Croaziere pe Dunare : Viitura :)

[Florio]

Numai ce trecem de Cotul Pisicii, evitam insula a carei plaja generoasa ramasese cat o spranceana si acostam pe malul opus ei, aproape punand barca cu burta pe pamant. Sigur ca pe pamant si inca din acela cu iarba crescuta, proaspat inundat de viitura.
    Pe o colina in fata noastra pastea mulcom o turma de mioare, undeva in spate la o distanta apreciabila isi faceau de lucru pescarii amatori (amatori de crap)  . 

[Florio]

Dupa masa de dimineata, am iesit la miscare pe tarm, in apele calde si putin adanci ale revarsarii .

[Florio]

O gargarita se decide sa o insoteasca pe Maria in chip de ornament .

[Florio]

Sigur ca popasurile noastre sunt placute si ne-am intinde cat e ziua de lunga, dar ridicam ancora si dam sa plecam, ca mai e cale lunga de strabatut. La plecare, realizam ca am ancorat prea aproape si vantul lateral a sprijinit coca barcii atat de bine pe fundul apei, incat nu se mai misca.
   Cu stomacul proaspat pus la cale, da-i efort sa destelenesti barcuta, caci apa fiind atat de mica, nu putem folosi motorul . Eu balans de pe punte, Cosmin impinge de pupa in lateral, dupa cateva sfortari o desprindem din ventuza de mal formata dedesubt.
Si plecam cu un vanticel numai bun, sa intalnim vapoarele si vaporasele ce merg in amonte. Traficul e destul de mare caci suntem deja in Dunarea maritima .

P.S>\
Cand stateam la masa in racoarea barcii, s-a apropiat o salupa a Politiei de Frontiera, aceiasi amabili oameni care n-au venit in control, ci sa ne intrebe daca avem probleme ca stiau pragul acela cu apa foarte mica. Le-am multumit pentru intentiile bune si oamenii si-au vazut de drum, urandu-ne calatorie placuta si fara probleme.

[Florio]

Vantul s-a intetit, apoi a devenit puternic, am inceput sa navigam la cativa metri de malul ucrainean, in paralel cu un ditamai vaporul care avea acelasi drum cu noi, cedandu-i (evident ) senalul navigabil cu speranta ca va trece repede.
   Insa vantul ne purta cu aceeasi viteza desi am redus focul sub jumatate, din aval urcau alte vapoare si barje, nu prea era loc de facut volte . Asa ca am pastrat unghiul cel mai strans fata de vant si am mers paralel cu malul vecin, trecand la 2-3 m de politia lor de frontiera, cu care daca ne intindeam aproape  ne puteam da mainile . Ne-am salutat cu militarii si ne-am vazut de drum.
Intr-un moment am prins senalul liber si ne-am facut rapid volta care ne-a ajutat sa ne castigam o pozitie confortabila si am mers asa pana am inceput sa ne apropiem de locul de popas, ales la insula de langa Isaccea .
  Aici curentul de peste 4,5 nd a facut greu de gasit locul de ancora. Ne-am apropiat cat s-a putut de insula, intr-un loc mai ferit creat de o retragere a tarmului .  Tare imi era gandul la un pescuit ! Am lasat saulele pentru balaceala in "masina de spalat" a acestui curent puternic, am intins apoi doua lansete si am asteptat in soarele crepusculului sa vedem ce semne ne da Dunarea.
Semnele erau de tip : peste nu vedeti astazi !
In curentul acela nu stateau nici plumbul si nici momeala ! Am renuntat usor, asa cum numai un pseudo-pescar poate renunta si ne-am pregatit de programul de seara.
  Numai bine ca la caderea intunericului incep sa se stranga nori, se schimba vantul si devine taios. Pe acest fundal apare o salupa a Politiei de Frontiera, care in tonul amabil de care stiti deja, ne informeaza ca vine furtuna si ne ia numai datele mele de buletin, spuse pe gura, nu copiate din act . Ne mai spun ca e foarte bine unde am ancorat, e protejat si e apa mai mica; pe partea cealalta a insulei e apa foarte mare si curentul proportional.
Dar nu apuca sa plece si rafalele de vant   pun copacii insulei la 30 de grade, marcand inceputul furtunii, asa violent cum stim ca se desfasoara pe Dunare.
  Cu toate referintele lor bune despre locul de acostare eu sunt decis sa il schimb, fiindca o schimbare a directiei vantului ne poate roti primejdios de aproape de copacii insulei iar curentul apei plus intensitatea vantului pot face ancora sa grapeze .
Dar lucrurile se desfasoara foarte rapid, nu apuc sa spun bine lui Cosmin ca ridicam ancora si directia rafalelor se schimba, barca se roteste si ajunge foarte aproape de marginea lizierei inundate. Motorul fiind deja pornit duc barca peste ancora in ritmul in care Cosmin recupereaza parama si lantul, apoi inaintez impotriva curentului paralel cu malul, cautand un loc mai protejat. In mai putin de un minut mi se contureaza ideea ca acest loc protejat nu va exista si e mult mai bine sa trec pe partea cealalta a insulei, unde voi fi aparat de furtuna.
Cat am ocolit mica insula, valurile crescusera suficient cat sa ude din loviturile lor, toata puntea prova .
Si chiar asa cum ma asteptam, odata trecuti pe partea cealalta a insulei, din paroxismul furtunii n-a mai ramas nimic.  Dar nu nimic, ci nimic-nimic !
  Apa avea intr-adevar 28-34m asa cum spusesera cei de la Politia de Frontiera. Am bajbait putin pe intuneric, luminati doar de luna plina, si am gasit un loc aproape de padure intr-o apa de cam 8-10m . Totul redevenise frumos, din padurea de langa noi se auzeau niste zgomote exotice ale unor pasari pe care nu le cunosc, ceea ce ma face sa cred ca zbuciumul vantului din partea expusa a padurii nu trece nici pana la mijlocul ei.
  Aprind luminile de ancora si ne culcam linistiti.
Linistiti ei, caci eu dorm iepureste. Intr-un final ma ia somnul si fac ochi abia pe la ora 6 cand soarele si pasarile guralive imi dau desteptarea  

