Povestiri de vacanta

[nicu]

Anul asta am intrat in Sahalin din Garla Turceasca pe o 'poteca'' ascunsa de ochii lumii iar a doua zi am observat ca a intrat o barca condusa de un localnic plina cu turisti pe la Ciotica ...or fi disparut pragurile
La Sfantu a fost magnific ,eu consider ca este cel mai frumos loc de la noi din tara .Am iesit din balta pe 4 septembrie am fost la mustata' sa ne intalnim Vali  poate la anul... noi mergem in aceeasi zona !

[CrocodiluDiluDilu]

În ziua de azi când aglomerația poate să compromită orice loc frumos, să ai barca ta e premisa de a putea explora și a te putea bucura în liniște de natură. Zilele trecute reveneam ,,din baltă" și mă uitam la cohortele de oameni frumos îmbrăcați ce veniseră să admire natura de pe mal și am avut sentimentul clar că acești oameni au bătut drumul de pomană, că nu s-au ales cu aproape nimic...

[Intersect]

Anul asta am intrat in Sahalin din Garla Turceasca pe o 'poteca'' ascunsa de ochii lumii iar a doua zi am observat ca a intrat o barca condusa de un localnic plina cu turisti pe la Ciotica ...or fi disparut pragurile
La Sfantu a fost magnific ,eu consider ca este cel mai frumos loc de la noi din tara .Am iesit din balta pe 4 septembrie am fost la mustata' sa ne intalnim Vali  poate la anul... noi mergem in aceeasi zona !

Mare atentie la intrarea din Garla in Sahalin,de regula localnicii aleg canalul ca si iesire din Sahalin.Intra pe canal in glisaj pentru ca este apa mica pe o portiune de cativa metri,daca ai nenorocul sa intri cand un baiat este in glisaj pe canal o sa fie putin neplacut.
Plus ca daca ajungi dimineata devreme ai toate sansele sa agati plase,vintire sau alte scule.
La Ciotica este la fel un senal de intrare apa mica cca30-40 cm pe o distanta de vreo 20 m apoi ai adancimi de 2 m.

[monica.lidia]

Credeati ca e gata, nu-i asa, ca asta a fost povestea... Ei bine si eu credeam la fel, ca asta e, asta a fost vacanta, m-am scufundat in pregatirile pentru noul an scolar, mi-am reluat activitatea profesionala..ce sa mai era cam gata, dar...

Prin bunavointa unui coleg de forum (Pelicanul), caruia ii raman profund indatorata, am fost invitate la o iesire de weekend, cu velierul, pe lacul Golovita. Asa ca sambata 17.09.2016, pe la ora 07:00 am trecut cu bacul, in directia Complex Turistic  Lunca. Am ales drumul pe la Luncavita, Nifon, Horia, Slava, Lunca.

Ne-am intalnit cu echipa formata din Nicu (Pelicanul) si a sa Sasanka, Dan (Bluewave) cu a sa Trixie si Razvan cu o mica pneumatica galbena. Putin mai tarziu ni s-a alaturat si vechea noastra cunostinta, marinarul veteran Paul Butusina.

Desi ne-am mai dat cu barci cu vele, nu mai pusesem piciorul pe un velier cabinat si aveam inima cam stransa. Vali imi explicase de-a lungul timpului ca monococile sunt barci jucause (datorita formei de ou), ca merg bandate, ca simt miscarile echipajului si reactioneaza la ele.

Sasanka a fost prietenoasa de la primul pas pe punte, s-a inclinat putin si bland si ne-a primit la bord.
Nu durat mult sa ne punem in miscare si dupa ce am traversat micul canal ce leaga bazinul de la complex cu lacul am ajuns in Golovita.

Nu o sa va spun cum am trait eu momentul, va spun doar ca Rubina a exclamat uimita: "suntem la mare ma".
Cum am perceput navigatia cu vele? E ceva superb, doar tu, apa si cerul, miscarile blande ale barcii care pluteste lenes in vantul slab, liniste si nesfarsire...

La inceput, cum vantul era total absent, barcile au fost ancorate nu departe de intrarea in Lacul Zmeica, am luat un fel de brunch si s-a trecut la facut baie. Cata incantare pentru Rubina sa se scalde cand cu colacul de salvare, cand cu vesta de salvare. Atata balaceala a facut-o sa-si ia inima-n dinti si sa inoate fara colac, in lacul cu o adancime de cca 2m.

Usor, usor s-a starnit vantul, la inceput timid, apoi mai indraznet. Am avut norocul de a fi ferite de un vant prea puternic la prima iesire. Steguletul de la catarg a inceput sa fluture vesel, si baietii au ridicat velele...ce incantare, sa nu auzi nimic decat vantul si clipocitul valurilor.

Desi vantul a fost doar o prietenoasa briza marina ne-am pus in miscare si am ajuns in volte cam pana in dreptul Capului Dolojman.
Acolo, dupa inca o volta, am schimbat directia si am pornit inapoi spre complex. Pe drumul de intoarcere am refuzat categoric invitatiile insistente ale sotului meu de a tine echea. Razand Nicu i-a spus ca stiu eu ce stiu, cine pune mana pe eche se viruseaza definitiv.

