Cap Compas

Pe June ati cunoscut-o deja. E acea Albin Vega 27, avand venerabilla varsta de 40 de ani dar care conjunctural o face pe tinerica. Dupa ce toata luna iulie am lucrat la ea, dotand-o cu toate cele necesare, a venit vremea sa isi ia ramas bun de la portul Bazinul Nou Galati. Vorbisem in prealabil cu Nicu aka Pelicanul care s-a aratat disponibil, urmand sa stabilim data exacta a plecarii care din pacate se tot amana ca urmare a lucrarilor la barca ce nu se mai terminau.
In sfarsit, iau decizia sa plecam pe 31.07 si discut cu Nicu:
- Nicule, nu mai aman plecarea ca altfel o tin aici la iarna! Plecam pe 31? Poti?
- Da, gata, ramane stabilit! Putem sa mai luam pe cineva in echipaj?
- Pe cine?
- Pe Vlad !
Cu Vlad ma auzisem la telefon cu ceva timp inainte, dar personal nu il stiam si parea o buna oportunitate sa ne cunoastem. Si bine a facut ca a venit! In plus, un barcagiu in plus in echipaj nu putea sa fie decat de bun augur. Asa ca echipajul s-a stabilit la noi trei pana in Limanu, urmand sa mai vedem ce si cum.
Dau zor cu ultimile verificari, il "forjez" pe Silvian( personajul care a lucrat cot la cot cu mine la barca din momentul in care am lansat-o la apa si pana am plecat) si in dupa-amiaza plecarii imi iau consoarta la cumparaturi. Pelicanul ajungea pe la 7 iar Vlad pe la 9 seara, asa ca aveam timp. Intre timp sun baietii si ii intreb daca vor sa doarma la hotel, sa le iau o camera si raspunsul a fost unanim negativ. Normal, as fi procedat la fel ca doar nu degeaba ne numim barcagii. Preferinte culinare, zic? Ciorba de burta la cutie, zice Pelicanul! ( va suna cunoscut? :) )
In jur de ora 7 Pelicanul ma anunta ca a ajuns si sa vin sa-l pescuiec de la marginea Galatiului. Il iau si hai la barca cu tot cu provizii, ca nu mai reusisem sa ajung sa le descarc. Vali Antonov ma anunta ca il ia el pe Vlad si ne vedem cu totii in Bazinul Nou la barca, sa mai stam la o tacla. Intre timp incepe o ploaie torentiala care desi speram sa fie de vara, s-a dovedit mai a naibii si a tinut pana a doua zi.
In sfarsit, ajung si Vlad cu Vali la barca si ne punem intrebarea fireasca: Bai, noi nu mancam nimic? Eu si Nicu incepusem o sticla de whisky si ne cam rodea stomacul. Cum toti eram cam flamanzi, am decis ca o mancare la mal e mult mai potrivita, ca pe barca vom avea timp sa mancam in zilele urmatoare, fapt pentru care ne-am infiintat pe faleza Dunarii la o carciuma unde eu cunosteam tot personalul si ne-am bagat la o saramura de crap stropita cu un alb demisec.
Las baietii la restaurant sub promisiunea lui Vali ca ii duce el la barca si o tai sa-mi fac bagajul si sa iau rezerva de 50 de litri de motorina. Da, imaginati-va ca nu am avut timp sa imi fac bagajul pana atunci ! Noaptea se lasa peste mahalaua care gazduieste portul Bazinul Nou ( o mostenire comunista care pe vremuri era o fortareata pazita de graniceri datorita traficului permanent de marfuri si nave straine) si ne bagam la culcare cu gandurile la ziua plecarii. Nicu ma complimenteaza: Foarte misto cearsaful asta cu care m-am invelit! Ma uit si ii zic: E foarte bun cearsaful pentru ca e una din fatele de masa pe care mi le-a dat nevasta-mea! Radem si ne bagam la somn.
Dimineata ne trezim pe la 7 si realizez ca nu am probat aragazul.  Pelicanul ma apostrofeaza pe buna dreptate, imi fac mea culpa si il sun pe Silvian. "Bai Silvian, ce dracu am facut noi de n-am probat aragazul?" Luasem spirt medicinal si imi imaginam ca o sa mearga. Ca sa fiu sincer, cand am adus barca chiar voiam sa il arunc si sa pun unul pe gaz, noroc ca mi-au spus toti cei pe care i-am intrebat ca cel pe alcool e cel mai bun. Acum realizez ca aveau dreptate.  Vali, contactat telefonic imi zice: "Nici gand sa mearga cu asa ceva! Ma duc eu la Dedeman sa va iau alcool tehnic !"
"Ia si zece oua, zice Nicu, ca Bogdan a uitat!" Intre timp apare Silvian care se uita la aragaz, il suceste, il invarte si decreteaza: e simplu, ar trebui sa mearga! Stai sa vina Vali cu alcoolul si mai vedem, ii zic. Intre timp mai facem unele verificari la zemurile din agregate si amaram canistrele de motorina in borduri.
Apare si Vali cu cumparaturile, verificam aragazul dupa ce in prealabil Nicu se consulta telefonic cu Florio care e posesor de acelasi agregat si decidem ca putem pune pe drum.
Ziua se anunta superba, vremea excelenta! Pornim motorul, mola pupa, mola prova si hai spre destinatie. Dunarea, imputita si plina de crengi, ne-a facut sa fim atenti pe unde megem ca sa nu luam ceva pe la elice. Dupa ce trecem de Cotul Pisicii ( Grindu ) , Nicu ne intreaba:- Da' un ceai nu facem si noi? Cum sa nu, zicem in cor eu si Vlad cu gandul la provizia de whisky! Intre timp le spun baietilor bancul cu chinezul care aflandu-se in Romania prima data, fiind rupt de foame, s-a dus la o carciuma unde veneau studenti mai saracuti si astepta sa vada ce cer ei ca sa repete. Vine primul student si comanda ceai. Chinezul, se duce la chelnerita si cere si el: Tzeai! Bea  cana aia de ceai si matele ii ghioraiau mai rau. Mai vine un student si comanda macaroane cu branza. Chinezul comanda si el: Matzaloane cu blantza! Chelnerita il intreaba: Ce, ma!!! El: Matzaloane cu blantza! Chelnerita: Ce-ai zis? La care chinezul, pus intr-o situatie penibila, zice, lasandu-se pagubas: Tzeai!
Mergem aval la motor, buna dispozitie la bord si deodata, in dreptul localitatii Giurgiulesti, o salupa a Politiei de Frontiera se apropie folosind semnalizarea acustica. Pe punte, un militian de frontiera disperat striga: CREW LIST! CREW LIST! II intreb si eu: "-Ce vrei?" La care, omul dezamagit vizibil , exclama: "-AAAA, astia sunt romani!"
Ne verifica documentele, dupa ce incearca o abordare idioata cu salupa indoindu-mi suportul de prindere a sartului intermediar tribord si ne ureaza vacanta placuta.   
Asadar, continuam mars aval la motor (vant canci) pana la Isaccea cand alarma motorului incepe sa se activeze. Ce sa fie?
- Cred ca am ramas fara motorina baieti, ca indicatorul ala nu-mi inspira incredere! zic eu.
Ne apucam sa dezlegam o canistra de motorina, scot un furtun complet nepotrivit si incercam sa umplem cu greu rezervorul. Nu au intrat mai mult de 3-4 litri. Las motorul oprit si stam in deriva cateva minute, cu gandul ca poate s-a supraincalzit. Pornesc si continuam marsul. Nimic deosebit, toate pareau sa mearga ok si asa a si fost.
- Poate a intrat ceva la sorbul de absortie a racirii ! zice Nicu.
Nu l-am contrazis pentru ca nici eu nu imi explicam alarma aia. Posibil asta sa fi fost.
Intre timp, pentru ca trecuse ora 12, se impunea la bord regula lui Seba. Il intreb pe Vlad: "- Da' noi cu ce am gresit de nu bem o bere?!" Uitasem sa va zic ca, ma capatuiesem inainte de plecare cu o otita de toata frumusetea si cu urechea stanga nu auzeam deloc. L-am sunat pe Viorel, ORL-istul, bun prieten si mi-a confirmat ca nu am interzis la clampa fata de medicamentele prescrise de el. Asa ca, nu i-am lasat singuri pe baieti sa se chinuie!
Pe la Mm 45, a inceput sa bata vantul, asa ca am bagat focul si ne-am distrat teribil. Mergea June cu 5-7 kn de numai numai si pentru ca era prea frumos am mai primit o vizita a Politiei de Frontiera Tulcea. Baietii astia au fost ceva mai manierati, in sensul ca si-au cerut scuze ca nu au fost informati de colegii lor de la Galati ca suntem aval pe Dunare, au verificat documentele, si-au cerut scuze din nou si ne-au urat distractie placuta.
Facusem calculul dinainte si ma gandeam sa stam la ancora la Mm 40 peste noapte (stiam ca e loc de ancorare pentru convoaie si nave maritime), dar cum am mers foarte bine, am luat decizia sa intram pe bratul Sulina si sa innoptam la Partizani.
Pana atunci, intram pe bratul Tulcea si baietii ma deleaga carmaci. In rutierele de navigatie vechi, zona era considerata sector de navigatie cu risc deosebit. Pentru o barca, va asigur ca nu e! Trecem prin cot sub privirile admirative ale pietonilor si ma napadesc subit amintiri nu prea placute din perioada in care eram ofiter "exilat"sa car calcar de la Mahmudia. Convoaie de barje de 3000 tone goale prin cotul Tulcii se comportau ca niste ligheane impinse aval. Trebuia sa iau cap compas bacul de trecere de la Tudor Vladimirescu ( pe care il acopereau in vizibilitate provele barjelor goale si inalte), localitatea vecina de Tulcea si sa imi calculez momentul de giratie spre tribord, in conditiile in care eram asigurat ca spre amonte nu urca nimeni. Ruperea unui convoi in zona insemna un dezastru. Puteam distruge tot de pe malul Tulcei. Acum...era agrement, cu totul si cu totul altceva.
Ajungem la Partizani in jurul orei 8. Localitatea se intinde pe ambele maluri ale canalului si pare destul de animata la ora aia. O serie de pontonase pe ambele maluri ne fac sa credem ca vom innopta in siguranta. Reduc viteza din motor si Nicu se duce la prova sa ma ghideze undeva la un ponton. La un moment dat, obsev un nene care pescuia linistit si visator pe un pontonas relativ nou construit. Strig la Nicu: -Nicule, ia intreaba-l pe nenea asta, nu putem dormi la el? Eu fiind surd, cred ca am tipat cam tare ca omul auzise ceva. Il intreaba si Nicu si primind acceptul, ma intorc cu prova in amonte si acostez. Legam barca si intram in vorba cu omul. Mai mult Nicu si Vlad. Otita mea incepuse sa se agraveze. Il servim cu un whisky si ne spune ca e pontonul lui, proprietate iar celalalte sunt publice. Omul, fost lucrator cu sosete bleu, impreuna cu soata care activase in acelasi domeniu, s-au retras in delta la venerabila varsta a batranetii, respectiv 50 de ani. N-am intrebat de pensie. Eu, pentru ca tot nu aud ce vorbeste Nicu cu el, ma apuc de gratar. Scot grill-ul fara fum (asa zice reclama) si ma apuc de treaba, spre surpriza baietilor care ma chestioneaza insistent: -de unde l-au luat? cat ai dat pe el? etc. Intre timp, proprietarul pontonului ne aduce legume proaspete din gradina proprie si nu putem sa nu ii fim recunoscatori cu inca un whisky. Ne incingem marinareste si trecem pe sprit alb sec ( rezerva barcii de 5 litri) fiind surpinsi de sotia proprietarului care aparuse sa faca o poza barcii. O rog frumos sa imi permita sa imi iau un tricou pe mine sa dau bine in poza si primesc replica: Nu dumneavoastra sunteti subiectul, ci velierul!  Jignit profund in amorul propriu, mai torn un rand baietilor si apoi ne bagam la culcare .
Urmeaza o noua zi spre destinatie, ce avea sa aduca oarece schimbari de plan. Il rog pe Vlad sa puna poze pana la aceasta etapa, eu nefiind capabil sa fac datorita fiica-mii cele mari care, fiind indragostita, a uitat sa imi puna in bagaj incarcatorul telefonulu, desi o rugasem in mod special.

Citat din: Bogdan din Octombrie 04, 2018, 11:08:53 PM
...... Preferinte culinare, zic? Ciorba de burta la cutie, zice Pelicanul! ( va suna cunoscut? :) )
.................

Sigur că-mi sună cunoscut :) . Pe Pelican l-am molipsit eu, în călătoria cu somonul : https://forum.capcompas.ro/index.php?topic=801.30
:D :D

Citat din: Bogdan din Octombrie 04, 2018, 11:08:53 PM
................ "Bai Silvian, ce dracu am facut noi de n-am probat aragazul?" Luasem spirt medicinal si imi imaginam ca o sa mearga. Ca sa fiu sincer, cand am adus barca chiar voiam sa il arunc si sa pun unul pe gaz, noroc ca mi-au spus toti cei pe care i-am intrebat ca cel pe alcool e cel mai bun. Acum realizez ca aveau dreptate. 
..........................
Apare si Vali cu cumparaturile, verificam aragazul dupa ce in prealabil Nicu se consulta telefonic cu Florio care e posesor de acelasi agregat si decidem ca putem pune pe drum.
...................