[Mihaif99]

Multumim de poveste 

[Florio]

Multumim de poveste 

Cu placere, Mihai.
Anul acesta vremea a fost mai frumoasa decat in calatoria trecuta.
Inca suntem pe apa, nu ne-a plouat niciodata, iar singurele fronturi de furtuna pana acum, au fost cel povestit mai sus si intrarea in Razelm, cand cerul s-a innegrit in toata zarea, mai putin in fata, pe directia noastra. Si am fugit cu vantul, fulgerele si tunetele in spate, vazand ploile ce incetosau totul de nu se mai vedea unde e cer si unde e apa. Nu ne-a prins

[ionitzady]

Bv tie Florio , am urmarit rar topicul tau dar vazand si citind mai mult  am trait mai intens si parca am plecat eu in calatorie cu velierul .I-mi pare rau ca nu am fost la curent cu pozitia ta , mi-ar fi placut ori un onor la Braila ca de intampinare ori la o bere la Galati , asta e multumim inca o data de poveste.
   Apropo ficata ...  o printesa  ....  baiatul ..... haiduc de-al nostru  BRAVO VOUA   

[Florio]

Bv tie Florio , am urmarit rar topicul tau dar vazand si citind mai mult  am trait mai intens si parca am plecat eu in calatorie cu velierul .I-mi pare rau ca nu am fost la curent cu pozitia ta , mi-ar fi placut ori un onor la Braila ca de intampinare ori la o bere la Galati , asta e multumim inca o data de poveste.
   Apropo ficata ...  o printesa  ....  baiatul ..... haiduc de-al nostru  BRAVO VOUA   

Asa e Adi, intotdeauna o bucurie sa intalnesc colegii de forum si pasiune ! Cred ca stii de intalnirile si chefurile noastre periodice .
Despre intalnirile de la Galati, de fiecare data cand am trecut cu barca pe acolo, acestea s-au intamplat multumita lui Vali, care a sunat si adunat pe cei de-ai locului, ba chiar si pe cei care erau atunci in trecere prin zona ( cum a fost Rex Sailor, acum 2 ani ) .
   Fiica si fiul au crescut pe barcuta, asa ca o simt natural. De exemplu ieri, pe o furtuna de proportii in Razelm, in care valurile se ridicau si se spargeau ca pe mare, vantul atingea 80 km/h si noi nu puteam tine sus velele nici chiar reduse, in afara unui petic din foc, Maria dormea impreuna cu mama ei, in cockpit, pe bancheta babord . Eu si Cosmin tineam barca pe directia stabilita, desi nu era deloc usor, valurile inalte si deferlante loveau in safrane si incercau mereu sa ii mute pupa, iar rafalele care faceau sarturile sa zbarnaie ca stupii, ne obligau sa urcam in vant.
  Desi o furtuna pe mare sau ocean este reper pentru colegii nostri navigatori, trebuie vazuta replica Razelmului cand vantul se apropie de 100 km/h si bate nordul. Desfasurarea de forte naturale este impresionanta iar pericolul e atat de vizibil incat spun si eu ca Skipper : "trebuie sa vezi, ca sa crezi !" .

