Nu faceti ca mine :)

[rishikin30]

Sincer nu-mi mai aminteam atatea detalii. Stiu doar ca:
era zi de alegeri, crapau pietrele de frig, am scapat o saula in apa si am scos-o batz rigid literalmente, stiu ca m-ai enervat ca n-ai vrut sa iesim din senal unde era curent mare si mergem le malul celalalt unde eram mai la adapost si era si contracurent, stiu ca atunci cand am facut pipi la mal aveam un buton de lift in loc de cuc (asta chiar m-a minunat), si bineinteles, n-am cum sa uit scatoalca dupa ceafa pe care ti-a tras-o ghiul. Si mai retin ca m-am dus s-o iau dupa 2 zile cu Costel care statea la prova sa vada sloiurile care erau f. mari si sa ma ghideze printre ele. Si mai stiu ca a fost greu sa urc pe Siret cu vele pt ca-i ingust si vantul era mascat de niste barje si bine ca am urcat, ca a 2-a zi a inghetat bocna.  Si iar mai stiu ca era urgent s-o ducel la Siret si s-o scoatem pe mal pt ca ar fi spart-o sloiurile pe Dunare. Si mai stiu ca Velicu era cam bagabont si ca mi-a fost spart chesonul de la ponton in care aveam velele de la yola si in primavara am auzit ca cutitarii aia de alde Cozonac aveau velele puse pe coliba la vale unde aveau ei toana. Atat. Dar cel mai important e ca atunci aveam doar vise, nu aveam facturi, responsabilitati, greutati, Emil Boc, si pietre la rinichi. Si ca era frumos.

[Mihaif99]

Nu faceti ca ei:

Seven Person Speed Boat CRASH

[solpet]

Nu faceti ca ei

Simpatic omul  - crispat la inceput de la pupa.
Dupa ce isi revine un pic,
cu pantalonii dati pe vine
se foloseste de linistea opririi involuntare pentru a trage o voma sanatoasa :-)

Norocul Superskipperului ca barca nu s-a rasturnat.

Ar fi ucis poate toata "incarcatura" de pasageri tembeli, ahtiati de un "free-ride" cu un iresponsabil pueril.

Sa nu ne miram, de ce cresc an  de an primele de asigurari (si) la barci...

[Vali]

Ca sa fie tacamul complet, am facut si o boacana, dar am s-o povestesc dupa ce o rezolv, la topicul "nu faceti ca mine" .

In incercarea de a transforma o boacana intr-o povestire sper interesanta si cu invataminte, va relatez in continuare ce am patit la inceputul lui iunie. Inca o data, nu faceti prostiile pe care le fac eu, lasati-ma doar pe mine sa fiu prostu' satului .

Dupa cum am mai povestit, la inceputul lui iunie am facut o tura scurta, dar foarte reusita in zona Milei 23, impreuna cu Nicolai si fostul meu coleg de la Nave Ovidiu (am povestit sumar pe topicul despre intruniri).

Totul a decurs excelent pana in momentul cand incet-incet jetul de apa de la martorul racirii motorului s-a subtiat pana la dimensiunea unei suvite anemice, dupa care a disparut complet. Va dati seama cam ce stres a dat peste noi in acel moment.

Se cuvine sa spun ceva si despre motor, anume un Mariner de 15 CP / 2T cu cap Yamaha, unul din cele mai bune motoare care mi-au cazut vreodata pe mana. Am facut anul trecut si anul asta cateva ture lungi, plus multe ture scurte, local sau la Topalu, totul in deplina siguranta. In sensul ca motorul nu a avut niciodata nici cel mai mic suspin, doar o singura data s-a oprit cand eram in octombrie trecut cu Nicolai intre Mila si Tulcea, din cauza ca nu fixasem bine mufa de benzina.

Fiind fan al motoarelor in 2T cand e vorba de glisare, am prins in timp mare drag de acest motoras mic, dar vanjos si mai ales sanatos. Multi dintre voi stiti cat de greu gasesti un motor de care sa fii pe deplin multumit, din toate punctele de vedere: fiabilitate, robustete, simplitate, greutate mica, repriza buna, tractiune optima indiferent de incarcatura, consum ideal raportat la dinamica etc.