Păi ia zi: n-a fost aragazul ăla bun? :) 
Nu ai ce să se defecteze la el. E o simplă spirtieră. Care are și capacitate calorică bună, și nici un risc, față de un agregat cu gaz.
Dacă-l uiți deschis, ce să se întâmple? Miroase nițel a alcool și te simți o țâră mai vesel așa, din senin :D

Citat din: Bogdan din Octombrie 04, 2018, 11:08:53 PM
..............
Facusem calculul dinainte si ma gandeam sa stam la ancora la Mm 40 peste noapte (stiam ca e loc de ancorare pentru convoaie si nave maritime), dar cum am mers foarte bine, am luat decizia sa intram pe bratul Sulina si sa innoptam la Partizani.
...............................

Dacă v-a fost teamă de ieșirea pe Sfântul Gheorghe, a fost mai sigur de accesat Sulina. Deși nu are farmecul brațului nenavigabil, e mai mult o autostradă :)
E ceva mai lung traseul, vreo 18 mile.
Ce nu-mi place mie la Sulina, că nu găsești locușor gol la cheu, tot rumânul care are o plutitoare, o ține afișată cu anunț " organizăm plimbări în Deltă".
Nu cred să se fi schimbat ceva.

Dimineata ma trezesc greu si doar datorita soarelui arzator care batea direct pe mine in cabina. Nicu si Vlad erau pe ponton si tranferau ceva vin rosu intr-un bidon, ce urma a fi donat proprietarului pontonului in semn de recunostinta pentru "cazare".  Ma ridic cu greu de pe bancheta si constat ca otita mea a luat-o razna complet. Nu mai auzeam deloc. Cu ultimile resurse ale acumulatorului telefonului o sun pe Simona, sotia mea, si o rog sa il sune pe Viorel sa imi rescrie tratamentul. Deja durerea la nivelul timpanelor devenea insuportabila. Nicu ma vede si imi zice : Nu e prea ok! Stiu! ii spun. Vlad ma vede si el si ma intreaba daca nu ar fi bine sa iau antibiotice. E ingrijorat si el .Habar nu am! 
Ne luam ramas bun de la gazda si fac manevra de plecare, dupa care le spun baietilor: Ma bag la somn ca nu mai rezist de durere! Drumul e drept, nu aveti ce griji sa va faceti. Va rog sa ma treziti la Sulina! Oricum, Dunarea imi repugna datorita trecutului ! Mi-a ramas un gust amar fata de ea si nu am o placere deosebita sa navig nici aval nici amonte pe ea.
Aprope de Sulina ma trezeste Nicu. Sunt oarecum mai bine datorita somnului prelungit. Ma gandesc sa nu oprim fiind ora 14 si sa iesim pe mare. Nicu nici nu vrea sa auda iar Vlad il aproba total: mergem la spital cu tine, ca esti grav! Aveau dreptate !Cautand un loc de acostare, un localnic interpelat ne da pontul: La ARBDD in fata e pentru toata lumea. Ochim locul si acostam linistiti.
Despre Sulina ...urmeaza . 

Citat din: Florio din Octombrie 04, 2018, 11:58:32 PM
Sigur că-mi sună cunoscut :) . Pe Pelican l-am molipsit eu, în călătoria cu somonul : https://forum.capcompas.ro/index.php?topic=801.30
:D :D

De asta am pus paranteza! :)

Păi ia zi: n-a fost aragazul ăla bun? :) 
Nu ai ce să se defecteze la el. E o simplă spirtieră. Care are și capacitate calorică bună, și nici un risc, față de un agregat cu gaz.
Dacă-l uiți deschis, ce să se întâmple? Miroase nițel a alcool și te simți o țâră mai vesel așa, din senin :D

Da dragul meu, dar pana sa realizez....nu ma lua asa ca dureaza! :)

Dacă v-a fost teamă de ieșirea pe Sfântul Gheorghe, a fost mai sigur de accesat Sulina. Deși nu are farmecul brațului nenavigabil, e mai mult o autostradă :)
E ceva mai lung traseul, vreo 18 mile.
Ce nu-mi place mie la Sulina, că nu găsești locușor gol la cheu, tot rumânul care are o plutitoare, o ține afișată cu anunț " organizăm plimbări în Deltă".
Nu cred să se fi schimbat ceva.

Nu cunosc iesirea pe la Sf. Gheorghe! Cel mai scurt drum e acela pe care il stii!

Venise si Settembrini si acostase la pontonul de pasagere seara. Dimineata era langa noi :) E alta poveste. Sper sa o zica Pelicanul.

Entuziasmat de reactia membrilor forumului ( mai putin de cea a lui Florio :) ), dar la rugamintea administratorului Vali, continui destainuirile unui voiaj extrem de frumos pentru mine.
E duminica!  In fata  ARBDD se plimba o doamna imbraca in uniforma unei societati de paza.  Pare indiferenta dar totusi e atenta la noutati. Cine n-ar fi in locul ei? Il rog pe Nicu sa o faca mai interesata de barca noastra cat nu suntem pe ea si reuseste, mai putin in cea ce priveste "bonificatia materiala". Vorbesc cu Vlad si se pare ca trebuie sa-l lasam pe Nicu sa "discute" de acum inainte, pentru ca are trecere.
Baietii ma conving ca trebuie sa ajung la spital si ma iau mai mult cu forta, pentru ca specific mie, incepusem cu: dar e chiar nevoie? Lasa ca imi trece! etc. Hotarati, baietii ma prezinta la spital si pe scurt, nea Lica, medicul de garda, mi-a tras 2 ketonal in cur si un augumentin intravenos, fapt ce m-a facut sa merg schiop jumate de zi si mi-a taiat clampa pentru o saptamana.
Ne retragem la restaurantul Marea Neagra, sperand ca vom putea savura un bors pescaresc. Total gresit! Astia au orice numai peste proaspat nu. Ramanem stupefiati si comandam ce se poate, apreciind compania si mai putin meniul. Spre seara, ne-am retras catre barca si ne-am apucat de palavre la un sprit. Da, ati ghicit, mai putin eu cu spritul, fapt care m-a scos din minti! 

Super povesti. Sper ca la un moment dat sa ajung si eu sa strabat apele ca voi. Momentan trebuie sa ma multumesc cu iesiri de maxim 3 zile prin delta si sa visez citindu-va voua povestile

Citat din: Bogdan din Octombrie 05, 2018, 09:17:20 PM
...............
Hotarati, baietii ma prezinta la spital si pe scurt, nea Lica, medicul de garda, mi-a tras 2 ketonal in cur si un augumentin intravenos, fapt ce m-a facut sa merg schiop jumate de zi si mi-a taiat clampa pentru o saptamana.
......................

Ceva mai târziu când ne-am întâlnit în Limnenas, nu arătai rău deloc. Dacă doar un Augmentin în venă și-un ac în fund te-au făcut bine, atunci nea Lică știe meserie! :)
Cu clampa n-am înțeles. Drept e că trecuse deja o săptămână :D

Citat din: Bogdan din Octombrie 05, 2018, 09:17:20 PM
...........
Ne retragem la restaurantul Marea Neagra, sperand ca vom putea savura un bors pescaresc. Total gresit! Astia au orice numai peste proaspat nu. Ramanem stupefiati si comandam ce se poate, apreciind compania si mai putin meniul. Spre seara, ne-am retras catre barca si ne-am apucat de palavre la un sprit. Da, ati ghicit, mai putin eu cu spritul, fapt care m-a scos din minti! 

Se verifică dictonul cu pomul lăudat.
Dacă trăgeați la terasa mai din amonte, acolo e papa din belșug la preț de împinge tava, inclusiv borș pescăresc. E drept că atmosfera de iarmaroc nu se compară cu eticheta de restaurant. Mai bâzâie musca, pișcă țânțarul, e hărmălaie și stai la mese de lemn, pe bănci, ca la parastas :D .
Dar ăsta-i tot farmecul când pleci prin lume.

Savuros, zii inainte!  Si pune și ceva poze

Luni dimineata, ma trezesc pe la vreo 9. Nu stiu exact pentru ca ramasesem fara baterie la telefon iar ceasul de bord e mecanic si am intotdeauna grija sa uit sa il intorc. Descopar ca sunt singur pe barca. Cabina prova ( cartierul general a lui Vlad) goala. Nicu si-a stabilit locul de dormit pe bancheta tribord iar mie imi revenise bancheta babord. Oarecum confortabile daca inlaturi pernele laterale pentru a mari suprafata de dormit. 4 persoane e prea mult pentru o astfel de barca. Ideala pentru 2, maxim 3.
Pe cheu, Vlad se intretinea cu cineva la discutii si imi zice ca Nicu a plecat in oras. Hai si noi, zic poate gasim undeva sa bem o cafea. La prima pensiune mai acatarii, Nicu savura micul dejun. Ramanem cu el si stabilim programul zilei, in sensul ca nu ar mai trebui sa zabovim si sa iesim pe mare. Imi iau de la farmacie antibioticul, mai luam niste fructe si ma mananca undeva sa zic: Da'la Capitanie, nu trebuie sa anunt nimic?  Trec pe la Capitania Sulina unde intreg personalul servea linistit cafeaua si tigara de la ora 10  si imi dau sa complez vreo doua formulare specifice navelor de mare tonaj ( cate tone de motorina am la bord, cate tone deadweight are vasul, etc). Clar zic, astia se plictisesc teribil.
Pe la 11, dam mola si ne indreptam spre pontonul Peco sa completam motorina in rezervor. Au incaput fix 3 litri. Zic, ceva nu este in regula. Am constatat ulterior ca racordul dintre sorbul de la gura de alimentare si tanc se subtia serios, fapt pentru care umplerea la viteza pompei facea sa refuleze dupa incarcarea cu 2-3 litri. Platesc cei 3 litri si punem pe drum.  La intrarea in bara anunt Port Control cine suntem noi si ce vrem, ne ureaza drum bun si ne vedem de treaba. Ziua se anunta superba, fara pic de nor pe cer si un soare nu foarte arzator. Vantul in schimb...nu si nu. Un pic deranjant pentru mine fiindca asteptam sa o vad pe June la treaba ca un veritabil velier cu chila semilunga. N-a fost sa fie in ziua aia.
Iesim de pe bara in mare. Nicu imi zice: - N-ai adancometru, asa ca hai pana aproape de baliza alba si dupa aia schimbam cursul! Ma gandesc ca am pescajul de 1,2 m si ca nu are rost sa ma abat pana acolo, unde balizajul este maritim semnalizand adancimi de minim 6 m. Il ascult, pentru ca are experienta mai mare decat mine si stie el ce spune.
-Bai baieti, nu facem si noi o baie in mare? ne interpeleaza Nicu. Opresc motorul si ii las pe baieti sa se chinuie cu scara de baie din pupa, care datorita formei adunate a oglinzii, este complet ineficienta. O reala aventura sa urci pe ea. Ma gandesc sa o modific, eventual sa o scot si sa ii fac o platforma asa cum vazuzem pe la alte Vega 27. Dar asta inseamna alte ore de munca, stationare, etc si eu vreau sa merg cu barca.
Marea calm plat. Lighean! Nici un strop de vant nici un pic de val. Punem direct cap compas Mangalia si avem grija sa evitam trecerea printre platformele marine .
Spre seara, un vanticel timid isi face aparitia si Vlad ne intreaba daca nu vrem sa bagam un colt de foc. Buna idee ! Cu velele ridicate, e o alta barca.  Stabilim carturile si primul imi revine. Pe la ora 1 Garda de Coasta ne repereaza si ne solicita datele. Schimbam carturile si spre dimineata, constat ca vantul e ideal iar valurile de maxim 1 m. June aluneca frumos pe apa condusa de Nicu. Ne apropiem in jurul orei 12 de Mangalia. Contactez Capitania si solicit permisiunea de intrare in port. O cucoana imi raspunde si ne cheama la Mangalia pentru formalitati. Clar! Zic, oameni buni, astia se plictisesc! N-au activitate.
Acostam la unul din fingerelele din portul turistic si ma duc la Capitanie unde mi se elibereaza Permisul de acostare. Sa mai zica cineva ca nu am Yaht! Ce Yaht, vapor !
Ma intorc bombanind la barca  si hai spre Limanu. Cand efectuam manevra de plecare, il auzim in statie pe Lindor. - -Nicule, hai sa ne intalnim in rada cu nea Sandu! ii zic .
Nicu pune mana pe statia fixa si cheama raspicat : Lindor, Lindor, de Pelicanul!  Raspunde nea Sandu si il rugam sa treaca in canalul 09 ca sa nu poluam 16.  Aflam ca nu iese din rada, vrea sa ancoreze si sa bage un scafandru pentru curatarea operei vii.  Iesim din portul turistic si il vedem pe Lindor pe care il ocolim prin pupa si acostam in tribordul lui, in mars. Suntem bucurosi sa ne revedem dupa atata timp iar Nea Sandu ne intampina cu o sticla de vin. Il chestionam despre locurile din marina, mai vorbim de una de alta si mola ca vrem sa ajungem totusi sa facem un dus.
La ora 14 sau pe acolo, intram in marina si ne cautam un loc specific pescajului. Il gasim , acostam si fuga la dus ca nu se mai poate. Barca mica e ok, dar faptul ca lipseste o cabina de dus e un mare handicap. Cat de cat acolo, te ancorezi bine si te poti spala, utilizand rational resursa de apa. Pentru un voiaj prelungit unde nu prinzi o marina dotata cu facilitati timp de 3 zile, devine o problema. In 4 zile am dat gata un pachet si jumatate de servetele umede.
Revenind, stabilim sa mancam ceva la restaurantul din marina, unde constatam ca modernizat dar a ramas aceeasi Marie cu alta palarie. Meteahna chelnerilor care par suparati ca nu sunt in vacanta, a ramas. Timpul de asteptare pentru preluarea comenzii este foarte mare si nici ceea ce ai comandat e posibil sa nu iti fie servit. Chelnerii gandesc random. Singurul lucru care soseste promt, este nota de plata !
Ne luam ramas bun! Baietii mai au si treaba pe acasa, nu ca mine care am devenit un miserupist de prima clasa. Ramane sa stabilim zilele urmatoare data la care sa ne continuam voiajul catre Grecia.
Fac inventarul cu ce mai trebuie, ocazie cu care fac si consumul de carburant: 0.75 l/h de functionare. Nu e rau pentru un Volvo Penta din 1978, avand 3100 de ore de functionare (de la ultima segmentare probabil).

