Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - DoiNomazi

Pagini: [1] 2 3 ... 29
1
@doi nomazi eu ma refeream la titlul articolului. nu al postului vostru. si am toata simpatia pentru cuplul respectiv. ce vroiam sa zic e ca nu pare asa mare nenorocire cata vreme sunt intregi si au 25 de ani

Sent from my SM-A520F using Tapatalk

Multumesc mult pentru clarificare.

Ti-as fi recunoscator daca ai accepta scuzele de rigoare. Am avut impresia gresita ca te-a nemultumit titlul postarii si nu intelegeam de ce.

Intr-adevar, patania lor nu a fost o nenorocire, dar a fost o intamplare cu impact pentru comunitatea locala din care, eventual, ar fi putut invata ceva util si alti impatimiti de ideea convertirii tuturor resurselor disponibile pe mal pentru a imbratisa chemarea orizontului pe apa.

 O poveste locala simpla din care se pot trage niste concluzii despre importanta unei minime experiente, a necesitatii unei inspectii prealabile riguroase (mai ales in cazul barcilor mai vechi) si a unei asigurari (nu toate barcile ale carui pretz ti-l poti permite ti se potrivesc, sau merita banii), etc.

Eu, in totala mea nepricepere, stiu sigur ca, indiferent de pretz, nu mi-as cumpara niciodata o ambarcatiune locuinta din fibra. Nu contest calitatile materialului si arta care transforma fibra in adevarate bijuterii, m-am plimbat si ma voi mai plimba cu barci de fibra fara ezitare, dar nu mi-as cumpara niciodata o locuinta plutitoare din fibra.

Articolul ala local, scris cu talentul literar adunat printre firmituri in pauza de masa, a generat totusi o conversatie utila despre fragilitatea anumitor modele de veliere si, printre altele, poate contribui la generarea unui minim ajutor financiar pentru Romeo si Julieta plutitori.

Cele bune si imi cer scuze inca o data pentru eroarea de interpretare.


2
mie, povestea lor mi se pare nitel romantata, ca sa nu zic cusuta cu ata alba, desi , posibil sa aiba un praf de adevar intr insa
la fel de bine puteau sa fie niste niste tineri frumosi care au mostenit o avere si au plecat in cautarea visului cu cel mai cel velier, iar in prima zi si au spulberat visul si barca
insa n ar mai fi prins la cititor
apreciez libertatea si urmele inteligentei, sau altfel spus fiecare e liber sa si franga gatul si visul dupa posibilitatea neuronului singuratec
libertatea presupune responsabilitate, altfel se numeste balcani si rusia

Din punctul de vedere al publicatiei respective este o poveste de interes local care nu poate fi omisa. Povestea vreunui printz mostenitor esuat cu iubita la primul voiaj in Vanuatu isi poate gasi o audienta, dar nu este o poveste locala pe care publicatia respectiva are datoria s-o includa.

In marinele din zona exista foarte multi oameni, singuri, sau perechi, care traiesc pe barci o mare parte din an, sau unii chiar in permanenta. Oameni din toate categoriile fugiti din calea stresului de la servici, refugiati dintr-un divort, eliberati dupa o condamnare, iubitori de natura, aventurieri veritabili, oameni excentrici sau mai putzin intregi la minte, haiduci visatori si chiar oameni saraciti la limita supravietuirii.

Exista ambarcatii impunatoare si copai subrezite de ani si lipsa de intretinere pe care numai geamandura de care sunt legate le mai tine la suprafata. Aia este o parte semnificativa a audientei publicatiei locale respective pentru ca exista foarte multi oameni aflati in situatia celor doi. Si printre oamenii aia exista si multi care si-ar rupe un dumicat din putzinul care incape pe propria barca pentru a-i ajuta pe cei doi.

Pentru cei ancorati prin marinele Floridei povestea printzului esuat poate avea o relevanta mai mica.

Sigur ca povestea se slefuieste cu oarece maiestrie, pentru ca intr-o lume suprasaturata cu povesti si povestitori ne vom face timp numai pentru unele. Sigur ca unii, speram ca foarte putzini, jurnalisti imping slefuirea povestii pana la exagerare sau chiar minciuna.