Drept pentru care in momentul cand am vazut ca nu mai avem racire, nu mi-a venit deloc bine, si ma gandeam deja ca excursia e ratata. Cu atat mai mult cu cat nu aveam la mine nici impeller, nici scule de demontat cizma etc.

Asa ca am facut in cateva ore drumul dintre 3 Iezere si tabara unde stateam, cu pauze dese pentru racit motorul. M-am gandit ca macar sa ajungem intr-un loc sigur cata vreme motorul merge, nu sa ne apucam sa-l surubarim in mijlocul baltii, si sa mai ramanem si amanet pe acolo.

Asa ca am ajuns noi la cuibar, am dat motorul jos de pe barca, si m-am apucat sa-l depanez. Ca sa stiu sigur daca e vorba de impeller sau e alta problema, am inceput sa scot din furtunele de apa, constatand cu mare usurare ca aveam apa de racire din belsug, dar undeva era un traseu infundat. Am inceput sa curat furtunele bucata cu bucata, descoperind si ce anume infunda racirea. In final am reconstruit tot ansamblul de furtune, si am facut proba la motor, constatand ca avem un jet de mascul feroce la martorul racirii.

Pe de o parte ne parea rau ca din cauza problemei povestite nu mai ajunsesem la Sulina, unde ar fi trebuit sa ne gasim cu Gabitzu, dar pe de alta parte ne gandeam ca tot raul e spre bine, fiindca tocmai ne spusese Adrian Zuz ca nu gasesti nici un loc unde sa-ti lasi barca la Sulina.

Asa ca am avut parte duminica 4 iunie de cea mai misto seara pe ape de anul asta pana acum, fiind ca in poveste 3 intr-o barca, eu plimbandu-i pe cei 2 prieteni la lopeti si alintandu-i "porumbeilor" , in timp ce ei dadeau la undita pe canalul Stipoc. Atmosfera de vis, tantari zero, povesti si veselie la maxim ca la final de mini-vacanta extrem de reusita. Nu exista satisfactie mai mare decat sa te bucuri de bucuria celor de langa tine.

Asa ca dupa un somn odihnitor la cort in mijlocul naturii, luni dimineata ne-am pregatit bagajele, am pus motorul la locul lui si am plecat cat am putut de devreme. Asta ca sa nu ne nimerim in mijlocul cavalcadei de barci viteziste, care urmau sa invadeze zona odata ce se trezeau turistii care urmau sa se repatrieze pe continent. Am pastrat insa viteza de deplasament cat am defilat prin fata satului, ca sa mancam in liniste si sa ne bucuram de aburii diminetii care invaluiau peisajul, in mijlocul invaziei de musculite efemeride - Rusaliile.

Cand am intrat pe Sontea, eram deja pregatiti sa glisam, dar tocmai ne ajunsesera din urma 3 baieti cu un Motocraft de aluminiu de 4 metri si ceva, cu un motor de 20 de cai in 4 timpi. Asa ca i-am lasat pe baieti sa treaca inainte, am accelerat si am constatat ca mergeam cu aceeasi viteza cu ei, pastrand aceeasi distanta fata de barca lor.

Eram foarte multumit ca barcuta noastra tinea pasul cu cea din aluminiu cu 20 de cai, mai ales ca barca lor statea destul de sus fata de linia de plutire, deci nu era incarcata tare. Discutam cu Ovidiu, care e arhitect naval, si faceam comparatii despre asieta, turatie, pas la elice etc.

Drumul pe ape era superb, dimineata senina anunta o zi excelenta de iunie, intr-un cuvant totul era ca desprins dintr-o poveste. Si bineinteles ca intotdeauna cand totul e prea frumos ca sa fie adevarat, imediat ce am depasit intrarea in Olguta, un soc puternic ne-a facut sa zburam toti 3 prin barca spre prova.

Mie mi-a zburat manerul motorului din mana, si pana sa ma dezmeticesc, mi-am vazut motorul mult-iubit cum sare de pe oglinda si se duce bolovan pe fundul canalului, din cauza ca in graba mea de a pleca cat mai repede spre Tulcea, uitasem ca un carnat ce sunt sa-l asigur, legandu-l la ochet...