Poze:

Citat din: Bogdan din Octombrie 06, 2018, 12:06:23 PM
...............ma mananca undeva sa zic: Da'la Capitanie, nu trebuie sa anunt nimic?  Trec pe la Capitania Sulina unde intreg personalul servea linistit cafeaua si tigara de la ora 10  si imi dau sa complez vreo doua formulare specifice navelor de mare tonaj ( cate tone de motorina am la bord, cate tone deadweight are vasul, etc). Clar zic, astia se plictisesc teribil.
..........................

Eu am o vorbă veche: nu trezi autoritățile, că greu le mai adormi la loc :)
La fiecare ieșire din Sulina spre mare, am ținut doar stația deschisă, pentru eventuală comunicare. Ascult VTS și acolo e tot traficul. Pe 16 comută stația singură dacă e ceva de auzit.
Am mai avut grijă să merg în bara Sulina, pe laterala din vânt. Nu pentru mine, că am barcă manevrabilă. Dar pentru vreun eventual vapor cu suprafață portantă prea mare. Știu că oamenii sunt profesioniști și prevăzători, dar nu mă pot abține :) .

Citat din: Bogdan din Octombrie 06, 2018, 12:06:23 PM
   Nicu imi zice: - N-ai adancometru, asa ca hai pana aproape de baliza alba si dupa aia schimbam cursul! Ma gandesc ca am pescajul de 1,2 m si ca nu are rost sa ma abat pana acolo, unde balizajul este maritim semnalizand adancimi de minim 6 m. Il ascult, pentru ca are experienta mai mare decat mine si stie el ce spune.

În fapt nu există nici o problemă de pescaj la ieșire din bara Sulina, în orice direcție ai lua-o, te poți bizui pe 7m adâncime (asta am înregistrat eu), nu mai puțin de 5m chiar dacă ajungi la 1 km de țărm. Excepție linia de pământ de lângă far...dar aceea nu e în calea nimănui.
Dacă aveați o zi cu puțin vânt sau o hulă din timpul nopții, experiența ieșirii prin bara Sulina devine una destul de impresionantă. Valurile la gura barei se ridică mult, impozant. :)

Citat din: Bogdan din Octombrie 06, 2018, 12:06:23 PM
Ne apropiem in jurul orei 12 de Mangalia. Contactez Capitania si solicit permisiunea de intrare in port. O cucoana imi raspunde si ne cheama la Mangalia pentru formalitati. Clar! Zic, oameni buni, astia se plictisesc! N-au activitate.

Au ajuns foarte scrupuloși. În ultimii ani vor să îi contactezi la fiecare intrare sau ieșire din port.

Citat din: Bogdan din Octombrie 06, 2018, 12:06:23 PM
  Cand efectuam manevra de plecare, il auzim in statie pe Lindor. - -Nicule, hai sa ne intalnim in rada cu nea Sandu! ii zic .
Nicu pune mana pe statia fixa si cheama raspicat : Lindor, Lindor, de Pelicanul!  Raspunde nea Sandu si il rugam sa treaca in canalul 09 ca sa nu poluam 16.  Aflam ca nu iese din rada, vrea sa ancoreze si sa bage un scafandru pentru curatarea operei vii.  Iesim din portul turistic si il vedem pe Lindor pe care il ocolim prin pupa si acostam in tribordul lui, in mars. Suntem bucurosi sa ne revedem dupa atata timp iar Nea Sandu ne intampina cu o sticla de vin.

Nea Sandu, mare om, mare caracter! :) Întotdeauna o plăcere să-l întâlnești. De când ne știm, anul acesta abia, am aflat că nu bea vin.
-Cum nea Sandu? Că mereu când ne-am întâlnit, am venit cu o sticlă și am ciocnit un pahar!
-Ei, zice el, am ciocnit și eu, dar nu beau vin :D
Mereu jovial, atent, simpatic și un super-profesionist, pe yacht sau pe vapor.

Citat din: Bogdan din Octombrie 06, 2018, 12:06:23 PM
La ora 14 sau pe acolo, intram in marina si ne cautam un loc specific pescajului. Il gasim , acostam si fuga la dus ca nu se mai poate. Barca mica e ok, dar faptul ca lipseste o cabina de dus e un mare handicap. Cat de cat acolo, te ancorezi bine si te poti spala, utilizand rational resursa de apa. Pentru un voiaj prelungit unde nu prinzi o marina dotata cu facilitati timp de 3 zile, devine o problema. In 4 zile am dat gata un pachet si jumatate de servetele umede.
Revenind, stabilim sa mancam ceva la restaurantul din marina, unde constatam ca modernizat dar a ramas aceeasi Marie cu alta palarie. Meteahna chelnerilor care par suparati ca nu sunt in vacanta, a ramas. Timpul de asteptare pentru preluarea comenzii este foarte mare si nici ceea ce ai comandat e posibil sa nu iti fie servit. Chelnerii gandesc random. Singurul lucru care soseste promt, este nota de plata !
Ne luam ramas bun! Baietii mai au si treaba pe acasa, nu ca mine care am devenit un miserupist de prima clasa. Ramane sa stabilim zilele urmatoare data la care sa ne continuam voiajul catre Grecia.
Fac inventarul cu ce mai trebuie, ocazie cu care fac si consumul de carburant: 0.75 l/h de functionare. Nu e rau pentru un Volvo Penta din 1978, avand 3100 de ore de functionare (de la ultima segmentare probabil).

Dar, fetele, ce v-a atras pe voi la Limanu? :D   Disco, bar, viață de noapte? :D
Mie-mi pare drumul lung și cam fără rost, 3 mile dus-3 mile întors. Rămași în Mangalia, aveați 6 mile mai puțin, restaurante berechet, magazine, dar și toalete-dușuri în clădirea principală.
În altă ordine de idei, 0,75 litri la oră, e moca. Și moca îngrașă :)
Păi e frumos, voi circulați gratuit?

Calatoria asta a fost aminata de atitea ori ca incepusem sa cred ca nu se mai face niciodata. Bogdan vroia neaparat sa renoveze tot interiorul barcii si asta a dus la dublarea intirzierii cauzate de problemele logistice de pe ruta Olanda - Galati. In sfirsit, dupa vreo patru luni de discutii si "hei-rup" am ajuns si eu la Galati sa vad barca. Auzisem multe despre Albin Vega, in general de bine, dar ceea ce imi povestea Bogdan dupa primele probe pe Dunare nu era prea incurajator. Maxim 5 noduri pe GPS in aval si calitati manevriere destul de ciudatele la mersul cu motorul. Barca are elicea pliabila si dispusa in pupa cirmei ceea ce duce la un comportament de tipul "face ce vrea ea" la mersul cu spatele. Mai tirziu aveam sa remarc ruliul exagerat, de tipul "Hopa Mitica" si alura foarte buna sub vele, dar asta abia dupa ce vom fi iesit in mare.
Deocamdata am ajuns la Galati si am fost intimpinati cu deosebita caldura de Bogdan si bineinteles de familia Antonov (Vali si consoarta). Vali a stat toata seara, pina dupa miezul noptii, cu masina la dispozitia noastra. Pe la 23:45 dupa ce il luase pe Vlad de la autobuz si dupa ceva foiala prin oras,  ajunsesem la el acasa si se apucase sa caute, fara nici un fel de comentarii, o bucata de perdea ca sa o punem la intrarea in barca, contra tintarilor. Abia pe la ora unu ne-a bagat la somn in barca, dar tot el ne-a trezit a doua zi la opt cu toate cumparaturile deja facute. Multumim inca o data.
In sfirsit am plecat pe Dunare si, dupa nenumarate controale ale Politiei de Frontiera, am ajuns la Partizani. Aici am petrecut o noapte foarte linistita la pontonul familiei de tineri pensionari foarte incintati de vizita noastra. Am facut o salata extrem de savuroasa din rosiile si castravetii proaspat culesi din gradina si ne-am lasat pozati cu nonsalanta, dupa care ne-am bagat la somn. Dimineata m-am trezit cam devreme pentru ca tintarii, in ciuda perdelei marca Antonov, isi cam faceau de cap. Am facut o poza cu rasaritul pe Dunare si apoi am plecat catre Sulina.

https://drive.google.com/open?id=1CBs4JL4x3eLUnr799mOaC1QniFy0qY73

Citat din: pelicanul din Octombrie 08, 2018, 07:46:47 PM
Calatoria asta a fost aminata de atitea ori ca incepusem sa cred ca nu se mai face niciodata. Bogdan vroia neaparat sa renoveze tot interiorul barcii si asta a dus la dublarea intirzierii cauzate de problemele logistice de pe ruta Olanda - Galati. In sfirsit, dupa vreo patru luni de discutii si "hei-rup" am ajuns si eu la Galati sa vad barca. Auzisem multe despre Albin Vega, in general de bine, dar ceea ce imi povestea Bogdan dupa primele probe pe Dunare nu era prea incurajator. Maxim 5 noduri pe GPS in aval si calitati manevriere destul de ciudatele la mersul cu motorul. Barca are elicea pliabila si dispusa in pupa cirmei ceea ce duce la un comportament de tipul "face ce vrea ea" la mersul cu spatele. Mai tirziu aveam sa remarc ruliul exagerat, de tipul "Hopa Mitica" si alura foarte buna sub vele, dar asta abia dupa ce vom fi iesit in mare.
Deocamdata am ajuns la Galati si am fost intimpinati cu deosebita caldura de Bogdan si bineinteles de familia Antonov (Vali si consoarta). Vali a stat toata seara, pina dupa miezul noptii, cu masina la dispozitia noastra. Pe la 23:45 dupa ce il luase pe Vlad de la autobuz si dupa ceva foiala prin oras,  ajunsesem la el acasa si se apucase sa caute, fara nici un fel de comentarii, o bucata de perdea ca sa o punem la intrarea in barca, contra tintarilor. Abia pe la ora unu ne-a bagat la somn in barca, dar tot el ne-a trezit a doua zi la opt cu toate cumparaturile deja facute. Multumim inca o data.
In sfirsit am plecat pe Dunare si, dupa nenumarate controale ale Politiei de Frontiera, am ajuns la Partizani. Aici am petrecut o noapte foarte linistita la pontonul familiei de tineri pensionari foarte incintati de vizita noastra. Am facut o salata extrem de savuroasa din rosiile si castravetii proaspat culesi din gradina si ne-am lasat pozati cu nonsalanta, dupa care ne-am bagat la somn. Dimineata m-am trezit cam devreme pentru ca tintarii, in ciuda perdelei marca Antonov, isi cam faceau de cap. Am facut o poza cu rasaritul pe Dunare si apoi am plecat catre Sulina.

https://drive.google.com/open?id=1CBs4JL4x3eLUnr799mOaC1QniFy0qY73

Despre ospitalitatea și deosebita căldură amicală a familiei Antonov, pot să spun că nu exagerezi deloc, ba mai mult, nici nu o văd ușor de exprimat în cuvinte. Oameni faini, altruiști, cu suflet mare!

