Delivery Galati to Limenaria

[Bogdan]

Da. Dar aici vad ca esti pe cheul de nord, ( la barcile mici)iar eu am acostat tot timpul alongside  in cheul de vest.
Acum am vazut mai bine, in poza nu esti in Limenaria.

[pauli]

pe cheiul de vest am fost poza este din Keramoti

[Bogdan]

Da. ai fost in pupa noastra.

[pauli]

corect

[Bogdan]

Pai si de ce n-ai dat un semn de viata atunci? Sau avem fata de olandezi?

[pauli]

pai am zis sa nu deranjez

[pauli]

oricum cand am mai revenit in Limenaria am mai vazut barca era inchisa cu lacatul, chiar ma intrebam (fara sa-mi cada fisa c-o mai vazusem cu voi la bord) unde-or fi olandezii care nu misca barca din loc

[Bogdan]

In loc de Epilog...

Inainte de achizitia barcii, avand proasta experienta cu Mac-ul, imi doream un velier ieftin, usor de intretinut chiar si de unul cu doua maini stangi ca mine, cu calitati nautice deosebite si pe care sa il pot manevra singur. In urma consultarilor cu Vali Antonov, m-am hotarat la Albin Vega 27.  Problema era sa o gasesc in toate mintile, data fiind vechimea modelului. Si cred ca l-am gasit chiar daca a necesitat inca 300 de ore de munca,+sau-, din partea mea cu tot cu ajutor necalificat. Pana la urma, tot pe la banii aia m-am invartit, dar asta e alta poveste.

Dupa aceasta tura, nu regret absolut deloc alegerea facuta.
Galati- Limenaria a durat 9 zile, din care mars efectiv 5 zile. Toata "excursia"asa cum o defineste Pelicanul, a fost deosebit de placuta , in primul rand datorita companiei si apoi a calitatilor nautice confirmate de velier. ( cel putin pentru mine)
Din punct de vedere al pasajelor 2 dintre ele mi-au placut in mod exceptional:
a)  primul a fost Varna- intrarea in Bosfor, cand barca a mers pe vele pe o mare destul de agitata si a facut fata cu brio, cocpit-ul fiind rareori ud
si
b) pasajul dintre iesirea din Dardanele- pana in dreptul insulei Gokceada, cand in cartul meu am prins un vant de 30 kn si barca statea excelent pe valuri, "alergand"cu 8-9kn cel putin.

Partile bune ale barcii le-am remarcat pe tot parcursul si dintre ele pot enumera cu riscul ca repet:
- forma barcii si chila semilunga ii dau o stabilitate foarte buna pe vreme pacatoasa, sub vele.
-vanturile de 40kn nu sunt motiv de ingrijorare, daca te inveti cu ea,
-dupa mai bine de 40 de ani de la data fabricatiei, tine piept velierelor cu pretentii,
-simplitatea constructiei conduce la o mentenanta minima. Cred ca este cea mai simpla barca pe care am vazut-o.
- sistemul de guvernare cu carma in fata elicei, desi creaza neplaceri la manerele de acostare/plecare in spatii mici, este extrem de direct si performant in open sea.
-barca este bine echilibrata si are o alura foarte buna sub vele chiar si in vant slab.
- spatiul interior suficient pentru 2 persoane sau pentru o familie cu maxim 2 copii si ofera un confort foarte bun ( la dimensiunea si valoarea ei de piata). Personal nu mi-a trebuit mai mult, iar cabina prova este foarte spatioasa. Vlad poate confirma.
- este foarte ardenta, urca imediat in vant.
- e a mea!

Mai putin de bine:
- manevrele de plecare pe motor sunt dificil de efectuat tocmai pozitionarii carmei in fata elicei. Multi proprietari au efectuat modificari, au bridat carma si au conceput o alta direct pe pupa. rezultatele nu sunt concludente si afecteaza oarecum comportamentul pe mare, datorita formei corpului.
-imposibilitatea montarii unui biminitop clasic , avand in vedere ca zona de navigatie este Mediterana. Se pot modifica insa prinderile scotei ghiului si ma bate gandul sa o fac.
-doar cu motor , pe valuri mici comportamentul este execrabil ( am intrebat si asa fac toate cu chila lunga). De altfel primele modele nici nu erau prevazute cu motor, proprietarii adaptand un outboard. Chiar si eu mi-am permis o extravaganta, cand am facut o plecare de la cheul din Limenaria doar cu focul. Deci se poate!
- lemnaria care scartie datorita vechimii (Vlad avea dreptate si l-am contrazis. Scuze, Vlad!)
- nu are put de lant pentru ancora ( dar asta e un moft din cate am observat).  Procedura poate fi si asa: stop masina, aruncat ancora in golf si asigurat capatul saulei de tachet, dat la inapoi pentru fixare. Pentru acostarea pe ancora la cheu, ar fi o problemuta, mai ales ca stilul scandinav este cu prova in cheu. Deci, ancora de pupa? De vazut!

In principiu, asa cum a concluzionat si nea Sandu ( dnul CDT Tudor Alexandru), este o barca pentru navigatori si nu de fitze, cu plusurile si minusurile ei. Daca era vreuna perfecta, va dati seama ce bataie era pe modelul ala? Cu toate astea, multe Albin Vega sunt astazi pe valuri neinpartasind soarta unor surate din anii 85-90 care astazi sunt reciclate.

Am hotarat Limenaria sa fie destinatia finala anul acesta, pentru ca e un punct de plecare foarte convenabil pentru Egee.

Pentru ajutorul acordat, vreau sa multumesc in mod special lui Nicu Pelicanu, Vlad Negut,  domnului cdt Alexandru Tudor, Vali Antonov si in general tuturor care, intr-un fel sau altul au fost alaturi de noi.

