Salut, in principiu trim-ul reglează orientarea elicei raportat la asieta bărcii.
Dacă barca e bine concepută și echilibrată, iar unghiul de incidență al carenei e cel normal (maxim 5 grade la o barcă monocorp), elicea funcționează cel mai eficient atunci când axul ei e perfect paralel cu linia chilei. La bărcile glisoare linia chilei în jumătatea pupa e perfect dreaptă, deci elicea funcționează optim atunci când planul discului elicei e perpendicular pe această linie dreaptă.
In cazul in care arhitectura carenei nu e optimizată și apar diverse depresiuni, sucțiuni etc în curgerea din jurul carenei (operei vii), asieta are de suferit, iar barca de obicei se apupează. Pentru corectarea acestei apupari, se acționează trim-ul, modificând unghiul dintre axul elicei și linia chilei.
Motorul intră deci "mai sub barcă", ridicând zona pupa și corectând asieta. Acest lucru se întâmplă cu un anumit consum de putere, din cauză că barca e forțată să-și ridice pupa, iar de obicei la corectarea asietei crește și suprafața udată a carenei, implicit rezistența de frecare.
Alt caz în care e nevoie de corectarea unghiului dintre axul elicei și linia chilei e atunci când avem o distribuție defectuoasă a maselor in barcă. Aici se pot întâlni ambele cazuri de asietă incorectă - barca poate fi și apupată, și aprovată. Corecția asietei din trim se face deci în oricare dintre sensuri, la fel cu un consum de putere.
Din cauza asta e atât de important ca arhitectura carenei să fie optimizată, sau ca distribuția maselor să fie bine făcută, ca să folosim puterea motorului exclusiv la propulsie și nu la corectarea poziției bărcii in marș.
In cazuri extreme, acționarea trim-ului nu este suficientă pentru corectarea asietei, și atunci e nevoie de artificii ajutătoare precum hydrofoil sau trim tab-uri. La o barcă bine concepută și echilibrată totuși nu e nevoie vreodată de așa ceva.
Cum scria și Cătălin mai sus, trim-ul se mai acționează și atunci când vrem să depășim mai ușor holeshot-ul creat când barca intră în regim de glisare. La tranziția la glisare, barca trebuie să-si depășească golul de val pupa (holeshot), și pentru asta e bun un unghi de trim negativ (motorul mai sub barcă).
Acest artificiu e necesar totuși mai mult la bărcile grele, fiindcă una ușoară și bine echilibrată depășește holeshot-ul ușor, fără a fi nevoie de unghi de trim negativ.
Și ca să încheiem, trim-ul e important in marș fiindcă putem regla eficiența propulsiei in timp real. Astfel, păstrând accelerația la o anumită poziție, acționăm trim-ul până avem turația și viteza maxime raportat la acea valoare a accelerației. Asta ne indică faptul că am ajuns la asieta optimă, la care eficiența elicei e maximă și suprafața udată e minimă.
Bineînțeles că optimizarea vitezei din trim depinde mult de distribuția maselor sau de o carenă corectă hidrodinamic, dar avantajul trim-ului este că ajută și barcagiii mai puțin experimentați în obținerea eficienței propulsiei. Eu personal de exemplu nu am trim și nici nu am nevoie de așa ceva, din cauză că am motoare mici, ușoare, nervoase, și le folosesc pe bărci ușoare, cărora le știu foarte bine comportamentul.
Ca și concluzie, trim-ul este util pe o barcă mai grea, conferă un anumit grad de confort in utilizare, dar nu e ceva vital, decât atunci când barca are probleme de hidrodinamică sau de distribuție a maselor. Dacă barca e bine echilibrată, trim-ul poate fi lăsat permanent la poziția de funcționare optimă a propulsiei. Mai importantă dpmdv este corectarea poziției motorului pe verticală, cu ajutorul unui jackplate reglabil, dar despre acest subiect cu altă ocazie

.