Poveste cu catamaran

[cristizz]

Pasiunea mea pentru ambarcatiuni, avioane, motociclete sau masini a existat din totdeauna. Desenam din copilarie pe tot ce prindeam in mana, cel mai adesea pe blaturile melaminate ale bancilor din clasa. Citeam carti sau reviste tehnice sau chiar romane cu subiect tehnic, si ma inchipuiam ,,cineva" intr-o fabrica producatoare de autoturisme... pana cand, in clasa a XII-a am stat de vorba cu un tanar inginer care preda o disciplina tehnica la liceul unde invatam. Destul de direct si sincer m-a facut sa inteleg ca in societatea socialista de atunci sansele sa imi pun in aplicare ideile de design, remodelare sau inovare sunt, mai degraba, utopice.
Asa ca, timpul a trecut in vartejul unei perioade trepidante in mijlocul schimbarilor unui fel de Eldorado post decembrist.
Reapropierea de pasiunile din copilarie am facut-o prin 2007 odata cu prima motocicleta cumparata. Cativa ani am facut enduro pe dealurile si muntii Romaniei, traind ceea ce in copilarie doar visam. Peisajele superbe, dificultatea parcursului si reusita de a ajunge la destinatie, indiferent de cazaturi, stricaciuni sau de oboseala, imi ofereau satisfactia de care aveam nevoie si o bucurie copilareasca.
Ceva insa lipsea. Lipsea participarea familiei, a sotiei mele, Mirela, si a fetei noastre, Elena. Fiecare zi de lucru alerta si plina de probleme la serviciu ma trimitea zombie acasa, seara neputand fi decat plin de complezenta cu familia, iar in week-end eram plecat la enduro. Se petreceau schimbari in sanul familiei iar eu nu participam.
Asa ca am schimbat enduro pe sailing, pentru a putea avea parte de participarea tuturor intr-o activitate comuna, cu tenta de aventura si extrem.
De cativa ani citeam cu aviditate  cateva forumuri romanesti cu specific nautic (capcompas.ro, barcaholic.ro si eurosail.ro) si pendulam ocazional si pe cateva internationale. Am fost influentat pozitiv (zic eu) de frumoasele momente pe care un forumist (ulterior mi-a devenit prieten) si familia sa isi petreceau vacantele si nu numai, cu un moto-velier destul de controversat in Romania, dar si in afara .
Tipul despre care vorbeam, Florio, fara sa intre in polemici, arata ce fac ei cu aceasta barca: Macgregor 26X. Si mi-a placut ce faceau ei. Imediat ce s-a ivit o ocazie, am profitat si am cumparat un Macgregor 26M. Am inceput sa facem scurte iesiri, ne-am acomodat, apoi iesiri mai lungi si chiar vacante in Bulgaria, Grecia...
Desi controversate, barcile Macgregor ofereau argumente multiple pentru a fi cumparate, lucru demonstrat de cifrele de vanzare: peste 38.000 de unitati vandute. Consider ca este o cifra impresionanta si ca daca atatia oameni au cumparat-o si o folosesc, existand chiar asociatii ale posesorilor, inseamna ca merita studiat conceptul. Mai ales acum, cand, dupa incetarea productiei, sunt din ce in ce mai putine sh-uri la vanzare.
Nebunia a inceput cand a trebuit sa o vand si vreo doi ani, frustrat, m-am tot gandit la ea, la toate calitatile care o faceau dezirabila, dar si la lipsurile ei, care ma faceau sa-mi doresc mai mult. Perierea forumurilor ma facea sa-mi doresc ceva diferit... Am realizat ce cand am inchiriat impreuna cu un grup de prieteni un catamaran in Lefkada. Aici a fost declicul. In mintea mea incepea sa se contureze dorinta de a construi un catamaran care sa aiba cat mai multe dintre avantajele Macgregor-ului 26 si sa compenseze cat mai multe dintre lipsurile lui.
Deci sa fie transportabil, sa ofere un confort bun pentru 4 persoane (maxim 6) timp de 1-2 saptamani, sa poata intra in ape joase dar sa fie mult mai stabil in vant puternic si mare nervoasa, sa aiba spatiul mai mare si o viteza superioara. Ah, uitasem. Pretul sa fie rezonabil.
