Delivery de lux

[lipan]

“OK, Haimana, you pass on the south side, one pylon right, three pylons left!”
Sebba se uita cam ingrijorat la catarg, pentru ca rafalele (de vint aparent) depaseau 20 de noduri, ceea ce inseamna ca vintul real era pe la 30. Marea incepuse sa se monteze, valurile se apropiau de 2 m inaltime, ceea ce e imens pentru un golf care parea foarte bine adapostit.

De curând am văzut un documentar despre construcția podului din zonă și spuneau inginerii greci că vânturile acolo sunt tot timpul foarte puternice și le/au dat mari bătăi de cap.
Tot acolo ziceau că este o zonă seismică foarte intensă, dacă îmi amintesc bine, cea mai intensă din Grecia.

[sebba]

Trecerea pe sub podul de la Patras a fost fără probleme.
Vântul cu pricina de care zice Nicu a apărut mai târziu puțin și ne-a împins până la intrarea in Corinth
Acolo a cedat funga focului dar problemele începuseră încă de la ieșirea din Mesina.

Distracția a constat în strângerea focului, cu vârtejul blocat pe vânt de 30kn și valuri de 2-3m.
A trebuit să mă duc în prova, sa stau în fund și sprijinit cu picioarele de balconul prova să strâng focul.
Din când în când copastia prova ajungea la 5cm deasupra apei însă băieții au ținut-o bine pe direcție și manevra a fost terminată fără alte surprize neplăcute.




Sent from my Mi-4c using Tapatalk

[deltasub]

Felicitari pentru voiaj.Imi aduce aminte cu placere de cel facut de mine.

[pelicanul]

Asadar, simbata 16.06.2018 am plecat din Atena catre Skopelos. Ideea initiala era sa trecem de Evia pe la interior, cu un parcurs de vreo trei zile, cu pauze noaptea si cu o zi pierduta la trecerea de podul din Chalkis http://www.noonsite.com/Countries/Greece/EvriposCanal . Trecerea de pod se pare ca este o adevarata poveste pentru ca prin canalul Evripos este un curent foarte puternic care se schimba la fiecare 6 ore. In plus, trecerea se plateste si toate site-urile pe care le-am consultat spuneau ca se cer actele barcii si faimoasa DEKPA http://www.noonsite.com/Countries/Greece/greek-permit-to-cruise-for-eu-flagged-vessels2013-dekpa-2013-update pe care noi n-o facusem din cauza ca ne pierdusem rabdarea cind cautam politia din Patras. Cind sa dublam capul Sounion si sa trecem printre Makronissos si continent am dat de un vint de nord care ne batea exact “din nas” ceea ce ne-a facut sa ne hotarim rapid pentru un “parcurs exterior”, adica pe la est de Evia. In felul asta evitam toate complicatiile legate de acte si ajungeam si mult mai repede. Am consultat bineinteles si prognozele meteo si am vazut ca nu e nici un pericol de furtuna pe traseul exterior. Ca urmare, am intors brusc, am trecut pe la sud de Makronisos si am luat camp compas spre strimtoarea Kafireas (Steno Kafireas) dintre Evia si Andros. Mergeam paralel cu “drumul vapoarelor” si ne tot uitam la indicatiile de pe harta care spuneau “strong currents at a rate of 2 -3 knots is usual but they may attain 7 knots with strong N and NE winds” exact in mijlocul strimtorii. Cu 2 -3 noduri ne mai descurcam noi, dar cu 7 noduri ar trebui sa zicem “pas” pentru ca asta era viteza maxima a barcii daca mergeam la motor. Si avind vintul din fata, nu putem merge decit la motor. De altfel ne avertizase si Sebba in legatura cu acest curent, el mai fusese in zona cu “Hiroshima” si ne spusese sa nu fortam motorul prea mult timp peste 2000 de ture ca “dracii ne gaseste!”