Va urma

[teo pes]

,, uitasem ca un carnat ce sunt sa-l asigur, legandu-l la ochet...,, ma inscriu si eu cu un evinrude !!!

[Florio]

Drumul pe ape era superb, dimineata senina anunta o zi excelenta de iunie, intr-un cuvant totul era ca desprins dintr-o poveste. Si bineinteles ca intotdeauna cand totul e prea frumos ca sa fie adevarat, imediat ce am depasit intrarea in Olguta, un soc puternic ne-a facut sa zburam toti 3 prin barca spre prova.

Mie mi-a zburat manerul motorului din mana, si pana sa ma dezmeticesc, mi-am vazut motorul mult-iubit cum sare de pe oglinda si se duce bolovan pe fundul canalului, din cauza ca in graba mea de a pleca cat mai repede spre Tulcea, uitasem ca un carnat ce sunt sa-l asigur, legandu-l la ochet...

Va urma

Abia aștept să aud urmarea. Nu setul de invective adresate raiului sau iadului, ci modul în care rezolvă un barcagiu lipsa propulsiei, eventual recuperarea rătăcitului de sub ape

[miccoli86]

Vali,eu zic sa vorbim cu baietii si sa mergem peste el,sa-i aratam  cine suntem,de alta data sa nu mai faca asta daca ai nevoie de ajutor voi raspunde prezent indiferent de zi!

[Vali]

Dupa cateva secunde de consternare, am trecut la actiune: am pus imediat lopetile si ne-am miscat in zona unde se scufundase "rebelul" care nu mai voise pe barca. Ma gandeam sa sar in apa, sa ma scufund si sa incep sa-l caut pe fund, dar nu aveam nici cea mai mica idee de adancimea apei etc.

In  plus, curentul era foarte puternic, venea apa tulbure tare de pe canalul 22, asa ca ar fi fost periculoasa o scufundare in necunoscut, indiferent cat de bun inotator as fi fost. Iar faptul ca lovisem asa violent ceva complet invizibil ma facea sa presupun ca era vorba de vreo cioata sub suprafata apei, si nu de vreun bustean care sa pluteasca intre ape.

Ne-am linistit relativ repede, gandindu-ne ca oricum motorul nu mai are unde sa fuga de pe fundul apei. L-am sunat pe prietenul Vali Trofimov din Mila, la care mancam de fiecare data cand mergem acolo, si i-am povestit situatia si zona. La care Vali ne-a spus ca zona aia e plina de cioate, care nu se vad decat la ape scazute, si doar printr-un miracol am mai putea sa recuperam motorul, avand in vedere cioatele si adancimea de vreo 6-7 metri a apei.

Cu toate ca memorasem foarte bine zona unde se scufundase motorul, am insemnat locul cu un PET legat intr-o salcie, si am pornit la lopeti spre Mila 23, cu gandul sa cautam ajutor. Din pacate, dupa multe cautari si incercari, mi-am dat seama ca Mila 23 era ultimul loc unde as fi putut gasi vreodata ajutor in recuperarea motorului.

Asa ca i-am pus repede pe Nicolai si Ovidiu in salupa la Pictoru, care tocmai pleca la Tulcea, si eu a ramas sa ma descurc cum pot cu lasatul barcii, lopetilor, rezervorului, canistrei etc la Mila. Din fericire, am gasit ajutor tot la Vali Trofimov, care mi-a spus ca pot lasa oricat barca si celelalte bagaje la el, ca nu-l deranjeaza, si sa-mi rezolv eu intai problema cu motorul, daca mai era ceva de rezolvat vreodata.

Asa ca m-am urcat destul de catranit in Buster-ul lui Adrian Zuz si am pornit spre Tulcea, gandindu-ma cum sa fac sa recuperez motorul. Nu-mi era de valoarea lui de piata, care ar fi fost oricum nesemnificativa, ci de valoarea de intrebuintare, fiind dupa cum spuneam motorul cu care m-am inteles cel mai bine in ultimii cativa ani.

Am ajuns la Galati si am inceput sa contactez pe cine cunosteam si care ar fi putut sa intervina. Am vorbit cu colegul ghrt, care e scafandru, si mi-a spus care sunt problemele (destul de complexe) la asemenea operatiuni. A ramas sa lasam scufundarea cu scafandru ca ultima solutie.

