Deci se poate?

[calin1967]

Mi se pare ca posturile noastre sunt de doua feluri: cum sa faci; si ce te impiedica sa faci (de gen legi, permise, bani, timp, experienta, dotari si inca un milion de chestii). Uite ce am gasit - un ceh betiv care si-a reconsiderat viata, a improvizat o chestie care pluteste oarecum si a pornit-o pe mari, fara acte si fara bani.

http://atomvoyages.com/index.php?option=com_content&view=article&id=107:krislarsson&catid=86&Itemid=491

Pareri?

[sebba]

Caline, ăsta e deja ai treilea tip de topic si tu te aștepți să răspundă cineva...

Până când ai viza de State valabilă? Ca poate te chem să aducem o coajă de pe aici...
Cu acte dar fără bani si fara... minte!
Te bagi?

Sent from my Mi-4c using Tapatalk

[calin1967]

Pai daca n-avem bani si minte la ce ne trebuie acte? Viza ar mai fi vreo cateva luni...

[Florio]

Intrebarea topicului este "se poate?"

Răspunsul din punctul meu de vedere este ca în bancul cu instaurarea comunismului în Elveția: sigur că se poate, dar ar fi păcat

Eu văd navigația ca pe o sursă de bucurie sufletească și plăceri de călătorie. Este presărată pe alocuri, cu aventuri mai tensionate și  întâmplări temerare, cauzate de vreme și împrejurări. Trec prin ele, dar nu le caut cu lumânarea. Ele aduc ineditul, fac savoarea călătoriei. Sunt sarea și piperul. Dar cum nu poți face o mâncare doar din sare și piper, așa nu poți face o călătorie frumoasă doar din probleme, tensiuni, incertitudini .

Se poate atunci când ai firea lui Joshua Slocum. Când ești un singuratic sadea, când te-ai supărat pe lume.
Eu cred că nenea din articol, plecând anapoda, la bordul unei plutitoare, cu un bagaj de multe incertitudini, o face și dintr-o formă de sociopatie (pe care pot să o înțeleg, că societațile moderne te pot împinge la așa ceva ) . 
Lumea este mare, oamenii călătoresc în jurul ei tot timpul. Nu mai e o chestiune inedită, o mândrie care să atragă sufletele dornice de afirmare personala.

Eu, personal, n-aș declara că plec în jurul lumii, nici dacă aș face-o. Aș pleca pur și simplu,niciodată singur,  într-un lanț de călătorii consecutive, care eventual s-ar putea închide la final cu această concluzie: am fost în jurul lumii.
Fiindcă nu cred că o călătorie în jurul lumii este ceea ce fac oamenii astăzi, în declaratiile lor. Acela este un tur terestru, pe calea cea mai scurta cuprinsă în zona ecuatorului.

Cred că a vedea lumea, înseamnă o călătorie mult mai amplă. Pământul are de arătat navigatorului, nu atât ape nemărginite, cât țărmuri frumoase, cu locuitori și obiceiurile lor, meleaguri din nord, din sud și de aiurea.

P.S.
  Abilitatea de a te înțelege cu oamenii, este una foarte necesară. Kris Larson ar trebui să o aibă, la vârsta lui de 40 de ani. Asta l-ar face să găsească o comunicare eficientă, chiar și cu oficialitățile mai rigide

[calin1967]

Florio, mi-era dor de un post de-al tau de genul asta.

Sunt total de acord cu ce ai scris, si nici eu n-as trece pe langa locuri minunate si oameni deosebiti de dragul unui record sau a unei bife de genul "am circumnavigat fara oprire", fara sa ii condamn pe cei care o fac - fiecare dintre noi are ceva de impartit cu soarta.

Exemplul meu e extrem, un om care, intr-un moment al vietii, a vrut ceva si a facut-o, cu ce a avut - bani, cunostinte, legaturi sociale. Ideea postului a pornit de la constatarea mea ca multi dintre noi investim mai multa energie in a argumenta ca un anumit lucru nu se poate decat in a gasi solutii ca sa se poata, de la a inlocui o garnitura la baie pana la a porni pe mare.

[kir_gutzakis]

Navigatia este si o stare de spirit, un exemplu:

https://vimeo.com/108161912

[Vali]

Referindu-ma strict la mine, am ajuns mai demult la concluzia (destul de raspandita) ca piedicile ni le inventam singuri. Cei care au citit mai demult ce scriam, pe softpedia si apoi barcaholic, poate isi amintesc ca damblaua mea era sa plec cu orice pret pe ape, din ce in ce mai departe.

In perioada care a trecut de cand scriam acele lucruri, am reusit sa depasesc prima si cea mai importanta piedica pe care o vedeam atunci: o ocupatie care sa-ti asigure independenta necesara calatoriilor pe ape.
Ceea ce fac in prezent, in afara ca imi place la nebunie, imi asigura si flexibilitatea programului, astfel ca teoretic pot "ridica ancora" oricand.

