Ai o pasa proasta ? Esti capsat ? Da un click aici .....

[dany]

Daca in primul videoclip ne invata ce avem de facut cand ne-am pus-o cu cine nu trebuie ,in al doilea ne arata cu cine ar trebui sa ne-o punem....

[Ciby]

Da ... dar daca esti surprins in Mac ca admiri videoclipul 2 e posibil sa fi nevoit sa exersezi videoclipul 1

Variatiuni pe aceeasi tema :

Daca se prefigureaza conditiile din videoclipul 2, posibil sa foloseasca la repezeala invataturile din videoclipul 1

Si daca nu gasesti o banda, desfaci repede o sfitala din straiul prova! Noi motoristii folosim sfoara de pornire, cine are!

[acig]

O femeie se duce la doctor, bătută  măr, plină toată de vânătăi negre şi  albastre.
  Doctorul: "Ce  s-a-ntâmplat?"     
"Doctore, nu ştiu ce să mai fac. De fiecare dată când  bărbatu-meu vine  beat acasă, mă bate de mă usucă..."
Doctorul: "Când vine bărbatul acasă, să ai pregătit un  pahar cu ceai de  mentă. Cum apare, tu începi să sorbi încetişor din  pahar. Şi sorbi, sorbi,  până-l vezi că s-a dus la culcare."
Două săptămâni mai târziu, vine iarăşi femeia la  doctor, proaspătă şi  renăscută...
"Doctore, ai avut o idee minunată. De fiecare dată când  vine bărbatu-meu  acasă beat, eu sorb ceai de mentă, sorb şi sorb, iar el  nu se atinge de  mine. Poţi să-mi spui cum influenţează ceaiul de mentă  chestia asta?"
Doctorul: "Ceaiul de mentă n-are nici o treabă...
                 Sorbitul  îţi ţine gura  închisă. Aici, e toată şmecheria!"

[cristizz]

O fi tratament... ?

[rover.marius]

Ceva care te face sa razi dar se intampla zilnic la noi in tara.

Sediul e elegant. Are termopane, are o frumoasă culoare maro închis pe afară, are mobilier modern, în aluminiu şi sticlă, are multe calorifere date la maxim, are calculatoare peste tot şi are, bineinţeles, angajate.

Nu ştiu cum naiba se face, dar în instituţiile publice, în mare majoritate, sunt angajate femei. Că, deh, să stea la căldurică, sărăcuţele. Nu cumva să-şi păteze pantofiorii cu noroiul de pe afară. Nu cumva să le îngheţe picioruşele făcând naveta. Nu cumva să le stea fustiţele, bluziţele, blăniţele, bikineii lor roz, în dulapuri. Nu cumva să umble ele aiurea. Am impresia, uneori, că bărbaţii au inventat munca de birou pentru femei. Să le ştie acolo, de la 9 la 17, să poată ei face ce le doreşte sufletul.

-    Am nevoie de o autorizaţie, doamnă, pentru un cabinet, mă adresez eu politicos unei funcţionare.

-    Să vedem ce acte aveţi, face ea impasibilă.

M-am trezit cu noaptea-n cap să dezgheţ maşina, să ajung la instituţia asta la prima oră, să rezolv cu hârtiile şi apoi să conduc 30 de kilometri, pe gheaţă, până la cabinet. Scot mapa cu acte şi i-o întind.

-    Trebuie să fie totul aici.

-    Şi mă puneţi pe mine să le sortez? Trebuiau puse în ordine. Credeţi că eu am timp de pierdut?

-    Credeţi că-mi pasă de timpul dumneavoastră? Şi aşa nu faceţi nimic. Doar staţi, pe banii mei şi ai altor contribuabili, la căldurică, stimată doamnă.

-    Dacă sunteţi impertinent...

-    Ce o să faceţi, doamnă? O să chemaţi sfrijitul de gardian să mă dea afară? Sau o să mă trageţi de urechi? Pentru rahatul ăsta de hârtie plătesc 100 de lei. Cât nu face. Că doar, la câte controale am avut, nu mi-a cerut-o nimeni. Aşa că, eu vă fac un favor, cotizând, ca să puteţi dumneavoastră, după ce plec, să staţi pe net sau la bârfe la telefon.

