Pe June ati cunoscut-o deja. E acea Albin Vega 27, avand venerabilla varsta de 40 de ani dar care conjunctural o face pe tinerica. Dupa ce toata luna iulie am lucrat la ea, dotand-o cu toate cele necesare, a venit vremea sa isi ia ramas bun de la portul Bazinul Nou Galati. Vorbisem in prealabil cu Nicu aka Pelicanul care s-a aratat disponibil, urmand sa stabilim data exacta a plecarii care din pacate se tot amana ca urmare a lucrarilor la barca ce nu se mai terminau.
In sfarsit, iau decizia sa plecam pe 31.07 si discut cu Nicu:
- Nicule, nu mai aman plecarea ca altfel o tin aici la iarna! Plecam pe 31? Poti?
- Da, gata, ramane stabilit! Putem sa mai luam pe cineva in echipaj?
- Pe cine?
- Pe Vlad !
Cu Vlad ma auzisem la telefon cu ceva timp inainte, dar personal nu il stiam si parea o buna oportunitate sa ne cunoastem. Si bine a facut ca a venit! In plus, un barcagiu in plus in echipaj nu putea sa fie decat de bun augur. Asa ca echipajul s-a stabilit la noi trei pana in Limanu, urmand sa mai vedem ce si cum.
Dau zor cu ultimile verificari, il "forjez" pe Silvian( personajul care a lucrat cot la cot cu mine la barca din momentul in care am lansat-o la apa si pana am plecat) si in dupa-amiaza plecarii imi iau consoarta la cumparaturi. Pelicanul ajungea pe la 7 iar Vlad pe la 9 seara, asa ca aveam timp. Intre timp sun baietii si ii intreb daca vor sa doarma la hotel, sa le iau o camera si raspunsul a fost unanim negativ. Normal, as fi procedat la fel ca doar nu degeaba ne numim barcagii. Preferinte culinare, zic? Ciorba de burta la cutie, zice Pelicanul! ( va suna cunoscut?
)
In jur de ora 7 Pelicanul ma anunta ca a ajuns si sa vin sa-l pescuiec de la marginea Galatiului. Il iau si hai la barca cu tot cu provizii, ca nu mai reusisem sa ajung sa le descarc. Vali Antonov ma anunta ca il ia el pe Vlad si ne vedem cu totii in Bazinul Nou la barca, sa mai stam la o tacla. Intre timp incepe o ploaie torentiala care desi speram sa fie de vara, s-a dovedit mai a naibii si a tinut pana a doua zi.
In sfarsit, ajung si Vlad cu Vali la barca si ne punem intrebarea fireasca: Bai, noi nu mancam nimic? Eu si Nicu incepusem o sticla de whisky si ne cam rodea stomacul. Cum toti eram cam flamanzi, am decis ca o mancare la mal e mult mai potrivita, ca pe barca vom avea timp sa mancam in zilele urmatoare, fapt pentru care ne-am infiintat pe faleza Dunarii la o carciuma unde eu cunosteam tot personalul si ne-am bagat la o saramura de crap stropita cu un alb demisec.
Las baietii la restaurant sub promisiunea lui Vali ca ii duce el la barca si o tai sa-mi fac bagajul si sa iau rezerva de 50 de litri de motorina. Da, imaginati-va ca nu am avut timp sa imi fac bagajul pana atunci ! Noaptea se lasa peste mahalaua care gazduieste portul Bazinul Nou ( o mostenire comunista care pe vremuri era o fortareata pazita de graniceri datorita traficului permanent de marfuri si nave straine) si ne bagam la culcare cu gandurile la ziua plecarii. Nicu ma complimenteaza: Foarte misto cearsaful asta cu care m-am invelit! Ma uit si ii zic: E foarte bun cearsaful pentru ca e una din fatele de masa pe care mi le-a dat nevasta-mea! Radem si ne bagam la somn.