Am ajuns spre seara la intrarea in strimtoare si pina la ora 21, cind m-am dus sa ma culc, nu am dat de nici un curent. Stefan mi-a povestit ca in cartul lui, cind eram aproape iesiti din strimtoare, viteza barcii s-a injumatatit timp de vreo 30 de minute, ceea ce inseamna ca pina la urma am dat si de curentul ala de 2 – 3 noduri.
Odata iesiti pe linga Evia in marea larga, vintul s-a stabilizat cam din NNV (adica exact de unde vroiam noi sa mergem), din fericire la doar 10 noduri si cu o mare de gradul 2 – 3, suficienta sa ne legene destul de bine, dar fara sa ne puna nici o problema. Ca sa nu mergem cu vintul si valul exact din prova, am hotarit sa urmam un curs cam pe 10 grade (magnetic), spre extremitatea estica a Insulei Skyros, cu toate ca noi aveam treaba spre Skopelos, prin vestul ei. Rationamentul era ca dimineata vom face o volta sub vintul insulei dupa ce vom ridica si velele si, daca vintul se intareste spre furtuna, ne putem adaposti intr-unul din cele doua golfuri mari din sudul insulei. Din fericire vintul s-a mentinut si dimineata am ridicat velele (focul derulat doar pe jumatate, cu un nod pe scota roll-focului ) urmind un curs de 270, cu vint strins. N-a fost cazul sa ne adapostim, pentru ca vintul nu s-a intarit deloc, cu toate ca am avut si citeva reprize de ploaie. Au mai urmat inca doua volte lungi, una catre Skantzoura, cuibul piratilor lui Spinu, si a doua catre Skopelos. Spre dupa amiaza vintul ne-a cam iertat, s-a invirtit dinspre NE si apoi a cam cazut de tot, asa ca duminica pe la ora 17 eram deja acostati in Skopelos, “la monument”, unde ne asteptau Marian si Kostas.

[pelicanul]

Skopelos este o insula cu vreo 5 mii de locuitori care, in  timpul verii primeste intre 15 si 20 de mii de turisti. Va dati seama ca totul pe insula se invirte in jurul turismului. Locuitorii insulei au reusit insa sa reziste tendintei de a construi enorm si urit, toate casele pastreaza o linie traditionala si nimic nu strica (prea mult) peisajul. Orasul Skopelos are citeva sute (!) de biserici si este dovada vie ca “Dumnezeu iubeste spatiile mici”. Bisericile depasesc foarte rar marimea unei case normale si este o adevarata incintare sa le descoperi plimbindu-te pe stradutele extrem de inguste. Atentie insa caci aceste stradute formeaza un adevarat labirint. Ca regula generala, o strada care coboara (multe dintre ele sint chiar in trepte) se apropie de mare, insa de multe ori acestea se infunda si te trezesti in curtea sau in gradina cuiva sau in fata unei porti inchise. Daca ceri indrumare de la vreun localnic vei vedea ca majoritatea cunosc o bruma de engleza dar traseul va trece pe linga atit de multe biserici unde trebuie sa faci stinga sau dreapta incit nu vei sti niciodata daca esti pe drumul cel bun sau te-ai ratacit din nou. 

In sezon portul este tixit de iahturi, in special dupa amiaza cind toata lumea  vrea sa ajunga la o terasa de pe cheu pentru cina, televizor cu meci sau pur si simplu o sueta cu prietenii. Noi am avut noroc cu Marian care aranjase cu Kostas sa ne tina un loc. Marian este un “baiat” de vreo 60 de ani din Constanta care locuieste de vreo 10 ani pe insula si e prieten cu toate echipajele romanesti care trec prin zona. Kostas e omul bun la toate care, calare pe un scuter, biziie toata ziua de la un capat la celalalt al cheului si ajuta pe toata lumea cu legarea la cheu sau cu conectarea la curent sau la apa. Portul apartine primariei si este gratis pentru toata lumea. Se plateste, pe baza de cartela reincarcabila, doar apa si curentul. Si, la mica intelegere, serviciile lui Kostas.