Am petrecut noaptea la bord, a fost o experienta inedita si pentru mine si pentru Rubina. Ea, care e obisnuita sa doarma in bratele mamei, l-a inghesuit pe tata si i-a carat picioare pana cand, in miez de noapte s-a facut rearanjarea locurilor de dormit. Oricum e nemaipomenit, sa dormi si sa auzi, vag, prin somn, broastele pleoscaind in apa...

Pentru duminica era prognozata ploaie, asa ca planul (desi daca ati citit pana aici ati constatat deja ca nu prea ne tinem de plan) era ca pe la 10 sa pornim spre casa...

Si am pornit, dar pe apa. Ziua era atat de frumoasa, vantul adia lin..am zis sa prindem macar inca vreo 2-3 ore de navigatie...
In aceasta a doua iesire Vali m-a pacalit, fara sa realizez prea bine m-am trezit la eche, el sarise deja in apa si acum primeam indicatii cand de la el cand de la Nicu despre ce trebuie sa fac.

M-a virusat? Greu de spus daca asta a fost momentul. Virusata sunt dinainte, caut linistea si nemarginirea de mult. Sigur,  pe Sasanka,  mi-a fost clar unde e cel mai posibil sa o gasesc. A fost un weekend magnific. Ii raman recunoscatoare lui Nicu pentru oportunitate si acum stiu sigur unde vreau sa merg la mare in sezonul viitor : la Portita cu velierul.

In speranta ca nu deranjez, pe langa pozele facute de mine mi-am permis sa atasez la urma si 2 poze puse de colegi pe facebook.

Pana data viitoare la buna vedere si vant bun!

[Thor]

Frumos. Mult mai frumos decat cu afumatoarea de la pupa. Poate vedem si un velier marca Antonov.

[Moshu]

Ma bucur pentru voi si weekend-ul petrecut pe Sasanka. La cat mai multe astfel de iesiri!
Imi pare rau ca nu ne-am intalnit intrucat eram in zona, ba chiar sambata am fost si eu pe Golovita pana in jur de ora 15.00 ...

P.S. Pelicane, Dane, voi de ce sunteti asa "secretosi"? 

[Florio]

............................
Cum am perceput navigatia cu vele? E ceva superb, doar tu, apa si cerul, miscarile blande ale barcii care pluteste lenes in vantul slab, liniste si nesfarsire...

.................ce incantare, sa nu auzi nimic decat vantul si clipocitul valurilor.

E de retinut, ca esenta a trairilor pe un velier. O descriere perfecta, pentru cei ce inca nu cunosc

Acele locuri mi-au fost si adapost si aventura in anii anteriori, singura parere de rau ce am resimtit-o, fiind ca nu va am aproape sa impartim acele momente. Acum s-au adunat multi prieteni acolo, iar mie mi-a venit randul sa citesc si sa ma bucur pentru ei.

[Dbr]

Locatia de la Lunca este superba. Si eu trebuia sa ajung cu voi in ultimele doua weekenduri. Dar din cauza ca am cam huzurit pe ape toate sambetele si duminicile vara asta, m-au napadit treburile pe acasa si nu am putut sa vin.
Dar vineri trebuie sa mergem sa o scoatem pe Sasanka ( ce ma enerveaza Pelicanul asta cu barca aia a lui meseriasa!) si sa o aducem la Eforie unde cred ca va sta la iernat. Dar daca il conving pe Nicu sa o puna din nou pe apa acolo vor fi cel putin trei barci disponibile de iesit in weekend pe mare. Asa ca lansez oficial familiei Antonov si deasemenea altor colegi invitatia de a participa la o mica vacanta de sfarsit de sezon. Vor fi disponibile sambata: Varianta lui Razvan, Dehlya subsemnatului, Etapul lui Actzipild  si Sasanka lui Pelicanul.
Cred ca ar fi frumos...Si cred ca asta ar contribui pe deplin la faptul ca Vali va face el ceva iarna asta pentru ca in sezonul urmator sa aiba un velier propriu. Simt eu ca el pune deja ceva la cale, din moment ce a predat echea.
Stima tuturor.

[pelicanul]

Imi pare bine ca toata lumea a fost multumita! Dar cred ca cea mai mare multumire a fost a mea, pentru ca seara, dupa ce a fost gata gratarul,  s-au strins toti prietenii in jurul mesei din cockpit si am stat la povesti pina pe la miezul noptii.
Sezonul asta pe Razim a debutat cam furtunos (la propriu) si la inceput am fost chiar putin speriat de acest lac. Apoi insa am facut (cu ajutorul lui Nea Gica, multumesc mult) o "mantzocarie" (vezi pozele 9 si 11) care ma ajuta sa guvernez la motor si lucrurile s-au imbunatatit mult. Mi-am dat seama ca, fara a subestima lacul, este totusi nevoie de multa vointa pentru a scufunda sau rasturna o barca ca Sasanka pe Razim.
Sfirsitul de sezon, adica toata luna septembrie, a fost ceva extraordinar, de asta nici nu imi vine sa mai plec de acolo. Iar intilnirile astea, cu cockpitul plin de prieteni si de povesti, nu au facut decit sa adauge o savoare aparte la farmecul locului.
Sa speram ca pontoanele de la Lunca vor mai rezista inca un sezon  (pentru ca acum sint semi-putrezite si stau sa cada) si ca ne vom revedea la anul in zona.

