Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - Florio

Pagini: [1] 2 3 ... 168
1
Veliere / Re: Achizitie velier / Initiere in sailing
« : Iulie 18, 2018, 01:02:48 pm »
Multumesc tuturor pt sfaturi.

Vali insista pe calitatile nautice, Draken pe marime, Calin si Bogdan pe faptul de a-si mentine valoarea - foarte interesant aspect la care sincer nu m-am gandit.
Eu recunosc ca pentru mine, aspectul si confortul si la fel importante.
Inteleg ca va trebui facut un compromis, sau mai multe intre aceste criterii ...

Concluzia pe care o trag este simpla: Anume ca trebuie sa incep sa ies cu barci; preferabil cu calitati / dimensiuni cat mai diferite astfel incat sa pot sa fac diferenta intre o barca buna (pt mine si nevoile mele) si una care nu ma satisface.
Asa ca primul pas este sa ajung la Limanu - cum recomanda Marius mai sus.
Apoi il voi deranja pe Sebba, si voi include in Concediul de anul asta si Grecia (in conditiile in care am norocul de o mai prinde pe Haimana pe apa, in septembrie)

Perfect de acord cu Sebba, cu ideea delivery-lor unde se cauta oameni de cart. M-as duce bucuros oricand dar ma gandesc ca astfel de ocazii sunt destul de rare, si oricum s-ar prefera persoane care deja au experienta si cunostintele necesare.

In momentul de fata stiu doar orientativ ce vreau:
1. Confort. - Spatioasa si echipata cu tot ce este necesar, de la echipamente de navigatie pana la oale, cani, linguri, toaleta, dus etc.
2. Calitati nautice, seaworthiness - as vrea sa tina la mare atat cat poate sa tina de mult un velier. Sa-mi stea cafeaua in cana; macar cat de cat. 
3. Marime. - Cat mai mare, dar totodata sa pot sa o pun remorca la masina si o duc unde imi trebuie. Deci aici ar fi primul compromis.
4. Pret / Costuri.  - Deloc de neglijat. Nu pot sa imi permit un pret de achizitie echivalent cu  un apartament in Centru. Si nici nu mi-as dori sa ca mentenanta sa-mi mai scoata din buzunar alte mii de euro.

Astea doar in mare la ce ma gandesc acum. Ca sunt convins ca dupa prima tura o sa se mai adauge cateva puncte la lista. Si dupa urmatoarea tura altele si tot asa.

Oho! Cum ies într-o călătorie pe-un val, cum încep topicuri noi în lipsa mea! :)
Innotrics, ai sfătuitori buni care ți-au sărit în ajutor, aici, pe forum. Fiecare având dreptate în argumentele sale.
Doar că barca ta va trebui să țină seama de argumentele propriei tale ființe...iar tu încă nu le ai definite. Și nici nu o să le poți avea până nu faci pasul de a călători pe bărci, de a testa, așa cum ai fost deja sfătuit.
Asta pentru că acele 4 puncte definite de tine, nu pot  exista într-o singură barcă. Dar pot exista compromisuri, așa cum ai să fii dispus să le faci.
Dacă punctul 1 se contrazice cu punctul 4, punctul 3 se contrazice chiar pe sine (nu poate fi cât mai mare, dar să fie și tractabilă. Ci maximum 26-27 picioare). Iar punctul 2  așa cum e enunțat, poate fi exclus total: o monococa se va clătina, iar în condițiile de mare montată, nimic nu-ți stă în pahar. Dacă vrei să nu se verse paharul, ieși pe mare doar în condiții de max. 3-4 Beaufort, situație în care nu mai contează seaworthiness, orice velier ține :) . Exemplu barca lui Dan-Blue Wave, 5,5m care a mers alături de noi, în condiții de mare montată în capul Sithoniei, acum câteva săptămâni.
Am spus toate astea, ca amuzament, fiindcă și cele mai serioase probleme se rezolvă în viață, cu simțul umorului. :D