Iaca poza ta, o poți afișa cu primul butonaș de sus, tip tablou Mona Lisa :)


(https://lh3.googleusercontent.com/SPG2svv6a8MeAekNQuhOL-M_VZ-Zo4h6ntEifv__d7umaSjP4hIcNtoDaN_Y5AVZwLcds1uQkbiAGFx_dFFO=w1680-h939-rw)

10 zile pauza. Barca a stationat in Life Harbour. Ramasese sa ma aud cu Nicu sa vadem cand vom continua voiajul spre Grecia. Cu cateva zile inaintea plecarii, il intreb daca mai merge cineva cu noi.
- N-am pe nimeni, zice Nicu.
Vlad ne anuntase ca nu  poate merge, pe Florio il sunasem inainte de plecarea din Galati si era in concediu cu familia, Seba avea treaba cu barca lui, Vali era ocupat pana peste cap si ma gandesc sa anunt pe facebook, poate cineva liber si cu oarece experienta, ne va insoti. Raspunde prezent Florin, prieten pe facebook cu Seba. Discut cu el si aflu ca "a descoperit sailingul"de cativa ani, fiind entuziasmat de o astfel de tura.  Aveam sa descoperim ca Florin nu a inteles exact rolul sau pe barca, considerandu-se un simplu pasager. Exact ca un turist aflat in concediu pe velier. De altfel, trebuia sa imi dau seama pentru ca incepuse discutia cu mine intrebandu-ma cat il costa .
Ajung in Limanu pe la ora prinzului cu Silvian, omul bun la toate. Ma hotarasem sa fac schimbul de ulei la motor, sa montez adancometru si sa vad ce se intampla cu furlingul pentru ca se bloca la derularea focului. Dupa amiaza ajunge si Pelicanul cu ceva cumparaturi pentru barca, respectiv: alcool de 98 grade, lingura pentru spaghetti, polonic pentru ciorba, etc. Ne organizam pe barca si seara iesim in Mangalia sa mancam La Marinas, o carciuma ascunsa unde stiam ca e ok. Ajungem inapoi destul de tarziu si montam plasa de tantari marca Vali Antonov, plus aprins spirala anti contra si impotriva insectelor, urmand ca a doua zi sa rezolvam ce ne-am propus si sa punem pe drum.
Ne trezim dimineata devreme si constatam ca vantul sufla destul de bine, undeva la peste 20-25 kn. Prognozele se adevereau. Nu am montat anemometru in varful catargului pentru ca, in perioada de pregatire a barcii, am calcat pe dispozitiv si am rupt o cupa. Ma gandeam ca o sa gasesc de cumparat chestia aia din plastic cu 3 cupe si o s-o inlocuiesc. N-am gasit.
Cat ma ocup eu de cafea, Silvian se ocupa de montarea adancometrului, avandu-l consultant general pe Nicu. Scara de baia a fost sacrificata si a devenit suport pentru senzorul de adancime. Intre timp apare Florin si facem cunostinta. Omul pregatit de expeditie ne anunta ca se duce pe mal la carciuma cat mai mesterim noi. Pam Pam!
Il lasam pe Silvian sa faca revizia la motor si plecam ( eu si Nicu) sa facem aprovizionarea cu alimente. Trecem apoi pe la Capitanie si ne recomanda sa amanam plecarea datorita prognozei meteo. Mare de gradul 6 spre 7, iar in Bosfor la intrare ceva mai rau. Ramane sa decidem si ne intoarcem la barca, unde Silvian ma anunta ca filtrul de ulei de la motor este de nedesfacut. Strans beton. Ma intorc in Mangalia si cumpar o cheie universala pentru filtru, insa tot nu reusim sa il desfacem. Nu am incotro, ramane neschimbat ! Mi se strange sufletul stiind care este rolul lui.
Dupa pranz, cand toate sunt asezate la locul lor, ne luam ramas bun de la Silvian care insista sa il sunam daca apar probleme. Se intoarce acasa, pentru ca nu ii permite servicul sa ne insoteasca. Pacat, mai bine mergea si el!
In jurul orei 18, vantul se mai domoleste si decidem sa punem pe drum. Oprim in portul Mangalia sa fac formalitatile de plecare. La Capitanie se schimbase tura si ofiterul de serviciu ma recunoaste:
-Salut ! Nu ma mai cunosti?!
- Sincer, nu! zic.
- Am fost colegi la Navrom Galati! Unde pleci?
- Thassos, Grecia, ii raspund.
- Pai cu barca asta? Mai e buna daca e din 1978?
- Cred ca face fata!
Nu imi mai amintesc nici de fata lui si nici de nume. Imi recomanda sa aman plecarea cel putin 2-3 zile. Nu ma poate opri d.p.d.v. legal dar asta e recomandarea lui. Imi arata prognoza pe calculator, prognoza pe care o stiam si noi. Vede omul ca nu se intelege cu mine si imi elibereaza permisul de plecare. Oprim si la Politia de frontiera sa ne identifice si hai spre Grecia. Cat am motorizat prin rada, am constatat ca motorul suna altfel. Il intreb si pe Nicu. Nu poate sa imi confirme dar nici sa imi infirme. Ramane sa vad pe drum.
Iesim din rada si ridicam velele. Asa cum a precizat si Nicu, barca are un ruliu deranjant de pronuntat pe valuri chiar mici de 0.5m, insa aveam ulterior sa constat ca e specific barcilor cu chila lunga. Poate nu atat de pronuntat, dar este. Cu velatura ridicata se schimba total, avand o alura foarte buna. Velatura nu e noua  dar e in stare foarte buna- producator Gaastra Olanda. Nu stiam ca fac si vele, stiam doar de tzoale casual pentru yachting. Dacronul mi se pare ca este cam subtire. In fine, mergem cu 6-7 kn in vant moderat, viteza inregistrata de telefonul meu si tableta lui Nicu. Florin este incantat, nevoie mare. Cum se intuneca se duce la culcare. Nicio intentie sa ne dea o mana de ajutor sau macar sa stea de veghe asa cum discutasem initial la telefon.
Destul de traziu in noapte, marea se monteaza, valurile ajung la 2-3 metri. Vantul de est si valurile travers, ne zgaltaie destul de tare. Ma gandesc sa schimb cursul spre Batumi si sa merg in volte. Noaptea se anunta lunga. Dimineata, marea nu se linisteste si ne simtim destul de obositi, asa ca luam decizia de a intra in Varna fapt pentru care anunt Bulgarian Coast Guard de intentie. Ma rog, de fapt voiam sa sarbatorim ziua de nastere a lui Nicu (nu spun data ca nu imi permite GDPR-ul :) ) Florin afla de decizia noastra si ramane impasibil. Nici o reactie.
In marina Varna, pe mal Politia de Frontiera ne asteapta sa acostam si ma insotesc la sediul lor pentru formalitati. Cand ma intorc, gasesc la baietii la o bere. Deh, caldura mare! Decidem sa ramanem pana se mai domoleste vremea, ca doar nu ne fugareste nimeni. Nu avem cum sa-l anuntam si pe Florin intrucat disparuse intre timp. De fapt, am constatat ulterior ca avea acest mare dar, de a o zbughi fara sa anunte sens in care pe viitor nici nu ne-am mai obosit sa ne intrebam unul pe altul: unde e Florin?

Sulina... Cu ochii mai mult in urma, la cargoul care coboara spre mare si se asteapta sa-i facem loc, aproape ca nici nu observam ca am trecut de pensiunea "Mila 2" si sintem deja in dreptul ruinelor vechii fabrici de conserve. Mai avem putin si sintem in "centru", apa fierbe de motoarele barcilor care taie apa in toate directiile si "June" se clatina pe valuri "ca o batrina beata" dupa cum spunea, ceva mai incolo, pe plaja, un faimos cirmaci. Dupa mai multe tatonari ne gasim in sfirsit locul la cheu, impanam bine bordajul cu baloane si plecam sa cautam spitalul, ca sa-l tratam pe skipper.

Spitalul din Sulina banuiesc ca a fost construit de Comisia Europeana a Dunarii pe la 1800  toamna si, dupa cum arata curtea si exteriorul cladirii cred ca nu a fost renovat niciodata. Dupa ce intram, singurul semn de normalitate si de revenire in cotidianul secolului XXI este computerul de pe masa medicului de garda, in rest atmosfera este rupta din "Pavilionul nr. 6" al lui Cehov. Nu este de mirare ca doctorul, dupa ce a auzit cu ce am ajuns la Sulina si unde mergem, nu i-a mai dat nici o atentie lui Bogdan si a inceput sa ne descoasa, vrind sa afle toate amanuntele despre barca, repetind la fiecare al doilea cuvint ca vrea sa vina cu noi si intrecindu-se cu Vlad in citate din "Toate Pinzele Sus". Pina la urma ne-a povestit cite ceva si despre el insusi, cum s-a "maritat"in Sulina, pacalit de atmosfera din timpul verii, "pentru ca iarna e cu totul altceva"  ;), cum si-a construit caiac si cum il priveau lipovenii cind a iesit prima data cu el pe Dunare si alte povesti locale cu iz de Levant.

Dupa ce ne-am luat la revedere de la simpaticul doctor am luat hotarirea sa stam pina a doua zi, luni, ca sa putem lua de la farmacie tratamentul complet pentru Bogdan. Asa ca am plecat din Sulina abia luni pe la 11, dupa ce am terminat cu toate formalitatile: reteta la farmacie, mic dejun copios (30 de lei bufet suedez), discutie cu echipajul de pe "Settembrini" (figura juniorului cind a auzit ca "We are from Romania", de pus in rama  :) ) si "last but not least" formularele de la Capitanie. Am luat-o frumusel la vale si ne-am intersectat cu "Expresul de Viena" care, dupa cum puteti vedea in poza pusa de Bogdan, nu prea incapea in cadru. Am iesit de pe senal  pe linga a treia geamandura rosie, aproape de capat, un compromis intre frica de bolovani evadati din capatul digului ("better safe than sorry") si nevoia de a-i face loc cargoului care venea tare "din sus"catre iesire.

Cu toate ca se vede destul de bine limita intre milul Dunarii si apa marii, baia facuta imediat dupa iesirea din senal ne-a demonstrat inca o data ca marea nu e deloc sarata in zona, de fapt pina pe la sud de Gura Portitei, la vreo 50 -60 de kilometri de Sfintu Gheorghe.

Printre povestile pe care le auzisem de la doctorul din Sulina era si una cu un prieten de-al lui care se pusese pe uscat undeva pe la Sahalin la citeva ore dupa ce plecase spre sud. Ca sa nu patim si noi la fel am facut un zig - zag intre Sfintu' si Gloria (cea mai vestica platforma de foraj) si apoi, dupa ce se intunecase deja bine de tot am pus cap compas pe Mangalia. Vintul tindea catre zero asa ca am bagat motor in continuare.

A doua zi dimineata, dupa ce am trecut de zona de ancorare a Portului Constanta, ne-am verificat pozitia trecind foarte aproape de "safe water buoy" din sudul VTS si identificind pe mal farul de la Tuzla si hotelul Forum din Costinesti. Abia dupa aceea a inceput vintul si "June"a putut sa ne arate cit de frumos stie sa mearga cu 5 noduri sub vele.

Am mers la Limanu pentru ca Bogdan avea niste povesti stresante (mai degraba hazlii, zic eu) cu dusurile din Marina Mangalia care sint in aceeasi cladire cu Oficiul de Stare Civila din oras. Nu intru in prea multe amanunte dar se pare ca, pentru a face dus trebuie sa intri si in vreo trei poze cu mirii si nasii.  :)

PS Vad ca Bogdan deja accelereaza spre Varna. Nu-i nimic, vom folosi tehnica de povestit din "Pulp Fiction", fiecare cu povestea lui.

Citat din: Bogdan din Octombrie 05, 2018, 12:27:40 AM
Venise si Settembrini si acostase la pontonul de pasagere seara. Dimineata era langa noi :) E alta poveste. Sper sa o zica Pelicanul.

Bogdan, urmarim povestea cu interes!

Multumesc! Trebuie sa ma ajunga din urma Nicu (m-am ambalat), ca doar suntem echipaj! Fiecare cu povestea lui...nu se pupa cu conceptia mea de skipper, atat timp cat am fost pe aceeasi barca. Zic si eu!

Dupa ajungerea la Limanu am luat o pauza de vreo saptamina ca sa incercam sa gasim un al treilea pentru completarea echipajului. Nu prea erau voluntari dar pina la urma a aparut de undeva de pe Facebook  un baiat (Florin) care "a mai fost pe barca cu Vova"  :) . OK, gata, in week-end plecam.

Dupa ceva reparatii si o aminare de o zi sugerata de capitanie, plecam in sfirsit spre Varna. Aminarea sugerata de Capitanie era de vreo doua - trei zile, dar oricum am fi invirtit-o tot de "near gale warning" dadeam. Barca sta foarte bine pe vint de 20 - 25 noduri, face 6 noduri constant cu virfuri de 7.  Vintul insa este in crestere, din sector estic si ne baga niste valuri de travers de toata frumusetea. Florin isi ia rolul de "super cargo" foarte in serios si dispare in cabina prova incepind cu ora 21, dupa ce ne anuntase ca habar n-are sa tina cirma  :o . Raminem tot la "trei ore cirma cu trei ore somn", exact ce vroiam sa evitam. Barca nu are pilot automat si nu am reusit sa o echilibram destul de bine ca sa putem lega echea. La miezul noptii, dupa ce ies din cart, imi dau seama ca e imposibil sa dorm in cabina. Pendularea continua a barcii ma arunca din pat, desi este mult mai regulata si mai lenta datorita velelor. Trosniturile care se aud continuu pe diferite tonuri din toate ungherele mobilei nu ma ajuta deloc si in plus de asta scrumbia pe care am mincat-o inainte de plecare da semne ca vrea sa se revada cu suratele ei din mare. Ies afara si ma cuibaresc cumva in cockpit, ale carui banchete sint ceva mai largi decit cusetele din careu. Cu o mina infasurata in jurul unui vinci sper sa nu ajung peste bord. Dupa inca o jumatate de ora eliberez in sfirsit scrumbia in mare. Bogdan ia hotarirea sa mergem la Varna si eu nu pot decit sa fiu de acord. Reusesc sa gasesc cursul spre Varna si imediat dupa aceea Navionics -ul de pe tableta isi da duhul  >:( . Mergem doar dupa compas si apoi intrarea in Varna o fac din amintiri si urmarind un cargou care ne depasise in ultima jumatate de ora. Noroc ca era deja pe la mijlocul diminetii. In Varna am dormit apoi toata ziua si noaptea urmatoare cu mici pauze pentru instalarea unui Navionics bun pe telefonul lui Bogdan si pentru citeva beri si o gustare la o terasa din port. Florin e genul de om care si daca l-ai parasuta in Kalahari ti-ar gasi in cinci minute cea mai buna terasa din zona  ;) . Cit timp eu si Bogdan am dormit a avut timp citeva ore sa umble prin Varna si deja stia programul concertelor de pe plaja si meniul tuturor circiumilor din zona, asa ca "Happy Grill -ul" pe care ni l-a recomandat a fost foarte OK

PS Am mai pus citeva poze, ce n-am reusit ieri.