In sfirsit, am acostat, ne-am mai foit un pic, am facut un dus si apoi am pornit la plimbare prin oras, cautind taverna “Gorgones” unde mai fusesem acum citiva ani cu Constantin. Ideea este sa nu te opresti la tavernele de pe cheu unde se inghesuie toata lumea, ci sa explorezi un pic stradutele din jur. Nu i-am  mai gasit pe cei de la “Gorgones”, cred ca am uitat eu unde e, dar am ajuns “La Platan”, un copac imens care umbreste o piateta plina cu mese si scaune. In casele din jur sint mai multe taverne (una din ele cu numele “Los Platanos”, evident  ) care au in meniu toate felurile de gratar imaginabile. Am mincat niste cotlete de berbecut chiar mai bune decit “la turc” in Bucuresti, stropite cu putina zeama de lamiie “a la grec”. Bineinteles, mai aveam la barca “o tona” de mincare dar cum sa rezisti unor asemenea ispite?

A doua zi, luni 18.06.2018, ne-am infiintat la cafea si frape pe prima terasa deschisa, la “Anemona” (care, judecind dupa desenele de pe firma, inseamna papadie in greceste) si apoi am cumparat bilete de feribot pentru Salonic. Distractia era pe sfirsite, trebuia sa ne gindim la intoarcerea acasa. 

Restul zilei, curatenie pe barca, o baie in mare si o plimbare prin oras, sa admiram cele 300 de biserici si sa caut “Tahini me Meli” (adica pasta de susan cu miere) comanda speciala de la fiu-meu. Dupa amiaza am mutat barca un pic “dupa colt” sa fie cu prova spre nord, ca vine “big storm tonight” dupa cum ne-a avertizat Kostas. Acesta primise 100 de euro (de fapt omul, modest, ceruse 90, dar nu era sa ne certam cu el…  ) cu titlu de “make papers, no problem!” si acum venea din ora in ora sa ne intrebe ce mai facem sau daca mai avem nevoie de ceva. Investitia s-a dovedit foarte profitabila pentru ca am primit si vizita politiei portuare la un moment dat si orice discutie a incetat cind am zis “Kostas!”  Nu l-am mai intrebat pe Sebba, dar cred ca o parte din banii aia s-au dus si pe taxe oficiale pentru DEKPA si intrare in Grecia. Totusi… 
Seara, sueta cu Marian in cockpit, ocazie cu care am aflat vesti despre toate barcile romanesti din zona si despre industria de inchiriat masini si scutere care infloreste pe insula cu ajutorul din pacate prea putin apreciat al celui mai meserias mecanic si tinichigiu din sud-estul Europei…  Apoi fructe de mare la “Ta Kymata” pe cheu. Nici o legatura cu omonimul din Neos Marmaras, se pare ca e doar o coincidenta, dar caracatita la gratar pare la fel de buna. 

Marti dimineata pe la sase am fost treziti de vint, dar nu o simpla briza din aia care face sa fluiere sarturile. Nu, era ceva mult mai serios, toata barca vibra si tremura si vroia sa o ia din loc de-a latul portului, de parca pornisem motorul. N-am apucat sa masuram nimic, ca inca nu ne trezisem bine, dar dupa experienta cu vintul de 30+ noduri, as zice ca asta din Skopelos batea spre 45 . Pina sa ne dezmeticim noi si sa scoatem nasul in cockpit, prima rafala a trecut si a inceput o ploaie torentiala ca abia mai vedeam prova barcii… Bine, mi se udasera instantaneu si ochelarii, da’ orisicit!  Pina la urma uite ca a avut dreptate Kostas. Ne-am felicitat ca legasem bine barca si la 8:30 eram deja pe terasa, la cafea, ploaia (si toata furtuna) n-a durat mai mult de doua ore. In afara de citeva crengi rupte si imprastiate pe strada nu au fost alte pagube, nici la barci si nici in oras. Nu eram la jumatatea frape-ului cind ma suna gagica de la agentie si imi spune ca feribotul de Salonic s-a anulat si sa trecem sa schimbam biletele pentru Volos. Deliciile traiului insular! 