Din cele scrise de tine, impresia mea ar fi că ai nevoie de :
1. Ori o barcă sub 27 picioare, tractabilă, fără costuri de întreținere, consum infim, care înseamnă distracție maximă în preț neglijabil. Ca parte negativă, nu există confortul  la bord, definit inițial. Dar locuri de dormit, bucatarie și wc, există.
Sau
2.  O barcă de 32-36 picioare, derivor fix, rezistență la condiții mai grele (atenție, nu e vorba de furtuni. Orice skipper sănătos la căpșor, evită furtunile). Are confort, te simți bine atât la bord cât și în pielea ta de owner :) , paharul stă ceva mai bine (dar nu când marea e montată, că-ți va părea rău după pahar). Dezavantajele sunt financiare, consumul e ok dar mentenanța, cheiajul, înlocuirea tuturor elementelor e mult mai costisitoare (vele, fungi, școte, saule, scripeți, straiuri, sarturi, totul). 
Un alt dezavantaj este lipsa timpului liber. Dacă nu ai 3 luni de petrecut pe barcă, nu e cazul să intri la această cheltuială. E un calcul grosier, dar îți face o idee. Nea Nicu Home-made e unul dintre fericiții cu timp de apă. Chapeau bas, nea Nicule! :)

Uite un calcul care m-a oprit până acum să-mi iau o barcă mare: am două săptămâni și vreau să le petrec în Egee, în Vourvourou.
1. Am barcă mare, în Mangalia. Plec spre Vourvourou, fac o săptămână (merg cu familia, frumos, de vacanță... nu navighez zi-noapte, la suferință). Ajung, mă uit la ceas și trebuie să plec înapoi, că nu mai e timp.
2. Am barcă tractabilă, nivel de confort maxim în cei 8m. Plec spre Vourvourou, ajung în 10 ore, petrec două săptămâni în apele Egeei și în alte 10 ore sunt înapoi. Q.E.D. Costuri 2l în plus la suta de km, adică nimic. Alte avantaje: accesez orice port, orice refugiu, găsesc loc oriunde, fiindcă am pescaj infim. Seaworthiness nu m-a oprit să traversez toată Egeea de nord, între Alexandropolis, Samothraki, Kyra Panagia, Alonissos, Peristera, Skopelos, Skiathos, Kassandra, Sithonia, Ammouliani, etc... Totul a fost ok, chiar și pe mare ciufulită.

Draken are dreptate, m-am decis ca la anul să iau o barcă de 36-39 picioare. E frumoasa aceea de 43 dar e prea mare pentru mine :) . E o etapă dorită de mai mulți ani, nu sunt deloc convins că este bine, dar wtf?! Unele lucruri le mai facem și din pasiune (adică nebunie), ce atâta rațiune ?! :D

L.E.  Văd că între timp a postat și Vali, spunând ceea ce eu numai am frizat: monococa vs. multicoca.
Asta fiindcă subiectul topicului e așa vast, că am putea scrie pagini întregi fără să fie suficient :D

2
Monococi / Re: June e acasa
« : Iunie 30, 2018, 03:36:26 pm »
Stima tuturor!

Dupa o indelungata epopee ( cam ca a colegului Seba cu a sa Haimana) June a ajuns acasa. E un Albin Vega 27 achizitionata din Olanda la suprapret. Ma refer atat financiar cat si din punct de vedere al consumului nervos. Deh, ce ne-am face noi daca nu am avea colegi saritori, nu-i asa ?! Voi dezvolta subiectul pe parcurs.
 Sosita pe rutier, a atins astazi cu mare tandrete apa Dunarii, urmand sa aiba parte in perioada urmatoare de cateva upgrade -uri in privinta echipamentelor de navigatie. Sper ca pana la sfarsitul saptamanii urmatoare sa poata pleca din Galati cu destinatia  intermediara Limanu. Pana atunci, rog colegii de forum sa ma ajute cu ceva sfaturi, respectiv:
1. Pe langa un VHF cu DSC si GPS, necesita imperios o lada frig. Precizez ca am 2 acumulatori din care unul este destinat exclusiv pornirii motorului . In afara de becurile din cabina si VHF-ul, alt consumator nu mai am. Necesita oare si un panou fotovoltaic? Cam ce putere. Mai precizez ca pasajele pe care intentionez sa le fac sunt cam de 3-4 zile, deci atat ar trebui sa tina carnea rece si berea , vinul, etc.
2 . Dinghy. Pescajul este de 1.20 m si teoretic pot sa ma bag pe unde vreau. Nu chiar, dar pe aproape. Ce dinghy? Ar trebui sa fie de 4 persoane si cam 300kg sarcina. Cu sau fara oglinda motor. (prefer sincer sa mai fac si eu putina miscare).Nu ma incanta barcile gonflabile de la Dedeman.
Apreciez orice sfat chiar si in bascalie !