Nu aveam incotro, pentru ca Nicu vomita si plamanii din el in reprize. Desi nu am avut niciodata rau de mare, nu pot trece cu vederea suferinta unui coleg si cea mai buna solutie pe care o vad este aceea de a acosta in cel mai apropiat port. 
Scartaiturile mobilierului incepusera sa-si faca aparitia in dimineata in care am ajuns aproape de Mangalia, datorita valurilor ceva mai marisoare. Datorita vechimii, lemnararia a lucrat in timp si uscata/umeda fiind a inceput sa "scanceasca". Nestiind fenomenul, nu ma ocupasem de acest aspect la Galati in timpul pregatirilor. Ulterior am verificat daca au aparut lufturi mai mari la imbinari, insa nu a fost cazul. De verificat, daca voi intari cu coltare din lemn cu epoxi vor mai persista zgomotele, desi cred ca ma complic inutil. Am intrebat pe forumurile proprietarilor de Vega si se pare ca toate fac cam asa, mai mult sau mai putin. Unii au inlocuit absolut tot interiorul, insa eu cu siguranta nu o voi face.
Pilot automat nu am. Unul. Am doua. Unul nu merge deloc iar unul merge cand vrea el. Si atunci consuma o galeata de curent. Oricum nu faceau fata pe valurile alea. Cel mai bun este elasticul ( se zice), insa noi am luat coarda de 3 lei de la Carefour si si-a dat obstescul sfarsit destul de repede. Oricum, am incercat si nu am reusit.

Continuand...
Dimineata urmatoare ne-am trezit destul de devreme. Florin disparuse deja si uitandu-ma la Nicu am ridicat amandoi din umeri. Nu avea rost sa ne intrebam unde e. Am inceput sa verificam prognozele si aratau identic cu cele din zilele anterioare. Ba mai mult, intrarea in Bosfor arata "deranj" cu vant maricel de est.  Il intreb pe Nicu ce decizie a luat. Eu luasem decizia, inca de la plecarea din Limanu, de a continua drumul pana la destinatie chiar daca ating limita extrema a ambarcatiunii. Urasc sa ma intorc din drum si pana acum nu am facut-o niciodata.  Variantele erau urmatoarele:
1. Lasam barca in marina Varna pana prognozele aratau mai bine, iar asta insemna cel putin o saptamana sau 10 zile, cu consecinta sa continui voiajul cu altcineva intrucat Pelicanul avea alt program ( fapt ce nu ma incanta ),
2.Mai stationam cateva zile in Varna, dar nu aveam garantia ca vantul scade macar la 20-25 kn,
3 Continuam voiajul cu altcineva  ( nu va ganditi la Florin). Ma gandeam sa il sun pe un amic care isi pierde vremea pe la Capitania Zonala Galati si care ducea de mult dorul unei noi aventuri.
Dupa o consultare scurta cu nea Sandu ( Domnul CDT Alexandru Tudor) Pelicanul decreteaza: Hai sa mergem! Nea Sandu ne recomandase sa o luam costier si daca vedem ca se impute treaba, sa ne bagam la adapost. Sfatul nu era rau, dar nu este specific nici mie nici lui Pelicanu sa nu o luam pe direct. Open sea.
Fericit de decizia luata de Nicu, ma reped la toaletele marinei sa ma fac baiat frumos ( n-a reusit mama, eu macar o dreg cumva) stiind ca vreo 2-3 zile nu mai pup privilegiul asta.
Marina Varna e mica. Daca nu ar avea o conexiune cu portul mare, ai zice ca e o piscina de dimensiuni apreciabile. Cateva ambarcatiuni agatate la mooring si ceva mai multe pe mal la reparat, creaza o imagine de marina de cartier din tarile cu traditie. Pe cheul de nord se afla o cladire in care isi are sediul administratia ( formata din Tony - omul care o administraza efectiv si ghereta paznicului), toaletele insalubre cu dusurile care functioneaza pe ghicite, iar la etaj un bar dechis dupa un program strict secret. Portul mare in schimb arata bine. Cheul este frumos amenajat pentru promenada si multitudinea de restaurante si cluburi creaza o atmosfera placuta, mai ales seara.
Dupa improspatarea de dimineata, ma duc sa schimb bani pentru ca marina nu accepta plata cu cardul. Pretul per night e dupa fraier. Depinde cu ce barca vii, cum arati si cum vorbesti. Pe mine m-a costat 16 leva doua zile. Apreciati si voi.
Asa ca ma duc la duty free sa imi iau tigari, ocazie cu care ma intalnesc...cu cine credeti? Cu Florin! Haladuia prin zona, luand pulsul. Ii spun ca plecam si sa fie in 15 min la barca. Anunt si Politia de Frontiera sa vina in marina ca vrem sa plecam in 30 de min si dam mola repede ( sa nu se razgandeasca Pelicanul :) ) nu inainte de a da un jet de apa pe barca si de a descarca Navionics-ul  pe telefon ( platit).
Motorizam pana aproape de iesire din golful Varna si ridicam velele. June se aseaza frumos pe drum si ne creaza o stare de bine. Vremea impecabila, nici un strop de nor, valuri pana in jumatate de metru. O incantare! Nu e facuta sa mearga pe motor, decat la nevoie . Pe vele...e altceva! Chiar si cu un colt de foc acolo!
Pe la ora pranzului, il rog pe Nicu sa procedeze la crearea unei capodopere culinare marca proprie, constand in omleta cu de toate, barca fiind dotata corespunzator cu toate cele necesare in materie de mirodenii si nu numai. Marturisesc ca a fost o incantare! Starea de spirit datorata continuarii voiajului in formula initiala, vremea foarte buna si mancarea delicioasa gatita de Nicu, ne-au dat tuturor ( cred) o stare de bine. Greul, abia urma sa vina.
Seara se lasa incet si frumos peste mare. Intalnim nave de pescuit cu plasele lasate si care nu stim ce vor, dar le ignoram, fiind nesemnalizate corespunzator si ne continuam marsul. Cartul de la miezul noptii ii revine lui Nicu. Marea se schimba rau si da semne sa fiarba. Incepe sa se adevereasca prognoza pe care o vazuzem la Capitania Mangalia si pe care o vazuse si Nicu in Varna.
Ma trezesc la ora 3 si intru in cart. Nimic deosebit, tinem cursul imi spune Nicu! Deja valurile cresteau si vantul se intetea. Pe la 4 dimineata, Garda de Coasta turca anunta niste exercitii militare in zona, pe care le ignor cu aceeasi nonsalanta si continui drumul. Vad miscari de nave militare dar la ceva distanta travers babord. Nu deranjez, nu ma deranjeaza! Nu a durat prea mult si valurile au inceput sa creaca, vantul undeva la 35 kn, iar velatura era toata sus.  Nu facusem tertarole la randa, desi am trei randuri. Mea culpa! Again! Reglez din scota ghiului si incerc sa reduc focul. La 6 dimineata "alergam" cu 8-9 kn pe valuri de 4-5 m si focul lua apa la a doua cusatura, inclinarea barcii fiind undeva la 30-35 de grade. Ma durea deja umarul drept pentru ca toata greutatea barcii statea in eche in incercarea mea de a o tine pe curs si a prinde tot vantul in panze. Avantajul mare a fost ca am plecat din Varna si atacam valulurile de est la un unghi acceptabil. De fapt, cam zburam pe ele.
-Pelicane, uite ce zboara ! ii zic, vazand ca este semitreaz in cabina.
-Da'si tu... bagi viteza la greu! vine replica.
Mi se face foame, leg echea cu o saula aflata la indemana si cobor sa imi iau un pachet de covrigei. Cand sa-l desfac, sprayhood-ul caruia ii apreciasem utilitatea, m-a tradat si tot cocpitul a fost inundat de un val. Gata cu covrigii si cu gluma. Valurile incepusera sa creasca sensibil. Nicu sesizeaza situatia si vine in cocpit, spunandu-mi: Sunt foarte obosit! Il inteleg pentru ca nu prea dormise.
Mai avem vreo 35 nm pana la intrarea in Bosfor. Suntem in open sea si incepe sa vedem cargourile ce asteapta cuminti permisiunea de intrare in stramtoare. Noi nu o vedem datorita valurilor din ce in ce mai mari. Observasem o regularitate, la 3-4 valuri de 4-5 m venea un mastodont de 6-7 m ( ma raportam la cruceta catargului). Deja Nicu era nervos la culme. Eu... fumam!Ii spun clar si raspicat: Nu ma pune sa tin cursul, ca nu pot pe valurile astea!  O sa nimerim noi intrarea! Nicu, skipperul de fapt,  isi intrase in drepturi. Marturisesc ca nu am simtit barca sau echipajul, ca fiind in pericol  nicicand!
Intr-un sfarsit vedem podul si tinem cap compas malul de est, ca deriva de vant si curent sa ne duca pe malul de vest. Vreo cateva nave de mare tonaj isi fac simtita prezenta la intrare si cu calm il rog pe Nicu sa ne vedem de treaba noastra si nu de a lor.
Pe la ora 14, isi face aparitia pe punte Florin.Nu iesise din cabina de mai bine de 12 ore! Se aseaza pe pupa si ii recomand sa se uite in spate de unde venea un val urias. Nu am putut sa il fotografiez dar va asigur ca fata de om mai disperata nu am vazut. Mint! A mea a fost cand Nicu a zis: Am nevoie de un voluntar sa schimbe pavilonul de curtoazie! Uitasem pe cel al Bulgariei si trebuia schimbat cu cel al Turciei. Intrucat singurul voluntar puteam fi doar eu pe valurile alea, m-am bagat sa schimb steagul. N-am reusit decat sa strang pavilionul de Bulgaria.
Intram in Bosfor si marea se calmeaza oarecum. Strangem velatura si motorizam printre  barcazurile ce traverseaza fara noima, un paienjenis de barci, yachturi, ferry si alte barci si dincolo de propunerea de a ancora pentru o noapte, stabilim sa tragem in Atkoy Marina. De ce? De ce nu?! Ajungem in jurul orei 6 seara si chemam prin statie (CH 73) asistenta care ne conduce catre berth place, luandu-ne imediat cei 104 euro pentru 2 zile.
Inutil sa mai povestim ca Florin a disparut in secunda doi, de la bord!

Poze:

Super povestea, oameni buni!
Si felicitari pentru convingerea cu care ati realizat croaziera, citesc si nu ma satur  :)
Bravo voua!
N-ar strica sa adaugati si cateva filmulete, daca aveti.

Cu bine,
Cezar

Dormitul in reprize a cate 3 ore, numai odihna nu e! Eram destul de obositi si arsi de soarele de august.  Marea ne-a pus serios la incercare rezistenta fizica, iar pe un pocket cruiser lucrurile astea sunt mult amplificate prin comparatie cu un drum similar facut cu un velier de minim 36 ft ( spre exemplu).
Ma apuc cu Nicu sa organizam lucrurile pe barca, deranjate de "cataratul" pe valuri, iar intre timp apare si Florin cu noutatile. Omul stia toate terasele, unde sunt dusurile, supermarketul, etc. 
Deja se insereaza si plecam catre dusuri, insotiti de Florin. Interesant a fost ca reprezentantii marinei, ne-au luat banii, ne-au dat factura si contractul dar nu ne-au dat nicio cartela de acces la poarta si dusuri, asa ca a trebuit sa apelam la personalul de securitate sa ne deschida. Cand plecam de la dusuri, observam ca Florin disparuse din nou. Ne obisnuisem deja cu el, asa ca ne-am retras la barca sa pregatim cina. Cumparasem din Mangalia o tona de mancare si pana in Istambul doar ciugulisem ceva, asa ca ...
Apare si Florin cu un bax de Efes rece, fapt ce ne-a facut sa ii fim recunoscatori.
-Nu mergem sa mancam pe mal? intreaba Florin.
-Nu, ii zic! Suntem obositi si nici nu avem intrarea facuta in Turcia. Mergem maine la administratia marinei si vedem ce si cum .
Noaptea ne-a surprins stand la taclale pe punte, cu cate o cutie de Efes in fata, depanand impresii despre comportamentul barcii si despre ziua de maine. Trebuia sa repar luminile de navigatie care, din cauza faptului ca June a mers cu prova in valuri la propriu, a intrat apa in ele si ardeau siguranta. Nicu stia o strada cu magazine de accesorii pentru ambarcatiuni si mi-a propus sa cumpar lumini de rezerva cu baterii, pentru orice eventualitate.
Dimineata ne anunta o zi torida. Si asa a si fost.
Nicu propune sa mergem mai intai la administratia marinei ( asa ne recomandasera si baietii cu RIB-ul, care ne-au acordat asistenta la intrare), fapt pentru care ne-am infiintat in corpore sa vedem cum decurg "ostilitatile" pe perioada stationarii. Reprezentantul marinei, fara prea multe discutii, ne spune clar: Daca vreti sa mai ramaneti in marina, trebuie sa faceti intrarea in Turcia!  Stai dom'le, zic eu, ca nu iesim din marina si maine dimineata plecam! Nu si nu, ca trebuie facuta intrarea, pune mana pe telefon sa vorbeasca cu agentul. Ce agent? intreb eu, facand-o pe prostul. Pai va trebuie agent sa va rezolve cu documentele. Cat costa? intreb. Doar 350 euro, zice individul.
Bai, esti nebun! Cred ca nu stii ce pot eu sa fac cu 350 de euro o noapte!
Ce sa mai tura vura, omul ramane neinduplecat. Ca sa sting cumva conflictul, ii zic ca mergem in magazinul marinei pentru piese si dupa aia plecam. OK?! Ok, zice turcul. Si lasa agentul ala sa se odihneasca ca noi nu vrem sa il deranjam pe caldura asta, ii zic.
Plecam de la administratia marinei si baietii ma intreaba: - Ce facem? Mergem in oras?
-Eu nu merg ca am de reparat luminile la barca. Duceti-va voi ! Si luati lampi de rezerva, va rog!
Ma apuc sa desfac lampile dupa ce pleaca baietii, le curat, scot sarea din ele si fac proba. Evrika! Works fine! Le bandajez cu banda izolatoare rezistenta la mediul marin si UV si astept trupa din oras sa ma laud. Beau o bere rece ( da, lada frig a mers foarte bine) si imi fac si o cafea la ibric, ca tot ma imprietenisem cu aragazul.
Se intoarce gasca, imi transmit ca am fost fraier ca nu am mers cu ei ( de parca nu stiam), imi impartasesc impresii  fata de cum au gasit orasul de la ultima vizita si imi predau lampile proaspat achizitionate.  O mai lingaim pe langa barca sa treaca timpul si seara Florin ne recomanda unul din restaurantele de langa marina, unde , pana la urma am si mancat serios.  Dupa cina, am plecat la o plimbare prin Istambul, ca tot aveam viza de intrare pe pasaport. Ma rog, Istambul, doar cartierul invecinat Bakirkoy, unde tiganeala era la ea acasa. Intorsi la barca, Florin se baga la somn, iar eu cu Nicu ne facem mila de sticla de whisky ramasa rezerva, depanand povesti pana tarziu in noapte.