Feribotul de Volos pleca ceva mai repede, asa ca ne-am dus la barca, ne-am facut bagajele si ne-am indreptat catinel catre partea cealalta a portului. Am mai avut timp sa mincam o “Bougatsa” (placinta) cu brinza si rosii si sa bem o bere Mythos si pe la ora unu eram plecati.

Pe la cinci dupa amiaza ne tiriiam picioarele de-a lungul cheului in Volos si admiram barcile acostate cu pupa direct in strada. Muream de cald si mai aveam vreo zece minute de mers pina la statia de autobuz cind deodata auzim ca ne striga cineva: “Hey my friends, where do you want to go? Athens, Thessaloniki?” Ne intoarcem si dam cu ochii de un taximetrist trecut bine de 70 de ani, cu o voce identica cu cea a lui Watto din “Star Wars” ( https://www.youtube.com/watch?v=cqv2mJ5CD7I ), probabil ca fuma 2 – 3 pachete de tigari pe zi, cind avea. Pe moment era lefter si imediat ne-a intrebat de unde sintem si daca nu cumva avem tigari. Din pacate, nu aveam. Avea un taxi Mercedes E class de pe la inceputul anilor ’90 care vazuse de mult milionul de kilometri. Interesant ca, dupa ce i-am auzit vocea si l-am incadrat in “Star Wars”, mi se parea ca incepe sa semene si la figura cu stapinul lui Anakin. In orice caz, avea nasul destul de mare.  Doar aripioarele ii mai lipseau!  Ne tirguim ceva cu el si pina la urma ne intelegem la 80 de euro plus taxele de autostrada pentru cei 200 de kilometri Volos – Salonic. Dupa ce ne-am urcat in taxi Stefan s-a apucat sa caute pe net cit ne-ar fi costat autobuzul, insa eu am declarat ca nu vreau sa stiu, si traiesc si azi cu speranta ca un bilet de autobuz de la Volos la Salonic e mai mult de 50 de euro.  Interiorul Mercedesului era chiar mai uzat decit exteriorul, inscriptiile tuturor butoanelor de pe consola centrala erau complet sterse, volanul si schimbatorul de viteze erau complet invelite in scotch negru, probabil ca sa nu se destrame de tot, iar bordul si scaunele erau asa soioase ca pina la Salonic ne-am cam lipit. Cum ne-am urcat, “Watto” a pus ceasul in functiune si, dupa o pauza la benzinarie, am pornit-o spre Salonic. Noi ne-am cam stresat de faza cu ceasul, ne gindeam ca in mod sigur la sfirsit o sa ne ceara dublu fata de cit discutasem, asa ca am mai pornit o “negociere” pe care Stefan, care statea in spate, a inregistrat-o cu telefonul. Cind a vazut ca nu o apucam pe autostrada ci pe un drum paralel, s-a apucat sa faca si poze cu atestatele de taximetrist afisate pe bord, care oricum erau atit de vechi si de soioase ca nu se mai intelegea nimic din ce scrie pe ele.  “Watto” a cam vazut ca ne stresam si ne-a explicat ca o sa intre pe autostrada mai tirziu, asta era o scurtatura de vreo 15 km, ca sa evite si o poarta de taxare. Mercedesul a mers foarte bine, 120 km/h pe autostrada fara nici un stres, se pare ca masinile astea nu au moarte. Functionau chiar si geamurile electrice, pentru ca la un moment dat a inceput o ploaie torentiala si a trebuit sa le inchidem.  Singurul stres era la noi, pentru ca Watto mergea exact pe mijloc, intre benzi, si de citeva ori a tras cam brusc de volan cind l-a claxonat cite unul care vroia sa depaseasca.