P.S.
    Barca banda 10 grade simplu, fara vele, doar din forta vantului in catarg, si asta inainte sa intram in largul liber, neprotejat al lacului .  Vaporul de fier ce duce calatori la Gura Portitei, n-a taiat lacul ca noi, ci a mers pe langa mal sub protectia capului Dolosman, a traversat calea cea mai scurta Dolosman-insula Bisericuta si a venit la Portita sub protectia tarmului de dupa insula . Drumul mult mai lung insa mult mai sigur, protejat. Oamenii isi stiu meseria si cunosc lacul .

[Florio]

Din furtuna de cu noapte n-a mai ramas nimic, soarele de la Isaccea stralucea puternic, irizand prin plasa noastra de tantari. Afara pasaretul isi incepuse dansul guraliv, insa eu aveam drum lung de parcurs si voiam sa plec rapid din locul acela. Fara cafeluta, fara mic dejun, am iesit lasand in urma mea plasa intacta si am pornit motorul sa il am pregatit dupa ce desprind ancora. La primul tors al motorului, un cap ciufulit apare in cockpit : Cosmin cu ochii inca tulburi de somn, sarise sa ma ajute . Pai asa se face pe o barca, nu astepti sa te strige cineva, te duci unde crezi ca e nevoie de tine !
De data asta insa nu era nevoie, am ridicat ancora si cu motorul la ralanti am ocolit capul insulei intrand in senal printre multele barje ancorate acolo .

Apoi am ridicat velele.
Nu stiu de ce, e o perceptie personala doar, insa mie mi s-a parut intotdeauna partea aceasta de Dunare, de la Reni pana aproape de Tulcea, cea mai terna si mai plictisitoare zona. Probabil pentru ca e lata, dreapta, fara insule, fara relief pe maluri, o autostrada de apa . La impresia asta a concurat si vantul slabut  care mai cadea cate o data lasand genovezul sa atarne ca un prosop de baie . Echipajul dormea inca, profund si neperturbat, lasandu-ma singur, eu si dimineata dunareana .
Dar nu m-am plictisit, am plecat in prova cu un binoclu, sa vad imprejurimile, mi-am bucurat ochiul  si am cercetat toate intrarile malului drept, unde se mai adunau cateva barci de pescari . A mai aparut si o salupa care s-a apropiat probabil sa vada cum merge barca asta cu velele sus si un omulet in prova, cand in cockpit la timona nu e nimeni.
  Tendinta mea era sa intru in lacul Parches, pentru a ma intalni cu cativa prieteni veniti la pescuit si rudele lor, oameni de-ai locului. Am descoperit intrarea, la coordonatele  45,14,224N   28,38,987E. Aici e si o pensiune sau un hotel, cu activitate sustinuta dupa cum se zarea.  Dupa un telefon dat cuiva din zona, aflu ca nu se poate intra pe acest canal, pentru ca a fost inchis in scopul controlarii nivelului apelor in lacurile limitrofe.
Pacat. Ar fi iesit un chef de pomina.
Insa nu e nimic pierdut, avem prieteni care sunt la Nufaru si putem poposi la pensiunea Stanca Dunarii, o cladire interesanta pe care am tot admirat-o la cateva editii TID , dar si la calatoria noastra anterioara cu vele.
Dar pana acolo mai e cale destula de strabatut. Cu toata lumea deja pe punte, iscodim barcile pescaresti si masinile ce incep sa aglomereze malul drept, pe masura ce ne apropiem de Tulcea. Se cunoaste ca e weekend !
Zarim undeva si o cabinata ca a lui Byteworks, cea facuta de Vali. N-am rezistat si i-am facut cateva poze (nu foarte reusite din cauza rapiditatii cu care s-au ascuns in vegetatia malului )

[Florio]

Vantul ia din nou o alura de pupa. Desfacem velele in foarfeca si inaintam lejer, cu barca dreapta.
Punem si un om de observatie care, cu binoclul in mana, ne da de veste ce se mai intampla in trafic