Dupa un timp l-am abordat pe Vali Antonov. I-am zis ca am o idee in sensul asta si ca as dori sa proiecteze ceva, sa vedem ce iese, iar el m-a directionat catre ceva mai... realizabil: ,,Cauta niste matrite si cumpara-le". Scuteam timp atat cu proiectarea cat si cu construirea modelului si abia ulterior a matritelor. Avea dreptate. Si m-am pus pe cautat.
Stiam de Richard Woods, cat de apreciat este si ce filozofie a adoptat in design. Mi-a placut mereu, iar experienta lui in sailing se cunoaste in concept. Pe site-ul www.sailingcatamarans.com am gasit un proiect care parea ca se potriveste manusa cu caietul meu de sarcini: Elf 25.
I-am scris, mi-a raspuns, ne-am conversat un timp, dupa care mi-a oferit matritele vechi ale acestuia.
M-am dus in sudul Angliei sa le vad, insotit de familie, ca intr-o excursie. Daca ceea ce gaseam acolo ar fi fost ok, urma sa le iau. Altfel ramaneam cu bucuria unei vizite, ce-i drept cam scurte, la Londra. Am aterizat pe Luton si am inchiriat o masina – calvar. Extrem de dificil ca am schimbat volanul, dar am schimbat si reperele din masina. M-am obisnuit abia dupa 2 zile, cand am predat-o.
Am ajuns in marina respectiva dupa amiaza. Cam intr-o ora s-ar fi terminat programul, iar Mary, doamna cu care urma sa vizitez locul si sa inspectez matritele era indisponibila. Fiul ei, Matt, care lucra si el in locatie, i-a rupt piciorul cu macaraua in nu stiu ce operatiune cu 2 zile inainte si nu putea parasi biroul. Asta a fost norocul meu, pentru ca am fost condus peste tot de Darren Newton, designerul de la Daz Cat. Nu mi-am dat seama cat de repede au trecut cateva ore in compania lui. A vorbit mult, mi-a dat multe detalii despre constructia catamaranelor, am vizitat halele unde se produce DazCat-ul (si unde atunci modificau un Gunboat de care proprietarul era nemultumit) - efectiv am fost coplesit. M-a trezit din stare nevasta-mea care m-a intrebat la telefon (ea astepta cu fiica-mea la masina):
- Tu stii cat e ceasul?
- Care e treaba?
- Pai oamenii astia au terminat serviciul de 3 ore. Poate vrea si Darren sa plece.
- Dar tu de unde stii?
- I-am vazut cum plecau toti din santier mai devreme.
Mi-am luat, deci, la revedere cu rugamintea de a-l mai vedea odata (si matritele) a doua zi dimineata.
Am revenit a doua zi, focusat pe matrite. Murdare, cu niste cauciucuri pline de noroi in ele, rasturnate intr-o zona... retrasa, din afara marinei/santierului. Aratau efectiv ca niste tomberoane de gunoi. Am incercat sa le verific prin stratul de murdarie dar era aproape imposibil de facut o evaluare corecta. Eram oboist, nervos, bulversat, dezamagit. M-am intors la Mary care astepta o decizie, incercand sa ma puna cumva sub presiune. I-am zis ca prezenta mea acolo, cu familia, ca sa vad matritele ar trebui sa o asigure ca sunt serios, dar am nevoie de cateva zile sa procesez situatia. Nu au trebuit sa treaca mai mult de 2 ore. Pe drumul spre Londra, in timp ce conduceam, am decis sa le iau.
Am sunat-o pe Mary, i-am comunicat decizia si am stabilit unele detalii.
M-am intors apoi in Romania sa ma pregatesc. Am cumparat un peridoc de la Nicu (@Pelicanul), l-am pregatit si m-am mai dus o data. 
De data asta, m-am intalnit si cu Richard Woods. Citisem atatea scrise de el ca mi se parea ca il cunosc bine. Nu eram departe, dar in aceleasi timp eram foarte departe. Am vorbit si cu el cateva ore. Timp nepretuit pentru mine. Omul este absolut deosebit si plin de umor. Ceea ce spune sau scrie este scurt, precis, la obiect.

