Croaziere pe Dunare : Viitura :)

Creat de Florio, Iunie 17, 2013, 05:32:25 AM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

ionitzady

Bv voua si nu ma pot abtine sa nu zic : Florio , nu esti de invidiat ci sunteti de invidiat , cu un asa echipaj  este  o placere sa-ti petreci vacanta .
        Multumim mult pt poze si pt ca ai reusit sa ne iei cu tine-n croaziera





                                                             VANT DIN PUPA

bradutzu

Sa auzim numai de bine!

Florio

#32
Baieti, povestirile noastre sunt numai pentru a vedea ca se poate, ca e frumos si ca nu costa mai mult decat traiul zilnic de acasa.
  Stiti ca ideea generala la noi, e ca yachting-ul nu poate fi accesibil decat celor cu multin bani. Aceasta a fost subliniata si de niste emisiuni tv ori de diverse articole de presa facute de jurnalisti, pe genunchi.
Uitati calatoria RAID din acest inceput de vara, in care Vincentiu, Mihai, Nicu, au plecat pe apa in barcile proprii si au facut o frumusete de aventura, cu costuri mai mici decat un weekend la munte.
Eu la fel, in fiecare vara, locuiesc impreuna cu familia mai mult in barca decat acasa :) .
Iar lucrul asta ne prieste !
Pleznim de sanatate :)

P.S.
   Astazi am avut o masa cu preparate fine : cambula pane cu sos de usturoi si garnitura de  orez cu curry :)
Restaurantul propriu din bucataria barcii, bucatar subsemnatul, serivirea si anturajul - echipajul. Masa perfect sanatoasa : cambula salbatica prinsa de noi in buza marii, la mana.

Florio

In aval de Cernavoda, vantul isi pastreaza aliura de prova, cat sa simtim ca mergem cu vele si nu lenevim. Se aud mult vinciurile si se intaresc palmele in desele contacte cu scotele :) . Pe o barca de 8m se pun rar in functiune manivelele vinciurilor, totul se trage "la mana" . Acum am niste palme tari si groase de iobag, sa nu ma faca cineva sa-i alint vreuna :) . Multi ar crede ca in cockpit-ul unui velier e plictiseala mare si sedentarism maximal. Vantul sufla, barca merge si singura ocupatie a skipperului este sa tina directia din eche sau timona. In principiu da, in realitate nu. Se mai intampla pe mare, la un vant constant si de bun simt, cand nici timona nu trebuie sa o mai ating.
Aici insa vantul preponderent este in amonte, deci exact opus directiei noastre de mers, iar constanta lui nu intra in discutie. Bate cum vrea si cum ii dicteaza relieful tarmurilor. Rafalele isi schimba directia mereu, la fel si intensitatea.
  Urmeaza deci distractia subsemnatului, distractie care la finalul zilei imi da febra muculara nu numai la antebrate si spate ci la absolut toata fiinta, inclusiv gambele si muschii de din dos :) . Dar nu e febra musculara a atletului (care doare de tipi la orice atingere) ci o oboseala a muchilor ce da o placuta senzatie de "lucrat" .

Florio

#34
Zilnic nu adunam multe ore de navigatie, dar vantul ne poarta suficient de iute cat sa adunam un numar bunicel de mile. Pe la orele 18 ne gasim mereu cate un loc de popas, mereu in vecinatatea sau pe plaja unei insule. Apa e curata, balaceala ne face "fresh", putem da fuga pe tarm sa alergam putin si nu in ultimul rand, putem incropi o gustare clasica, la foc de lemne ;) .
   Asa cum spuneam, multe din plajele stiute, sunt acoperite de apele mari, care ajung acum sa muste din iarba tarmului.
Nu-i nimic, ne folosim de asta pentru a debarca direct de pe puntea pupa, pe pajiste, dintr-un singur pas .
Momentul popasului de acum, ne duce insa cu prova la tarm, unde doi cai care pasc mulcom, ne privesc foarte curiosi.
Unul dintre ei, o iepusoara tinerica, arde intr-atat de curiozitate, incat vine si aproape isi baga capul pe tambuchiul prova sa vada ce Dumnezeu avem noi in barca si cine sunt omuletii aia care chitaie acolo ? :D

(Nu e de mirare totusi, se vede in poza a 5-a, calutul asta este intr-o ureche ! )

Florio

Ne-am petrecut acolo seara, urmand ca dimineata sa trecem pe langa stancile Dunarii din amonte de Harsova, bine stiute de toti TID-istii nostri :) .