Pe la sapte seara am ajuns in Salonic (cu doua ore mai repede decit cu autobuzul) si n-am avut nici o problema cu pretul cursei, i-am dat omului cit vorbisem, desi ceasul arata 150 de euro. Nu stiu care e smecheria, dar se pare ca taximetristii greci stiu sa mearga cu ceasul pus dar totusi sa ia de la client “doar cit trebuie”. Acelasi lucru s-a intimplat a doua zi cu taxiul de aeroport. Fata de la receptie ne-a spus ca vine Iorgos si ne costa 25 Euro. Iorgos ne-a zis de la inceput ca e doar 23 Euro, dar totusi a pus ceasul. La aeroport ceasul arata 35 Euro, dar noi am platit 25 cum vorbisem (n-avea 2 Euro rest  ). Sa nu cautati sa intelegeti relatia complicata dintre cetateanul grec si ministerul de finante. 

Ultima seara in Grecia. Plimbare prin Salonic in cautarea unui bar mitic, o combinatie nemaivazuta de jazz si mousaka. Nu l-am gasit (din nou  ), in schimb am dat de “centrul vechi”, adica zona unde toate stradutele sint pline de terase si baruri. Si din intimplare am intrat la “Olive and Lemon” (EliaLemoni) un local parca rupt din Caragiale, dar adus in secolul XXI ca amenajare si functionare. E vorba despre bacania omniprezenta in scrierile lui Nenea Iancu unde, pina iti impacheteaza “baiatul” cumparaturile, poti sa bei un tzoy si sa gusti un mizilic cu Lache si Mache. La greci sectorul de bacanie se numeste “bakal”, ca la turci, iar mizilicul este, bineinteles, “meze”. Tzoiurile erau niste sticlute de alea mici cu “tzipouro”.  Nu stiu daca preturile de la mese erau aliniate la cele de la tejghea sau invers, dar in orice caz mi s-au parut foarte convenabile, mai ales ca a facut Stefan cinste.  Am cumparat si pentru acasa pastrama si cascaval, ca prea miroseau bine. De data asta, fiecare pe cardul lui.

A doua zi Iorgos – taxi – aeroport – avion – acasa si gata, s-a terminat. Am avut o barca foarte buna si un echipaj si mai si. Multumesc Sebba, Raymond si Stefan, a fost o tura minunata.

[sebba]

Mici precizari si corectii:
- Portul din Sopelos se plateste, mai ales in sezon. Suta de euro data lui Kostas a fost pentru stationarea barcii acolo pana la venirea mea.
- S-au mai platit apoi inca 50 EUR pentru DEKPA.
- Terasa Gorgonas e inchisa, am cautat-o si eu dar era cu lacat pe usa.

[lipan]

Mulțumim!

[scm_ro]

Super descriere, bravo.

[AdrianZUZ]

....

In sezon portul este tixit de iahturi, in special dupa amiaza cind toata lumea  vrea sa ajunga la o terasa de pe cheu pentru cina, televizor cu meci sau pur si simplu o sueta cu prietenii. Noi am avut noroc cu Marian care aranjase cu Kostas sa ne tina un loc. Marian este un “baiat” de vreo 60 de ani din Constanta care locuieste de vreo 10 ani pe insula si e prieten cu toate echipajele romanesti care trec prin zona. ....

Salutam, daca se poate, cred ca o sa imi trebuieasca si mie numarul de telefon, sau o modalitate de contact cu Marian! Daca se poate PM detaliez ce si cum!
Multumesc.

[Florio]

Temeinic povestit, o plăcere de urmărit .
Pas cu pas am rememorat pasajele și meteo pe care îl verificam să-l trimit lui Sebba. Asta fiindcă una e să le interpretezi și alta e să le trăiești pe mare
Acum mi-a rămas țelul să întâlniesc Haimanaua acolo, pe mare, că întâlnirile pe bărci au cel mai mare farmec.
Șampania o dau eu, că vinul roșu pătează

[sebba]

Cred că din 4-5 august duc Haimanaua la Vourvourou, am înțeles că va strângeți iar pe acolo și e nevoie ca flota românească să aibe și o nava amiral prezentă la ceremonii.


Sent from my Mi-4c using Tapatalk

[scm_ro]

In perioada aia o sa fiu si eu in zona , dar pe Kasandra cu gonflabila.
Avem in plan sa inchiriem niste barci ( cu motor) din Vourvourou asa ca sper sa o vad si eu pe acolo