[cristizz]

Am incarcat matritele si hai spre casa. La iesirea din Dover, la controlul politiei de frontiera, am inceput, firav, sa realizez in ce ma bagam: ,,Are you a boat builder?" m-a intrebat politistul verificandu-mi actele matritelor. ,,Yes sir, we are" am raspuns. Cand scriu asta, dupa aproape 2 ani de atunci, ma buseste rasul – nu aveam nici o idee despre ce avea sa ma astepte, ca un adolescent care, vrajit de reclama vizitarii mapamondului, se inscrie voluntar in armata care, ce sa vezi, il trimite in transeele unde miroase a mate si frica si-ti tiuie proiectile pe deasupra testei.
Dar le-am adus.

[cristizz]

Si ce am adus nu era complet... lipseau multe elemente care se conditionau intre ele sau care puteau fi realizate numai cu ajutorul altor repere, cum ar fi grinzile de rezistenta dintre corpuri. R. Woods mi-a recomandat sa le fac din profile de catarg de la un anume fabricant. Dupa ce am primit oferta de pret si transport, am cautat 2 luni alta varianta, degeaba. Au existat probleme cu unele materiale care, din nou, m-au intarziat. Furnizorii au fost toti, fara exceptie, corecti si le-au inlocuit, dar timpul curgea. Au existat probleme de personal... probabil si din cauza neincrederii in aceasta inteprindere, dar de fiecare data cand ajungeam intr-un moment critic, Dumnezeu imi mai intindea o mana.

Inceperea efectiva a lucrului a fost pe 1 octombrie 2018, avandu-l ca personaj principal pe Nicu Homemade. Daca nu era el nu as fi inceput atunci. Am lucrat o saptamana la amenajarea halei din Galati pe care o inchiriasem, iar pe 10 octombrie s-a dat gelcoat-ul pe primul corp. Cu aceasta operatiune m-a ajutat Vali. Noi nu o mai facusem si nu aveam de gand sa experimentam pe un corp de 8 m lungime. De altfel Vali, asa cum il stiam, ne-a ajutat de cate ori i-am cerut ajutorul sau sfatul.



Dupa 24 de ore de la gelcoat am inceput laminarea. Am lucrat o saptamana la primul hull.

[cristizz]

Decofrarea a fost pentru noi un moment special. Extragerea corpului din matrita, silueta lui si stralucirea gelcoat-ului mi-au intins fata intr-un zambet plin de speranta.



In perioada urmatoare am laminat inca doua interioare, pentru care aveam materialele disponibile. Din pacate, nu am putut lamina inca un corp din cauza gelcoat-ului: a venit 80% intarit in cutie. Nu a fost o problema cu furnizorul care a inteles si mi-a inlocuit cutia, doar ca atunci cand am desfacut-o avea aceeasi stare. Asta mi-a cam incurcat programul pentru ca urmatorul lot venea din Anglia dupa cateva saptamani.
In aceasta perioada am primit si vizita lui Michael si a sotiei sale, Ruth. Ei au fost primii nostri clienti si inainte de a semna contractul si a trimite avansul, doreau sa ne cunoasca si sa vada calitatea lucrului in stadiul actual. De inteles, de altfel. Michael a venit cu o lista de intrebari la care a primit raspunsuri care l-au convins ca poate merge mai departe, asa ca dupa inca o intalnire cu ei (de data asta la Bucuresti) am batut palma. Daniel, prietenul meu (apare si in poza cu R. Woods de mai sus) s-a ocupat de relatia cu ei.

Revenind la Galati, am continuat lucrul la catamaran.
Trebuia sa construim locasurile grinzilor fara de care nu puteam lamina puntile si sa laminam al doilea corp (cel cu gelcoat-ul expirat). Acum, gelcoat-ul asta este unul mai special, substantial mai scump decat cel uzual, dar mult mai rezistent la... orice si foarte compatibil cu rasina vinilesterica. In procesul de fabricatie am folosit rasina vinilesterica ca prim strat dupa gelcoat, ca o metoda de protectie suplimentara impotriva osmozei.
Intre timp, insa, vremea s-a inrautatit groaznic la Galati. Frigul si umezeala s-au instalat in hala neincalzita. Am dat 8 ore cu Nicu gelcot-ul pe corp la o temperatura scazuta, ne-ventilati, cu usile si geamurile inchise pentru ca afara erau 4⁰C. A doua zi aveam urina rosie. Nu era bine. Desi am lucrat in costume si cu masti de protectie, expunerea a fost prea lunga. Era clar ca trebuia sa schimbam ceva. Am aplicat stratul de fibra cu vinilesterica si am revenit dupa inca o zi. Ce am vazut a fost rau, foarte rau. Intreg corpul facuse piele de crocodil – era irecuperabil. Asta mi-a pus capac. Am venit urgent la Bucuresti ca sa caut o hala cu dotarile necesare.