Salut Bogdane, să te bucure bărcuța și să te poarte unde îți dorești! :)

Sfatul meu (deloc în bășcălie :) ) este să iei un panou fotovoltaic de minimum 100W. Sunt multe motive pentru asta, ca să fac economie de degete, o să ți le spun mai ușor la telefon. Ideea generală este că financiar e un efort mic iar tehnic face mult, inclusiv îți protejează banii dați pe acumulator :)
Despre dinghy, trebuie avut în vedere că Albin este o barcă mică. Așadar nu e cazul să-i blochezi spațiul cu un dinghy mare, cu atât mai mult cu cât nu ai nevoie de el decât foarte rar. Și asta doar să te poarte câțiva metri.
Eu am la barcă pe post de dinghy, o gonflabilă rusească, de două persoane, de probabil 5 kg și care încape într-o husă cât o sacoșă.
Am folosit-o de câteva ori în toți acești 10 ani de călătorii. Și nu, n-are a face cu pescajul. Pur și simplu există mai peste tot un cheu la care să poți trage.
Acolo unde am acostat în golf sălbatic, ori am stat la ancoră, ori am coborât pe plajă folosind gonflabila doar pentru câțiva metri.
De aceea nu a fost cazul să cumpăr motor pentru ea și nici să o schimb cu una mai solidă.


3
Mari si oceane / Re: Delivery de lux
« : Iunie 30, 2018, 09:28:28 am »
Din entuziasmul începutului am eu câteva poze. Întâi cu Raoul, înainte de colantare.
Apoi Certificatul de Ambarcațiune, proaspăt și aburind, al Haimanalei :) .
Imediat după, o pupa frumoasă cu proaspătul nume, iar mai apoi un drapel fain și mare cât o zi de post, al României. Acolo, la pupa, unde-i este locul.
Acestea fiind făcute, băieții au virat spre restaurant, răsfăț culinar, vin roșu, cafele și voie bună :)

4
Mari si oceane / Re: Delivery de lux
« : Iunie 30, 2018, 08:57:58 am »
Acest delivery, pe linga cele 1200 de mile parcurse, a fost si un periplu culinar extraordinar pentru toti cei de la bord.  Si Florio ma intreba pe whattsapp, pe la sfirsitul calatoriei, daca am slabit…  :) Totul a debutat cu primul mic dejun pe pamint francez.


Păi eu când am plănuit să particip la delivery și am făcut traseul inițial, îmi dădea pasaje lungi în carturi de 3 persoane.
Ceea ce pentru mine, nebun cu atenția trează, înseamnă ceva nesomn, efort în funcție de mare și opriri puține :)
Dar Haimanaua a și fost răsfățata mării, numai vreme faină și lejeră, vânt purtător, fără ciufuleli și ciocane pe val de prova.
De aici, trai neneacă, papa bun și mile fără probleme :)

5
Mari si oceane / Re: Delivery de lux
« : Iunie 30, 2018, 08:48:37 am »
Sebba, colegul nostru de forum, si-a cumparat un Gib Sea 43 din Franta. Pentru “cunoscatori” aceasta nu mai e demult o noutate, negocierile privind pretul si detaliile livrarii au durat vreo trei luni. E si normal, pretul nu a fost deloc mic si prietenul nostru a investit in aceasta barca toate economiile familiei si ceva pe deasupra. In aceasta situatie orice amanunt este important.
In orice caz, discutiile despre delivery au inceput cam pe la Pasti si treaba s-a facut abia acum, in iunie.