Am mentionat anterior ca detaliile pot fi mai complexe, sau chiar diferite de ce sugereaza articolul. Cert este ca nu stiu. In lipsa oportunitatii de a le lua un interviu direct celor doi, nu pot emite decat speculatii, bazate pe ce am citit si ce am vazut in stiuatii sau locuri similare.

Deci, dracu’ stie ce au gandit si ce i-a animat pe cei doi. Scamatorie cu asigurarea nu pare sa fie, ca nu au avut asigurare (lipsa de fonduri?)

Sa fie o scamatorie moderna (a la fetele plecate cu velierul din Hawaii pentru a fi fugarite de furtuni apocaliptice) cu scopul de a invita “mila publica digitala” pentru a-si reface visul naruit prin donatiile primite? Dracu stie, si pana la urma ramane problema lor. Daca e asa si isi gasesc fraierii sa-i sponsorizeze, e urat.

De acord ca libertatea vine la pachet cu condimente de responsabilitate. Dar responsabilitate fata de cine, sau ce? Probabil ca toti putem fi de acord ca modul in care ne bucuram de libertatea individuala nu trebuie sa creeze altora probleme. Respectam vitezele legale pentru a nu periclita siguranta celor din jur, dam radio mai incet dupa ora zece pentru a nu deranja vecinii, nu apelam la salvamontisti sa-si riste viata dupa ce ne-am varat in rahat de bunavoie, etc.

Atat timp cat imi vad de treaba, ma achit onorabil de obligatiile cetatenesti si nu imi intersectez traiectoria cu nimei, imi sunt responsabil numai mie. Tinar sau batran, profesionist sau incepator, corect sau gresit, ce fac pe banii si pe pielea mea, ma priveste.

Eliberarea de parerea si judecatile celor din jur, eliberarea de teama de a porni la drum in ciuda calculelor ce uneori sugereza ca sansele de succes sunt minime, si bucuria de a-ti imbratisa impacat partitura destinului conduc spre acea mult tanjita libertate.

Dincolo de concept, libertatea individului este “o stare de spirit” care a fost sugrumata din fasha in spatiul balcanic/mioritic si chiar ceva mai larg european, unde oamenii stau pe la porti sa-i barfeasca pe cei care isi iau avant sa porneasca pe drum dincolo de marginea satului.

Desi departe de a fi singurii, sau speciali, in vreun fel, tinerii aia doi au visat ceva. Daca au fost doar sinceri si nepregatiti si nu este vreo scamatorie la mijloc, eu unul ii admir si le doresc sa reuseasca.


3
Titlul e tipic pentru un ziarist in pana de idei si in cautare de audienta... Pana la urma un cuplu de 25 de ani a cheltuit 3-4 salarii medii pe o barca si reparatia ei, si au reusit s-o scufunde in prima zi. Care e tragedia? Sunt tineri, intregi si au petrecut momente de neuitat...


Desi nu sunt ziarist, si nici intrat in pana de idei, titlul s-a dorit o simpla invitatie usor amuzanta pentru a citi o stire ce ar fi putut interesa pe unii din noi, aparuta de sub penitza unui ziarist care mananca o paine din asta... :)

Se poate analiza intr-o discutie separata despre practicile specifice unei publicatii locale.

Audienta este utila cand cineva traieste direct, sau indirect, din vanzarea unui produs, sau serviciu, pentru care audienta respectiva este dispusa sa plateasca. Pentru clarificare, prezenta, sau absenta, unei audiente nu contribuie cu nimic la bunastarea celui care a pus titlul acestui post, daca la titlul asta te referi.. :)

Legaturi ca astea spre articole apar frecvent pe forum(uri). Din categoria, nu trage Dom’ Semaca, ca impusti mesagerul...

Lasand gluma la o parte, desi nu cunosc detaliile de dincolo de articol, este foarte probabil ca cei doi tineri nu par genul ce se apropie de “salariul mediu”.  Genul de job sa vinzi “timeshare” e o optiune potrivita cand nu prea exista altele, iar sofer Uber, sau job-ul gasit la marina unde traiau sunt, de obicei, job-uri de pus o tartina cu unt pe masa, de platit telefonul si chiria. Mai ales daca te scremi sa mai pui si cate un galben la saltea, cum sugereaza articolul.

Ca barca nu a fost potrivita, inspectata de un specialist, ca ei nu au avut experienta minima necesara, sunt toate probabile si discutabile.

