre vocea de femeie din spatele meu. Avea o față mirată. Ca și altădată, era amuzantă dar și firească mirarea  cuiva care fusese instruit să nu se atingă de fructe sălbatice, mai ales dacă sunt de un roșu vibrant, văzând cum cineva ca mine, pantofar ca și ea, apucă "fructul oprit" și îl înghite fără ezitare...

"Yep."

"Are they good?"

"Do you wanna try one?"

"No, no, I was just curious..."

"They are a bit sour, but they are OK.."

Seasick și recrutul se opriseră și ele.

"Sunt bune de mâncat?", a întrebat recrutul

"Mie nu-mi plac, dar Adi le mănâncă...", a răspuns Seasick.

"Do you guys, speak Romanian?", a intrebat pe neașteptate aceeasi femeie din spatele meu.

"Yep."

"Vorbesc și eu romanește...", a adaugat femeia zâmbind.

Whoa!

Pana am ajuns in varful pantei aveam să aflăm că fusese născută in Romania și că emigraseră în Canada și apoi în Statele Unite când avea 4 ani, cu mai bine de 50 de ani în urmă și că soțul, copiii și mama ei de 92 de ani se aflau pe vas. Pârea să-i facă plăcere să vorbească românește și recrutul s-a așternut la vorbă.

"Cand ne intoarcem pe vas am să vă fac cunoștință cu mama mea..."

"Sigur...", a răspuns recrutul vădit încântată.

La intervale imprevizibile se desprindeau bucați mari din ghețar și se prabușeau cu un tunet familiar în apă. Păcat că nu ne puteam bucura și de solitudine. Ne-am intors pe vas sa servim pranzul si ni s-a comunicat ca dupa-amiaza eram invitati la un mars greu prin padure. Urma sa urcam pe o poteca extrem de dificila pana la o cascada.

"Eu stau pe vas.", a hotarat recrutul.

N-am insistat si s-a dovedit a fi o decizie intzeleapta. Poteca a fost intr-adevar pe masura asteptarilor. Unii pantofari si-au harjait genunchii si coatele, altii si-au rupt pantalonii si adidasii... Asta e...

Aspecte de pe poteca la cascada vor fi prezentate in varianta video a jurnalului.

Ne-am intors la timp sa prindem cina. Dupa cina am adormit bustean fara sa mai trecem pe la un pahar de Malbec pe puntea 5. Sacrilegiu...



Sunteti gata de o tura relaxata la ghetar? intai cu Zodiac-ul, apoi pe jos.



Pana a ajuns Zodiac-ul a iesit si un strop de soare.



Recrutul se apropie pentru prima data in viata de un ghetar activ.



E putzin mai frig langa ghetar si tunetul bucatilor de gheata care se desprind si se prabusesc in apa sunt impresionante.





Seasick si Grumpy se simt acasa si se gandesc tacuti la Groenlanda... Echipajul se grabeste sa delimiteze cu un con pana unde avem voie sa ne apropiem... Inca o data imi repet in gand ca nu mai pun niciodata piciorul intr-un cruise.

(va urma)

[Alex1958]

Salut,
De cand va urmaresc e prima data cand aflu ca Seasick vorbeste romaneste....
Lumea-i mica domle'!
Felicitari pentru turele voastre!

[DoiNomazi]

Salut,
De cand va urmaresc e prima data cand aflu ca Seasick vorbeste romaneste....
Lumea-i mica domle'!
Felicitari pentru turele voastre!

Sau doar ne-ai urmarit cu o atentie mai mic...

[pelicanul]

Salut,
De cand va urmaresc e prima data cand aflu ca Seasick vorbeste romaneste....
Lumea-i mica domle'!
Felicitari pentru turele voastre!

Am prins mai demult si citeva replici in romaneste in unu (sau doua?) filme. Si cred ca numele ei real e Mihaela.

[DoiNomazi]

Am prins mai demult si citeva replici in romaneste in unu (sau doua?) filme. Si cred ca numele ei real e Mihaela.

Nu confirmam si nu negam acest aspect...

(partea a 9 a)

Peste noapte Stella Australis revenise pe Canalul Beagle pe care îl străbătuse spre vest până la apele neastâmpărate ale Pacificului.