[monica.lidia]

Frumos. Mult mai frumos decat cu afumatoarea de la pupa. Poate vedem si un velier marca Antonov.

Sa nu ma intelegeti gresit, iubesc, fara diferente, ambele experiente. Nu le compar, pentru ca nu pot fi comparate. Nu poti sa-l compari pe Black Beauty (superbul pur sange arab din filmul onomim pentru copii) cu fazele din Fast & Furious. Plutirea pe ape e frumoasa, si rapida si lenta si nu as renunta, pentru nimic, la vreuna dintre plimbari.

[bluewave]

O sa incep cu o poza de la inceputul zilei ... rasaritul , locatia ...Lunca...

P.S.
D-nul Dbr ... mai usor cu "laudele" despre locatie , ca la plecare erai tare "ravasit" ... Prietenii "stie" de ce !!!

[DoiNomazi]

Sa nu ma intelegeti gresit, iubesc, fara diferente, ambele experiente. Nu le compar, pentru ca nu pot fi comparate. Nu poti sa-l compari pe Black Beauty (superbul pur sange arab din filmul onomim pentru copii) cu fazele din Fast & Furious. Plutirea pe ape e frumoasa, si rapida si lenta si nu as renunta, pentru nimic, la vreuna dintre plimbari.

Frumoasa plimbarea voastra. Povestirea hraneste sufletul si imaginatia.

Sunt si eu de acord ca fiecare tip de activitate si modalitate de transport are farmecul ei.

Bucurii insorite pe "potecile" urmatoare!...

[DoiNomazi]

În ziua de azi când aglomerația poate să compromită orice loc frumos, să ai barca ta e premisa de a putea explora și a te putea bucura în liniște de natură. Zilele trecute reveneam ,,din baltă" și mă uitam la cohortele de oameni frumos îmbrăcați ce veniseră să admire natura de pe mal și am avut sentimentul clar că acești oameni au bătut drumul de pomană, că nu s-au ales cu aproape nimic...

Asta incerc si eu, cu mai putin succes decat tine, sa explic. Si sa vezi cum e cand ajungi la "mama dracu'" si gasesti oameni chiar si acolo...

S-a-nmultzit lumea, bre...

[Thor]

Sa nu ma intelegeti gresit, iubesc, fara diferente, ambele experiente. Nu le compar, pentru ca nu pot fi comparate. Nu poti sa-l compari pe Black Beauty (superbul pur sange arab din filmul onomim pentru copii) cu fazele din Fast & Furious. Plutirea pe ape e frumoasa, si rapida si lenta si nu as renunta, pentru nimic, la vreuna dintre plimbari.

Corect, nu pot fi comparate. Dar de ales, de ales intre fosnetul apei si pârâitul afumatoarei...

[Vali]

In momente din-astea de reverie post-vacanta mi se mai intampla sa ma intorc in trecut, cand vremurile nu erau deloc la fel de placute ca in prezent.

Pe vremea comunismului si in primii ani de democratie, pentru mine iesirile pe ape insemnau doar pescuit profesionist, adica exact lupta pentru subzistenta. Asta in timp ce tot ce-mi doream era sa ma dau cu barca in liniste, alaturi de cei dragi, si nu de toate rautatile umane condensate in spatiul stramt al catorva barcaze.

Nu vreti sa stiti cat m-au chinuit pe vremuri atatia nasoi la pescuit, de nu mai vreau in prezent nici sa aud de peste. Pe de alta parte, nu are nimeni idee despre ce a trebuit sa suport de-a lungul timpului incercand sa invat tot ce pot despre constructia de barci.

Exact chestiile astea nasoale au fost cele care m-au motivat de-a lungul timpului sa fac si acest forum, sa si particip, direct sau prin intermediul net-ului, la rezolvarea problemelor atator colegi de "suferinta", sau sa traiesc alaturi de ei bucuriile iesirilor pe ape.

Asa ca in prezent nu pot decat sa ma bucur cand Pelicanul povesteste ce misto au fost serile cand ne adunam in cockpit si povesteam, impreuna cu Dan, Razvan si nea Paul Butusina. Sau cand imi dau seama ca pot conversa direct cu Doi Nomazi, Crocodilu, Florio, plus atatia si atatia barcagii pasionati, fiecare cu experienta si particularitatile lui.

Fara a cadea in melodrama, vreau doar sa spun ca ma bucur ca suntem impreuna in acest mic spatiu virtual, si ca ne putem in sfarsit bucura de ceea ce ne place. A trebuit sa treaca multa vreme si sa facem multe eforturi, dar uite ca fiecare isi urmeaza in ritmul propriu calea pasiunii pentru barci, navigatie, pescuit etc.

Ce sa mai spun decat ca abia astept intrunirea care va incepe poimaine la Mila 23:). Sa vedeti (si) atunci poze .