Articolul respectiv, fara a excela in calitate, poate fi util si altor persoane aflate intr-o situatie similara, visand sa se rupa de tzarm intr-o barca cat mai ieftina.

Ma intreb ce deranjeaza. Titlul, povestea, protagonistii, barca, marea, toate la un loc?... :)

Asa-i, sunt tineri si au marea in fata... :)

LE: @RaduA ca au sau nu ce cauta pe apa, putem dezbate la gura sobei, dar optiunea ramane in exclusivitate a lor... ca de-aia-i tara libera si marea indeajuns de mare sa-i incapa pe toti... :)

4
Motoare / Re: montare motoare gemene
« : Februarie 16, 2018, 05:15:31 am »
Succes si ai grija! Asteptam imaginile.

5
Motoare / Re: montare motoare gemene
« : Februarie 15, 2018, 03:24:07 pm »
Consumul nu este de speriat. Cel putin la barca pe care lucrez este de 35-40 l/h la turatia de 4400 pana in 5200  in conditiile in care am 12 pers si bagajele aferente. Iar viteza este intre 54 si 60 km/h. Nu mi se pare mult ptr ca barca produce bani.
Ptr fiecare motor exista turometru, ceas incarcare baterie, ceas trim plus ceas indicare combustibil.

Corect, daca tai bilete la 10-12 persoane, sau marfa, gemenele zambesc cochet si se comporta prietenos, dar daca iesi doar cu soacrele (2 + 2 = 4 persoane) sa admiri oceanul, gemenele imbrancesc bugetul de-a lungul chilei direct spre fundul marii.

Chiar daca nu petreci fiecare ora in mars la 4,800 rpm, daca iesi pe apa 7-8 ore zilnic (4-5 ore in mars) timp de 7 zile, treci pe la pompa de cel putzin vreo 2 ori si de fiecare data intra in rezervorul ala ca intr-o canalizare.

Nu stiu cum e cu benzina marina pe alte meridiane, dar aici e cea mai scumpa si aia care mi-au inchiriat baca au insistat sa nu cumva sa bag benzina auto cu etanol 10% ca gemenele sunt finutze si nu beau decat sampanie... :)

Fiecare motor are ceas combustibil? Te referi la "ceas consum", sau "ceas nivel" ramas in rezervor. Noi n-am avut decat un ceas nivel pentru benzina din rezervor (un singur rezervor pentru ambele motoare)

Inca o data, suntem de acord, cand barca face bani, gemenele sunt binevenite, dar pentru uz personal/agrement, gemenele aduc "rasfatz". Ma rog, cine isi permite, poate sa-si puna si 6-7 motoare. banuiesc ca respectivul este in tema cu toate implicatiile.

Eu n-as iesi la pescuit, fotografii filmari, admirat natura, cu doua gemene.

6
Motoare / Re: montare motoare gemene
« : Februarie 15, 2018, 02:07:45 pm »
Salut. Eu lucrez pe o barca de 8.5 m cu 2 motoare de 115 cp. Un motor are cizma invers din fabrica. Iar manșa este dubla ptr ă folosi fiecare motor independent sau ptr acostari mai grele( la noi imbarcarea se face numai prin babord). Barca se foloseste ptr turism si transport marfa( max 4200 kg). Barca cantareste aproximativ 2000 kg cu totul pe ea. Daca mai doresti si alte detalii te pot ajuta.

Se pare ca vorbim de barci identice, sau oricum similare.

Pozele ilustreaza elicile, mansa, turometrele, alimentarea cu benzina, etc. Noi am utilizat barca pentru transport soacre si lor le-a placut foarte mult, mai ales ca nici nu cred ca au bagat de seama ca barca avea doua motoare... :)

Intrebarile initiale erau despre motoare, cizme si elici in cazul utilizarii gemenelor si se pare ca s-au gasut raspunsurile cautate.

Da, in ciuda costurilor de exploatare si intretinere, gemenele sporesc manevrabilitatea si in mars si la acostare. In regim de pana in 4,000 rpm, mai e cum e, dar daca urci gemenele in mod regulat in mars la 4,800 - 5,000 rpm, ustura la buzunar. Peste 5,000 rpm este ca si cum jetul martor ar fi benzina, nu apa... :) Noroc ca barcile respective pot pleca de la mal cu approx. 280 litri in rezervor.