"Cel mai plictisitor mod de a muri de frica este intr-o furtuna pe mare." Joseph Conrad

Plecarea din Varna a fost intr-adevar aproape pe calm plat insa odata cu apusul soarelui vintul a devenit din ce in ce mai teapan. Din ce imi aduc eu aminte randa era tertarolata si vintul era un NE, putin dinapoia traversului. De altfel, vintul era exact pe directia intrarii in Bosfor, n-am scapat de el decit dupa ce am trecut de Buyukdere. Dar mai e pina acolo... :)

Barca mergea minunat si, cu toate ca valurile erau din ce in ce mai mari, chiar reuseam sa navigam, sa tinem cursul. Nu aveam un clinometru propriuzis insa compasul montat in peretele cabinei avea niste gradatii pe lateral si jos, un fel de simulacru de clinometru, si puteam sa apreciem destul de bine inclinarea barcii. N-a depasit niciodata 35 de grade, ceea ce abia baga copastia de sub vint in apa, asa ca nu aveam emotii excesiv de mari. Focul si sprayhood-ul erau ude leoarca de la stropi, dar in cockpit era destul de bine. Acum, privind retrospectiv, imi dau seama ca ne-am cam fortat norocul, vorbim totusi de o barca de vreo 40 de ani vechime. Si valurile alea mari abia urmau...

In cartul lui Bogdan simteam ca dorm din ce in ce mai comod pentru ca, fiind in cuseta de sub vint, barca se inclina din ce in ce mai tare pentru ca vintul devenea tot mai naravas. La un moment dat nu mai era nici un pericol sa cad din pat pentru ca deja dormeam pe raftul de linga cuseta. :) Dupa o bucata de somn foarte odihnitor am inceput sa ma trezesc pentru ca simteam ca barca are viteza din ce in ce mai mare, dar din cind in cind se poticnea in cite o spinare de val si tremura din toate incheieturile. Atunci a fost momentul cind i-am spus lui Bogdan ca o cam alearga si sa mai dea drumul la scota randei. Parca tot atunci am mai tras un pic de roll foc insa nu prea vroia sa vina, presiunea vintului era imensa chiar si cu scota slabita.

S-a  facut ziua si am inceput sa apreciem mai bine inaltimea valurilor. Nu stiu daca aveau chiar sase metri dar in valea dintre valuri velele erau cam mascate si nu mai vedeam nimic in jur, nici macar super-tancul care era la mai putin de o mila de noi. Cind eram pe val venea si rafala si barca accelera brusc si devenea foarte ardenta. Din cind in cind reuseam sa stam pe val mai mult timp si depaseam lejer 10 noduri. De pe val vedeam deja podul de la intrare si super-tancul care mergea in paralel cu noi, astepta pilotina si remorcherul ca sa treaca prin strimtoare. Cind magaoaia de petrolier era intre valuri nu i se mai vedeau decit ultimele doua etaje ale castelului.

Ultima ora de manevre pentru a ne incadra pe axul intrarii a trecut cel mai greu, totul parea ca se desfasoara cu incetinitorul. Cind in sfirsit ne-am mai apropiat de pod valurile au inceput sa mai scada, dar vintul se mentinea deosebit de puternic. Am reusit cumva sa dam jumate de randa jos si sa o legam infoiata pe ghiu si am pastrat focul rulat cam jumate  pentru ca vintul era acum exact din pupa, dupa cum spuneam. Tot cam atunci Bogdan s-a oferit voluntar sa schimbe pavilionul, ca sa nu ne impuste turcii. :)

Initial ne gindisem sa ancoram la Buyukdere si sa luam o pauza, dar cind am vazut ce ancora si ce lant are barca am zis ca, pe vintul ala, n-avem nici o sansa. Ancora era un fel de Fortress din aluminiu, nu cred ca avea trei kile, iar lantul... Cred ca am vazut lanturi de aur mai groase la gitul cocalarilor de pe plaja de la Mamaia... :) Am trecut pe sub pod cam odata cu prietenul nostru tanchistul si am remarcat ca pilotina si remorcherul nu trecusera de pod inspre larg, insa chiar si acolo in strimtoare pilotina salta pe valuri ca un dop. Parca ne priveam in oglinda... :)

Dupa ce am renuntat la ideea cu ancorarea am luat Bosforul la pas, diesel, cu vreo patru - cinci noduri. Noroc ca vintul era din pupa si pacat ca a trebuit sa stringem focul. :) Navigatia cu vele este interzisa in strimtori. Bineinteles, cu exceptia baietilor de la Bosphorus Cup http://www.bosphoruscup.org/en/participants.php (http://www.bosphoruscup.org/en/participants.php) , unde a participat anul asta si echipa Set Sail, in premiera pentru un velier romanesc.

Atakoy Marina, banii jos, ochii la usa. Baietii profita ca sint cel mai aproape de centru (tot trebuie sa mergi jumate de ora cu autobuzul, da' orisicit) si au pretul cel mai mare si se si extind, ceea ce inseamna ca le merge. Daca mai ajung vreodata cu barca pe acolo promit sa merg in marina Fenerbahce si in insule.

Istanbulul parca nu la fel de aglomerat cum il stiam, dar in orice caz foarte ieftin. Lira a scazut mult si asta vara tocmai fusese un astfel de soc si preturile in lire nu erau inca toate aliniate. Am mincat pe saturate trei oameni la unul din cele mai fancy restaurante din marina cu mai putin de 90 de lei (echivalent in lire). Mi-aduc aminte ca acum citiva ani ni se parea scumpa si bodega de cartier de linga hotel si ne-am mutat la impinge tava... :) Bineinteles, cheiajul era in euro, 104 mai precis, si nu aveau nici rest de la 110... :)

Cam asta a fost Istanbulul, din nou fara viza de intrare, dar bineinteles ca n-am ratat baclavalele, kaymak-ul, crema de fistic, kebabul si zeama de muraturi. Atentie, in ordinea in care le-am scris! :) Am ratat pestele in piine (chiar nu mai mergea :) ) dar in schimb am mincat sarmalute in foi de vitza cu carne de oaie si cu iaurt. O minunatie! :)

Pozele miine ca iar nu prea merg.

Da, mi-am amintit! Am facut prima tertarola dupa ce am plecat din Varna, chiar pe drum.
Si barca la 40 de ani e numai coapta ! :)  Daca ma gandesc bine, e de o seama cu nevasta-mea ! Ce ai vrut sa spui cu norocul, ca ma intereseaza?!

Citat din: Bogdan din Octombrie 14, 2018, 08:15:09 PM
Da, mi-am amintit! Am facut prima tertarola dupa ce am plecat din Varna, chiar pe drum.
Si barca la 40 de ani e numai coapta ! :)  Daca ma gandesc bine, e de o seama cu nevasta-mea ! Ce ai vrut sa spui cu norocul, ca ma intereseaza?!

:) Nu vreau să discut pe forum despre nevestele prietenilor.  :)

Plecarea din Istambul am facut-o  in jurul orei 9, manevra de iesire fiind influentata de starea mea de mahmureala. Asa ca Nicu, a strigat la mine: - Ce faci? Muta echea in bordul celalalt ! Realizez intr-un tarziu ca are dreptate si iesim catre statia de alimentare cu carburant aflata la intrarea in marina. Alimentam o canistra cu 20 l de motorina, achit si punem pe drum.

Marmara se anunta relativ calma, cu un vanticel moderat. Dupa mai bine 2 ore de mars costier, inca vedeam cladirile din Istambul. Se construieste in draci si inghite treptat toate asezarile micute din jur. Aeroportul Ataturk, ne confirma ca este un nod de trafic aerian, pentru ca la fiecare 5 minute decola si ateriza cate o aeronava.

Apare si vantul bun, fapt pentru care ridicam velatura si June face ce stie ea mai bine: sa mearga frumos sub vele. Mergem la limita dreapta a schemei de separatie a traficului fiind atenti la navele de mare tonaj sa nu incomodam. Marmara este destul de aglomerata si necesita o atentie sporita. Atunci am simtit cel mai mult lipsa celui de-al treilea membru din echipaj, pentru ca Florin nu ne-a ajutat nici macar la veghe pe timp de noapte.  Nimic de semnalat in marsul de noapte, atat doar ca la un moment dat vantul a cazut de tot si a trebuit sa motorizam, aspect care pe mine ma deranjeaza teribil.

Intram in Dardanele la orele amiezii. Stramtoarea nu este atat de aglomerata ca Bosforul, ba prin comparatie as putea spune ca e chiar libera.  In dreptul localitatii Galliopoli senalul se ingusteaza foarte mult datorita unor lucrari hidro balizate corespunzator. Ma incapatanez sa nu respect culoarea geamandurilor si la un moment dat auzim un zgomot cadentat la motor. M-am ingalbenit!  Revin asupra hotararii si ocolesc balizajul in mod regulamentar.
Nicu se prinde primul de sursa zgomotului: -Voi auziti soneta care lucreaza? Dupa fiecare bataie, se aude un sunet in motor!Ne concentram auzul si ne miram la culme de fenomen. Interesant cu se transmite zgomotul cu vibratii direct in piesele metalice ale barcii.

Ii las pe baieti sa se odihneasca si dupa ce iesim din Canakkale, hotarasc cu Nicu sa umplem rezervorul cu motorina. Ma hotarasc sa pun motorina cumparata din Istambul si aveam sa regret enorm decizia. Auzisem ca tot carburantul este de proasta calitate in Turcia, dar nu ma asteptam sa fie chiar in halul asta. Iesim din Dardanele si punem cap compas Gokceada si pentru ca vantul ne permite, ridicam velatura cu randa la prima tertarola.

Egeea este putin agitata cu valuri de aproximativ 1m, dar mergem foarte bine cu 5-6 kn. Spre seara tarziu, vantul chiar se inteteste si crestem si viteza la 7 kn cu varfuri de 8 kn.  Ocolesc, in cartul meu de la miezul noptii, prin sud insula Gokceada si aproape imediat cade vantul drept pentru care pornesc motorul si constat ca nu prind o viteza mai mare de 3 kn. Nici nu schimbam bine cartul ca Nicu ma trezeste si imi spune: -Avem o problema! Motorul este turat dar viteza este o kn.
Buimac de somn, incerc sa ma dezmeticesc si ii spun: pot fi 2 situatii: 1. am pierdut elicea si 2.nu mai culeaza inversorul.

Desfac capacul din punte si incep sa ma joc cu mansa de cuplaj inainte inapoi sa vad ce si cum cupleaza. Incerc si manual pe direct in cutia inversorului, ma uit la linia axiala care se invartea si nu ramane decat concluzia ca am pierdut elicea. Nu avem incotro si oprim motorul. Si ca sa fie totul complet, nici lumina de catarg nu a mai vrut sa mai functioneze. Lampile de navigatie n-au rezistat nici ele prea mult cu tratamentul meu, asa ca singura lumina ramasese cea de la mijlocul catargului, pe care ne hotaram sa o aprindem. Intre timp un cargou vine cu viteza din pupa si il semnalizam cu lumina intermitenta a unei lanterne de mana. Nu mai era timp sa ne anuntam pozitia prin statie.

Ramanem in deriva si ...asteptam vantul. Asta e !. M-a deranjat teribil situatia asta cu motorul. In plus, nici faptul ca luminile de navigatie nu le-am izolat corespunzator, ma cam rodea. Si bomboana de pe tort: am ramas si fara bere la bord! Incercam sa ne folosim de orice firicel de vant si iesim din latura vestica a insulei Gokceada, moment in care apare si vantul. Dar vant serios, 20-25 kn care ne duce pana aprope de Samothraki care bineinteles ne protejeaza de... vant. Iar deriva, iar cu focul cautam fiecare adiere de vant si dupa ce iesim putin din dreptul ei, prindem un vanticel bun.

Obosit si necajit de situatie, il las pe Nicu la eche si ma duc sa trag un pui de somn. Nu am respectat carturile pentru ca nici nu aveam cum datorita situatiei. M-am trezit datorita valurilor. Marea agitata, cu valuri de 2 m si vant bun. Ne apropiam de Thassos si il intreb pe Nicu: - Ce facem? Il sun pe Florio sa ne ajute? Poate vine si ne remorcheaza! Nicu imi confirma ca e matinal si sigur nu il deranjez la ora 8 ( omul in concediu cu familia, totusi) si Florio imi spune ca este la 80 de mile de locul unde trebuia sa ajungem, asa ca nu avea rost sa se deplaseze atat timp cat noi mai aveam vreo 25 nm pana la destinatie. Ne recomanda acostarea pe vele, asigurandu-ne ca marina Limenaria este libera de obicei si nu vom intampina probleme.