Nu am fost si nu voi fi vreodata asemeni cehului din articol, si imi place sa-mi fac bine "temele", fiindca stiu ca asta va face diferenta dintre placere si chin. In schimb, fara sa-mi caut singur scuze sau piedici, mai sunt niste conditii de indeplinit ca sa iasa treaba bine:

1. Barca. Aceasta e cea mai mica problema in ziua de azi. Doar cine nu vrea nu are azi barca dorita. Exista o multime de solutii, pentru toate gusturile si buzunarele, incepand de la barci vechi sh pana la multicoci self-built. Pentru mine acest capitol e aproape rezolvat.

2. Experienta pe ape: azi si acest capitol e rezolvabil, existand numeroase oferte si ocazii de a naviga cu vele. Personal sunt adeptul ideii colegului ghrt, anume ca barca proprie e cel mai bun mod de a dobandi experienta si incredere pe ape. Nu am invatat de la nimeni cat am invatat ca autodidact, si la construit barci, si la navigat.

3. Relatia cu familia: aici vad eu cea mai mare problema. Daca eram un ceh betiv, cu o singura viata si o gaura-n dos, ma durea la basca de restul lumii, si plecam fara a avea ceva de pierdut.

Pentru cine e familist, situatia nu mai e asa simpla. Nu m-as simti vreodata ok, stiind ca eu ma dau cu barca, iar ai mei se chinuie cu viata cotidiana in regimul lui dragnea. Si sigur nici ai mei nu ar dormi bine stiind ca eu sunt supus la cine stie ce riscuri sau pericole.

Iar ca sa-mi iau si familia, sunt multe obstacole de depasit:
- cat de bine se vor acomoda cu viata pe barca
- din ce vom produce constant, astfel ca sa avem un trai decent si nu sa traim permanent pe marginea prapastiei
- cum vom rezolva cu scoala copilului
- ce se va intampla cu parintii, respectiv socrii nostri, al caror singur sprijin suntem
- cum ne vom pregati pentru varsta a 3-a etc etc

Aceste probleme apar bineinteles doar pentru cei care vor sa-si schimbe modul actual de viata cu liveaboard-ul permanent. In anii 90 am trait cateva veri exclusiv pe barca (a fost extraordinar), si deci ma includ si eu in aceasta categorie.

Daca nu voi reusi sa rezolv in vreun fel ultima problema, ramane sa ma limitez la calatorii estivale cu barca, alaturi de familie sau singur. Asta deoarece nu gasesc vreo placere sa particip la chartere sau skipper-training-uri alaturi de diverse personaje, din care majoritatea fumeaza, unii sforaie, altii sunt betivi, colerici sau panicarzi etc. Da, ar fi superb sa facem vreo calatorie in gashca, dar fiecare pe barca lui .

Dupa ce am aratat foarte pe scurt care sunt conditiile de indeplinit in cazul meu pentru ca sa "se poata", am sa pun aici linkul de download al filmului care ma fascineaza si ma motiveaza incontinuu (alaturi de altele bineinteles): https://we.tl/hXOGbd4jBf
Trailerul fimului, pentru cine vrea sa-si faca o idee, poate fi gasit aici: https://www.youtube.com/watch?v=UamwgdAn6gE

[iris]

Vali,foarte tare filmul,m-a impresionat mult.
 

[bradutzu]

Ce traiti voi be barcile cu vele traiesc eu cand ma duc la pescuit.
Ajung pe un mal de Dunare, imi pun cortul, ma apuc de pescuit si gata. A-si putea face asta pentru tot resul vietii? probabil ca da dar totusi mai important este echilibrul pe care trebuie sa-l gasim in toate!

[ghrt]

Cred că sunt două mari momente din viaţă pentru liveaboard: la 18-20 de ani sau la pensie. Între ele provocările sunt de altă natură. Cei împătimiţi pot să îşi găsească un rost în viaţă care să presupună apa şi bărci, dar nu o văd ca pe ceva realmente necesar.
Şi nu discut neapărat despre bani; ci despre senzaţia de a avea un rost în viaţă, rădăcini undeva. Este o senzaţie care face parte din fiinţa noastră la fel ca instinctul mamalian.

Personal îmi consider bărcuţa drept casa (plutitoare) de la ţară. Mă ajută ce-i drept şi dealurile înverzite de la Limanu bay. Dar sunt atâttea momente în care nu prea e de stat: iarna sau când plouă rece. Dacă voi face - aşa cum îmi doresc - un liveaboard mai încolo, când simt că nivelul de plictiseală debordează, va trebui să mă duc undeva unde e cald iarna, gen insulele din Atlantic, fie să îmi iau altă bărcuţă, termoizolată şi eventual cu pilot house.