Dincolo de cost, care nu este de neglijat, doua elici actionate de doua gemene (sa zicem 2 x 115 CP) par sa se comporte mai bine decat o singura elice actionata de un 250 CP. Sau cel putzin asa mi s-a parut mie.

7
Motoare / Re: montare motoare gemene
« : Februarie 14, 2018, 01:37:19 am »
In masura in care poate sa conteze opinia unui neofit, trebuie sa admit ca nu sunt convins ca mi-as mai dori sa ies pe apa cu doua gemene. La motoare ma refer. Inca o data, am experienta limitata, o saptamana cu 2 x 115 CP la ocean.

Dupa entuziasmul initial (prima zi) cauzat de acceleratia barcii, viteza de deplasare in mars, manevrabilitatea cu 4 persoane la bord (nu parea sa le simta greutatea) si felul cum se descurca cu curentul puternic de flux/reflux, cand am ancorat la pompa de benzina n-am putut sa nu ma intreb daca chiar se merita.

in mod sigur nu am mers cu 100 km/h si probabil pe undeva pe la 70-80 km/h izbiturile barcii cazute de pe creasta valului rearanjau pietrele la rinichi. Nu era placut deloc. Si pe apa, ca si pe asfalt, viteza de deplasare bucura mult mai putzin decat rabdarea de a admira peisajul.

Desi relativ grea, barca mergea bine si cu un singur motor. Incerc sa-mi dau seama din fotografii daca elicele erau montate "invers".

Sigur ca e bine sa ai un motor de rezerva daca iesi in larg la 50-70 mn si se monteaza oceanul si iti cade un motor, dar daca stai pe langa coasta la o mila, doua, nu prea vad avantajele aduse de gemene. Dincolo de cheltuiala semnificativa la benzina, intervine intretinerea, reparatiile, etc.

Data viitoare vom iesi cu o barca cu un singur motor.




















8
Initial am aruncat si eu o opinie, precum arunci un colac la apa, dar ulterior am retras-o pentru ca articolul nu precizeaza exact ce s-a intamplat si nu cunoastem detaliile. Era ceata, era intuneric, nu-i obligase nimeni sa navige tocmai atunci, sau era vreun obiect submersat mai recent de la utlimul uragan si nu fuesese inca cartografiat si tocmai ei au avut norocul sa traga lozul cel mare(?).

Da, locul ala are trafic ca intersectia de la Universitate si e greu de inteles cum singurul cui s-a infipt tocmai in cauciucul lor...

La prezoanele care tin chila nu ma pricep, dar imi imaginez totusi oarece viteza necesara generarii unui impact capabil sa le rupa...

Daca sunt ageamii sincer pasionati de viata pe mare sau oportunisti dornici de o barca mai buna pe banii celor induiosati, nu stim inca.

Partea cu dobandirea experientei necesare in prealabil e logica si functioneaza de cand e lumea, dar mai sunt si situatii mai rare, delcioase prin adrenalina si satisfactia generata, cand pornesti la drum hotarat sa inveti din mers. Cu conditia sa treci cat mai incet prin locuri stramte...

9
Cafenea - Discutii generale / Re: Chemari si raspunsuri pe capcompas
« : Februarie 11, 2018, 09:04:38 am »
Partea 2

In ciuda tuturor tratativelor si intelegerilor anterioare, actele de vama ale masinii, strict necesare pentru a tranzita Chile, in lungul drum spre Tara de Foc, nu erau gata, si cum in 48 de ore venea Craciunul, nu se putea misca nimic decat patru zile mai tarziu. Ni s-a promis (din nou) ca le vom primi prin e-mail undeva pe traseu. M-am abtzinut cu greu sa nu-l injur pe ala... Aveam nevoie de masina si nu exista alta optiune in conditiile in care fiecare zi avea alocata un numar de kilometri.

La 14:27 hours am bagat, in sfarsit, cheia in contact, am trantit portierele si am demarat spre sud-vest pe Ruta 3. Am fi vrut sa trecem in Patagonia odata cu caderea intunericului.

Toyoto Hilux diesel este o masina OK si nimic mai mult. Desi este mai confortabila si putzin mai sprintena decat Landcruiser-ul de 4.5 L din Australia, nu ofera aceeasi senzatie de anduranta la tavaleala.