Il sun pe Calin si imi trimite numerele de telefon ale lui Tony si Nikos. Sunt in Limenas si va ajuta ei, imi zice Calin cu calmul sau bine cunoscut. Ajungem cu mare greutate in apropiere de Limenaria datorita vantului schimbator si ciudat si revin cu un telefon apelandu-l pe Tony. Si acum urmeaza o faza demna de cascadorii rasului:
-Tony suntem la o mila de port! zic.
- Eu sunt pe cheu si nu va vad! spune Tony.
-Nu ai cum ca noi vedem cheul! Stai sa ti-l dau pe Nicu la telefon, poate sunt eu tampit si nu inteleg.

Din conversatia lui Nicu cu Tony, a rezultat ca el era in Limenas iar noi in Limenaria. El in nord si noi in sud vest. Nicu se enerveaza la culme si imi zice:
- Bai, Limenas crezi ca e tot aia cu Limenaria? Ei sunt in Port of Thassos!
- Nu mi-a zis nimeni de Port of Thassos! zic. Altfel, imi dadeam seama ca sunt in nord.
-Numai, gata, tragem aici ! decreteaza Nicu si nici eu nu mai voiam sa aud de mars catre nord.
Nici daca imi propunea sa mergem in Limenas, nu mai voiam. Soarele care ne ardea groaznic, starea de nervozitate datorata problemelor tehnice si stresul ca trebuia sa acostam pe velatura, ne taiase orice chef de a mai continua catre Limenas.

Intrucat nu mai facusem acostari pe vele, il las pe maestrul Pelicanul sa se ocupe, asigurandu-l cu toata sinceritatea ca nu e o problema daca barca sufera vreo avarie cu ocazia manevrei. Ma duc in prova, pregasec saula si simulacrul acela de ancora cu lant ( ulterior am rezolvat prin achizitia unui lant de  10m si 10 kg greutate) si ma pregatesc sa invat manevra de la Nicu. Anticipam directia vantului la acostare si pentru ca era vant de larg folosim doar focul. June intra majestuoasa in marina Limenaria, Nicu o apropie de cheu si elibereaza scota focului, moment in care sar pe mal si o asigur de prova. Nu realizez cand a sarit si Nicu si i-a cerut legatura de pupa lui Florin, cert este ca pana sa asigur cat de cat prova, Nicu legase pupa. Desi corpul a avut un mic contact cu cheul de acostare in zona prova, nu a rezultat nicio zgarietura. Il felicit cu drag si sinceritate pe Pelican, nu atat pentru manevra facuta cat pentru faptul ca am vazut cum se procedeaza. ( Asta inseamna scoala pe yola fara motor !)

Lasam toate vraiste si ne repezim la prima terasa de pe mal sa radem o bere. Doua, trei. Ne hoataram sa mancam specialitatea zonei, repectiv branza feta si caracatita la gratar. Portii foarte mici si foarte scumpe. Inutil sa mai spun ca romana e limba oficiala a zonei. Dupa masa, il intrebam pe Florin: - Ziceai ca stii tu cu ce plecam de aici?  Florin ne transmite ca rezolva el si aranjeaza plecarea, fapt pentru care dispare instantaneu.

Marina Limenaria, este in constructie de aproximativ 2 ani. Se lucreaza in ritm extrem de lent si nu da semne ca prea curand va fi complet operationala. Cu toate astea, vechiul port pescaresc s-a transformat radical prin extinderea cu noul cheu, dimensiunile marinei fiind astazi apreciabile. Facilitati nu exista deloc, dar pentru mine nu era un neajuns. De altfel in tot Thassos-ul nu exista nicio marina cu facilitati cat de cat. La 3 km este un camping si poti accesa serviciile lor, pentru o suma oarecare, banuiesc. Limenaria este orasul ( localitatea mai bine zis) cel mai important din insula dupa Limenas, aflat la o distanta de 37 km unul fata de celalat pe rutier. Pe latura de nord a marinei este strada cu taverne iar in spatele acesteia, o straduta plina de magazine cu chinezarii, in care poti casca gura 5 minute maxim si poti pleca cu mana in fund. Mai este cate un magazin cu ulei de masline si miere de albine, avand preturile comparative cu gramul de aur. In general, eu am asemanat aleea cu una din Eforie Nord, la o scara putin ( foarte putin) mai decenta. La 50 de metri de marina este cel mai aprovizionat supermarket cu preturi decente, asa ca daca veti poposi cu barca'n zona vi-l recomand. Vanzatoarea este de kinograma cu engleza ei, pentru ca la casa de marcat dupa ce achiti, te intreaba cu o voce grava: "Do you want a bug?" . In loc de bag.

Seara, ne indreptam catre barca, nu inaite de a ne aproviziona cu Fix ( 1,5 euro la magazin fata de 3-4 euro la terasele de pe cheu). Florin apare cu vestea ca plecam cu autocarul poimane chiar din fata marinei. Cost 30 euro /persoana. pana in Bucuresti Gara de Nord. Mai bine nici ca se putea. In sfarsit, imi zice Pelicanul, a facut si Florin ceva.

Ziua urmatoare, luam micul dejun la una din terasele din fata marinei ( tona de mancare din barca nu s-a redus nici  cum) si eu ma intorc la barca sa vad ce are motorul si inversorul. Baietii au plecat la Peco sa cumpere 1 litru de ulei pentru inversor pentru orice eventualitate. Uitasem sa povestesc ca inainte de a ajunge in marina, Florin ne-a imprumutat camera lui subacvatica, pe care am legat-o de pagaia din dotarea barcii si am verificat existenta elicei. Era la locul ei. Deci, inversorul trebuia sa fie buba.

Verific tot ce se putea verifica, pornesc , cuplez la inainte moment in care legaturile de la mal se intins sanatos. La cuplarea la inapoi, la fel. Ce dracu, sa se fi intamplat? Cat timp probam cuplarea, pe mal o masina cu nr de Grecia in facea flash-uri. Ce naiba vrea si grecul asta de la mine, ma intreb? Coboara ...Nicu si Florin. Au inchiriat o masina sa ne miscam pe insula. In prova lui June acostase o barca open cu doua cupluri de bulgari, iar unul din ei se apucase de snorkeling in marina.
Pelicanul in abordeaza si  il roga sa se uite daca elicea se invarte: - Hei friend, do you want to look if "invarstinchi tt"? :) Bulgarul se baga sub apa, eu cuplez, iese bulgarul si ii raspunde lui Nicu: "Invartinschi...tt !" :) Am ras de am lesinat!

Ca o paranteza, problema intampinata se datora calitatii foarte proaste a carburantului cumparat de la turci, care nu avea putere de aprindere ( de altfel am constatat ca scotea si fum specific motorinei nearse) si nu impinge barca cu mai mult de 3 kn. Cu contracurent de 3-4 kn, gps-ul ne anula viteza afisata. Sau in zona se intampla fenomene gen triunghiul bermudelor. De atunci am mai iesit cu barca si nu depaseste 3 kn viteza la motor. Si rezervorul este plin. Ar trebui sa il las sa mearga 3 zile non stop sa consum ceva motorina sa o pot amesteca cu una de calitate.

Toata ziua, ne-am plimbat pe insula cu masina. Primul drum l-am facut in Limenas sa ne gasim cu Florio. Tony plecase deja spre casa. Am stat la taclale la o cefea cam vreo ora, daca nu mai bine. Maria ne-a povestit cateva din aventurile traite in vacanta din Thassos si ne-am amuzat copios. In jurul pranzului ne-am lasat pe mana lui Florin sa ne fie ghid pe insula, lui fiindu-i complet cunoscuta. Practic am mers pe soseaua ce inconjoara insula iar in Prinos, Florin vede indicatorul catre Teologos si ii zice lui Nicu: - Uite, spre Teologos! Nicu vireaza dreapta si dupa ce mergem vreo 10 minute i se adreseaza lui Florin:  - Ce avem de vazut acolo? Florin: - Eu de unde sa stiu? Eu doar ti-am zis ca pe acolo se merge spre Teologos. :)

Ziua urmatoare, aflam de la Florin ca la 11 vine autocarul si ne imbarcam cu destinatia Romania. Strangem bagajul, verific ce mai e de verificat si pana sa apara autocarul, bem o cafea/bere la o terasa din vecinatate. Drumul catre Romania, prin Bulgaria, este cel mai urat aspect al vacantelor in Grecia. Undeva la miezul noptii suntem in Gara de Nord. Am ajuns cu cateva ore mai devreme decat estimasem. Nicu ia trenul spre Constanta, Florin coborase deja pe la periferie, iar eu iau un taxi catre aeroport pentru ca urma sa iau Transfero catre Galati. 

Pina la intrare in Dardanele nimic deosebit, vintul a continuat din NE, ceva mai slab si am mers frumos pe vele pina la Galipoli. Dupa Galipoli, in strimtoare, primul fenomen paranormal. Am trecut cam aproape de soneta care lucra aproape in mijlocul senalului si nu stiu cum naiba, dar loviturile ciocanului imens cu care aceasta batea pilonii in fundul marii coincideau ca frecventa cu o anumita vibratie de la motor si se transmiteau in tot corpul barcii. Prima estimare a fost ca s-a miscat motorul din suporti si a luat-o razna. Apoi am intrat in barca si am observat ca acolo se simte vibratia mult mai intens. I-am zis lui Bogdan sa reduca turatia la motor si atunci ne-am dat seama ca sint doua vibratii diferite pentru ca se modificase un pic frecventa. Ne-am uitat mai cu atentie la "monstrul" de linga noi, am vazut ciocanul de citeva tone si am identificat sursa zgomotului. Prin aer zgomotul loviturilor se transmitea mult mai slab, in schimb prin apa fiecare lovitura se transmitea in toata structura barcii. :)

Al doilea fenomen paranormal, noaptea pe la unu in vestul insulei Gokceada. Bogdan zice ca a fost din cauza motorinei, ca motorul nu mai avea putere si ca era nu stiu ce curent. Din cite mi-aduc eu aminte, am stat vreo ora cu motorul oprit pina am verificat toate alea. Vintul era aproape zero si am verificat de citeva ori viteza cu doua GPS-uri diferite. Viteza barcii era 0,00 (zero zero zero) deci nu era nici un fel de curent. Pur si simplu motorul nu vroia sa se tureze. N-am mai pornit motorul decit a doua zi, in port si intr-adevar isi cam revenise, intindea parimele de acostare, dar n-am mai iesit sa facem probe de viteza. Bogdan s-a mai dus acolo ulterior si zicea ca mai mult de 3 noduri nu mergea. N-ar fi diferenta asa mare fata de cele 4 noduri cu care mergea de obicei, dar in noaptea aia nu mai vroia sa mearga nici cu 1 nod.

Intre Gokceada, Samotraki si Tasos vintul parca innebunise. Batea vreo doua ore cu 20 - 25 noduri apoi murea de tot timp de o ora dupa care isi schimba complet directia si iar incepea vreo doua ore cu 20 de noduri, apoi iar murea si tot asa am tinut-o pina dupa prinz cind am ajuns aproape de Limenaria. In orele cu vint barca mergea minunat. Cind cadea vintul, ramineau valurile si ne dadeau cu capul de toti peretii. Foarte interesant! :)

Discutie cu Toni la telefon:
- Unde sinteti?
- Mai avem 1/2 de mila pina la intrare.
- Bine. Puteti sa acostati pe vele, cum intri in stinga e un catamaran mare si apoi cheul e gol. Da' unde sinteti, ca nu va vad? Ati trecut de insulita?
- Da, am trecut de insulita. Sint trei veliere in fata portului, noi sintem aia din mijloc, chiar in fata intrarii.
- Nu e nici un velier pe mare.
- Cum nu e? La est de noi, linga dig e o salupa cu un tip care face parasailing.
- Nu vad nici o salupa. Unde sinteti?
- La intrare in Limenaria.
- Pai eu va astept in Limenas.
- Atunci nu-i asta...
- Ba asta e domnule! etc Caldura mare! ;)

Acostarea pe vele, numai cu focul, a decurs bine. Am intrat in port cu vint de pupa si apoi am facut stinga unde ne zisese Toni :) :). Cheul era intr-adevar gol pe o portiune mare, dar catamaranul nu se vedea. :) Barca merge bine cu vintul de travers chiar daca avem numai focul ridicat. Nu reduc prea mult viteza cind ne apropiem de mal  pentru ca vintul e deja cam din prova. Las focul sa fluture, legam barca si apoi rulam focul. Asta a fost. Mindra corabia, mester cirmaciul. Pupa-m-as! :)

Discutia cu bulgarii care faceau snorkeling in port a decurs ca in reclama. https://www.youtube.com/watch?v=8c9f0BzlpP4 (https://www.youtube.com/watch?v=8c9f0BzlpP4) Ajuns acasa am cautat pe net si am gasit ca pe bulgareste a invirti = virtene si totul a devenit mult mai clar.  :) Sintem mai balcanici decit vrem sa recunoastem. :)

Tasos e romanizat complet, la terase nici macar nu iti mai ofera dulciuri cind iti aduc nota de plata... ;) Totusi are peisaje si plaje frumoase, e tot Grecia pina la urma. ;)

Cam obositor din cauza ritmului de "trei ore cirma, trei ore somn", dar pina la urma June e o barca foarte buna atit timp cit bate vintul. Multumesc pentru excursie.