[Florio]

Dupa cateva meandre, apare in fata noastra Tulcea, cu traficul ei de oras-port .
Nu zabovim aici, nu are nici un rost.
Strangem velele, apoi trecem prin fata vaselor legate la cheu si a plajei ce adaposteste TID-ul (sunt nostalgic, nu-i asa ? Prea pomenesc TID-ul asta de multe ori ). 
Apele sunt foarte involburate, se cunoaste ca e viitura. Anafoare cat o casa rotesc apa din aval de ultimele blocuri tulcene, iar o baliza e culcata pe apa de un intreg trunchi de copac ce s-a agatat cu incapatanare de ea.

Avem si niste vizitatori nedoriti, veniti sa ciupesca ceva . Dar suntem inarmati cu pliciuri si multa experienta. In scurt timp taunii pleaca in picaj, plezniti letal de armele noastre.

[Mihaif99]

Mare grija Florin, ca nu cumva sa ii vina fetei idea sa se uite cu binoclul la soare.

Sa ma ierti ca ma bag, dar e foarte periculos, dupa cum stii. Pe David l-am auzit ca vrea sa faca asa ceva (ce poate sa le traca prin cap!!), si de atunci i-am luat binoclul. E foarte usor sa isi strice ochii.

In rest, superba calatoria. Tine-o tot asa!

[modi]

Florio , este absolut fabulos concediul ce vi l-ati facut cadou .....

Iti citesc topicul cu asiduitate inca de la postarea initiala . N-am intervenit pana acum pentru ca vedeam o asemenea interventie ca pe un sacrilegiu adus trairilor si senzatiilor pe care le aveti plutind , ca pe un sacrilegiu adus coerentei fantastice ce-ai reusit s-o imprimi acestui "jurnal de bord " .
Intr-un final nu ma pot abtine si-ti spun ca te invidiez ( la modul profund amical ) la maxim !

Poate nu neaparat pentru sejur in sine - cu toate ca ai reusit sa ne porti pe toti cu tine prin fabuloasa si extrem de precisa relatare a toate celor pe care le-ati intalnit - cat pentru familia ce-ti acorda totalul suport si sprijin pentru "pasarica" ta , navigatia ......

.......................................

Odata-n viata mea am facut si eu asa ceva . Cu plecare din Giurgiu si iesire la mal in Tulcea . Un echipaj de 7 pneumatice cu deplasare preponderent in deriva . Evident , pret de doua saptamani ne-am distrat teribil ! Insa nici nu se comprara cu senzatia pe care-o ai simtindu-i pe ai tai alaturi !

FELICITARI !!!!!

p.s. La furtuna de zilele trecute v-am dus grija . N-am pomenit nimic pe forum exact din ideea ca eram ferm convins ca impreuna fiind sunteti mai mult decat O.K. .

Cele bune !

[Florio]

Mare grija Florin, ca nu cumva sa ii vina fetei idea sa se uite cu binoclul la soare.

Sa ma ierti ca ma bag, dar e foarte periculos, dupa cum stii. Pe David l-am auzit ca vrea sa faca asa ceva (ce poate sa le traca prin cap!!), si de atunci i-am luat binoclul. E foarte usor sa isi strice ochii.

In rest, superba calatoria. Tine-o tot asa!

Sigur ca i-a venit ideea ! Se poate sa nu il duca pe un copchil gandul intai la lucruri de-astea ?
Dar e un copil bun, ne cere parerea la orice (macar acum, ca pe la 16 ani....nu mai stim ce-o fi ) si in afara de asta nu apuca sa stea singura vreo secunda.  Oricum, a intrebat, i s-a spus, si n-a avut tendinta de a incerca.
Vorbeste mult, comunica mult, cu vocabularul ei de 2 ani si jumatate. La popasul facut dupa Cotul Pisicii, se juca cu o gargarita, asa cum ati vazut in poze. Pe langa noi au trecut doi mosi si un tanar, tragand o plasa de 3 m prin apa pana la buric, sa prinda ceva forfigai.
Maria cand i-a vazut, i-a strigat incantata, cu gura pana la urechi : "Baieeeti ! Mai baieti ! Am o gagalitza ! "

Se hlizeau mosii de li se vedeau molarii, ca ii considera Maria "baieti" . Desi nu intelesesera ce-i aia "gagalita"