Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI

[IceC]

Super! Vara asta daca nu reusesc sa-mi cumpar barca sigur inchiriez una si o sa vad daca si ea o sa fie la fel de entuziasmata. Pana atunci, din vara a inceput cursurile de yachting si momentan deabia asteapta sa vina primavara...

[bluewave]

si acum sa va prezint ceva , cu gust ...

[pelicanul]

Razvan i-a trimis penultima poza lui Andrei (varu' nr.2), in direct de la fatza locului, pe Whatsapp... Andrei era la Bucuresti si murea de ciuda ca n-a putut merge in Grecia. Replica a fost de milioane: "Aoleu ce mici uriti au grecii! Lasati bai prostiile si veniti la Cocosatu' !" 

PS O poza cu borcanu' de Nutella nu ai? 

[bluewave]

nu a avut timp "pozarul" sa-i aibe in obiectiv , ca a si disparut ....

[Dbr]

Cat fum am inghitit împreună cu Vali si Costica la gratarul ala ca nu mi-a mai trebuit gratar vreo doua luni dupa aia
Ce tare a fost Pelicanul când a intrebat- o pe nevasta - mea care avea o mare punga cu tot felul de condimente...,, Cum nu ai oregano"? Mai lipsea sa punem si Hibiscus pe creveti!

[Haiduc]

Bai fratilor nu aveti treaba....am murdarit tastatura vizionand pozele alea, nu stiti cat m-am chinuit sa nu intru in monitor mai mai sa fac si o mamaliga👍👍👍

[bluewave]

mamaliga cu "garidos" ...nu prea , dar berea a curs in valuri ...

[Dbr]

Comentariile de moment si atmosfera in sine era foarte relaxanta.
Existau multe momente in care ceea ce se discuta devenea automat ceva hazliu. Spre exemplu, stand intr-una din seri , noi grataragii sefi in jurul gratarului , facand vant de zor in mangalul grecesc tocmai cumparat de la supermarket si care se incapatana sa se aprinda, auzim un comentariu al unuia din noi:
,, Bah da la grecii astia pana si mangalul se aprinde mai greu''!
Bineinteles ca hohotele de ras au fost pe masura...

[Razvan Evergreen]

Ieri ziceam: '' La anu imi duc barca in Grecia''
Azi spun: '' Anul asta imi duc barca in Grecia''
Deci, ANUL ASTA NE VEDEM IN EGEE!!!

[Florio]

Ieri ziceam: '' La anu imi duc barca in Grecia''
Azi spun: '' Anul asta imi duc barca in Grecia''
Deci, ANUL ASTA NE VEDEM IN EGEE!!!

He he he, paracalo, voinice! Va cam atrage Meltemi, ai ?
Anul asta se face o flotila romaneasca de mai mare dragul

[Florio]

Apostrofat de colegul Bustanson, mi-am reamintit că am lăsat călătoria neterminată... și în curând încep alta  .
Iaca o pun pe repede înainte, cu locurile de vizitat, cele de evitat și întâmplările prin care a trecut Nemo în Egeea de mai.

[Florio]

XI.   Oricum portulețul din Ammouliani era neîncăpător. Chiar dacă vaporul turistic nu acostase peste noi, locul acela era totuși destinat unui alt colos care avea să sosească mai târziu. Frumusețea insulei și vecinătatea muntelui Athos, fac din acel loc o atracție turistică de al cărei aflux major am scăpat doar datorită perioadei.
-Fetelor, eu si Cosmin plecăm la supermarket, să cumpărăm benzină! (fraza asta o spun mereu ca pe un banc, și mă amuză de fiecare dată)
Numai că acum cunoșteam deja topografia locului și n-am mai luat-o peste deal. Ocolind portul prin dreapta, se ajungea destul de facil într-o zonă cu o pescărie-cherhana pe un drum prăfuit și de acolo direct în supermarketul dosit în  partea locuită.
Înăuntru, nici țipenie. O mătușică micuță se plictisea ținând loc de casieră, proprietară, femeie de curățenie și probabil bodyguard, la nevoie.
Ca să fiu sigur că înțelege ce vreau, insist pe diferența gas-diesel. Eu vreau "gas".
-Yes, yes, zice ea, astea fiind probabil singurele cuvinte învățate în engleză. 1,3 euro. Și mă întreabă sugestiv, într-o engleză vorbită impecabil, din sprâncene și mâini:
-Cât să fie, șefu ?
- Twenty liters, please.
-Cât?
-Douăzeci, zic în română. Si ridic palmele dând flash-uri din degetele rășchirate: zece, douăzeci.
-Perimenete! îmi îmbogățește grecoaica vocabularul elen, care până acum conținea doar "paracalo" si "efharisto".
Ok, aștept.
Dispare un minut, după care vine cu întăriri. Un grec de vreo 35 de ani, bărbos și afacerist. Ca orice grec.
-20 liters diesel?
-No, 20 liters gas! 1,3 euros per liter, look the money: 26 euros.
-Aaa, gas is more expensive.
Hehehe... de ce nu mă miră ?
-How much?
-2,1 euros
-Ok, că n-o fi foc. . Plătesc, primesc bon.
Îl urmez conspirativ, ieșim din magazin și ne oprim în ușa unei magazii, unde intră singur, cotrobăie, dărâmă diverse și apare cu o pâlnie și-un bidon mare, umplut doar vreo 80% .
Eu: Câți litri sunt aici?
-Douăzeci, îmi zice grecul, așa, într-o doară.
Mă jur că m-a bufnit râsul . Ori la bal, ori la spital. Mi-a venit sa spun ca Vlahopol din grupul Divertis: "Ciocane! Toarnă băăăi !"
Iac-așa s-a facut transbordarea a aproximativ "dooj dă litri" de produs petrolier de origine nedeterminată, cu miros de benzină și prețul ca de Monaco.