Pana la urma am discutat cu prietenul Valerica Ochi Caprui, despre care stiam ca scoate fier de pe fundul Dunarii, si el mi-a propus sa mergem la Mila, sa batem cu sonarul si sa tragem la urlitze. Aceste urlitze sunt niste ancore mici din fier-beton sudat pe o teava, folosite la agatat fieroaice sau alte chesti scufundate.

Din toti baietii cu sonare pe care i-am contactat, cel mai bine s-a potrivit Gabitzu, si a ramas sa ne intalnim la Mila sa facem operatiunea "cautarea si recuperarea monstrului din Loch Ness" . Totusi, din cauza de vreme nefavorabila si nepotriviri de program, intalnirea programata s-a tot amanat de mai multe ori, dar intr-un sfarsit ne-am potrivit programul pentru data de luni 24 iulie, adica acum 4 zile.

Asa ca am pornit luni dimineata din Galati, eu cu Valerica, urmand sa-l intalnim pe Gabitzu la Tulcea. Cu o zi inainte fusesem la Visina si luasem de la Catalin- Moshu un Evinrude de 20 in 2T, pe care i-l cumparasem cu vreo 2 saptamani inainte din Chitila. Cu acest Evinrude urma sa ne intoarcem la Tulcea cu barca, indiferent daca gaseam sau nu Marinerul scufundat.

Am ajuns la Tulcea, am fost cu Gabitzu si am carat la vaporul de Sulina niste materiale de constructii, dupa care am urcat toate bagajele in masina si am plecat la Mahmudia, unde Gabi tine barca. Am pus bagajele in barca, am lasat-o la apa, si am pornit pe Canalul Mahmudia (cel nou) pana in Litcov, am parcurs tot Litcovul pana la Canalul Ceamurlia, si de acolo prin Crisan-Caraorman direct in Bratul Sulina la Crisan.

Gabi facuse niste cumparaturi in Mahmudia pentru un prieten care era in balta, in zona Intinsura, care am avut surpriza sa constatam ca e chiar colegul nostru Marius Tiganus, aflat acolo cu cabinata, impreuna cu familia. Cand a vazut Marius Evinrude-ul din barca s-a bucurat "gata, l-ati gasit ?", la care noi i-am raspuns ca abia acum mergem la Mila sa ne apucam de treaba la cautat "monstrul". Marius ne-a cinstit, dar noi fiind pe fuga nu am prea putut sa stam, dar am promis ca data viitoare ne veselim la tot potentialul cand ne gasim in balta.

Am ajuns la Mila sa recuperam barca, ne-am intalnit cu Vali Trofimov si i-am lasat o sticla de whisky, desi omul ne-a  spus ca nu vrea nimic. I-am spus lui Vali: "ureaza-mi noroc, ca daca gasesc motorul am sa vin cat pot de mult la Mila 23, dar daca nu-l gasesc, nu mai vin niciodata!" La care Vali Trofimov mi-a spus "daca esti baiat bun si te iubeste Doamne-Doamne sigur il gasesti".

Asa ca am ajuns noi la locul faptei, constatand odata cu apele scazute ca pe locul respectiv era o adevarata padure de cioate! M-am gandit ca doar printr-o minune nu m-as fi lovit cu barca si motorul de cioatele alea sinistre, care minune nu s-a intamplat, si am nimerit de Rusalii fix in ele. Imaginati-va la 10-12 metri de malul stang al canalului o amestecatura de crengi noduroase, iesite din apa in toate directiile, nesemnalizate in vreun fel, si ganditi-va cum s-ar fi putut evita un impact ca al nostru cand cioatele erau acoperite de ape.

Gabi a inceput sa bata la sonar, care sonar cu toata rezolutia lui nu prea avea cum sa ne arate nimic folositor, din cauza incalcelii de craci si buturugi prezente peste tot. Valerica in timpul asta dadea cu urlitza mica, scotand cu cateva ocazii niste craci noduroase si grele, fiind tot timpul cu sufletul la gura ca poate e motorul.