Era o toropeala placuta in Buenos Aires si oboseala incepuse sa moleseasca reflexele. Trecuseram iar de 32 de ore de nesomn si pleoapele atarnau din ce in ce mai grele. La iesirea din oras am oprit la o benzinarie si am cumparat un litru de ulei motor, lichid de frana de rezerva si 8 flacoane de Red Bull.

Ruta 3 este o sosea ingusta cu doua benzi si in ciuda faptului ca era sambata dupa amiaza in pragul Craciunului, traficul parea dens. Primul aspect remarcat pe soselele argentiniene este agresivitatea tipic latina cu care se intra in depasiri stranse cand cel angajat in depasiri peste 120 Kmh aproape ca se sterge cu cel ce vine din sens opus virand brusc in timp ce incearca sa intre in spatiul extrem de mic dintre noi si masina din fata noastra. Frane si injuraturi...

“Just slow down, nu vrei sa te iei la cearta cu ei...”, m-a sfatuit M.

Avea dreptate, ne aflam doar de cateva ore intr-o tara si o cultura cu care inca nu avusesem suficient timp sa ne familiarizam si o potentiala confruntare pe sosea trebuia evitata cu orice pretz.

Pe soselele argentiniene, la intrarea si uneori iesirea din localitati exista puncte de politie rutiera unde trebuie sa incetinesti sa-ti citeasca agentul mutra si eventual sa te opreasca. Metehne de tara traita in dictatura...

La intrarea in Azul am fost opriti si noi si agentul a tinut mortis sa inspecteze intreaga masina, inclusiv portiunea unde se aflau valizele. N-am putut sa nu remarc alura de paun infoiat cu care isi poarta uniformele politzistii argentinieni... :)

M.. imi facea semne discrete sa-mi tin gura si sa nu fac vreo remarca care ar putea ofensa agentul. Am lasat-o pe ea sa parlamenteze in spaniola pentru ca vorbeste cursiv si reuseste sa-si aminteasca o gramada de cuvinte potrivite de prin telenovele.

Eu nu stiu decat hola, gracias si claro que si, si vamunos, in timp ce fuck you imi sta in permanenta pe varful limbii gata sa rupa zgarda in orice moment... :)

(va urma?)

Mi-ar fi placut sa va pot povesti cu ape si barci, dar, cu exceptia a doua vaporase pe lacuri glaciare in Chile si traversarea Stramtorii Magellan cu bacul, plus un kayak de cateva ore pe un lac in Tara de Foc si un velier pe Canalul Beagle la Ushuaia, si calatoria asta s-a desfasurat in cea mai mare pe uscat.

Care vreti sa auziti despre ape si ambarcatii veti fi dezamagiti. Cum fictiune nu-mi vine sa scriu, imi pare rau...

11
Cafenea - Discutii generale / Re: Chemari si raspunsuri pe capcompas
« : Februarie 09, 2018, 08:39:40 pm »
Si pentru ca montajul la "Ragi Pañi Mo - 2017 (Al Rayo Del Sol)" merge mai mult cu vant de prova, profit de cateva minute de ragaz sa astern doua, trei, vorbe mestecate printre amintirile inca proaspete.

Partea 1

Planul initial era sa cautam o optiune de padelat un kayak tandem, ori in Argentina, ori in Chile, la sud de Stramtoarea Magellan. Timp de mai bine de doua luni am incercat fara success sa gasim o varianta potrivita modelului nostru independent de abordare a unei calatorii.

Din pacate toti cei reperati ca potentiali furnizori de kayace de inchiriat au refuzat sa inchirieze kayace fara ghid prin fjord-uri. Si cum nu aveam de gand sa petrecem 10 zile intr-un grup pastorit de vreun ghid, am renuntat la optiunea padelatului.

Asa cum invatasem in ultimii ani, organizarea unei calatorii independente cu propriul echipament a devenit din ce in ce mai scumpa si anevoioasa datorita optiunilor fezabile de transport. In conditiile actuale U-Boat-ul pare condamnat la sarcofagul in care l-am zavorat cand ne-am intors de la Bluie East Two. Oare, in ce stare se afla, impaturit de aproape 4 ani in aceeasi pozitie si inchis ermetic in lada de transport?

“Where shall we go, mate?”

Am intrebat desi banuiam din start ca va fi  imposibil, sau foarte greu, sa gasim raspunsul potrivit.

“The Everglades?...”