Florio

O vizita scurta la Harsova, ne opreste la pontonul d-lui Lucian, alt om simpatic pe care il stim de la calatoria anterioara. Aici avem un ponton mare, intr-un mic golf format de curentul ce se opreste intr-o stanca masiva ce se ridica impunator deasupra apelor.
   Fac o paranteza aici, pentru a sublinia un lucru : m-ati auzit mereu vorbind despre oameni faini, deosebit de agreabili, atenti, de mare bun simt. Aici, in Romania. Astfel de oameni intalnesc. Este o imagine a Romaniei pe care n-o gasiti la televizor si nici in ziare. O gasiti daca veti calatori. (Iar daca in calatorii nu aveti norocul sa intalniti asemenea oameni, alta solutie nu vad decat sa calatoriti cu mine. Eu numai de-astia intalnesc :) )
  D-l. Lucian nu numai ca n-a vrut sa primeasca o plata pentru ca ne-am legat la pontonul dansului, ci a si telefonat dupa un taxi care sa ne duca in oras :) .

Dragos

Inca odata multumim pentru fotografiile si povestirile minunate.Eu cel putin ma simt ca si cum v-as acompania in aceasta frumoasa calatorie.Si eu cand fac un peste pe barca,am impresia ca e cea mai mare delicatesa...Apropo de asta,unde si cum se prinde cambula cu mana?

Florio

Citat din: Dragos din Iunie 26, 2013, 07:04:09 AM
Inca odata multumim pentru fotografiile si povestirile minunate.Eu cel putin ma simt ca si cum v-as acompania in aceasta frumoasa calatorie.Si eu cand fac un peste pe barca,am impresia ca e cea mai mare delicatesa...Apropo de asta,unde si cum se prinde cambula cu mana?

Cambula a fost un cadou al Marii Negre.
Intrasem cu gandul sa gasim niste rapane (evident, tot la delicatese ne era gandul) fiindca stiam din anii trecuti ca prin iunie gasesti foarte multe in vecinatatea tarmului .
   Rapane n-am gasit, insa calcam pe cambule, aproape in buza tarmului, unde apa are 50-80 cm ba chiar si mai putin. Zona este in nord de Gura Portitei, unde aluviunile aduse prin bratul Sfantul Gheorghe, se depun in nisip, aduna insectele marine si atrag cambula.

A prinde cu mana acest peste alunecos, cere ceva tehnica. Dar nu dau din casa asa, cu una cu doua, trebuie sa fiu tras de limba la o sticla cu vin ;)

Florio

La Harsova am stat o ora, cat sa luam o inghetata, sa improspatam aprozarul barcii cu niste rosii si sa rezolvam partea tehnica : un furtunas pentru chiuveta din bucatarie, un nou plici de muste si niste clesti de rufe. Lucruri marunte dar foarte insemnate :) .
  Am rezolvat totul intr-o piata centrala, unde juniorii s-au plimbat si eu am targuit.

(In trecere am luat si niste carnaciori, dupa care tigaia mea tanjea de multa vreme. Asta e tot un lucru marunt, dar de mare insemnatate :) )

Florio

In acest moment in care va scriu, s-a ridicat din patul prova un capsor ciufulit, de 2 anisori,  proaspat trezit din somn, s-a uitat prin tambuchiul de deasupra lui si a exclamat peltic : " ooo, mama mia...la Gula Poltitei suntem !!! " :D

Dragos

Sa te trag de limba atunci...Drum bun si distractie frumoasa in continuare!

Florio

Multumesc ! :) Ne intalnim in formatie extinsa la o 'imprietenire" si va destainui ca marele secret e sa prinzi cambula cu ambele maini, cu tot cu nisip, altfel n-ai nici o sansa, iti scapa oricum ai tine-o ! Pana atunci insa nu spun nimic :) .

Florio

Dupa plecarea de la Harsova, vantul s-a intarit considerabil.
In apropiere de Giurgeni, unde se lateste foarte mult Dunarea, rafalele sareau de 20 nd, iar directiile lor se schimbau neprevazut in asa fel incat adesea barca banda multisor daca nu eliberam repede scota ghiului .
   Aici si viteza curentului a crescut putin, adancimea la fel, traficul de vaporase impingatoare, barje, a devenit ceva mai aglomerat.
Anticipand putin viteza noastra in vant, ne-am descurcat usor evitand simplu din volte, barcile si balizele.
Undeva pe la picioarele podului, viteza curentului devenise atat de mare ca eram pregatit sa pornesc motorul, cursul nostru fiind oblic 40 grade si stiind ca in vecinatatea podului fileurile de vant vor fi alterate . Dar nu a fost cazul, ne-am descurcat de minune in asa fel incat am avut timp sa fac si niste poze cu velele ridicate sub arcul podului :) .

Florio

Ca sa va faceti idee despre lejeritatea echipajului in acele momente, va arat ce faceau juniorii atunci : unul studia codul rutier si celalalt "lucra" la o carte de colorat :)