Am mai dat noi destula vreme si la sonar, si la urlitze, incepand incet-incet sa ne pierdem speranta ca mai gasim ceva. La un moment dat Gabi ne-a spus ca trebuie sa fuga sa prinda vaporul la Sulina, ca sa descarce acolo materialele incarcate dimineata. I-am multumit din nou lui Gabi si ne-am luat la revedere, urmand sa dam in continuare cat ne mai permite timpul, poate-poate avem noroc.

Am mai scos cu Valerica niste crengi noduroase de pe fundul canalului, incepand sa ne pierdem de tot entuziasmul, mai ales ca eram deja si destul de obositi. La un moment dat Valerica spune "bai, ma tot arunca in sus ceva in zona asta, dar nu reusesc sa-l agat". La care eu ii spun "arunca ancora aia mare".

Baga Valerica ancora mare si incepem din nou sa tragem din greu, ca in atatea randuri cand scosesem craci si cioate. De fiecare data, cu cat ajungea mai spre suprafata creanga, cu atat se tragea mai greu. La fel si acum. In momentul cand n-am mai putut sa tragem, am facut o volta la strapazan, si am abandonat trasul cracii in sus, fiind complet sleiti.

Eu am mai incercat sa trag din aproape in aproape, dar fara nici o sansa. In timpul asta Valerica isi tragea sufletul, adunandu-si ultimele puteri. La un moment dat zice Valerica "bai, la cat de greu iese, precis e iar vreo craca groasa. Mai bine ii dam drumul si plecam, ca nu cred ca o sa gasim ceva, ne-a spus si Trofimov ca n-avem sanse". Sincer, si eu gandeam cam la fel, fiind dezamagit la maxim si epuizat complet fizic si psihic.

Am zis totusi sa tragem si ultima craca agatata in ancora (macar sa recuperam ancora), dupa care sa ne luam talpasita spre Tulcea cu coada intre picioare. Ne-am apucat amandoi si am inceput sa tragem foarte din greu, barca s-a lasat in apa pana la copastie, iar ancora nu mai venea deloc.

Am facut un ultim efort, si deodata s-a auzit un troznet, barca s-a ridicat, cu tot cu noi cu funia ancorei in mana, si la suprafata apei a aparut o parte a unei chestii pline de namol, pe care se distingea scrisul "Mariner" ! La care Valerica spune "uite-l futu-i masa-n cur, gata, al nostru e!"

Momentul ala ne-a readus parca toate energiile la suprafata. Banditul de motor fusese din prima agatat de ancora, dar agatase cu el si o gogeamitea cioata, care pana la urma a cedat si i-a dat drumul. Am legat deci o saula prin manerul motorului, dupa care l-am ridicat in barca, ultima chestie pe care am mai avut putere s-o facem fiind o poza, posibil unica asemenea ocazie in viata.

Va urma

[iulian_cioclin]

          Vali, un sonar pe barca este extrem de folositor, nu trebuie sa fi neaparat pescar. Vezi adancimea apei in permanenta si eventualele pericole de sub apa. Daca vedeai pe sonar 1-2 cioate iti dadeai seama imediat de pericolul de sub apa si abordai altfel zona respectiva. Dar totul e bine cand se termina cu bine.... 

[Vali]

Cand mergi in glisare aproape pe mijlocul canalului, exact in urma altei barci care trece cu cateva secunde inainte exact pe unde treci si tu, ultima chestie la care te astepti e sa dai cu barca in ceva. Probabil baietii cu Motocraftul au fost norocosi la maxim de nu au lovit, dar oricum nu cred ca la viteza aia sonarul ar fi ajutat cu ceva, mai ales ca eram destul de departe de mal, unde teoretic e adancime suficienta si nu-s cioate.

Greseala mea a fost neasigurarea motorului. Orice sonar din lume as fi avut, nu m-ar fi ajutat in acel moment.

[Alex1958]

Deci motorul a stat in apa mai bine de o luna jumate!
Sunt curios daca l-ati mai facut sau daca il veti mai face sa mearga....
Intr-adevar bafta mare sa-l gasiti!
Astept continuarea cu nerabdare!

[radu andritoiu]

ttrebuie demontat imediat
sa nu inceapa sa rugineasca

[Florio]

.................................
La care Vali Trofimov mi-a spus "daca esti baiat bun si te iubeste Doamne-Doamne sigur il gasesti".