“Most chickees and several ground sites are gone after the last storm… very few camping sites left, especially on the interior…”

“Would you take the U-Boat, or a canoe?...”

“I don’t know… neither... I am not ready to return to the Everglades yet… I need a new place…”

“The Keys?...”

“A new place…”

“South?”

“As far south as we can…”

“You said we can’t find a kayak in Argentina.”

“We go hiking. Time to see Torres del Paine….”

“OK.”

In mai putzin de trei zile aveam sa intelegem ca Torres del Paine, in ciuda frumusetii peisajului, este un loc sufocant de aglomerat, usor accesibil autocarelor cu turisti ademeniti de brosurile frumos colorate. Alocarea intregului concediu parcului Torres del Paine, din punctul nostru de vedere, ar fi fost o experienta dureroasa.

“Then, what? There are not enough days for a trip to the South Pacific. Antarctica?”

“Too expensive and too geriatric. I’m not paying $ 12-15 K per person for a trip on a cruising ship filled with pensioners. ..”

“Yeah, that’s too much… Add the flights and other expenses… So, no Antarctica. Good bye, penguins…” a incheiat M. cu un zambet adresat peretului dinspre sud al apartamentului.

“Fuck the penguins! If we ever go to Antarctica, we’ll sail our own boat!” am declarant martial ca o porunca a destinului.

“And that might never happen…”, a tinut M. sa-mi reaminteasca.

“We’re going south! We go to Patagonia and Tierra del Fuego! We’ll visit Torres del Paine on the way and we drive all the way to the end of the world in Ushuaia to greet the pensioners who return from Antarctica. There…”

“And how do we do that?”

“We gonna drive… We’ll rent a car in Buenos Aires, or Santiago, and go south.”

“OK.”

A durat si circul inchirierii masinii vreo doua saptamani. Ne-am trezit prea aproape de sezon si optiunile se rareau cu fiecare zi, in timp ce preturile cresteau cu aceeasi rapiditate. Decizia era imperios necesara. Si plata unei sume de bani in avans, la fel.

Una din optiunile gasite, pana la urma, in Argentina, era mai avantajoasa decat oricare alta optiune din Chile. In frenezia negocierilor am omis un detaliu care avea sa modifice complet un anumit aspect al calatoriei.

Dornici de un grad cat mai mare de independenta, am optat pentru o camioneta Toyota Hilux cu un cort montat pe acoperis, neglijand prezenta vanturilor ce matura pampasul necontenit in Decembrie si Ianuarie. Vanturi care bat non-stop si care pot ajunge deseori la 120 km/h impiedicand complet utilizarea unui cort pe masina…

Dar asta era un aspect pe care aveam sa-l invatam pe parcurs. Bine ca n-am mai carat drone. Ar fi fost un exercitiu complet inutil…

Cu trei zile inainte de Craciun descarcam cu elan bagajele din portbagajul taxiului la aeroprotul JFK din New York si faceam prima poza langa pomul de iarna al terminalului. Nu mai aveam timp sa scoatem trepiedul si am rugat un calator sa ne faca poza la repezeala...


La intrarea unuia din terminalele  aeroportului JFK din New York.

M. a atipit in cateva reprize intrerupte intre New York si Buenos Aires. Dupa mai bine de 12 ore inghesuite in menghina incomodului scaun de avion, am aterizat odata cu zorii diminetii in Buenos Aires. Aeroportul International EZE este mic si modest, comparat cu aeroporturile altor capitale, dar lipsa de forfota si culoare interminabile ni se asorta perfect cu oboseala acumulata.

Inainte sa ne primim stampilele de intrare in Argentina, am fost intrebati unde  intentionam sa mergem si unde vom locui pe perioada sederii in Argentina.

“Well..”

“What is the address of the hotel?”

“It’s... different. No hotel. We’ll sleep in a tent...”

“Like a camping? What is the address?”

Devenise obositor politistul cu adresa lui.

“We are touring in a car. No address. We have a rooftop tent and we’ll go to sleep wherever we want to...”

Desi era clar ca a inteles ce i-am spus, nu parea multumit. A continuat intr-o engleza corecta impodobita cu intonatia si insistenta specifica profesiei.

“I need an address.”

“OK. We’ll give you the address of the place we rent the car from. How about that?”