-    Nu pot să vă servesc. Trebuie să vină şefa să semnze.

-    Bun. Şi şefa asta unde e? Că e ora 8.30 şi programul e de la 8.

-    Probabil că are treabă.

-    A uitat să se rujeze, nu? Sau, când naiba să-ţi rezolvi treburile personale, dacă nu în timpul serviciului?

-    Vă rog să fiţi politicos.

-    Mă străduiesc doamnă, dar dumneavoastră nu mă ajutaţi deloc să fiu aşa cum îmi cereţi.

Ies afară. Îmi aprind o ţigară şi dau telefon la cabinet. Anunţ că întârzii. Am noroc. Nu mă aşteaptă încă nici un pacient. Vreau să o văd şi eu pe şefă. Să văd unde se duc banii mei. Gardianul iese după mine. E un sfrijit de 60 de kilograme, cu o uniformă prea mare. Încearcă să mă privească sever. Pe mine mă buşeşte râsul.

-    Ce-i Rambo? Te-a trimis Julieta să mă pui la punct?

-    Trebuie să fiţi politicos. E totuşi o instituţie publică.

-    Da, fac eu. Şi ar trebui să fiţi recunoscători că eu şi alţii ca mine vă plătesc salariile. Hai, du-te înapoi, că nu ai tu boaşe suficient de mari încât să te iei de mine inutil. Pun pariu că ai rate la bancă, ai o familie şi depinzi de serviciul ăsta. Nu-ţi doreşti reclamaţii. Şi, să îţi mai spun ceva. România e ţara în care se poate orice. Nu ai de unde şti ce relaţii am eu, pe cine cunosc, ce telefoane pot să dau şi zbori din postul ăsta. Ca tine eu am văzut sute, dar tu, oameni ca mine, nu ai mai văzut.

Dispare. Cred că a sunat ceva colegi, dar, atâta timp cât nu am făcut circ şi nu am înjurat, nu au ce să-mi facă. S-a adunat în scrumieră o grămăjoară frumoasă de mucuri când, în faţa instituţiei, parchează un jeep. La volan e o femeie. Se dă jos. Blondă. Părul lung. Frumoasă. Plinuţă, dar cu forme bine proporţionate. Aranjată ca o vedetă de cinema. Are o blană de vulpe polară şi mănuşi de piele, albe. Ţine un iphone 5s în mâna dreaptă. Trece pe lângă mine şi lasă un parfum de Chanel.

Trebuie să fie şefa, îmi spun. Cum naiba îşi permite toate astea, dintr-un salariu de bugetar? Este ora 10. E clar că e specială. E pila sau amanta cuiva puternic. Altfel nu-mi explic aroganţa ei.

Îi acord 10 minute să se schimbe, să dea drumul la calculator şi să ia o gură de cafea, apoi intru. Doamna, cu care am avut contre, jubilează. M-a turnat, e clar. Şi acum, ia să văd cum mă va pune la punct şefa. Nu sunt nervos. Sunt curios.

-    Sărut mâinile, stimată doamnă, mă adresez şefei.

-    Bună ziua. Luaţi loc, domnule.

Ton înţepat, privire rece, arogantă.

-    Dacă nu vă supăraţi, am stat două ore să vă aştept. Am nevoie de semnătura dumneavoastră.

-    Nu am timp acum să semnez. Reveniţi într-o oră.

Zâmbesc.

-    Unde pot face o reclamaţie? Întreb pe un ton suav.

Şefa se ridică.

-    Cum vă permiteţi? Veniţi aici şi vă comportaţi ca un golan cu secretara şi acum faceţi reclamaţie? Nesimţiţi ca tine văd în fiecare zi. Ieşi afară!!!

Schimb tonul. Milf-ul ăsta începe să mă calce deja pe nervi.