................................................
Am facut un ultim efort, si deodata s-a auzit un troznet, barca s-a ridicat, cu tot cu noi cu funia ancorei in mana, si la suprafata apei a aparut o parte a unei chestii pline de namol, pe care se distingea scrisul "Mariner" ! La care Valerica spune "uite-l futu-i masa-n cur, gata, al nostru e!"

.........................................

Un noroc și o confirmare totodată
Norocul din ultimul paragraf, aduce confirmarea primei fraze

[Vali]

Dupa ce ne-am vazut cu motorul in barca, dintr-o data ne-am linistit. Chiar daca era destul de tarziu, si se auzeau niste bubuituri infundate de tunete, care prevesteau ploaie nervoasa.

Ii spun lui Valerica "de-acu' poa' sa ninga, poa' sa ploua, ma doare direct la oua, am motor". La care Valerica imi spune "kwaie, ai avut bulan in plm, da' si Doamne-Doamne a avut grija de tine, ca ai fost baiat bun cu atata lume". La care eu i-am raspuns "cre'ca Doamne-Doamne a vrut mai mult sa ma invete sa nu mai uit vreodata motorul dezlegat de barca ".

Ne-am apucat de dat jos capacul la motor, moment in care toata barca s-a umplut de un namol lichid, de patinam ca orbetii prin barca. Am tras la mal, am luat motorul si i-am facut o baie sanatoasa, de am dat jos cat de mult namol am putut. Am scos bujiile, constatand ca intr-un cilindru era apa, posibil intrata prin vreo fereastra ramasa deschisa. Am scurs cat am putut din apa aia, si am bagat benzina in ambii cilindri, sa fie cat de cat protejat pana ma apucam de el.

Am spalat barca, am incarcat tot ce mai era de luat, dupa care viteza spre Dunare si apoi spre Tulcea. Pe canalul 22 am vazut niste monstruozitati de cioate de nu ne-a venit sa credem, si abia acum pe apa scazuta ne-am dat seama ce capcane pandesc la tot pasul. Mi-am amintit cum a dat si Doru cu cizma intr-o asemenea cioata in octombrie trecut, cand a fost la Mila cu Shetland-ul 640, si cred ca am si indentificat respectiva cioata, o monstruozitate exact pe mijlocul canalului 22, portiunea paralela cu bratul Sulina, aproape de cotul la 90 de grade spre Sontea.

Am iesit noi cu bine in Dunare, dupa care am avut un drum placut pana la Tulcea, scapand neudati de ploaie. Am ajuns la Tulcea, am dat bagajele jos din barca, si am gasit cu greu pe cineva care ne-a scos barca pe uscat, dupa care am lasat-o pe cauciucuri in Dana 1 Mai.

Cu ajutorul Doinei, sotia lui Nicolai, mi-am recuperat masina lasata dimineata la Mahmudia, si am pornit cu Valerica spre casa, fiind incarcati cu 2 motoare, 2 rezervoare, canistre, veste, lopeti, ancore, parame etc etc. Abia pe la 11 jumate am ajuns la bac la Braila, si abia dupa 1 noaptea am ajuns acasa cu bine, dupa ce pornisem la 5 dimineata in drumul spre Mila.

A 2-a zi, adica marti dimineata, dupa o consultare scurta cu Horea la telefon, m-am apucat de refacut functionarea motorului. Am inceput prin spalarea cu presiune, de am scos tot namolul care se mai ascundea prin diverse locuri. Dupa care am suflat la compresor tot ce se putea, pentru a ramane cat mai curat tot capul motor.

Am dat jos bujiile, am suflat puternic cu aer, dupa care am dat cu WD 40. Am demontat carburatorul si muzicuta, le-am suflat bine si la fel le-am dat cu spray. Carburatorul a fost murdar de namol doar in zona tunelului de admisie, in rest a fost curat. Am demontat si curatat la compresor camera de nivel constant, l-am reasamblat si pregatit de montare.

Am constatat ca aveam multa umezeala in cartere, in zona ambielajelor, dar fara sa fie apa, ci doar niste picaturi minuscule, cu ceva rugina in ele. Asa ca am suflat insistent la compresor, am dat repetat cu WD 40, lasand sa se scurga surplusul pe la gaurile bujiilor. Cand am considerat ca am curatat suficient, am lasat sa se aeriseasca si am trecut la urmatoarea etapa: partea electrica.