N-a raspuns. Statea cu degetele pregatite deasupra tastaturii. Am scos telefonul din buzunar incercand sa nu par exasperat.

“I need to check my email... ok... one second... here... nope... this one... ready?”

A continuat sa ma priveasca in tacere cu aerul unui functionar bugetar care lucreaza cu un orar fix fara a avea vreo norma de indeplinit. A scris adresa batand tacticos in tastatura dupa care a aplicat stampila si ne-a inmanat passpoartele.

Intrasem, in sfarsit, in Argentina. Ne-am recuperat valizele si am trecut fara sa ne oprim prin vama. Cafeneaua din aeroport parea deschisa non-stop si ne-am repezit in doua cafele sa mai invioram putzin pleoapele.

Aveam de asteptat in aeroport mai bine de cinci ore pana aveam sa ne intalnim cu un tip care urma sa fie trimis sa ne preia pentru a ne duce in curtea celor de unde trebuia sa ridicam masina inchiriata. Habar nu aveam cum arata tipul si nici nu stabilisem unde anume in aeroport ne vom intalni.

Incepand de la 08:00 hours holul aeroportului a inceput sa se aglomereze. Sosiri dupa sosiri, ba cursa de Miami, ba nu stiu ce cursa europeana, ba LAN-ul, ba Aerolineas, linistea matinala a aeroportului a fost inlocuita cu forfota celir sositi si a celor veniti in intampinare. Oare, “al nostru” va avea un semn cu numele noastre?


Am adunat toate bagajele.


“M. how the fuck am I gonna recognize this dude? I never liked this arrangement from the very beginning.”

Aveam cu noi o suma semnificativa de bani gheata si incepusera sa ma alerge din ce in ce mai tare incertitudinile...

“Do you think we can find a place to exchange money?” Intrebarea m-a surprins. Oare, sa fi ajuns la un asemenea nivel de rezonanta ca M. Imi ghicea gandurile?

Spre mirarea noastra intr-o sambata la 06:00 hours am gasit in incinta aeroportului o coada formata la ghiseul de schimb valutar.

Am trimis-o pe M. oferindu-ma sa raman cu bagajele.

“Cat schimbam?”

“Pai, tine banii de masina de-o parte asa cum sunt si schimba doua treimi din banii de cheltuiala.”

“In aeroport?”

M. stia ca de obicei incercam sa schimbam sumele mai mari la banca, cu speranta ca vom gasi un curs mai prietenos.

“Nu prea avem de ales. Astazi e sambata si vreau sa pornim la drum cat mai repede. Maine probabil ca bancile sunt inchise si luni dimineata, cand intram in Patagonia, va fi ziua de Craciun si von fi deja intr-o regiune cu orasele extrem de rare si mici. Nu stiu cum merg card-urile la astia si nu putem sa risca sa ramanem fara motorina in pampas. Aproape ca schimba doua treimi si lasa o treime rezerva pentru trecerea prin Chile.”

“OK.”

M. s-a intors putzin stanjenita de plicul burdusit de hartie care nu incapea in nici un buzunar sau portofel. In conformitate cu procedura standard in calatorii, am impartit “caramida” in doua volume, la ochi. Daca vreunul din aluneca accidental de pe suprafata planetei si se rostogolea direct in neantul dintre planete cu tot cu bani, celalalt ramanea cu jumatate din suma sa iasa din belea.


Cafeaua de la ora 5... dimineata... :)



De abea pe la 10:47 hours am remarcat un tip, ce parea mai in varsta ca mine, care tot patrula in lungul si in latul holului incercand sa priveasca in ochii celor asezati pe banci. Nu avea nici un semn si nu parea inclinat da ajunga pana in coltul unde ne asezasem noi...

Ce aveam de pierdut? I-am iesind in intampinare, barandu-i drumul cu un zambet cat mai impaciuitor.

“Hola...”

“A.?”, a intrebat el calm. Accentul latin a facut ca numele meu sa sune cum nu poate nici un american sa-i rotunjeasca vocalele

“Si...”

Din pacate, dupa primele doua cuvinte, vocabularul meu latino-american se terminase brusc.

“Let me get my wife and we’re ready to go...”

Zambetul abia inmugurit cu numai cateva clipe inainte i s-a stins brusc si si-a scuturat capul lateral.

“No... “

In punctul parea sa se fi intrerupt vocabularul lui in engleza.