-    Nu vă enervaţi, vă rog. O să descărcaţi multă adrenalină. Plinuţă cum vă văd, o să faceţi curând vreun infarct. Sau o aveţi probleme cu tiroida. Plus că vă strică tenul ăsta pe care-l tot şmăcuiţi pe la saloane. Ca şi cum aţi putea repara într-o oră ceea ce natura a stricat în 30 de ani. Staţi aici, în biroul ăsta călduţ, frecaţi menta, mă ţineţi pe mine în frig, ca să aveţi nesimţirea de a nu acorda zece secunde pentru o semnătură? Ce fel de funcţionari publici sunteţi voi? Doamnă dragă, aici sunteţi la serviciu, nu în dormitor. La dispoziţia mea. Şi pot să vă frec şi-n dungă, dacă vreau. Sunteţi obligată să îmi oferiţi informaţii, să-mi semnaţi hârtia, să nu mă purtaţi pe drumuri. Eu am de lucru, doamnă. Muncă grea. Nu stau şi plimb hârtii, ca dumneavostră. E plină ţara de ăştia ca voi. De funcţionari. Nu faceţi nimic, doar sugeţi, pe lângă multe alte chestii, banii contribuabililor. Aşa că, nu mă interesează dispoziţiile dumneavoastră de divă.

Asta ia foc. Şi începe să strige la mine. Să ies afară. Să nu o deranjez. Că sunt un mitocan, un nesimţit, un ţăran prost şi, la urmă, că sunt BĂSIST.  Gardianul dă năvală înăuntru.

-    Scoate-l afară!!! Urlă şefa, în pragul isteriei.

Ăsta face feţe feţe.

-    Dacă pui mâna pe mine, îţi bag mandibula în creier, îi spun încet. Nu ies până nu semnează şefuţa asta cu jeep.

Şefa era deja cu telefonul la ureche. Clar. Sună la cel care o protejează şi îi face şi alte chestii. Că doar nu orice necăjită ajunge şefă. Trebuie să aibă pe cineva în spate. Mi-l dă la telefon. Îngheţ când se prezintă. Îmi spune câteva cuvinte. Eu răspund că am înregistrat-o şi că dau în presă. Ăsta se calmează. Îmi spune să-i dau telefonul şefei. Asta ascultă două minute. Apoi închide. Se uită la mine ca la un rahat şi-mi semnează hârtia. Plec. Când trec pe lângă jeep, îl zgârâi cu cheia. Dintr-un capăt în altul. Sunt foarte mulţumit de rezultat.

După ce mă înjură toţi analfabeţii doar pentru faptul că sunt medic, mă înjură şi funcţionarii, doar pentru faptul că am curaj să le cer să-şi facă datoria. Datoria e aia pentru care noi toţi vă plătim. Aşa prost cum o facem. Şi mă faceţi băsist... Am să fiu făcut şi antonist sau pontist sau mru-ist sau alt ist, dar tot nu voi crede vrăjeala cu democraţia şi cu promovarea valorilor. Voi continua să cred că birocraţia în exces şi incompetenţa vor măcina ţara asta. Ca o boală. Doar că nu există pentru ea nici vaccin, nici tratament. Şi mortalitatea e de 100%.

[bogdanbuciu]

Ai facut tu asta?

[rover.marius]

Nu, este povestita de un doctor( fost militar )

[Florio]

Oricum, e misto !   (Povestirea, intamplarea. Nu frumoasa, nu haioasa. Misto e cuvantul )
Bine-nteles ca nu a fost chiar asa, e mai inflorita nitel, mai pusa in fraza. Dar e credibila fiindca se intampla.
Mi se intampla mie tot timpul, trec de ele cu succes dar mi se intampla mereu. Eu nu bag mandibule in creier, o rezolv altfel...fiecare cu metodele lui.
Si realismul dur spune ca hidra e invincibila. Sistemul va dainui, doctorul, eu, vreunul dintre voi, suntem cazuri izolate pentru care se deschide putin usita. In spatele nostru se inchide la loc, iar ceilalti vor pleca din cap si vor astepta ca o sentinta ca lucrurile sa se intample .

Din experienta mea, luate cu binisorul si cu un umor finut, lucrurile se rezolva.
Luate cu hei-rup-ul si scandal, se cam gripeaza.
Dar unde nesimtirea e mare, merge si scandalul si porcaiala, ca ticalosii raspund foarte bine la ticalosii. Le inteleg ei mai usor ca e specialitatea lor

[rover.marius]

Cred ca este inflorita, nu stiu dar este fain redactata si reprezinta realitatea din sistemul nostru public. Poate ca nu este peste tot asa dar in mare parte este real. Dar vorba ta Florio cu rabdare se pot rezolva multe.

