Pe Dunare in sus... (si-n jos)

[blue marlin]

Intr-o zi de marti am plecat, singur, cu Evrika pe Dunere in sus, cu scopul de a profita de ultimile zile de concediu si de a vedea cat se poate urca contra curentului in cateva zile. Fara o destinatie anume, doar in vacanta...

Etapa I
Plecarea pe la 10:30 din amonte de trecere Bac Galati, un pic mai sus de fostul port de ambarcatiuni unde este o rampa pietruita pe care se poate ajunge aproape de apa cu masina.
Cu un vant usor de nord urcam pana spre capul plajei de "La valuri" si dupa asta traveram senalul cat putem de repede spre malul tulcean.
Cu acelesi vant lenes, din pupa, ne taram printre mal si barjele ancorate, zburatacind stolurile de pescarusi ce isi fac de lucru in malul de la limita apei.
Pe la 12:00 in aval de "Vulcan" (o zona in care malul abrupt coboara aproape vertical in apa pana la cateva zeci de metri - se spune ca ar avea chiar 40m adancime) vantul cade de tot. Declar pauza de masa. Cateva ore de relaxarela la umbra unei salcii batrane si o baie buna in apele caldute ale Dunarii + o vanatoare de raci; primul prag era malit si al doilea mult prea adanc ca sa-l pot pipai cu piciorul, deci 0 raci, doar doi guvizi negriciosi si multe scoici.
Pe la 3:00 vantul nu da nici un semn de viata. se monteaza vaslele si plecam la fel de lenes in amonte ca si inainte de pauza. In dreptul digurilor de piatra care, protejeaza de colmatare un mic canal ce deserveste o statie de pompare,  spre nord, deasupra orasului incep sa se se adune nori negri. Stiind ca se anuntase un cod galben-portocaliu de ploi si vijelii am tras zdravan la rame sperand sa trec de kilometrul de dig inaintea vijeliei.
Vijelia a ramas in continuare in pupa asa ca am continuat vaslitul cu calm spre Insula Veriga - Chiciul Mare - in cautarea unui loc de campare.stiind ca malul dinspre Tulcea este abrupt am ales malul cu intinsura nisipoasa dinspre senal.
Surpriza! pe mai bine de un Km de insula nu gasesti nici un loc de campat. Desisuri de salcii tinere , continue ca o jungla de mangrove. Spre capatul din amonte al insulei apare un mic gol intre salcii in care ar incape 2 corturi mici.
Trag barca pe mal si instalez cortul + plasa de tantari. Foc, mancare calda si relaxare la adapostul plasei. Un episod "Bear Grylls": Am fiert cateva scoici. am gustat una: fara gust fiarta fara sare si foarte nisipoasa; In caz urgenta s-ar putea totusi supravietui si pe Dunare fara sa faci foamea

[Florio]

Intr-o zi de marti am plecat, singur, cu Evrika pe Dunere in sus, cu scopul de a profita de ultimile zile de concediu si de a vedea cat se poate urca contra curentului in cateva zile. Fara o destinatie anume, doar in vacanta...

Etapa I
Plecarea pe la 10:30 din amonte de trecere Bac Galati, un pic mai sus de fostul port de ambarcatiuni unde este o rampa pietruita pe care se poate ajunge aproape de apa cu masina.
Cu un vant usor de nord urcam pana spre capul plajei de "La valuri" si dupa asta traveram senalul cat putem de repede spre malul tulcean.
Cu acelesi vant lenes, din pupa, ne taram printre mal si barjele ancorate, zburatacind stolurile de pescarusi ce isi fac de lucru in malul de la limita apei.
Pe la 12:00 in aval de "Vulcan" (o zona in care malul abrupt coboara aproape vertical in apa pana la cateva zeci de metri - se spune ca ar avea chiar 40m adancime) vantul cade de tot. Declar pauza de masa. Cateva ore de relaxarela la umbra unei salcii batrane si o baie buna in apele caldute ale Dunarii + o vanatoare de raci; primul prag era malit si al doilea mult prea adanc ca sa-l pot pipai cu piciorul, deci 0 raci, doar doi guvizi negriciosi si multe scoici.
Pe la 3:00 vantul nu da nici un semn de viata. se monteaza vaslele si plecam la fel de lenes in amonte ca si inainte de pauza. In dreptul digurilor de piatra care, protejeaza de colmatare un mic canal ce deserveste o statie de pompare,  spre nord, deasupra orasului incep sa se se adune nori negri. Stiind ca se anuntase un cod galben-portocaliu de ploi si vijelii am tras zdravan la rame sperand sa trec de kilometrul de dig inaintea vijeliei.
Vijelia a ramas in continuare in pupa asa ca am continuat vaslitul cu calm spre Insula Veriga - Chiciul Mare - in cautarea unui loc de campare.stiind ca malul dinspre Tulcea este abrupt am ales malul cu intinsura nisipoasa dinspre senal.
Surpriza! pe mai bine de un Km de insula nu gasesti nici un loc de campat. Desisuri de salcii tinere , continue ca o jungla de mangrove. Spre capatul din amonte al insulei apare un mic gol intre salcii in care ar incape 2 corturi mici.
Trag barca pe mal si instalez cortul + plasa de tantari. Foc, mancare calda si relaxare la adapostul plasei. Un episod "Bear Grylls": Am fiert cateva scoici. am gustat una: fara gust fiarta fara sare si foarte nisipoasa; In caz urgenta s-ar putea totusi supravietui si pe Dunare fara sa faci foamea