Alesul bărcii a fost el însuși o epopee. Sebba era fermecat de un Benneteau 41, acest GibSea 43 fiind în discuții, preferința mea. Ca model vorbesc, fiindcă inițial s-a negociat pentru alt Gibsea 43, la care brokerii s-au dovedit neserioși.
Toate acestea au durat, așa cum bine spune Pelicanul, iar la ele s-au adăugat alte întârzieri ale autorităților de tot felul, lucru care a făcut ca echipa inițială să se ajusteze și ea după timpul și posibilitățile fiecăruia.
La un moment dat Sebba își punea problema dacă o aduce singur :) . Din fericire nu a fost cazul.
Am amintit toate astea, ca idee generală pentru cei care își doresc barcă și pot avea senzația că banii sunt singura problemă :)

6
Nu stiu care dracu’ o fi fost chemarea, dar raspunsu’ a fost pe cat de prompt, pe atat de neprevazut...

In alta ordine de idei, colegii mai tineri care n-au trecut inca pe la starea civila, alegeti-va cu grija partenera de viata potrivita cu pasiunile si naravurile voastre... :)

Nu e intotdeauna usor sa gestionezi logistica iesirilor in natura dintr-un mic apartament de bloc. Situatiile gen “Stan si Bran” sunt inevitabile...

Daca tot ma screm de ceva timp sa readuc la viata, sau macar la linia de plutire, gonflabila, azi noapte am scos-o din dormitorul magazie de efecte si am umflat-o in intreaga-i splendoare in mijlocul sufrageriei. Evident, nu inainte de a muta masa si scaunele si nu inainte de a scoate covorul pentru a-l proteja de efectele protectantului anti UV 303 pentru materiale plastice si cauciucuri, PVC, etc.

Am umflat barca, al carui PVC se tine inca bine, am uns-o cu 303, am umflat si podeaua de inalta presiune separat si am uns-o cu aceeasi duiosie si m-am straduit cu sarg si sinceritate sa inlatur toate petele de 303 ajunse pe parchetul frumos lacuit.

Mandru de eficienta procesului tehnologic, odata cu zorile am socotit ca a venit vremea sa deschid si ”pacientul propulsor” pentru a-i schimba impeler-ul. Am purtat ceremonios Nissan-ul / Tohatsu de 9.8 caluti pe suportul lui din acelasi dormitor care de vreo cativa ani arata ca un hangar, anticamera a tuturor aventurilor trecute su viitoare si l-am adus si pe el in sufragerie intr-un unic colt ramas mai liber sa ma pot misca pe langa el. Incercam sa-mi amintesc cum se demonteaza grupul (trebuie sa marturisesc ca, in afara schimbarii sucurilor si a bujiilor, este prima data in viata cand pun cheia pe un motor de barca) si oarecum absent am adus de pe rastelul din dormitor una din valizele etanse de scule si piese de schimb pentru a scormoni dupa impeler-ul nou si garniturile si stifturile de rigoare. Am asezat valiza intre motor si barca inclinata oarecum oblic si am deschis-o dupa aproape trei ani de hibernare.

Initial n-am sesizat nimic neobisnuit dar, in mai putzin de 45 de secunde, degetele picioarelor desculte mi-au adus o senzatie ciudata... Am remarcat cu surprindere ca un bidon de ulei de motor sigilat, aflat in valiza ca rezerva de urgenta pentru iesirea pe apa, s-a spart si aproape un litru de ulei sintetic a inundat intreg continutul valizei, revarsandu-se cu voiosie direct pe parchetul lacuit din sufragerie..

Am inchis rapid valiza, dar era deja prea tarziu. Dezastrul ecologic se produsese...

“FUCK!”

N-am vrut sa ridic tonul, dar injuratura mi-a scapat ca un racnet preistoric reverberandu-se pana in dormitorul mare unde M. inca isi savura picoteala unei duminici relaxante.

“What happened?”

Ce sa-i raspund?

“I’m OK...”

Intre timp pata de ulei marin pentru motoare in 4 timpi se latzea pe parchet lenesa trecand de talpile mele si alunecand spre spatiul misterios de sub canapea. Conturul neregulat al lichidului galbui trezea rezonante estetice...

“Oh, no...”

Vocea camaradului drag aparut in pijama la capatul sufrageriei trada deopotriva surpriza si indignare. Am ridicat privirea sufocat de regret si vinovatie.

“Do you think we can ever start having a normal life?”

“Like, today, or ever, ever?”, am incercat eu sa schitez un zambet impaciuitor.

“I am serious...”

“It’s not as bad as the BP spill... “

Fata Mihaelei, aproape mereu insorita de un zambet, a ramas imobila ca o statuie de marmura. Era necesar sa schimb viteza...