[pelicanul]

@rover.marius
"Ceva care te face sa razi dar se intampla zilnic la noi in tara.
................. etc, etc"

Vise, taica, vise !

[bradutzu]

@Florio
eu o vad TRAGI_COMICA!
din pacate este o realitate cruda!

[kir_gutzakis]

Tot despre Romania...Prin 1993 am cumparat prima mea barca cu vele, se numea Briza...era din lemn de stejar, bordaj nituit din file de 22 mm grosime, 8 m lungime si 2,3 T deplasament...Fusese construita prin '83 cu simt de raspundere in regim de amator de seful cercului de navomodelism de la Casa Pionerilor din Bucuresti, dl. profesor Vergiliu Milescu...Acum era aproape o epava, zacea in spatele blocului lui, langa lac la Pantelimon, puntea fusese din brad acoperit cu fibra, o mizerie...una peste alta, chilipir, am vandut niste certificate de actionar, alea de 5000, daca tineti minte, avea si bunica niste bani de inmormantare, ca , deh, nepotul era student, dar cu perspective...ha-ha...barca facuse un singur drum in viata ei: de la Oltenita in Tomis, fara motor....deci, ce mai, eram gata propietar cu acte...Am mutat barca in Pipera la un prieten pe la o ferma, am mai luat o prelata , doua -trei scanduri de stejar si am tot incercat sa tin pasul cu putregaiul din ea...
Asta a fost introducerea...
Au inceput sa se vanda terenurile in Pipera si amicul ma cheama sa iau barca cu un termen ultimativ de week-end..."stiti, e domnul B." ...Vorbesc cu un alt prieten politist care are la randul lui alti prieteni cu un camion ROMAN cu platforma lunga....exact ca in Caragiale...mereu trebuie pusa o vorba buna....
Avem insa o problema: camionul are talon cu RSR si ultima revizie prin 1988, cam de pe atunci nici nu fusese pornit, dar e chilipir , nu costa nimic...Alerg deci in Popesti Leordeni cu politistul, avem in Dacie doua baterii de camion...Romica era varza, pompa de injectie centrifugala un dezastru, dupa 4 ore reusim sa il pornim dar nu ne vedeam prin fum...las' ca merg eu la volan, zice amicul, nu ne opreste nimeni...Alergam deci sambata in zori in Pipera pe centura, toata smecheria era sa nu accelerezi...tocmesc o macara , omul vine la locul faptei, ridicam barca...barca este grea: bate cam o tona si trei sute kg, bratul se roteste spre platforma camionului si ghinion...bratul scapa cam un metru in jos si barca rade toaleta din scanduri a omului...."Stati linistiti, terenul s-a dat fara constructii pe el..."...Rasuflam usurati , ne vedem de treaba si pornim cu camionul spre un sat din campie, o noua casa pentru barca....Amicul e in salopeta, mergem incet 30 la ora ...cam la 10 km mai bagam ulei la motor, mai strangem o sarma....Pe la jumatatea drumului  avem un filtru de circulatie...Cu 200 m inainte ii vad pe agenti cum ies din masina; se aseaza in mijlocul drumului cu mainile in sold la centura, zambind....Intorc capul in cabina si vad fumul de la esapament iesind pe toate partile....Oprim...Amicul se da jos, se sterge de ulei cu o carpa si scoate incet actele lui si ale camionului din buzunarul murdar al salopetei...
"-Ce talon e asta ?Din '88?Asta e penal, domnule...."
"-Dar, stiti...."
"-Ce sa stiu, domnule...e grav, e grav de tot...si ce transportati aici?"
"-O barca , sa traiti..."
"-Ce barca, domnule, asta e Arca lui Noe...ati depasit si lungimea platformei...pe ca balta puneti voi barca asta, ma luati la misto?"
"-Dar stiti, avem acte, putem demonstra..."zic eu cu inima cat un purice...
"-Ce acte, domnule... ce acte..."
"-Pai...mai e si ....legitimatia asta ..." zice amicul si cu un ultim efort scoate din buzunarul salopetei hartia salvatoare...
"-Sa traiti!," incremenesc agentii , uitandu-se unul la altul cu subanteles...
"-Nu mai e nici o problema, aveti grija la lumini", zic ei si ne dau actele...
Pornim cu greu Dieselul si inainte sa ne urnim, unul din agenti il ia deoparte pe amicul meu:
"Auziti, sefu'...am vazut multe la viata mea ...dar asa o misiune sub acoperire n-am vazut niciodata...sunteti tari, domnule..."
Ha-Ha, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti...