Dimineata ne trezim pe la 7 si realizez ca nu am probat aragazul. Pelicanul ma apostrofeaza pe buna dreptate, imi fac mea culpa si il sun pe Silvian. "Bai Silvian, ce dracu am facut noi de n-am probat aragazul?" Luasem spirt medicinal si imi imaginam ca o sa mearga. Ca sa fiu sincer, cand am adus barca chiar voiam sa il arunc si sa pun unul pe gaz, noroc ca mi-au spus toti cei pe care i-am intrebat ca cel pe alcool e cel mai bun. Acum realizez ca aveau dreptate. Vali, contactat telefonic imi zice: "Nici gand sa mearga cu asa ceva! Ma duc eu la Dedeman sa va iau alcool tehnic !"
"Ia si zece oua, zice Nicu, ca Bogdan a uitat!" Intre timp apare Silvian care se uita la aragaz, il suceste, il invarte si decreteaza: e simplu, ar trebui sa mearga! Stai sa vina Vali cu alcoolul si mai vedem, ii zic. Intre timp mai facem unele verificari la zemurile din agregate si amaram canistrele de motorina in borduri.
Apare si Vali cu cumparaturile, verificam aragazul dupa ce in prealabil Nicu se consulta telefonic cu Florio care e posesor de acelasi agregat si decidem ca putem pune pe drum.
Ziua se anunta superba, vremea excelenta! Pornim motorul, mola pupa, mola prova si hai spre destinatie. Dunarea, imputita si plina de crengi, ne-a facut sa fim atenti pe unde megem ca sa nu luam ceva pe la elice. Dupa ce trecem de Cotul Pisicii ( Grindu ) , Nicu ne intreaba:- Da' un ceai nu facem si noi? Cum sa nu, zicem in cor eu si Vlad cu gandul la provizia de whisky! Intre timp le spun baietilor bancul cu chinezul care aflandu-se in Romania prima data, fiind rupt de foame, s-a dus la o carciuma unde veneau studenti mai saracuti si astepta sa vada ce cer ei ca sa repete. Vine primul student si comanda ceai. Chinezul, se duce la chelnerita si cere si el: Tzeai! Bea cana aia de ceai si matele ii ghioraiau mai rau. Mai vine un student si comanda macaroane cu branza. Chinezul comanda si el: Matzaloane cu blantza! Chelnerita il intreaba: Ce, ma!!! El: Matzaloane cu blantza! Chelnerita: Ce-ai zis? La care chinezul, pus intr-o situatie penibila, zice, lasandu-se pagubas: Tzeai!
Mergem aval la motor, buna dispozitie la bord si deodata, in dreptul localitatii Giurgiulesti, o salupa a Politiei de Frontiera se apropie folosind semnalizarea acustica. Pe punte, un militian de frontiera disperat striga: CREW LIST! CREW LIST! II intreb si eu: "-Ce vrei?" La care, omul dezamagit vizibil , exclama: "-AAAA, astia sunt romani!"
Ne verifica documentele, dupa ce incearca o abordare idioata cu salupa indoindu-mi suportul de prindere a sartului intermediar tribord si ne ureaza vacanta placuta.
Asadar, continuam mars aval la motor (vant canci) pana la Isaccea cand alarma motorului incepe sa se activeze. Ce sa fie?
- Cred ca am ramas fara motorina baieti, ca indicatorul ala nu-mi inspira incredere! zic eu.
Ne apucam sa dezlegam o canistra de motorina, scot un furtun complet nepotrivit si incercam sa umplem cu greu rezervorul. Nu au intrat mai mult de 3-4 litri. Las motorul oprit si stam in deriva cateva minute, cu gandul ca poate s-a supraincalzit. Pornesc si continuam marsul. Nimic deosebit, toate pareau sa mearga ok si asa a si fost.
- Poate a intrat ceva la sorbul de absortie a racirii ! zice Nicu.
Nu l-am contrazis pentru ca nici eu nu imi explicam alarma aia. Posibil asta sa fi fost.
Intre timp, pentru ca trecuse ora 12, se impunea la bord regula lui Seba. Il intreb pe Vlad: "- Da' noi cu ce am gresit de nu bem o bere?!" Uitasem sa va zic ca, ma capatuiesem inainte de plecare cu o otita de toata frumusetea si cu urechea stanga nu auzeam deloc. L-am sunat pe Viorel, ORL-istul, bun prieten si mi-a confirmat ca nu am interzis la clampa fata de medicamentele prescrise de el. Asa ca, nu i-am lasat singuri pe baieti sa se chinuie!