Dincolo de asta, referindu-se la mine si la Nicu, Vali a concluzionat perfect: ,,Voi doi sunteti ca in tabara. Faceti ce va place si nu va bate nimeni la cap" .
....
Am gasit hala... sau, mai degraba, am gasit Omul – Dragos, coleg de-al nostru de barcageala, care m-a ajutat cu foarte multe, inclusiv munca fizica.
O intamplare frumoasa cu el a fost intr-o duminica cand eu cu nevasta-mea si inca o doamna, lucram la finisaje. M-am hotarat sa decofrez corpul bucatariei care se incapatana sa nu iasa din matrita. Trageam de el din toate pozitiile, ajutat de nevasta-mea, cand apare Dragos. Pantaloni la dunga si camasa alba. ,,Salut – salut", isi sufleca manecile si se apuca sa ma ajute. Tragem de ele inca vreo 2 ore (fara vreun rezultat notabil), cand ii suna telefonul: - Raspunde Dragos, zic, dar el:  ,,Nu raspund ca e nevasta-mea si asteptam musafiri. Daca raspund trebuie sa plec." A ramas pana am scos corpul din matrita. Dupa inca o ora ne-a chemat si la un gratar, la el in curte.
Pe la jumatatea lunii ianuarie 2019 amenajasem spatiul pus la dispozitie si ne-am apucat de lucru in conditii bune. Am realizat al doilea corp in timp record si l-am decofrat. La operatiune au participat cativa prieteni:

https://youtu.be/f-b8PC0WDxA

https://youtu.be/aeJl2q3q3ZM

[cristizz]

Din acest moment lucrarile au intrat pe o traiectorie substantial mai previzibila. Chiar daca nu aveam toate matritele si a trebuit sa ni le construim, chiar daca a fost dificil sa gasim toate materialele necesare conform proiectului si chiar daca am avut probleme de personal, am considerat ca merita sa fac toate eforturile pentru a duce la bun sfarsit aceasta aventura.

Nicu (Homemade) a avut o contributie extraordinara in derularea proiectului. Este un om cu mare experienta si cu multa inventivitate. Si ceea ce mi-a placut cel mai mult este ca este un om de actiune. Daca are o tema, trece la rezolvarea practica. Chiar daca am avut in destule cazuri opinii diferite, important este ca discutand, am ales o varianta care de fiecare data a putut fi realizata si a functionat.
Viorel (Iris) are deja experienta unui catamaran construit de el tot dupa planurile lui R. Woods. M-a ajutat cu diverse repere metalice. Foarte atasat de proiect, sufletist si mega profesionist.
Dan (Bluevawe), Nicu (Pelicanul) si Razvan (Evergreen) au venit la hala intr-o vizita cand eram chiar pe sfarsite, dar evident, intr-o mare intarziere. Si-au suflecat manecile si au montat ocheti, au sertizat cablul de la linia vietii, au mai facut si o aprovizionare cu ce-mi lipsea prin hala... Razvan mi-a confetionat saltelele si husele lor.
Dan. Un tip autodidact care sudeaza artistic inox, aluminiu si otel. Plin de pasiune in ceea ce face, are un atelier in Bucuresti, pe str. Moinesti.
M-au sprijinit moral (si au fost momente cand chiar am avut nevoie) si alti prieteni, atat de pe forum, ca Florin (Florio), Cosmin (Cobar), cat si din afara lui.
As mentiona interactiunea cu Autoritatea Navala Romana. In calitate de producator trebuie sa am o anumita relatie cu ei, doar se ocupa de supravegherea pietei si au atributii de control. Contrar multor opinii pe care le-am auzit, am fost primit acolo cu interes si sustinut, sfatuit corect, fara nici un fel de ,,pretentie". Toata stima!