“Imi pare rau, chiar nu mi-am imaginat ca se poate sa..”

“You realize you ruined the floor...”

Prioritatea mea era sa ies din balta de ulei fara sa intind uleiul de pe talpi in intreg apartamentul. Detaliile urmau dupa.

Pana sa formulez cererea de ajutor a venit cu un prosop pe care aveam sa-l sacrificam pentru a ma scoate din “baia de ulei”... :)




Am vrut să fiu serios din compasiune, dar m-a umflat un râs nebun :D .  Și nițel vinovat, adică, ce naiba măi, puțină empatie! Omul e lubrifiat ca o stripteusă și tu râzi ? :D
Frate Nomad, dau vina pe talentul tău. Cine te pune să scrii așa frumos ?

7
In citeva zile se implinesc 101 ani de la nasterea sa. A devenit unul din cei mai buni cintareti fara ca macar sa-si doreasca. :) Desigur, italian - Dino Paul Crocetti - dar nascut in Ohio.

https://www.youtube.com/watch?v=9GBZQdReLVI

https://www.youtube.com/watch?v=AuEv942wOZs

Superb! :)
Valorile nu stau la coadă, apar chiar și fără pregătire prealabilă.
Exact la fel, cea mai mare voce masculină a muzicii ușoare românești, Aurelian Andreescu, n-a avut nici o pregătire muzicală. Pur și simplu fiind la un restaurant cu prietenii, pe la 20 de ani, a început să cânte și el  ce cânta orchestra.
Au înnebunit ăia, au venit la ei la masă și șeful orchestrei i-a propus să vină a doua zi la Electrecord.
”Și uite așa se schimbă viața unui om în 24 de ore”, a zis Aurelian Andreescu, povestind începutul carierei lui.

8
Fotografii si filmari nautice / Re: Valurile de pupa nu iarta...
« : Iunie 03, 2018, 04:32:33 pm »
Si ar mai fi ceva: valurile de acest tip presupun o aliura adaptata;in nici un caz o abordare pe axa perpendiculara + controlul permanent al puterii de propulsie;Intrarea in portul Tomis are asemenea momente, cand furtunile de vara lovesc cu putere din directia N, N-E.

Exact pe niște valuri de acest gen am intrat în Tomis, în timpul unei furtuni, în 2011. Valurile veneau ridicate până aproape de intrarea  între stabilopozi și se spărgeau acolo, în pâlnia intrării.
Le-am văzut de departe, am strâns din buci și mi-am ales direcția calculând ochiometric perioada dintre valuri.
Credeți-mă că am intrat în port călare pe spumă :) . Am și un martor care ne e coleg de forum, Găbitzu. Nu mai exista nimeni pe nicăieri, vântul ridica nisipul până la blocurile de peste faleză iar de la căpitănie era interdicție de navigație.
Un val de acel gen de duce-n capsize, dar mai prost e că înainte de a te culca, deviază în mare viteză traiectoria bărcii. Și mă temeam de stabilopozii în care pocneau niște valuri... ca la Tomis în furtună.

Acum, apropo de film,  e destul de clar că o șalupă se comportă altfel decât un velier. Velierul are un lest, o coca rotunjită, o provă de altă formă. Nu cred că un velier de aceeași mărime s-ar fi scufundat în situația din video. Poate se culca, dar revenea datorită lestului.
Șalupa din film, a fost învinsă de perioada mică dintre valuri, care a făcut-o să-i intre prova în apă.

9
.....................................
“Ai zis ca nu mai facem film...”

“Am zis...”

LE: Imi repet ca niciodata nu am ales o destinatie dintr-o ambitie prosteasca sau dintr-o plictiseala insetata de adrenalina. De obicei, este curiozitatea si raspunsul dat chemarii.

Nu se cade sa-mi alterez motivatiile acum, cand anii avantului s-au mai domolit. Si nu am dreptul sa-mi duc camaradul drag pe un drum mai anevoios decat poate. Trebuie sa ne intoarcem la ritmul nostru si sa admitem limitele a ce putem face astazi... chemarea... este.