Până spre dimineață vasul a înaintat spre nord de-a lungul coastei până la deschiderea Stramtorii Magellan. Am dormit o mare parte din această traversare de noapte dar îmi amintesc cum se legăna cabina și drumul de 3 m până la toaletă a fost anevoios. Initial am crezut ca-i lipsa de Malbec din instalație, dar după ce am aruncat un ochi pe geam am realizat că Pacificul era în toane proaste și era chiar mai grumpy decât mine. M-am lăsat bătut și m-am furișat inapoi la culcare.

"Ce se intâmplă, de ce se leagănă asa?", s-a auxit vocea recrutului de undeva din întunericul camerei.

"Sunt valuri... E OK.", am încercat s-o liniștesc.

"Asa mari?..."

"Suntem in Pacificul de Sud..."

Recrutul n-a mai răspuns și s-a reașternut liniștea peste întuneric. Undeva intr-o altă cabină a căzut ceva greu. Aproape imediat a alunecat de pe masă și una din camerele GoPro cu gimbal cu tot.

"Cât o să mai fie așa?", a intrebat din nou recrutul.

Intre timp se trezise și Seasick lângă mine.

"Are you OK?"

"O să fie bine, știu aștia ce fac. Căpitanul îmi inspiră incredere."

Am intors capul spre Seasick.

"I'm fine, just went to the bathroom..."

Am intors din nou capul spre locul unde era patul recrutului.

"Incearcă să dormi ca mâine ieșim iar la un ghetar..."

"Nu pot... se leagănă prea tare și mi-e rău."

"Incearcâ..."

Seasick m-a apucat de mână.

"Do you think it will be OK?"

"Yep. Besides, there is not much we can do. We're passengers... I trust them."

"OK."

Nu știu exact în ce ordine am adormit în timp ce Stella Australis scârția din toate niturile ca o corabie din filme... După ce a intrat în strămtoarea Magellan, probabil spre dimineață, n-am mai simțit nimic.

Începănd din dimineața următoarea viața la bord incepea să alunece inevitabil spre rutina unei confortabile închisori plutitoare care nu-mi mai încăpea setea de explorare. Mărturisesc că Începeam să mă plictisesc și de restul pantofarilor și chiar și de confirtabilele fotolii din barul de pe puntea 5. Deși la o altă scară, îmi aminteam de zilele și nopțile petrecute pe transiberian, în cea mai mare parte lipit zdravăn de scaunul vagonului restaurant. Doar că atunci nu o cunoscusem încă pe Seasick și călătoream mai singurel...

Așa cum ni se comunicase prin intercom, după micul dejun urma sa debarcăm la un alt ghetar și eram instruiți să ne încolonăm gata echipați pe punțile repartizate anterior.

"Hai la spanioli...", am sugerat eu dupa ce ne-am pus vestele și ne pregăteam să ieșim din cabină.

"Păi, e voie?", a întrebat recrutul. Uf, maica-mea trăită toată viața urmând cu strictețe sinuozitățile unui program de functionar încarcerat intre ce e voie și ce nu e voie...

"I think we should stick to our group...", a adăugat Seasick, care și ea are tendința să urmeze ad literam toate instrucțiunile și prevederile.

"What do you think will happen if we go with the Spanish speaking group?", le-am zgandarit eu.

"I don't know, but we should stay with our group."

"Why? And exactly makes it OUR GROUP? I say let's find out what happens if we go with the Spanish speaking group."

Am pornit spre puntea 4, în sens opus direcției cu care ne obișnuisem. Îmi era clar că incepusem să mă plictisesc pe vas.

Evident, am coborât la Zodiacuri încolonați printre vorbitorii de spaniolă și nimeni n-a sesizat sau s-a sinchisit în vreun fel. Probabil în ochii echipajului eram o aceeași masă omogenă de pantofari "portocalii".

Debarcarea la ghetar a fost ușoară și a trebui să mergem cam 2 Km pe o plajă plăcută până la baza ghețarului. Am avut prilejul să ne umplem ochiul de malurile muntoase ale Stramtorii Magellan, de verdele pădurii și albăstruiul rece al ghețarului.

Recrutul și-a adunat vreo trei pietricele pe care intenționa să le ia cu ea.

"Am voie?"

Erau trei pietricele de pe plajă care împreună incăpeau în palmă. Am luat pietricele și mi le-am băgat in buzunar fără să-i răspund. Sincer, nu știam răspunsul.

Echipajul a avut grijă să ne aducă înapoi la bord pentru prânz. Parcă eram un grup de pre-școlari plecați în tabără cu clasa.

Pentru dupa amiază organizaseră o altă ieșire cu Zodiacul la un alt ghețar unde nu se putea debarca.