Pe la Mm 45, a inceput sa bata vantul, asa ca am bagat focul si ne-am distrat teribil. Mergea June cu 5-7 kn de numai numai si pentru ca era prea frumos am mai primit o vizita a Politiei de Frontiera Tulcea. Baietii astia au fost ceva mai manierati, in sensul ca si-au cerut scuze ca nu au fost informati de colegii lor de la Galati ca suntem aval pe Dunare, au verificat documentele, si-au cerut scuze din nou si ne-au urat distractie placuta.
Facusem calculul dinainte si ma gandeam sa stam la ancora la Mm 40 peste noapte (stiam ca e loc de ancorare pentru convoaie si nave maritime), dar cum am mers foarte bine, am luat decizia sa intram pe bratul Sulina si sa innoptam la Partizani.
Pana atunci, intram pe bratul Tulcea si baietii ma deleaga carmaci. In rutierele de navigatie vechi, zona era considerata sector de navigatie cu risc deosebit. Pentru o barca, va asigur ca nu e! Trecem prin cot sub privirile admirative ale pietonilor si ma napadesc subit amintiri nu prea placute din perioada in care eram ofiter "exilat"sa car calcar de la Mahmudia. Convoaie de barje de 3000 tone goale prin cotul Tulcii se comportau ca niste ligheane impinse aval. Trebuia sa iau cap compas bacul de trecere de la Tudor Vladimirescu ( pe care il acopereau in vizibilitate provele barjelor goale si inalte), localitatea vecina de Tulcea si sa imi calculez momentul de giratie spre tribord, in conditiile in care eram asigurat ca spre amonte nu urca nimeni. Ruperea unui convoi in zona insemna un dezastru. Puteam distruge tot de pe malul Tulcei. Acum...era agrement, cu totul si cu totul altceva.
Ajungem la Partizani in jurul orei 8. Localitatea se intinde pe ambele maluri ale canalului si pare destul de animata la ora aia. O serie de pontonase pe ambele maluri ne fac sa credem ca vom innopta in siguranta. Reduc viteza din motor si Nicu se duce la prova sa ma ghideze undeva la un ponton. La un moment dat, obsev un nene care pescuia linistit si visator pe un pontonas relativ nou construit. Strig la Nicu: -Nicule, ia intreaba-l pe nenea asta, nu putem dormi la el? Eu fiind surd, cred ca am tipat cam tare ca omul auzise ceva. Il intreaba si Nicu si primind acceptul, ma intorc cu prova in amonte si acostez. Legam barca si intram in vorba cu omul. Mai mult Nicu si Vlad. Otita mea incepuse sa se agraveze. Il servim cu un whisky si ne spune ca e pontonul lui, proprietate iar celalalte sunt publice. Omul, fost lucrator cu sosete bleu, impreuna cu soata care activase in acelasi domeniu, s-au retras in delta la venerabila varsta a batranetii, respectiv 50 de ani. N-am intrebat de pensie. Eu, pentru ca tot nu aud ce vorbeste Nicu cu el, ma apuc de gratar. Scot grill-ul fara fum (asa zice reclama) si ma apuc de treaba, spre surpriza baietilor care ma chestioneaza insistent: -de unde l-au luat? cat ai dat pe el? etc. Intre timp, proprietarul pontonului ne aduce legume proaspete din gradina proprie si nu putem sa nu ii fim recunoscatori cu inca un whisky. Ne incingem marinareste si trecem pe sprit alb sec ( rezerva barcii de 5 litri) fiind surpinsi de sotia proprietarului care aparuse sa faca o poza barcii. O rog frumos sa imi permita sa imi iau un tricou pe mine sa dau bine in poza si primesc replica: Nu dumneavoastra sunteti subiectul, ci velierul! Jignit profund in amorul propriu, mai torn un rand baietilor si apoi ne bagam la culcare .
Urmeaza o noua zi spre destinatie, ce avea sa aduca oarece schimbari de plan. Il rog pe Vlad sa puna poze pana la aceasta etapa, eu nefiind capabil sa fac datorita fiica-mii cele mari care, fiind indragostita, a uitat sa imi puna in bagaj incarcatorul telefonulu, desi o rugasem in mod special.
Afişare Mesaje