La film nu se poate să renunțați. O faceți în primul rând pentru voi și este frumos. Pentru noi e abia în planul al doilea. Eu n-am apucat nici acum să vizionez tot materialul din filmul anterior, dar asta are a face cu presiunea timpului asupra mea, nu cu plăcerea de a viziona.
Dacă vă ies pasențele pentru călătorie, luați și camera cu voi.
Într-un film simplu sau unul elaborat, imaginile vor fi o amintire mai colorată a acestei noi călătorii.

10
Legislatie / Re: INREGISTRARE AMBARCATIUNE IN BELGIA
« : Mai 10, 2018, 02:27:24 pm »
.......................
Nu inteleg la ce Registru Naval te referi si ce adeverinta, care sa poata dovedi ca barca poate fi inmatriculata?

Am folosit un termen general, care desemnează autoritatea din domeniu, așa cum englezii au UK Ship Register in cadrul MCA-Maritime and Coastguard Agency, sau cum avem noi Registrul de evidență al navelor în cadrul Autorității Navale Române.
Deduc din spusele tale că ai avut ghinionul să nimerești într-un vid legislativ pe care nu a avut nimeni interesul și intenția să-l rezolve vreodată.
Se mai întâmplă și la noi  :)

11
Grumpy, ceva se întâmplă: au fost niște zile în care n-am intrat pe forum, dar acum nu reușesc să vizionez filmul deloc. (o fi tot Soros de vină, statul paralel și oculta mondială :) )
Rulează doar în micuța fereastră din Cap Compas, dar asta nu mă mulțumește la vizionare.
Poate o fi ceva de servere... oricum am observat că ați schimbat intro-ul :) . Era cel extrem de dinamic, cu secvențe în cascadă, de la toate ieșirile anterioare.
Acum este unul ceva mai adunat și mai ușor de urmărit. Foarte fain!

12
Echipamente si accesorii / Re: AIS
« : Mai 02, 2018, 10:38:46 am »
Pai si cum ai vrea tu, sa gasesti o groapa la somn, sa activezi un AIS si cineva sa dea cu 3.300 Cai inapoi sa te fereasca....stai in afara senalului

Acum e chiar mai complicat decât  a feri calea navigabilă.
Desigur, existau linii trasate pentru traficul vapoarelor pe mare și puteai să te consideri ”safe” în afara lor.
Dar au apărut programele de rutare, care țin seama de valuri, vânt, vreme nefavorabilă și care trasează calea cea mai economică pentru vapor.
Așadar te poți întâlni pe mare cu un transcontainer și în alte locuri decât era uzual  ;)

Bottom line: fără veghe nu e bine.

13
Cafenea - Discutii generale / Re: Siguranta navigatiei
« : Aprilie 26, 2018, 01:16:22 pm »
@Vali, @Florio cred ca de fapt suntem de acord. Cel putzin in privintza faptului ca toti afirmam ca experienta si bunul simt sunt ingredientele principale. Experienta combinata cu bunul simt iti soptesc cand te bagi si cand eviti. Inca o data, nu vorbim de nesimtirea teribilista cu cate ii deranjezi pe alti iubitori de natura, sau incontienta obraznica cu care periclitezi viata celor pe care astepti sa te scoata din rahat.

Nu cunosc detaliile despre cei din barca de pe Jiu si nici nu pot sa ma aventurez intr-o analiza operand doar cu datele prezentate in presa, dar am ajuns la o varsta cand stiu ca exista si situatiile in care combinatia de conditii afecteaza in mod neasteptat tocmai profesionistul cu experienta.

Ma bazez pe stiinta si tehnologie, nu sunt superstitios, relatia cu divinitatea este bazata in primul rand pe scepticism si o interminabila lista de intrebari si indoieli, dar in acelasi timp cred in ceea ce ne place sa etichetam ca “soarta omului”. Cand vine timpul sa te imbratiseze, te gaseste oriunde ai fi, si in spatele experientei acumulate, si in spatele celei mai performante tehnologii, si in spatele unei stive de manuale si instructaje, si in spatele fricii, si in spatele bravadei, si pitit pe FB sau pe vreu forum... :) Fara a fi fatalist, cred sincer ca unul din putzinele aspecte de care nu poti fugi in viata este propria-ti soarta si, in ciuda unui aparent paradox, asta nu exclude analiza fiecarei destinatii, planificarea drumului, sau renuntul la ceva ce consider ca ma depaseste in momentul respectiv..