Am scos mufa cu mufa si le-am suflat cu aer la compresor, dupa care am constatat ca in ciuda acestei operatiuni nu aveam deloc scantei. Am mai asteptat sa se mai usuce, si dupa vreo juma' de ora electrozii bujiilor nou-noute au inceput sa dea scantei.

Am montat muzicuta si carburatorul, dupa ce in prealabil curatasem si tot traseul de alimentare cu benzina - mufa, furtune, filtru de benzina, pana am constatat ca pompa arunca benzina curata. Am injectat cu seringa de mai multe ori benzina cu ulei in cilindri, dupa care i-am suflat insistent la compresor. Cand am considerat ca totul este pregatit, am trecut la urmatoarea si cea mai importanta etapa: pornirea.

Am injectat cate juma' de seringa mica de benzina in cilindri, am dat la para de am umplut carburatorul, dupa care am inceput sa dau la sfoara. Prima oara motorul a tusit, dar s-a inecat. Am scos iar bujiile, am suflat cilindrii la compresor, am injectat benzina, am dat la sfoara, motorul a tusit din nou, mai incurajator de data asta, dupa care iar s-a inecat.

A 3-a oara, la fel dupa curatat bujii, suflat cilindrii si injectat benzina, motorul in sfarsit a pornit . A pornit exact cum avea bunul obicei de a porni pe balta cand era rece afara, mormaind ca un urs suparat trezit din somn, dar intrand apoi destul de repede in regimul lui atat de bine cunoscut, cu zgomotul stapanit care-mi inspira intotdeauna atata incredere.

L-am lasat sa mearga in relanti, ca sa-si faca ungerea bine si sa-si refaca luciul in cilindri, iar eu m-am apucat sa strang toate bulendrele cu care lucrasem pana atunci. Moment in care dintr-o data cerul s-a facut complet negru, si a inceput una din cele mai infricosatoare vijelii din ultimii ani, despre care ati vazut poate si la TV si pe net ca a smuls sute de copaci in Galati si a ranit zeci de oameni. Am ramas fara tensiune, fara net, dar eram fericit ca Doamne- Doamne imi daduse ragaz sa-mi duc treaba la capat si sa fac din nou motorasul sa mearga.

In ziua urmatoare am lasat din nou motorul sa mearga la relanti, fiind bagat in pubela cu apa. Iar acum se comporta exact ca in prima zi cand m-am minunat de cat de frumos porneste la prima sfoara, fara soc fara nimic, bineinteles daca e cald afara.

Asa ca toata operatiunea s-a incheiat cu bine, motorul e din nou cel pe care il stiam, iar lectia mi-am invatat-o pe deplin. Daca va mai amintiti, am mai inecat odata un motor, pe 14 octombrie 2014, cand mi-au rasturnat canoea nenorocitii de la pensiunea 3 Bibani Holbina, pe Canalul Lipovenilor langa Dunavatu de Jos. Dar atunci motorul era legat de canoe, si chiar daca a facut baie pornit, a 2-a zi la Galati i-am facut revizia si schimbul de ulei si a fost din nou ca nou.

Cu toate astea, a fost si pentru mine o surpriza ca dupa o luna si 3 saptamani de stat pe fundul apei motorul Mariner si-a revenit complet la viata. Asta arata cred calitatea fabricatiei, si poate pana la urma a fost si norocul meu ca l-am gasit si pot in continuare sa ma bucur de el.

Asa ca inca o data: nu uitati sa va asigurati motorul prin legarea de barca, pentru a nu pati ce am patit eu . Ce mai pot sa spun decat multumiri maxime tuturor celor care m-au ajutat, anume Valerica, Gabitzu, Moshu, Adrian Zuz, Doina, Horea, Vali Trofimov, si toti ceilalti barcagii destoinici care stiu sa intinda o mana celor in nevoie...

[DoiNomazi]

N-am vrut sa zic 'bravo' pana n-am citit sfarsitul povestirii, ca inca ma mai temeam de vreo intorsatua brusca...

Da' acu, po' sa zic... Bravo!