[Bogdan]

pai am zis sa nu deranjez

Asa, ramai neinsurat, nu crezi?! Glumesc!

[pauli]

pai ce sa zic...dupa 30 de ani de casnicie nu ma mai bate gandul 

[Bogdan]

Nici pe mine dupa 16, dar nu se stie! Sunt familist, dar nu sunt fanatic!

[pauli]

hahaha data viitoare..

[Bogdan]

Te astept la bord in primavara ! Toate bune!

[Florio]

Apare si vantul bun, fapt pentru care ridicam velatura si June face ce stie ea mai bine: sa mearga frumos sub vele. Mergem la limita dreapta a schemei de separatie a traficului fiind atenti la navele de mare tonaj sa nu incomodam. Marmara este destul de aglomerata si necesita o atentie sporita. Atunci am simtit cel mai mult lipsa celui de-al treilea membru din echipaj, pentru ca Florin nu ne-a ajutat nici macar la veghe pe timp de noapte. 

Florin e cel care era cu voi când ne-am întâlnit în Thasos? Părea un tip ok.   Înțeleg că a dorit doar să fie plimbat cu barca .

Marea Marmara e destul de liberă pentru veliști, se aglomerează doar la capetele celor două strâmtori. Vapoarele circulă pe Traffic Separation Zone, ca-n Bosfor. Dacă stai la distanță de "autostrada" asta, nu e stress . Noaptea însă e bine să ai mai mulți ochi.

Ați făcut un calcul despre câte ore s-a mers la motor și cât la velă? Eu scriu asta în jurnal, la fiecare călătorie . Nu de calculul în sine, fiindcă la motor nu prea se merge, ci pentru că sunt curios de consum în diverse situații. Ajută la experiență. Cine știe cum ajung în vreo situație limită, cu combustibilul?

[Florio]

Ii las pe baieti sa se odihneasca si dupa ce iesim din Canakkale, hotarasc cu Nicu sa umplem rezervorul cu motorina. Ma hotarasc sa pun motorina cumparata din Istambul si aveam sa regret enorm decizia. Auzisem ca tot carburantul este de proasta calitate in Turcia, dar nu ma asteptam sa fie chiar in halul asta. Iesim din Dardanele si punem cap compas Gokceada si pentru ca vantul ne permite, ridicam velatura cu randa la prima tertarola.
Egeea este putin agitata cu valuri de aproximativ 1m, dar mergem foarte bine cu 5-6 kn. Spre seara tarziu, vantul chiar se inteteste si crestem si viteza la 7 kn cu varfuri de 8 kn.  Ocolesc, in cartul meu de la miezul noptii, prin sud insula Gokceada si aproape imediat cade vantul drept pentru care pornesc motorul si constat ca nu prind o viteza mai mare de 3 kn. Nici nu schimbam bine cartul ca Nicu ma trezeste si imi spune: -Avem o problema! Motorul este turat dar viteza este o kn.
Buimac de somn, incerc sa ma dezmeticesc si ii spun: pot fi 2 situatii: 1. am pierdut elicea si 2.nu mai culeaza inversorul.
Desfac capacul din punte si incep sa ma joc cu mansa de cuplaj inainte inapoi sa vad ce si cum cupleaza. Incerc si manual pe direct in cutia inversorului, ma uit la linia axiala care se invartea si nu ramane decat concluzia ca am pierdut elicea. Nu avem incotro si oprim motorul. Si ca sa fie totul complet, nici lumina de catarg nu a mai vrut sa mai functioneze. Lampile de navigatie n-au rezistat nici ele prea mult cu tratamentul meu, asa ca singura lumina ramasese cea de la mijlocul catargului, pe care ne hotaram sa o aprindem. Intre timp un cargou vine cu viteza din pupa si il semnalizam cu lumina intermitenta a unei lanterne de mana. Nu mai era timp sa ne anuntam pozitia prin statie.
Ramanem in deriva si ...asteptam vantul. Asta e !. M-a deranjat teribil situatia asta cu motorul. In plus, nici faptul ca luminile de navigatie nu le-am izolat corespunzator, ma cam rodea. Si bomboana de pe tort: am ramas si fara bere la bord! Incercam sa ne folosim de orice firicel de vant si iesim din latura vestica a insulei Gokceada, moment in care apare si vantul. Dar vant serios, 20-25 kn care ne duce pana aprope de Samothraki care bineinteles ne protejeaza de... vant. Iar deriva, iar cu focul cautam fiecare adiere de vant si dupa ce iesim putin din dreptul ei, prindem un vanticel bun.

Când ne-am întâlnit, al 2 zile după episodul acesta, încă nu știați sursa problemei de la motor. Acum, că se știe, tot pare incredibil ca motorina să aibă cifra octanică atât de slabă, încât să cauzeze așa ceva.

Îmi aduce aminte de benzina pe care o scoteau sătenii de pe lângă Ploiești, din fântână, pe vremea lui Ceaușescu și imediat după revoluție. Părea de domeniul fantasticului, dar unii găseau în fântână, benzină. O colectau și o vindeau pe șest. Doar că zvonul mergea repede și șestul ăsta îl știa tot județul .
Desigur, era penurie de benzină atunci, iar sursa venea ca o mană cerească.
Totuși era un bai: benzina ardea cam prost în motoare. Octanica slabă. Ca la voi, la Istanbul

P.S.
   Benzina din fântână nu le-o dăduse Dumnezeu, bunuțul. Și nici Maica Domnului. Era rezultatul furturilor din conductele TransPetrol, furturi pe bază de găurică. De acolo se infiltra în straturile de pământ, până la primul acvafor. Și așa, hop în fântâna oamenilor din zonă.