Episodul acesta interesant mi-a arătat încă o dată că dacă sunt un tip deschis, mai sunt și norocos. Dar să nu anticipăm, că stric povestirea.
Odată ajunși la barcă, am pregătit-o de plecare fără nici un regret, timpul petrecut se dilatase foarte mult,  părea că suntem acolo de multă vreme. Am alunecat din nou peste bazinul portuar ca peste un hău cristalin de parcă pluteam în aer, iar după o milă de urmărit coasta, am putut trage la cheiul de beton din fața restaurantului lui Janis ( pe care după puțină cercetare l-am descoperit a fi "Tzanis" ) .  Acolo altă priveliște și altă socoteală, căci protectia timidă a micului chei, ne dădea senzația înnoptării în mare liberă. 
Alături de noi se legănau doua bărci pescărești, lăsând loc cât să intrăm la fix, cu o protecție minusculă față de stâncile existente și apa mică.
Pentru amatori, grijă mare la pescajul peste 1m. Totodată e bine de știut că frumusețea aia de loc este cam neprotejată la vânt de sud, iar sud-estul intră de-a dreptul.
Oricum, prognozele arătau bine, lucru care ne-a dat răspândirea prin localitate, atrași de răcoarea serii și inflorescențele de insulă tropicală.
Pe hartă nu se citește relieful jucat al localității. El însă dă un profil aparte micuței așezări, cu case modeste dar foarte expresive, legate frumos de natura stâncii pe care au crescut. Foarte interesant este si aspectul îngrijit, întreținut, a orice este bun public. Cele câteva rondouri de flori, altarele presărate ici-colo, piațeta din fața bazilicii, străduțele pietruite. Oameni puțini, dar harnici și atenți cu aspectul. Jos pălăria! Să mai zică lumea că grecii-s leneși!
Mica plajă din sudul urbei, e pe malul unui golfuleț ferit de un promontoriu înalt. Am testat-o doar pentru o bălăceală care să ostoiască arșița amiezii, fără prea mult entuziasm. Nisipul este mai mult pietricele.
Ca un plan "B" pentru cheiaj, aveam în vedere portul pescăresc din sudul acestei plaje, un port bine protejat, peste al cărui dig văzusem la sosire, nave mari, de larg. Portul e notat pe harta cu "Glastri" și arată a avea inclusiv o rampă de lansare.
Am petrecut o seară feerică si adolescentină, aproape ca în cântecul lui Chirilă: "Libertate frate, poate facultate/ Și viață de noapteee" . Am cunoscut personal pe toată lumea de la micile magazine, ba ne-am împrietenit cu o doamnă ce avea un astfel de mini-market, româncă de origine. Foarte entuziasmată de călătoria noastră de familie, cu micul velier.
Noaptea, taverna lui Tzakis era bine populată, nici nu știu de unde, căci localitatea nu părea să adune atâția oameni. Și târziu, în răcoarea nopții de mai, am adormit cu  părere de rău, exact ca în copilărie când voiam să mai stau "măcar puțin ".
XII.   
   O nouă dimineață s-a anunțat cu briză faină, numai bună de navigat. Aveam de mers către țărmul vestic al peninsulei Athos, în zona vizitabilă, adică orășelul-port Ouranopoli. După care voiam să ajungem în micul arhipelag Drenia, unde să înnoptăm la ancoră.
Aprovizionarea o făcusem în ziua precedentă, așa că am încărcat rezerva de apă a bărcii de la  furtunul unei căsuțe apropiate, prin bunăvoința unor bătrânei pe care abia îi zăreai în cerdac de atătea flori, și-am pus prova către vântul de sud.
   Deși aveam în plan Ouranopoli, echipajul a decis că am servit destulă așezare umană. E timpul pentru mai multă natură. Bun, atunci mergem puțin  mai către nord, spre campingul Ouranopoli, luăm masa de prânz stând la ancoră și-apoi om vedea.
   Iaca, diferență mare între ce se vede pe hartă și ce se simte pe mare. Harta arată niște plaje frumoase, nisipoase, iar la fața locului fundul marin e stâncos și neprimitor.
Păi dacă nu ne primește, noi nu insistăm. Am ancorat în siguranță la apă ceva mai mare, fiind atent la văntul din ce în ce mai tare, să nu ne rotească spre stâncile care se apropiau de suprafață. Apoi ne-am văzut de ale noastre, eu având mereu sentimentul că pământul sfânt nu prea ne vrea. Acum, e de înțeles, nici eu nu sunt vreun evlavios . Și ce să mai caut aici la stânci, când pe 45 de grade dinaintea traversului, vântul mă poate duce la arhipelagul acela mirific, pe care pusesem ochii demult?
Foarte atent, am ieșit  din capcana stâncoasă cu ajutorul lui Cosmin care strângea ancora, trăgând barca cu prova în vânt. Tot el m-a ajutat și să ridic randa, nu că n-aș putea singur, ci pentru că suntem un echipaj unde fiecare are un rost și pentru că astfel totul se face mult mai rapid. Interesant e că în cele doar două mile și jumătate, ar fi trebuit să reduc velele, fiindcă vântul deja se întărise binișor!
La arhipelag traficul era destul de aglomerat. Din sud-est venea un feribot, din sud incă un vaporaș de călători, prin sud-est intre insule intra iarăși un vaporaș, un yacht de vreo 50 picioare manevra în fața noastră, încă două bărci motorizate treceau, eheei.... aveam la ce să mă gândesc apreciind unde și cum să fac voltele de intrare în zona de ancoraj.
   La bord, veselie! Eu și Maria cântam strămoșește "Bade, pălărie nouă", Tania gătea masa de prânz, Cosmin era de strajă pe prova, cu ochii la ce ascundeau apele în vederea acostării.
Video:     https://youtu.be/EB5QTY34rhY

