Salutare,
N-am stiut unde sa postez cele ce urmeaza, asa ca am ales aceasta sectiune. Daca nu e OK, rog staff-ul sa il mute unde considera ca i-ar fi locul

Este vorba de planurile unei sanii cu vele. Titlul original este "Sanie cu panze" , articol publicat in revista Tehnium nr. 12/1978, fara sa aiba semnatura vreunui autor.
Mie mi s-a parut foarte interesant articolul, mai ales ca folosind un pic de imaginatie, cred ca se poate adapta si unei barci. Sunt convins ca exista multi colegi de forum, cu experienta in constructia barcilor, care ar putea veni cu idei in acest sens.
Am detasat schita din cadrul articolului, iar textul original l-am extras prin OCR, folosind aplicatia online
i2OCR .
Ca atare, textul pe care il veti vedea citat mai jos este reproducerea celui original, asa cum a fost publicat.
Mentionez ca nu am nici o contributie, in afara de prelucrarea primara a textului si ca postez acest proiect in ideea in care alti colegi ar putea fi interesati.
Eu de exemplu, sunt hotarat sa incerc o nebunie simpla de genul asta (dar pentru a fi utilizat pe apa, desigur!), pentru care o sa va cer suportul (idei, sfaturi din experientele voastre, etc.).
Cred ca proiectul ar putea prezenta un oarecare interes, pentru divertisment - mai ales ca in paginile aceleiasi reviste au mai fost publicate cateva planuri de ambarcatiuni simple cu vele (de exemplu, un catamaran pentru divertisment pe timp de vara).
SANIE CU PANZE (preluare din revista TEHNIUM nr. 12/1978, pag.17)
Executarea saniei începe cu baza (13), a cărei suprafață este de 100 x 125 cm2. Aceasta se va tăia dintr-o foaie de placaj cu grosimea de 20 mm. De marginile laterale ale bazei se fixează, cu ajutorul șuruburilor, două patine din lemn (14), cu lățimea de 15 cm şi grosimea de 3 cm, tăiate din scîndură netedă de pin. Muchiile inferioare ale patinelor se ascut la un unghi de 45 grade cu o rindea, după care, peste ele, se aşează o cornieră metalică, cu secțiunea de 20x20 mm (15).
După ce «puntea» a fost fixată, se trece la confecționarea celor mai importante elemente ale «velierului»: lonjeronul central (1) şi arborele (4), piese care vor suporta cele mai mari sarcini și care, prin urmare, vor trebui să fie deosebit de rezistente. Pentru realizarea lor se aleg scinduri netede de pin, fără noduri și fisuri, cu lungimea de 240 cm şi grosimea de 6.5 cm. Scindura pentru arbore va avea lățimea de 10 cm, iar cea pentru lonjeron - de 15 cm.
Scîndurile se dau la rindea şi se taie cu grijă pe toată lungimea, exact pe jumătatea grosimii scîndurii. Această operație se execută într-un atelier de timplărie, folosind un ferăstrău circular.
După ce scîndura a tost tăiată în felul arătat, și capătul unei jumătăți inversat, se unge suprafaţa tăieturii cu un strat uniform de clei de timplărie sau de cazeină, după care cele două jumătăţi ale scindurii sînt puse din nou laolaltă și presate în menghină sau cu ajutorul unor dispozitive de stringere, pină la uscarea completă a cleiului. S-a făcut respectiva operaţie în vederea realizării unei echilibrări a forțelor de încovoiere în corpul arborelui şi al lonjeronului.
Înainte de a proceda la încleierea scindurii pentru arbore, în fiecare dintre cele două jumătăți ale ei se vor tăia, cu ajutorul dălții de timplărie sau a frezei, caneluri cu lățimea de 5 mm și adincimea de 3 mm. După încleiere, ele vor forma adincitura care va reține marginile pinzei.
În continuare se execută ghiul (2) și bastonul de bompres (10), cu ajutorul cărora se realizează comanda pinzelor. Aceste două piese se fac fiecare din cite două şipci de pin cu secțiunea de 15 x 50 mm şi lungimea de 120 cm, respectiv 100 cm. Şipcile se prind între ele cu clei și şuruburi. Ghiul se fixează de arbore cu ajutorul articulației, reprezentind o bandă de oţel cu grosimea de 3 mm şi un șurub cu piuliță de 8 mm. Locul unde se fixează articulația se află la o distanţă de 210 cm faţă de virful arborelui. La capătul opus al ghiului, la o distanță de 40 cm de acesta, se fixează inele din oțel prin care trece scota de ghiu (12) — un fir gros de kapron avind 2.5-3m lungime. Tot un fir de kapron, cu lungimea de aproape 1 m, se fixează la capătul bastonului de bompres (10) din apropierea arborelui.
Velele pentru sanie se confectionează din orice țesătură deasă, de preferat impermeabilă. Înainte de a fi cusută, pinza va fi ținută în apă fierbinte, în felul acesta fiind evitate orice modificări ale ei ulterioare. Vela mică, din față, se confecţionează dintr-o singură bucată de pinză. Vela mare, din spate (3) se coase din citeva bucăţi de pinză, cu remarca să i se dea acesteia o formă puţin bombată.
După ce toate elementele «velierului» sint gata, se trece la asamblarea construcției. Se fixează lonjeronul central de scindura «punţii». Pentru aceasta se
operează în ea, cu ajutorul burghiului, două găuri străpunse, cu diametrul de 8-10 mm, pentru şuruburile de fixare. Sub capul şurubului şi piuliță se pun şaibe, în felul acesta fiind evitată orice vătămare a lonjeronului şi scîndurii «punţii» din cauza stringerii şurubului.
Înainte de a monta arborele pe lonjeron, se fixează, cu clei şi şuruburi, locașul pentru arbore (16), executat dintr-o bucată mică de scîndură cu grosimea de 6.5 cm, în care s-a făcut o gaură străpunsă, egală cu secțiunea arborelui. Fixarea arborelui se realizează cu ajutorul a două fire laterale de kapron (9), cu secțiunea de 5-6 mm, şi a unui fir frontal, de proră (6), tot din kapron. Cel mai bine însă este să se folosească cablu de oţel cu secțiunea de 3 mm. Cablurile laterale se trec prin ochiurile de prindere, fixate de părțile arborelui la 60 cm distanță de virful acestuia și se prind de partea exterioară a patinelor (11). Un capăt al cablului de proră se fixează de ochiul de prindere de pe arbore, iar celălalt capăt se trece de două ori prin orificiul din bastonul de bompres, formînd un nod strîns, iar mai departe, prin orificiul din virful lonjeronului, legînd din nou într-un nod strîns. Cind se formează nodul, bastonul de bompres trebuie să se afle deasupra lonjeronului, la înălțimea de 10-15 cm.
În unghiul superior al velei mici [8] se cos bine, în ambele părţi, două şaibe metalice cu diametrul de 6-8 mm. Țesătura din care se face vela se taie în interiorul șaibelor şi se trece prin orificiul format firul de kapron (9), după care se leagă într-un nod dublu. Şnurul 9 se petrece peste rola (5) fixată pe arbore, capătul lui liber legindu-se în partea de jos a locașului pentru arbore.
-
Articolul original se poate descarca de aici (format PDF, 428KB)
-
poza backup schita aici .
Voi reveni pentru a prezenta in alte postari si celelalte proiecte de ambarcatiuni simple publicate in colectia revistei Tehnium. Sunt proiecte foarte simple, amuzante si care cred ca pot fi realizate pentru divertisment nautic de o vara.
Toate cele bune,
Cezar