[cristizz]

Poate ca ar fi potrivit sa spun cateva cuvinte despre proiect. Desi este descris pe site-ul domnului Woods completez informatiile cu cate ceva:
Matritele pentru hulls pe care le am masoara 26', diferenta fiind la pupa unde ale mele curg pana deasupra WL, presupunand o oglinda cu aspect mai ,,aero-hidro dinamic'', in vreme ce la 25' pupa este retezata vertical. Motivul pentru care la 25' este retezata este de ordin practic: in cazul in care se doreste derivor tip Daggerboard trebuie sa poti ridica si carma, ceea ce in cazul variantei 26' nu e posibil. Deci 26' o sa ramana cu LAR Keel ca o varianta mai comoda in exploatare si mai sigura la grounding vs 25' care o sa fie ceva mai sportiv, daca vrei regata.
Puntile (partea de peste hulls) in varianta prezentata pe site au intrarea pe lateral. Cele pe care le avem reprezinta un upgrade, cu principala diferenta ca intrarea este prin spatele cocoasei. Fiecare dintre variante are avantaje si dezavantaje: prima, cu intrare pe lateral, ofera o mai buna divizare a spatiului interior, dar sacrifice spatiul destinate banchetelor laterale din cockpit si sunt foarte expuse spray-urilor de apa, mai ales in pozitia deschisa. Cele existente conditioneaza putin spatiul interior, dar scapi de spray, castigi spatiul pentru banchetele laterale din cockpit si ai vizibilitate in interior din postul de conducere.
Cockpit-ul este facut din 2 piese longitudinale de aprox. 1300 X 2850 mm fiecare, pentru o mai usoara manevrare la montare/demontare si depozitare la transport. Impreuna cu spatiul posturilor de conducere ale puntilor aduna aproape 10 mp de spatiu deschis pana la grinda catargului. Cam cat o camera la bloc �� . Iar in fata grinzii catargului exista, ca la orice catamaran, un alt spatiu, pe plasa de data aceasta, de aproximativ 6,5 mp. Sa te tot rasfeti lenevind la soare.
Grinda catargului este, de fapt, o piesa complexa, care pe langa rolul de sustinere a catargului, ofera adapost pentru spray-ul de prova si contine 7 compartimente pentru depozitare (inclusiv pentru baterii, lantul ancorei, etc). Din constructie a fost prevazuta cu o ranforsare pentru montarea optionala a unui windlass electric (ex. Lewmar Pro 700)
Dotari de confort: in corpul babord poate fi oferita optional o chicineta cu o frumoasa chiuveta combo cu aragaz rabatabil, iar in corpul tribord, tot optional, chiuveta rabatabila pentru baie, toaleta portabila sau toaleta cu compost si, eventual, pereti de compartimentare pentru intimidate. In fiecare corp exista, standard, cate 2 paturi cu saltele si spatii de depozitare sub ele, lumini de convenienta cu LED si mocheta marina pe laterale. Inaltimea in cabina este de 1,75 – 1,80 m. Trebuie mentionat ca fiecare corp este construit cu compartimente etanse, astfel incat in cazul unei sparturi sa fie asigurata flotabilitatea.
Optional, putem confectiona un suport pentru motorul Outboard (recomandam Yamaha 9.9 High Thrust Extra Long Shaft)

[cristizz]

[cristizz]

[cristizz]

[cristizz]

[cristizz]

Catamaranul este demontabil: 2 corpuri, grinda catargului, 2 semicockpit-uri, 2 grinzi de rezistenta si arborada. Totul poate fi transportat cu o remorca tip platforma auto (pentru 2 autoturisme, mai degraba, din cauza lungimii pieselor, nu masei lor), intr-un camion cu remorca sau intr-un container de 40'. Operatiunea nu este cea mai simpla, necesita cateva ore, de preferat, 2 persoane, dar avand in vedere ca in realitate o faci de cel mult 2 ori pe sezon, la inceput si la sfarsit (asta in cazul in care nu lasi ambarcatiunea asamblata pentru mai multe sezoane) este rezonabil. Masa catamaranului este in apropierea cifrei de 1000 Kg + aprox. 500 Kg remorca, asa incat orice autoturism de familie este capabil sa tracteze ansamblul.



Revenind la poveste, trebuie sa spun ca iesisem din termenul de livrare propus. Este adevarat ca a trebuit sa facem unele lucrari suplimentare, dorite de Michael, iar altele dorite de noi sau impuse de situatie. De exemplu, suportul motorului, comandat la una dintre firmele europene cunoscute pentru vanzarea de piese si accesorii s-a dovedit a fi... necorespunzator, desi in specificatiile de pe site aparea ca fiind exceptional. A trebuit sa il inlocuiesc cu unul fabricat ,,in house" care s-a dovedit substantial mai solid:




https://youtu.be/26c8FwkSWEA

[cristizz]