Pe drum spre sl doilea ghețar conducătorul Zodiacului nostru a avut de furcă cu frunzele de kelp care se infașurau pe cizma motorului astupănd răcirea. De câte ori se schimba zgomotul motorului și conducătorul Zodiacului se angaja in câteva manevre înainte-înapoi, pantofarii priveau îngrijorați. Conducătorul bărcii nu le explica nimic, ghidul continua să toarcă despre faună și floră și pantofarii păreau să se intrebe daca cumva le-a venit sfărșitul...

Am reușit să filmez vreo două cadre la ghețar înainte sa ne intoarcă Zodiacul la vas pentru cină. Acum chiar că eram plictisit și am acceptat fără ezitare o invitație să vizităm sala mașinikor.

Doua Cummins diesel, nu exagerat de mari, erau sufletul și voioșia vasului. Alt motor diesel antrena generatorul de curent, cateva pompe, desalinizatorul, atelierul mecanic, depozitul de alimente (parca cambuza ii spune pe românește), alea, alea, am vazut și sala de mașini. Am uitat să specific că cu o zi în urmă vizitasem the bridge.

După cină ni s-a explicat programul ultimei zile la bord cand vom debarca mai intai la Insula Magdalena, la colonia de pinguini și apoi ne vom reîmbarca pentru ultima dată pentru a merge la Punta Arenas unde ne von lua la revedere de la Stella Australis.

Este de interesat de remarcat că după cină am fost invitați cu toții pe puntea 5, unde altundeva, să participăm la o licitație.

Se scotea la licitație harta originală de navigație a vasului Stella Australis in voiajul ei de la Ushuaia la Punta Arenas(!)

Pai, inca mai aveam de strabatut jumatate de Stramtoarea Magellan(!) Era interesat dacă pantofarii se vor lăsa antrenați în această licitație... pe romaneste, daca pun botul. Si l-au pus.

S-a început de la USD 100. După câteva fitze între un neamț, un ametican și un francez, care au inpins prețul hărții peste USD 400, s-a dat adevărata bătălie intre o italiancă și un japonez. A caștigat în aplauze furtunoase japonezul care și-a cumparat o hartă complet inutilă, cel puțin din punctul meu de vedere, pentru USD 620.

Am adormit întrebându-ne unul pe altul cum o să se folosească japonezul de harta cumpărată. Era destul de mare și ar fi ocupat jumătate din peretele din sufragerie... Zic și eu.




Imbarcati pe Zodiac, plecam la un alt ghetar,



Ce sa facem pe plaja? Ne umplem ochiul de peisaj si cautam pietricele frumoase... Stella Australis asteapta la ancora mai inspate.



Tara de Foc are inca portiuni suficient de salbatice pentru a umple si sufletul... Pacat ca am ajuns la bordul unii vas...





Am voie sa iau piatra asta?







I'll cover you..



Eu tin flancul opus...



Acolo-i ghetarul? Pai, seamana cu cel de ieri...



Mergem pana la baza lui?



Nu mergem mai aproape ca... nu mai incape in poza ghetarul...



Ne duc astia inapoi pe vas ca se serveste pranzul. Parca am fi in tabara.



Cha-cha-cha...





Mergem si la celalat ghetar, da?



La celalalt ghetar nu se poate debarca, dar ne apropiem cu Zodiacul.



Conducatorul barcii se teme sa se apropie mai mult. Asta e, daca n-ai lucrul tau... Ma fac eu mare intr-o zi...



Asta a fost ultimul ghetar vizitat in Tara de Foc.



Mergem sa vedem si sala masinilor?







Maine ajungem la pinguini si la Punta Arenas. Ultima noapte la bord.



Puntea 5 este mai frecventata decat propria cabina...

(va urma)

[Intersect]

Este de interesat de remarcat că după cină am fost invitați cu toții pe puntea 5, unde altundeva, să participăm la o licitație.

Se scotea la licitație harta originală de navigație a vasului Stella Australis in voiajul ei de la Ushuaia la Punta Arenas(!)

Pai, inca mai aveam de strabatut jumatate de Stramtoarea Magellan(!) Era interesat dacă pantofarii se vor lăsa antrenați în această licitație... pe romaneste, daca pun botul. Si l-au pus.

S-a început de la USD 100. După câteva fitze între un neamț, un ametican și un francez, care au inpins prețul hărții peste USD 400, s-a dat adevărata bătălie intre o italiancă și un japonez. A caștigat în aplauze furtunoase japonezul care și-a cumparat o hartă complet inutilă, cel puțin din punctul meu de vedere, pentru USD 620.