I-am facut conspirativ cu ochiul si m-am rasucit pe calcaie pornind inapoi spre M. Si bagaje.

“Whatever.  Vamonos...”


drumul mahalalelor dintre Buenos Aires si Mar del Plata.









Am ajuns in curtea unde ne astepta Toyota gata de plecare aproape de 13:00 hours, dupa un trafic anevoios prin mahalalele periferice dintre Buenos Aires si Mar del Plata.

Desi intemeiate, temerile initiale nu s-au adeverit. Nu ne-a dat nimei incap si nu ne-a luat nimeni cascavalul. Sau, cel putzin, nu cu fortza, ca pna sa ne putem porni motorul pentru a iesi din curte am semnat mai multe acte decat daca ne-am fi cumparat o casa si am tot cotizat numerar, ba pentru ratele masinii, ba o asigurare, ba o taxa, ba o plata prealabila pentru potetntiali kilometri peste cota alocata, ba alta taxa pentru actele de vama, de-ti venea sa te intrebi daca nu era mai avantajos sa fi cumparat o masina din talcioc...



(va urma)

12
Motoare / Re: montare motoare gemene
« : Februarie 07, 2018, 07:36:42 am »
Oare, aia cu 4, sau 6, motoare outboard, cum procedeaza?

Am mers si eu cu 2 x 115 si pareau sa se invarta in acelasi sens.

Barca (8 m) era stabila pe directie in mars si nu necesita mukte ajustari de directie. In aceladi timp, mergea aproape la fel de bine cu oricare din cele doua motoare singur.

La plecarea de pe loc “cu masina toata inainte” pleca de sub picioare dar si consuma dureros in regim de mars la peste 4,800 rpm

13
Activitati sportive / Re: Skatesail - pe cont propriu
« : Ianuarie 30, 2018, 05:26:02 pm »
Dupa ce am mai vazut cele cateva videoclipui cu skate sailing, ma gândesc: ca sa pot urca in vânt si sa ajung din nou la locul de plecare imi trebuie vânt mai puternic. Oricumcred ca asta-i maxim de distractie: vela mica si vânt oleacă mai tărișor, un 20-25km/h. Așteptam valul polar de frig, ce va sa vie peste Romania...
Si filmul:
http://youtu.be/zJ_egYr6dIk


Imi place foarte mult imaginea si starea pe care o induce. Excelent fundalul!

In rest, lac si vant sa fie... :)

14
Un articol frumos și plăcut de citit, care are la final și bibliografie.
Eu l-am îndrăgit mult pe Panait Istrati ca scriitor, încă din copilărie, dar n-am știut nici de originile lui grecești (Valsamis, după tată), nici de viața complicată și spiritul aventuros pe care le-a avut. 
Articolul frizează și un microset de informații despre exploratorul român Mihai Tican Rumano.
http://rezistenta.ro/panait-istrati-calator-clandestin-la-bordul-navei-imparatul-traian/


In aceeasi idee, probabil ca si mai putzini romani cunosc controversatele detalii ale vietii aventurierului roman (inginer arhitect) Julius Popper, cel care, printre altele a proiectat configuratia orasului Havana, si-a deschis o banca si a batut moneda proprie incercand sa inlocuiasca pesos-ul argentinian, a angajat mercenari si participat la campanii de exterminare a nativilor din Patagonia si a sfarsit intr-un asasinat intr-un hotel din Buenos Aires. (Probabil pe buna dreptate, considerand cati dusmani si-a facut)

15
Cafenea - Discutii generale / Re: Chemari si raspunsuri pe capcompas
« : Ianuarie 17, 2018, 07:20:24 am »
poate adrian nu stie, dar prima postare de adunare a fost pe softpedia, topicul " la plimbare cu ...yachtul "...deja au trecut 10 ani...

https://forum.softpedia.com/topic/328983-la-plimbare-cu-yachtul/

ne-am adunat catinel, si mai tarziu unii tot catinel ne-am imprastiat...!
numai bine!

Figura cu adeziunile si coeziunile, voi sunteti mai in masura s-o comentati, eu sunt mult prea departe sa-mi dau cu parerea. In film toti participantii par bucurosi sa fie parte din initiativa... :)

Pagini: [1] 2 3 ... 29
Forumul CapCompas este gazduit la Hangar Hosting - hosting, email, si cloud