Bravo Marlin Albastrui, frumoasa iesire de vacanta .  Ma asteptam ca acum sa gasesti loc de campare mai usor, fiindca apele au scazut semnificativ.
Cu vele in amonte printre barje e mai riscant, fiindca fileurile de vant dispar cand ai mai multa nevoie de ele. Dar in rest vantul isi face treaba bine si impotriva curentului Dunarii ! Atunci cand bate.
  Scoicile tale aveau nevoie doar de putina sare si o capatana de usturoi, ca sa se transforme in trufandale . Daca le insoteai si de un vin alb, rupeai gura targului !
Tabara cu cort, polog, vela rulata si foc aprins pescareste in mal, arata fenomenal pentru ochiul meu .  Abia m-am intors de doua zile de pe apa, si mi-ai facut pofta sa plec din nou . (nu ca mi-ar lipsi pofta )
Ai fost solitar sau insotit ? In povestire vorbesti la plural si nu sunt sigur daca erati doua persoane sau cuplul format de tine cu barca .

L.E.
  Gata, m-am edificat. Spui clar la inceput ca ai plecat singur, deci "plecam; urcam.." se refera la tine si barca.

[blue marlin]

Multumesc Florio.
Cu camparea e cam ca la munte: multe locuri faine dar 3 metri patrati (in acelasi perimetru),  plati si neinvadati de vegetatie, mai rar. E scazuta Dunarea dar inca nu suficient de mult. Rar am dat de plaje sau maluri cu pamant ferm.
Stii vreo metoda de a scoate nisipul din trufandale? Le-am tinut cateva ore in apa mai curata inainte de fierbere dar tot crantane in dinti...

Ai fost solitar sau insotit ? In povestire vorbesti la plural si nu sunt sigur daca erati doua persoane sau cuplul format de tine cu barca .

L.E.
  Gata, m-am edificat. Spui clar la inceput ca ai plecat singur, deci "plecam; urcam.." se refera la tine si barca.

Nu sunt atat de norocos ca tine. La mine ménage à trois nu functioneaza. Pe rand, ori barca, ori sotia... 

[Florio]

Multumesc Florio.
Cu camparea e cam ca la munte: multe locuri faine dar 3 metri patrati (in acelasi perimetru),  plati si neinvadati de vegetatie, mai rar. E scazuta Dunarea dar inca nu suficient de mult. Rar am dat de plaje sau maluri cu pamant ferm.
Stii vreo metoda de a scoate nisipul din trufandale? Le-am tinut cateva ore in apa mai curata inainte de fierbere dar tot crantane in dinti...

[

Se tin ceva mai mult de cateva ore in apa curata . Dar noi n-avem timp de stat intr-un loc si nici nu le caram cu noi in galeata cu apa .
Le curati bine cochilia cu o perie de unghii si apoi le oparesti (le poti opari intr-o supa de cateva legume aromate). Cand se deschid (in 5 min. de oparire) le scoti, curati branhiile, stomacul si speli foarte bine scoica. Asa poate fi folosita ca materie prima pentru orice fel de mancarica doresti .