Am adormit întrebându-ne unul pe altul cum o să se folosească japonezul de harta cumpărată. Era destul de mare și ar fi ocupat jumătate din peretele din sufragerie... Zic și eu.

(va urma)

Misterul hartii este asta:

Dupe fiecare croaziera un membru de echipaj sau mai  multi coloreaza o harta de navigatie cu locurile pe unde a umblat nava croaziera aia.
Apoi se scoate la licitatie si banii se duc in fondul de echipaj. De regula sunt folositi pentru cadouri pasti/craciun,petreceri de diferite forme si
tururi cu elicopterul sau alt mijloc de transport scump,pe care multi dintre membrii de echipaj nu si-l permit.
Am participat la licitatii unde suma sa ridicat la 30000 eur.Pe Hanseatic sumele adunate erau impresionante si surplusul de bani la terminarea anului se reorienta
spre o actiune de binefacere aleasa de echipaj. Cel putin asa este pe navele de la Hapaq-Lloyd.

  Si nu nu ai voie sa iei nimic de pe plaja,sa deranjezi cararile puinguinilor(nu mai stiu sa se intoarca la cuib),nu ne puteam apropia mai mult de ghetar pentru ca in Lemaire Channel sa
intamplat sa se rupa o bucata de gheata si ne-a bandat cam rau,nu ai voie sa te apropii de balene pentru ca daca se apuca de vanatoare te rastoarna....

[DoiNomazi]

Misterul hartii este asta:

Dupe fiecare croaziera un membru de echipaj sau mai  multi coloreaza o harta de navigatie cu locurile pe unde a umblat nava croaziera aia.
Apoi se scoate la licitatie si banii se duc in fondul de echipaj. De regula sunt folositi pentru cadouri pasti/craciun,petreceri de diferite forme si
tururi cu elicopterul sau alt mijloc de transport scump,pe care multi dintre membrii de echipaj nu si-l permit.
Am participat la licitatii unde suma sa ridicat la 30000 eur.Pe Hanseatic sumele adunate erau impresionante si surplusul de bani la terminarea anului se reorienta
spre o actiune de binefacere aleasa de echipaj. Cel putin asa este pe navele de la Hapaq-Lloyd.

  Si nu nu ai voie sa iei nimic de pe plaja,sa deranjezi cararile puinguinilor(nu mai stiu sa se intoarca la cuib),nu ne puteam apropia mai mult de ghetar pentru ca in Lemaire Channel sa
intamplat sa se rupa o bucata de gheata si ne-a bandat cam rau,nu ai voie sa te apropii de balene pentru ca daca se apuca de vanatoare te rastoarna....

Confirm, asa a fost prezentat scopul licitatiei. Bani pentru echipaj, adaugati celor USD 15 "propina" la plic de fiecare persoana, pe fiecare zi petrecuta la bord, adaugati unei alte mici atentii "in cash" pentru chelnerul repartizat mesei, si  unei mici atentii "in cash" pentru "camerista" repartizata cabinei si toate adaugate pretzului voiajului in sine... Nu e asa de scump ca pe vasul despre care vorbesti, dar nu este nici gratuit. Mi-am platit toate "darile" impuse si sugerate, dar harta aia n-as fi cumparat-o...

Eu lucrez de 30 de ani intr-un mediu unde idea de 'tip' nu exista si 'bonus-ul' de sfarsit de an este o calduroasa strangere de mana. Si sunt platit la fel indiferent de cate ore pe zi muncesc, 7 sau 12. Ciubucu' meu, ca sa zic asa. daca nu-mi convine nu ma tzine nimeni cu fortza si postul se ocupa in cel mult o saptamana...

E OK cu licitatia, dar pentru $ 620 cat a iesit pana la urma harta, eu zic ca mai mare a fost deranjul. Spectacolul alora care se indarjeau sa cumpere un obiect absolut inutil a fost amuzant. Zic si eu. Nu ma intreb de ce vindeau aia harta, ci de ce o cumparau pantofarii. Probabil ca japonezul respectiv privea cu totul altfel suma de $ 620. Fiecare cu mentalitatea lui, toti avem dreptate, de cele mai multe ori in functie de perspectiva din care privim situatia.