Una peste alta, am facut eforturi pentru a livra ambarcatiunea inaintea datei presupusului Brexit, 30 octombrie 2019. Programasem ca, inainte, sa fac un test pe apa la Mangalia, dupa care sa trimitem barca in Scotia. Incarcarea a durat mai mult decat am estimat din cauza suporturilor corpurilor, nepotrivite pentru aceasta operatiune si pentru transport. In momentul in care ii facusem nu ne-am gandit la acest aspect, ci doar la constructie si, oricum, parea ca mai e o eternitate pana cand ne vom ocupa de transport. A trebuit sa incercam cu foarte mare grija, drept pentru care, anticipand unele probleme legate de repetarea operatiunii la Mangalia, am decis sa anulez testul si sa punem barca pe apa direct in Scotia.

[cristizz]

Intelegerea cu Michael era sa mergem in Scotia si sa il ajutam noi cu montarea catamaranului, asa ca testul pe apa acolo era, logic, obligatoriu. Am mers acolo cu Nicu (Homemade) si cu Daniel.
Cazarea relativ OK, intr-un han de langa marina, dar personalul... cu un comportament descalificant. Si mai aveau probleme si cu netu'. Am lucrat cateva ore la asamblare, printre vizite la magazinul marinei (de unde trebuia sa mai cumparam cate ceva) si explicatii pe care le cerea Michael, nerabdator despre diverse elemente. Seara la restaurant am realizat ca eram in plin Halloween. A doua zi dimineata toti oaspetii hanului asteptau personalul de serviciu, care nu mai aparea. Dupa 2 ore au aparaut patronii, un cuplu casatorit, care siderat, si-a cerut scuze: ,,Personalul e disparut, nu ne raspunde nimeni la telefon. Regretam sincer situatia..." . Cel mai probabil zaceu dupa betia de cu seara. Si ce e mai trist, in seara urmatoare erau toti la munca. Nu fusese nimeni concediat.
Asa ca am ajuns in marina o idee mai tarziu decat ne-am propus, dar hei, nu e nicio problema ca ne miscam repede, stim ce facem, doar noi l-am construit.
Ceva tot nu stiam. Ca vine Surveyor-ul si ne expediaza de acolo ca sa-si faca inspectia in liniste.
Era vineri, ora locala 10:00, cand ne-am urcat in masina lui Michael si am plecat in Oban, sa cumparam o scula necesara montajului (Michael ne spusese ca are tot, drept pentru care nu am venit cu scule din Romania) si sa facem o vizita prin oras, eventual sa vizitam o distilerie. Trecuse bine de pranz cand Michael, calm, spune:
- Trebuie sa punem catamaranul pe apa azi.
- Dar avem timp si maine, ca noi plecam duminica.
- Nu, maine nu se poate ca nu lucreaza macaragiul.
- Pai Michael, zic, ce dracu' cautam noi aici in loc sa montam? Ne ordona surveyor-ul sa disparem si pierdem macaraua?
Drept pentru care am abandonat orice faceam in Oban si ne-am intors de urgenta in marina, unde am incheiat ce mai aveam de facut in timp record. Cat timp Nicu si Daniel mai strangeau suruburi eu si cu Michael am montat motorul. Macaragiul ne presa sa-i facem loc, moment in care intervine inca o situatie neplacuta: motorul nu vrea sa porneasca. Verificam cablurile, legaturile electrice, starea bateriilor... nimic. Demontam o bujie si surpriza: era inundat cu ulei. La transport isi deplasase pozitia, probabil. Incercam sa-l aspiram, sa-l spalam... tot nu a dorit sa porneasca, iar omul cu utilajul deja incadrase ambarcatiunea si ii monta chingile.
L-am pus, deci, pe apa, a mai fost inspectat o data si l-am scos pentru ca tot nu pornea motorul. Tineam macaraua ocupata si rampa blocata, iar Michael l-ar fi scos oricum luni ca sa-l pregateasca de iarna. Asa ca plimbarea cu ambarcatiunea a fost singura nerealizare din lista.
L-am scos, iar sambata am pornit si motorul. Am vorbit la telefon in Romania cu Dual Motors, dealer-ul Yamaha din Bucuresti, care mi-a confirmat corectitudinea diagnosticului si a operatiilor de remediere. Super oameni si ei.
Am mai petrecut o seara la restaurant cu Michael, iar duminica am plecat.

[cristizz]

[cristizz]

https://youtu.be/hDW_i6KsofQ