Amatorii care scot scoicile de vii din cochilie vor vedea ca oricat le-ar fierbe ulterior, ele se intaresc tot mai mult si nu mai pot fi mancate. 
   

[blue marlin]

Etapa a II-a
Dimineata am amanat plecarea  asteptand sa se hotarasca vijelia cea anuntata daca mai trece pe la mine sau nu.
Ca sa nu risc sa pierd toata ziua asteptand am strans rapejor tabara, am aruncat inapoi in fluviu cei cativa litri de apa ambarcati cu barca scoasa complet pe mal de la valurile surprinzator de mari facute de un mic cargou ce a trecut pe la miezul noptii spre Braila si pe la 8:00 am "ridicat ancora".
Navigatie placuta cu un vant sustinut  din pupa, mergand constant la o distanta intre 10 si 20 de metri de mal, suficient de departe de mal ca sa nu ar cu carma dar in afara zonei de valuri suparatoare create de combinatia vant si curent contrar.
Pe la 10:00 m-am strecurat fara probleme printre bacurile care misuna non stop intre Braila si Smardan si am continuat sa inaintam intr-un ritm bunicel pe langa malul opus orasului.
Ceva emotii la trecerea de cealalta trecere bac, din sudul Brailei spre Insula Mare: anafoarele datorate reunirii a 3 brate combinate intensificarea vantului si valuri inalte de jumatate de metru au facut barca destul de greu de controlat. Dar trecuram fara probleme.
Am ales bratul dinspre Insula Mare A Brailei stiind ca bratul central e destul de circulat si fara maluri prea primitoare. Alegerea a fost buna: bratul este destul de larg ca sa nu ecarneze foarte mult vantul dar nu destul de lat ca sa permita formarea valurilor ca pe senalul navigabil si, in plus am intalnit doar cateva barci ancorate, pline de unditari.
In drepul unei mici insule am facut pauza de masa pe o plaja aparent nisipoasa. Am avut parte si de vizitatori - salupa Politiei de Frontiera. Vroiau sa stie doar un nume si ce tip de barca este Evrika (ca sa stie ce sa scrie in jurnal/raport).
Dupa cateva ore de stat la umbra am continuat tinand malul insulei fara nume, (insula formata intre bratul pe care eram si cel navigabil), tragand deja cu ochiul la potentiale locuri de campat. Maluri frumoase, invadate de vegetatie, ce amintesc Dunarea Veche de la Mila 23 dar cu aceiasi problema ca si malurile de pana la Braila: in mare parte doar "plaje" in care te infunzi pana la genunchi in noroi sau maluri invadate de vegetatie.
Aproape de capatul insulei am facut cale intoarsa deoarece malurile de inlaltau si pana la intersectia bratelor Dunarii nu se zarea nici un loc promitator. Am inaintat surprinzator de greu, in volte, contra vantului desi aveam curentul de partea mea. Vela mea strange binisor vantul dar valurele care incretesc 90% din latimea bratului ma franeaza atat de mult incat deabia ma tarasc.
Dupa aproape 2 ore am ajuns inapoi la singurul loc fain intalnit astazi: o plaja larga din nisip adevarat. Ceva asemantor cu plaja de la Cotul Pisicii si toata doar pentru mine.
Aici se aplica reteta obisnuita: barca pe mal, instalat cortul si focul de tabara.
Daca ziua a fost uimitor de liniste, noaptea situatia e total diferita. La fiecare jumatate de ora trece cate o barca, unlele la motor, altele la toana. Doar braconieri locali...

[ionitzady]

insula fara nume se numeste FUNDU MARE si este a doua rezervatie dupa INSULA MICA A BRAILEI , iar sectorul de Dunare care tia creat probleme este de la bac Smardan si pana-n capul insulei din aval chiciului cucului , eu merg la pescuit in celalalt cap din amonte,  iar la NALTA TENSIUNII , unde ai intors este un loc de campat pe malul insulei mari a brailei , dar cota scazuta face ca malul sa nu mai fie asa interesanta. 

[blue marlin]

Multumesc pentru informatii ionitzady.
Stii cumva cum se numesc cele doua brate care inconjoara Insula Fundu Mare? Cel navigabil e cumva Bratul Borcea?

[ionitzady]

navigabila este DUNAREA NAVIGABILA , iar celalalt eu stiu ca-i zice CRAVIA