Referitor strict la ghidul decedat si cu speranta ca toti invatam din lectia asta, fara a-i critica vreo decizie, m-am intrebat si continui sa intreb daca era imbracat corespunzator temperaturii apei si daca existau niste accesorii si proceduri de salvare, indiferent de ce ar fi trebuit sau nu sa vina “din afara”.

Nu intreb daca a fost motivat de pasiunea pentru whitewater, sau de dorinta de a mai scoate un ban de la turistii insetati de adrenalina, sau de dorinta de vizibilitate “la televizor” si pe retelele de socializare, sau de o insumare a acestor motive, pentru ca nu este locul meu sa-i judec motivatiile. Chiar daca stiu ca motivatia unei actiuni poate afecta si abordarea si rezultatul.

Cele bune.

Din observațiile de până acum, cred că a fost indus în eroare de căldura înșelătoare din ultimele zile și a apreciat greșit tipul de echipament pe care l-a ales. Neoprenul cu mâneci scurte a făcut să piardă repede temperatura în apele foarte reci.
Desigur, multe vorbe nu-l aduc pe om înapoi. Dar așa cum spui, poate fi o experiență din care mai avem de învățat.

Acum sunt puțin îngrijorat de echipajul lui Călin, rămas cu barca în reparație în Germania, după accidentul de ieri.   

14
Cafenea - Discutii generale / Re: Siguranta navigatiei
« : Aprilie 26, 2018, 11:13:51 am »
Deci pana la urma conteaza tot experienta si bunul simt de a evalua corect pericolele potentiale.

Întotdeauna :) .

Ieri, Călin și prietenii noștri care au plecat să aducă yachtul din ferociment din Suedia, tocmai au avut o problemă în timpul navigației de noapte, din fericire pe un canal nu pe mare. A fost o acroșare cu o barjă, care s-a soldat cu necazuri de partea yachtului. Echipajul e bine, barca e în refacere.
Shit happens!
Așa cum spui, experiența e singura care te mai scapă.

15
Cafenea - Discutii generale / Re: Siguranta navigatiei
« : Aprilie 26, 2018, 08:49:33 am »
Multă pasiune în spusele voastre. Într-un registru ceva mai relaxat punctez și eu cu două vorbe :) :
Când cochetam cu parapanta, am întrebat instructorii care sunt riscurile de accidente. Mi s-a spus că accidente sunt rare și în general doar la neinițiați și la cei deja profesioniști. Neinițiații se pierd și greșesc lucruri simple, iar profesioniștii fac tot felul de acrobații, fiind siguri de ceea ce știu.
Doar că natura are multe variabile, care adesea dejoacă și cele mai sigure planuri.
Mai popular spus, ”când e să te ia dracul, te ia și din brațele popii” :)

Acum, între mersul pe o apă repede și zburat, aș prefera apa (dacă se întâmplă ceva în aer, de zburat n-am învățat. De înotat mai am șanse).
Cazul de față arată că dintr-o barcă plină de neinițiați, singurul accidentat a fost instructorul (cu școli de white-water în palmares) care avea sute de ore de mers pe apă și experiențe de toate felurile.
Accidente se întâmplă, acesta fiind unul greu de închipuit, un cumul de neșanse ducând la o tragedie.
Dumnezeu să-l odihnească.

P.S.
Activitățile de sport extrem n-or să ia sfârșit. Până și Parcul Aventura implică riscuri prin faptul că mergi agățat de cabluri prin copaci. Pe acest model au căzut oameni dintr-un scrânciob, în parcul de distracții. N-aș putea să învinovățesc partea aceasta din oameni, care caută să iasă din activitatea banală, pentru simplul fapt că și noi, ieșind pe ape, ne asumăm niște riscuri mari. Cât timp nu avem branhii, putem considera că luciul apei este contactul nostru cu moartea, pe care îl gestionăm apucând de partea frumoasă a problemei:
Ne luăm măsuri de precauție și ne bucurăm de partea frumoasă a apelor :)

Pagini: [1] 2 3 ... 168
Forumul CapCompas este gazduit la Hangar Hosting - hosting, email, si cloud