Personal aş face un tur al lumii pe barcă, din ăsta pe îndelete, dar dacă va mai rămâne sfoară pe mosor şi ceva parale la bancă, la final aş bea o bere pe o barcă plutind pe canalele din Europa de Vest.
Deocamdată sunt vise.

Momentan încerc o altă idee exotică, turul Mării Negre. Deşi am barcă, timp şi banii necesari, totuşi îmi e greu să găsesc 2 coechipieri.

[iris]

@ghrt
Inedit.De ce inca doi?Ce calitati ar trebui sa aibe ceilalti doi(in materie de stiinta a marinariei)?Cand vezi turul Marii Negre,in ce luna a anului?Cat ar dura?Cam care ar fi traseul?
   Scuze pentru atatea intrebari,nu e obligatoriu de raspuns,am reactionat din prima,cu mult entuziasm.

[ionpescarul]

ghrt@
Din pacate ,ce e frumos tine putin ,nu zic si in restul vieti avem momente placute.

[pelicanul]

@ghrt
Inedit.De ce inca doi?Ce calitati ar trebui sa aibe ceilalti doi(in materie de stiinta a marinariei)?Cand vezi turul Marii Negre,in ce luna a anului?Cat ar dura?Cam care ar fi traseul?
   Scuze pentru atatea intrebari,nu e obligatoriu de raspuns,am reactionat din prima,cu mult entuziasm.

Daca nu vrei sa mergi singur, ai nevoie de inca (cel putin) doi, pentru a face un echipaj de trei. S-a observat ca cele mai mari probleme apar in echipajele de doi.
Pentru bibliografie consultati "Trei intr-o barca" de Jerome K Jerome.

[Vali]

Vizavi de turul Marii Negre: imi pare rau ca nu mai am acces, dar intr-o revista Katera i Iahti din anii 80 am citit (imediat dupa revolutie) despre un tip care a facut turul Marii Negre cu un ........windsurf, daca va vine sa credeti.

Omul a mers costier, din port in port si doar pe vreme prielnica, dar nu mai stiu daca a avut pe cineva ca asistenta pe uscat sau nu (probabil ca da). Nici nu mai stiu ce natie era, dar stiu ca atunci m-am gandit "daca s-a putut cu o placa, cu o barca mica ar fi cu adevarat super misto - si ceva confort in plus, si adapost, si relaxare, raportat la un windsurf". E adevarat totusi ca windsurful i-a asigurat o viteza care l-a ferit de schimbari bruste de vreme.

[ghrt]

Dacă e să fie comedie, da, aş lua şi un câine
Un echipaj de trei asigură câteva lucruri, în primul rând siguranţă, apoi o anumită diversitate. A trăi într-un spaţiu mic este cel puţin solicitant. Adaugă oboseală şi eventual pericol şi iese un amestec cu potenţial neplăcut. Ori, eu vreau să fie plăcut.

Apoi, pe barca mea cam asta e limita de confort: 3 paturi separate, 3 persoane.

Eu sunt disponibil numai când e cald, respectiv iulie-august. Anul ăsta voi încerca Odessa şi eventual delta Harkov-ului. Ar mai merge Mangalia - Eregli - Inebolu sau Sinop şi retur. Apoi devine complicat, dar mizând că ruşii vor fi mai prietenoşi cu străinii în perioada campionatului de fotbal ar merge restul coastei de est, adică mers la Sinop şi apoi mers cât mai mult spre Crimeea. În Crimeea intervin problemele legale şi grănicereşti. Ideal ar fi de traversat Sevastopol - România dar din Crimeea se iese legal doar prin Kerch. Rămâne totuşi de cercetat.

Curentul merge în sens invers acelor de ceasornic. Vânturile dominante sunt nordul, care vine dinspre Odessa şi apoi se scurge majoritar peste Bosfor spre Egee, şi minoritar de-a lungul munţilor de pe malul sudic spre ţărmul estic. Linia de demarcaţie între cei doi curenţi ar fi cam Sevastopol - Sinop. Apoi mai este un curent dominant, pe la sudul Crimeii, de la vest la est, spre Norovosiisk şi Soci.

Vali, interesantă povestea. Cu windsurf modificat s-a traversat oceanul Indian, deci se poate iar pe Marea Neagră s-a fugit din RO în TR. Nu mă tentează chiar atât de aventuros, vreau ceva sailing pe 6 max. 7 Bf în limita timpului disponibil.
Recent a fost făcut un tur al MN cu autobuzul de către Sabina Fati. Istoria ei este interesantă şi mi-a deschis ochii că de fapt se poate (eu mă resemnasem după problemele din Ukraina). Oricum o tură Mangalia - Eregli - Sinop - Mangalia este perfect realizabilă pe vântul dominant de nord cam în 2 săptămâni. Rebekah urcă ok în vânt la 50*.