După o voltă scurtă, am strâns velele rapid, parcurgând apoi spațiul protejat dintre insule, să ne găsim locul ideal. Greu de ales, totul era ideal acolo. Am  lăsat ancora în dreptul unei plaje fantastice, pe insulița Artemis, cea mai "întrupată" din arhipelag. Apa cristal, dar adâncă, în chiar vecinătatea țărmului. Pescajul nostru mic a înlesnit coborârea direct, fără dinghy, totuși am lăsat ulterior la apă și micuța barcă gonflabilă.
Oooo, aici chiar merită să ne petrecem timpul! Înconjurați de insulițe, cu apa turcoaz oprindu-se în plaje largi... Nu mai lipsesc decât palmierii Pacificului .

[DoiNomazi]

Excelenta povestirea si foarte imbietoare imaginile!... La mai mare!

[Florio]

Excelenta povestirea si foarte imbietoare imaginile!... La mai mare!

Ei, povestirea e pe repede-înainte, cât timp mi-a lăsat dimineața asta, dar revederea imaginilor mi-au facut o mare bucurie și mie .
Urării de "la mai mare" o să-i dau curs foarte, foarte curând. De data asta pregătirile or să insemne ceva mai mult de câteva ore.
O să fac asigurarea bărcii (am găsit în limita a 108 euro pe tot anul), va fi nevoie si de DEKPA, fiindcă pe traseu ating insule bine conturate în administrație (Skopelos, Skiathos, Alonissos).
În plus de asta chiar trebuie să revizuiesc unele chestiuni vitale pe barcă, fiindcă am propus un traseu lung, cu distanțe mari de parcurs intre unele puncte, care depășesc mult indicațiile fabricantului bărcii.

[DoiNomazi]

Ei, povestirea e pe repede-înainte, cât timp mi-a lăsat dimineața asta, dar revederea imaginilor mi-au facut o mare bucurie și mie .
Urării de "la mai mare" o să-i dau curs foarte, foarte curând. De data asta pregătirile or să insemne ceva mai mult de câteva ore.
O să fac asigurarea bărcii (am găsit în limita a 108 euro pe tot anul), va fi nevoie si de DEKPA, fiindcă pe traseu ating insule bine conturate în administrație (Skopelos, Skiathos, Alonissos).
În plus de asta chiar trebuie să revizuiesc unele chestiuni vitale pe barcă, fiindcă am propus un traseu lung, cu distanțe mari de parcurs intre unele puncte, care depășesc mult indicațiile fabricantului bărcii.

La felul cum abordezi noua iesire si bazat pe modul cum ati derulat iesirile anterioare, sunt convins ca va veti intoarce cu bine, imbogatiti de experiente si imagini cel putzin la fel de frumoase...