[acig]

*In jungla totul e comestibil. Chiar si tu !

* Nu-mi mai merge netu' prin wireless de doua zile. Cred ca bulangiu'
asta de vecin iar a uitat sa plateasca factura.

* Astazi am incercat sa evit vodca, dar e cu 40% mai tare decat mine.

* Nu te lua dupa ce zice lumea, nu esti grasa. Hai, sus barbia... asa,
si cealalta!

* - De unde vii la ora asta?
- Dar ce cauta barbatul asta in patul nostru?
- Nu schimba subiectul! De unde vii la ora asta?

* Daca oameni necunoscuti te invita la vanatoare, intreaba mai intai
care va fi rolul tau!

* Culmea adolescentului rebel: sa locuiesti singur si sa fugi de acasa!

* Fiecare femeie are o prietena care mananca ca o vaca si nu se ingrasa!

* Sotul intra rapid in casa, se arunca catre sotie, o saruta si
primeste ca raspuns un sarut fierbinte.
- Acum, spune sotul, spune-mi cum arat fara mustati?
- Ah! Tu erai ?!!

* Nu faceti aceeasi greseala de doua ori, sunt atat de multe greseli
noi de facut!

* - Gandeste-te, draga, zece ani si nici o cearta!
- Stiu, las ticalos ce esti!

*A te intoarce este un semn rau... Mai ales daca esti o femeie tanara,
proaspat casatorita si n-ai fost acasa de 3 zile.

* Deoarece Dumnezeu nu reuseste sa urmareasca totul, a creat batranele
si bancile din curte.

* Unde credeti ca se roaga oamenii cu adevarat la Dumnezeu : intr-o
biserica sau intr-un avion cu un motor in flacari?

* La inceput a fost nimic. Apoi Dumnezeu a spus: Faca-se lumina! In
continuare fu tot nimic, doar ca devenise vizibil.


* Isteria e o boala vicleana; o contacteaza femeia, dar moare de ea barbatul.

* Nu lua viata prea in serios ! Oricum, nu scapi teafar din ea !

* Munca e pentru cei care nu stiu sa pescuiasca.

* Exista doua feluri de oameni. Unul spune mereu ce gandeste. Celalalt
are prieteni.



* Ignoranta nu e o stare vesnica. Prostia e !

* Un barbat perfect e dispus sa astepte ore in sir pana cand prietena
sa e gata in doua minute.

* Cine poarta vesta antiglont, sa nu se mire daca e impuscat in c..r.

* Daca o femeie vrea sa invete sofatul, nu-i sta in cale ! Daca nu-ti
place cum conduce, dispari de pe trotuar !

* Fa jogging, sa mori mai sanatos.

* Graffiti e pentru cei ce nu stiu sa scrie carti.

* Nu-ti fa griji cu sanatatea. Trece.



* Dumnezeu probabil ii iubeste pe idioti, din moment ce a creat asa de multi.

* Si barbatul casatorit poate fi fericit, totul e sa nu afle sotia !

* Nu cumpara ceva care are maner. Cu acela va trebui sa lucrezi.


* Cine rade la urma, e greu de cap.

[Ciby]

Tot despre Romania...Prin 1993 am cumparat prima mea barca cu vele, se numea Briza...era din lemn de stejar, bordaj nituit din file de 22 mm grosime, 8 m lungime si 2,3 T deplasament...
...

Daca asta este povestea dumitale Kir Gutzakis, merita creat un topic cu astfel de intamplari!
Sunt multi pasionati care au trait fel de fel de patanii, multe dintre ele, vazute prin prisma timpului, cu un farmec aparte.
Presupun ca in acesti 20 de ani s-au estompat emotiile negative, traite atunci cu intensitate. A ramas o amintire hazlie!   

[bluewave]

se intampla si la case mai mari ...


Extreme Sailing Series 2014 - Singapore - Day 3 - Aberdeen Groupama Crash on Vimeo