Absolut, ai dreptate cu fauna. Cand sunt singur si de capul meu intotdeauna admir fauna cu respect, de la distanta. Pe insula Magdalena ne-am apropiat de pinguini doar atat cat ne-a permis marcajul clar si bine delimitat.

Trei pietricele putzin mai mari decat o unghie probabil ca nu trebuiau luate de pe o plaja oarecare cu cateva miliarde altele, de acord cu tine, dar, fara a invoca o scuza, n-a zis nimeni ca nu e voie, nu scria nicaieri si nici nu cred ca lipsa lor a provoat o catastrofa. Chiar daca toti pantofarii luau fix trei pietricele ca alea in causul palmei nu iesea nici cat o gropitza vizibila. Inca o data sunt de acord ca nu trebuie miscate, dar nu vorbim de specimene de flora, flori de colt sau ceva asemanator, nu vorbim de pietricele unice, vorbim de una rozalie de vreo 2 cm pe 0.5 cm si doua bej-maron de aproximativ 1 cm pe 0.5 cm. Din pacate, pe cat de mult i-au placut si si le-a dorit, se pare ca le-a uitat pe noptiera din cabina... Asa a fost sa fie.

Cu balenele, de data asta nu le-am intalnit decat departe in Stramtoarea Magellan in ultima zi, dar imi amintesc ca am ramas perplex in Islanda cat de aproape fugareau balenele barcile cu motor.(!)

LE: De balene nu ar trebui sa ne apropiem ca le deranjam, nu neaparat ca ne temem sa nu ne rastoarne. In apele americane trebuie sa stam la minimum 100 de metri de balene si mi se pare rezonabil.

[Intersect]

Confirm, asa a fost prezentat scopul licitatiei. Bani pentru echipaj, adaugati celor USD 15 de persoane, pe zi "propina", adaugati unei mici atentii "in cash" pentru chelnerul repartizat mesei, o mica atentie "in cash" pentru "camerista" repartizata cabinei si toate adaugate pretzului voiajului in sine... Nu e asa de scump ca pe vasul despre care vorbesti, dar nu este nici gratuit.

E OK cu licitatia, dar pentru $ 620 cat a iesit pana la urma harta, eu zic ca mai mare a fost deranjul. Spectacolul alora care se indarjeau sa cumpere un obiect absolut inutil a fost amuzant. Zic si eu. Nu ma intreb de ce vindeau aia harta, ci de ce o cumparau pantofarii. Fiecare cu mentalitatea lui, toti avem dreptate.

Absolut, ai dreptate cu fauna. Cand sunt singur si de capul meu intotdeauna admir fauna cu respect, de la distanta. Pe insula Magdalena ne-am apropiat de pinguini doar atat cat ne-a permis marcajul clar si bine delimitat.

Trei pietricele putzin mai mari decat o unghie probabil ca nu trebuiau luate de pe o plaja oarecare cu cateva miliarde altele, de acord cu tine, dar, fara a invoca o scuza, n-a zis nimeni ca nu e voie, nu scria nicaieri si nici nu cred ca lipsa lor a provoat o catastrofa. Chiar daca toti pantofarii luau fix trei pietricele ca alea in causul palmei nu iesea nici cat o gropitza vizibila. Inca o data sunt de acord ca nu trebuie miscate, dar nu vorbim de specimene de flora, flori de colt sau ceva asemanator, nu vorbim de pietricele unice, vorbim de una rozalie de vreo 2 cm pe 0.5 cm si doua bej-maron de aproximativ 1 cm pe 0.5 cm. Di pacate, pe cat de mult i-au placut si si le-a dorit, se pare ca le-a uitat pe noptiera din cabina... Asa a fost sa fie.

Cu balenele, de data asta nu le-am intalnit decat departe in stramtoarea magellan in ultima zi, am ramas perplex in Islanda cat de aproape fugareau balenele barcile cu motor.(!)

  Nu conteaza ca ati luat pietre,dar nu stiati daca se poate si am raspuns .Sunt multe restrictii acum din cauza evenimentelor petrecute in anii trecuti.
Acum vro 10 ani era permis ca sa facem scufundari in Antarctica bineinteles cei care aveau toate actele in regula pentru asta . Sa intamplat ca o femeie care facea scufundari sa fie trasa la fund si omorat de o foca,gata sau dus scufundarile in Antarctica. Apoi pe o balena a pucat-o vanatoarea de foci cand ii facea turistul poze si le-a intors barca.
Inaimte era mai bine acum au inceput ca sa interzica multe lucruri.