PS Nema poze pentru ca le-am bramburit complet si dupa Istanbul nu mai am nimic. Am vorbit cu Florin, a zis ca-mi trimite cite ceva. Asteptam.

Bogdan, ce mica e lumea, citind povestea voastra cred ca am fost in acelasi timp in Limenaria eu eram cu un motorcruiser cu pavilion olandez parcat pe cheiul nord-sud voi aveati tot pavilion olandez dar pe cheiul est-vest. Am stat o noapte si m-am dus acasa in Kavala, ati lasat barca acolo sau e in Limenas?

Barca a ramas in Limenaria. M-am intors si am stat cu familia in Thassos pana la sfarsitul lunii august, timp in care am facut o iesire cu familia si in rest singur vreo 3 iesiri prin zona.  Nu le place fetelor, neam !
Si astazi tot acolo este, pentru ca mi s-a parut foarte protejat locul. De altfel a trecut cu brio prin vajgalaul ala de acum o saptamana. Singuranta...nu e, pentru oricand cineva care vrea sa-ti faca rau iti poate face!
Cred ca am sa mai trag o fuga la inceputul lui noiembrie sa vad ce face.

Singurul motorcruiser cu pavilion Olanda cred ca avea corpul albastru si era deja acostat in pupa noastra. A doua zi, disparuse.

asta?

Da. Dar aici vad ca esti pe cheul de nord, ( la barcile mici)iar eu am acostat tot timpul alongside  in cheul de vest.
Acum am vazut mai bine, in poza nu esti in Limenaria.

pe cheiul de vest am fost poza este din Keramoti

Da. ai fost in pupa noastra.

corect

Pai si de ce n-ai dat un semn de viata atunci? Sau avem fata de olandezi?

pai am zis sa nu deranjez

oricum cand am mai revenit in Limenaria am mai vazut barca era inchisa cu lacatul, chiar ma intrebam (fara sa-mi cada fisa c-o mai vazusem cu voi la bord) unde-or fi olandezii care nu misca barca din loc

In loc de Epilog...

Inainte de achizitia barcii, avand proasta experienta cu Mac-ul, imi doream un velier ieftin, usor de intretinut chiar si de unul cu doua maini stangi ca mine, cu calitati nautice deosebite si pe care sa il pot manevra singur. In urma consultarilor cu Vali Antonov, m-am hotarat la Albin Vega 27.  Problema era sa o gasesc in toate mintile, data fiind vechimea modelului. Si cred ca l-am gasit chiar daca a necesitat inca 300 de ore de munca,+sau-, din partea mea cu tot cu ajutor necalificat. Pana la urma, tot pe la banii aia m-am invartit, dar asta e alta poveste.

Dupa aceasta tura, nu regret absolut deloc alegerea facuta.
Galati- Limenaria a durat 9 zile, din care mars efectiv 5 zile. Toata "excursia"asa cum o defineste Pelicanul, a fost deosebit de placuta , in primul rand datorita companiei si apoi a calitatilor nautice confirmate de velier. ( cel putin pentru mine)
Din punct de vedere al pasajelor 2 dintre ele mi-au placut in mod exceptional:
a)  primul a fost Varna- intrarea in Bosfor, cand barca a mers pe vele pe o mare destul de agitata si a facut fata cu brio, cocpit-ul fiind rareori ud
si
b) pasajul dintre iesirea din Dardanele- pana in dreptul insulei Gokceada, cand in cartul meu am prins un vant de 30 kn si barca statea excelent pe valuri, "alergand"cu 8-9kn cel putin.

Partile bune ale barcii le-am remarcat pe tot parcursul si dintre ele pot enumera cu riscul ca repet:
- forma barcii si chila semilunga ii dau o stabilitate foarte buna pe vreme pacatoasa, sub vele.
-vanturile de 40kn nu sunt motiv de ingrijorare, daca te inveti cu ea,
-dupa mai bine de 40 de ani de la data fabricatiei, tine piept velierelor cu pretentii,
-simplitatea constructiei conduce la o mentenanta minima. Cred ca este cea mai simpla barca pe care am vazut-o.
- sistemul de guvernare cu carma in fata elicei, desi creaza neplaceri la manerele de acostare/plecare in spatii mici, este extrem de direct si performant in open sea.
-barca este bine echilibrata si are o alura foarte buna sub vele chiar si in vant slab.
- spatiul interior suficient pentru 2 persoane sau pentru o familie cu maxim 2 copii si ofera un confort foarte bun ( la dimensiunea si valoarea ei de piata). Personal nu mi-a trebuit mai mult, iar cabina prova este foarte spatioasa. Vlad poate confirma.
- este foarte ardenta, urca imediat in vant.
- e a mea!

Mai putin de bine:
- manevrele de plecare pe motor sunt dificil de efectuat tocmai pozitionarii carmei in fata elicei. Multi proprietari au efectuat modificari, au bridat carma si au conceput o alta direct pe pupa. rezultatele nu sunt concludente si afecteaza oarecum comportamentul pe mare, datorita formei corpului.
-imposibilitatea montarii unui biminitop clasic , avand in vedere ca zona de navigatie este Mediterana. Se pot modifica insa prinderile scotei ghiului si ma bate gandul sa o fac.
-doar cu motor , pe valuri mici comportamentul este execrabil ( am intrebat si asa fac toate cu chila lunga). De altfel primele modele nici nu erau prevazute cu motor, proprietarii adaptand un outboard. Chiar si eu mi-am permis o extravaganta, cand am facut o plecare de la cheul din Limenaria doar cu focul. Deci se poate!
- lemnaria care scartie datorita vechimii (Vlad avea dreptate si l-am contrazis. Scuze, Vlad!)
- nu are put de lant pentru ancora ( dar asta e un moft din cate am observat).  Procedura poate fi si asa: stop masina, aruncat ancora in golf si asigurat capatul saulei de tachet, dat la inapoi pentru fixare. Pentru acostarea pe ancora la cheu, ar fi o problemuta, mai ales ca stilul scandinav este cu prova in cheu. Deci, ancora de pupa? De vazut!

In principiu, asa cum a concluzionat si nea Sandu ( dnul CDT Tudor Alexandru), este o barca pentru navigatori si nu de fitze, cu plusurile si minusurile ei. Daca era vreuna perfecta, va dati seama ce bataie era pe modelul ala? Cu toate astea, multe Albin Vega sunt astazi pe valuri neinpartasind soarta unor surate din anii 85-90 care astazi sunt reciclate.

Am hotarat Limenaria sa fie destinatia finala anul acesta, pentru ca e un punct de plecare foarte convenabil pentru Egee.

Pentru ajutorul acordat, vreau sa multumesc in mod special lui Nicu Pelicanu, Vlad Negut,  domnului cdt Alexandru Tudor, Vali Antonov si in general tuturor care, intr-un fel sau altul au fost alaturi de noi.

Citat din: pauli din Octombrie 16, 2018, 08:32:05 PM
pai am zis sa nu deranjez

Asa, ramai neinsurat, nu crezi?! Glumesc!

pai ce sa zic...dupa 30 de ani de casnicie nu ma mai bate gandul  :) :) :) :) :)

Nici pe mine dupa 16, dar nu se stie! Sunt familist, dar nu sunt fanatic! :) :) :)

hahaha data viitoare..

Te astept la bord in primavara ! Toate bune!

Citat din: Bogdan din Octombrie 16, 2018, 05:28:29 PM
Apare si vantul bun, fapt pentru care ridicam velatura si June face ce stie ea mai bine: sa mearga frumos sub vele. Mergem la limita dreapta a schemei de separatie a traficului fiind atenti la navele de mare tonaj sa nu incomodam. Marmara este destul de aglomerata si necesita o atentie sporita. Atunci am simtit cel mai mult lipsa celui de-al treilea membru din echipaj, pentru ca Florin nu ne-a ajutat nici macar la veghe pe timp de noapte. 

Florin e cel care era cu voi când ne-am întâlnit în Thasos? Părea un tip ok.   Înțeleg că a dorit doar să fie plimbat cu barca :D .

Marea Marmara e destul de liberă pentru veliști, se aglomerează doar la capetele celor două strâmtori. Vapoarele circulă pe Traffic Separation Zone, ca-n Bosfor. Dacă stai la distanță de "autostrada" asta, nu e stress :) . Noaptea însă e bine să ai mai mulți ochi.

Ați făcut un calcul despre câte ore s-a mers la motor și cât la velă? Eu scriu asta în jurnal, la fiecare călătorie :) . Nu de calculul în sine, fiindcă la motor nu prea se merge, ci pentru că sunt curios de consum în diverse situații. Ajută la experiență. Cine știe cum ajung în vreo situație limită, cu combustibilul?

Citat din: Bogdan din Octombrie 16, 2018, 05:28:29 PM
Ii las pe baieti sa se odihneasca si dupa ce iesim din Canakkale, hotarasc cu Nicu sa umplem rezervorul cu motorina. Ma hotarasc sa pun motorina cumparata din Istambul si aveam sa regret enorm decizia. Auzisem ca tot carburantul este de proasta calitate in Turcia, dar nu ma asteptam sa fie chiar in halul asta. Iesim din Dardanele si punem cap compas Gokceada si pentru ca vantul ne permite, ridicam velatura cu randa la prima tertarola.
Egeea este putin agitata cu valuri de aproximativ 1m, dar mergem foarte bine cu 5-6 kn. Spre seara tarziu, vantul chiar se inteteste si crestem si viteza la 7 kn cu varfuri de 8 kn.  Ocolesc, in cartul meu de la miezul noptii, prin sud insula Gokceada si aproape imediat cade vantul drept pentru care pornesc motorul si constat ca nu prind o viteza mai mare de 3 kn. Nici nu schimbam bine cartul ca Nicu ma trezeste si imi spune: -Avem o problema! Motorul este turat dar viteza este o kn.
Buimac de somn, incerc sa ma dezmeticesc si ii spun: pot fi 2 situatii: 1. am pierdut elicea si 2.nu mai culeaza inversorul.
Desfac capacul din punte si incep sa ma joc cu mansa de cuplaj inainte inapoi sa vad ce si cum cupleaza. Incerc si manual pe direct in cutia inversorului, ma uit la linia axiala care se invartea si nu ramane decat concluzia ca am pierdut elicea. Nu avem incotro si oprim motorul. Si ca sa fie totul complet, nici lumina de catarg nu a mai vrut sa mai functioneze. Lampile de navigatie n-au rezistat nici ele prea mult cu tratamentul meu, asa ca singura lumina ramasese cea de la mijlocul catargului, pe care ne hotaram sa o aprindem. Intre timp un cargou vine cu viteza din pupa si il semnalizam cu lumina intermitenta a unei lanterne de mana. Nu mai era timp sa ne anuntam pozitia prin statie.
Ramanem in deriva si ...asteptam vantul. Asta e !. M-a deranjat teribil situatia asta cu motorul. In plus, nici faptul ca luminile de navigatie nu le-am izolat corespunzator, ma cam rodea. Si bomboana de pe tort: am ramas si fara bere la bord! Incercam sa ne folosim de orice firicel de vant si iesim din latura vestica a insulei Gokceada, moment in care apare si vantul. Dar vant serios, 20-25 kn care ne duce pana aprope de Samothraki care bineinteles ne protejeaza de... vant. Iar deriva, iar cu focul cautam fiecare adiere de vant si dupa ce iesim putin din dreptul ei, prindem un vanticel bun.

Când ne-am întâlnit, al 2 zile după episodul acesta, încă nu știați sursa problemei de la motor. Acum, că se știe, tot pare incredibil ca motorina să aibă cifra octanică atât de slabă, încât să cauzeze așa ceva.

Îmi aduce aminte de benzina pe care o scoteau sătenii de pe lângă Ploiești, din fântână, pe vremea lui Ceaușescu și imediat după revoluție. Părea de domeniul fantasticului, dar unii găseau în fântână, benzină. O colectau și o vindeau pe șest. Doar că zvonul mergea repede și șestul ăsta îl știa tot județul :) .
Desigur, era penurie de benzină atunci, iar sursa venea ca o mană cerească.
Totuși era un bai: benzina ardea cam prost în motoare. Octanica slabă. Ca la voi, la Istanbul :D

P.S.
   Benzina din fântână nu le-o dăduse Dumnezeu, bunuțul. Și nici Maica Domnului. Era rezultatul furturilor din conductele TransPetrol, furturi pe bază de găurică. De acolo se infiltra în straturile de pământ, până la primul acvafor. Și așa, hop în fântâna oamenilor din zonă.

Citat din: Bogdan din Octombrie 16, 2018, 05:28:29 PM
Obosit si necajit de situatie, il las pe Nicu la eche si ma duc sa trag un pui de somn. Nu am respectat carturile pentru ca nici nu aveam cum datorita situatiei. M-am trezit datorita valurilor. Marea agitata, cu valuri de 2 m si vant bun. Ne apropiam de Thassos si il intreb pe Nicu: - Ce facem? Il sun pe Florio sa ne ajute? Poate vine si ne remorcheaza! Nicu imi confirma ca e matinal si sigur nu il deranjez la ora 8 ( omul in concediu cu familia, totusi) si Florio imi spune ca este la 80 de mile de locul unde trebuia sa ajungem, asa ca nu avea rost sa se deplaseze atat timp cat noi mai aveam vreo 25 nm pana la destinatie. Ne recomanda acostarea pe vele, asigurandu-ne ca marina Limenaria este libera de obicei si nu vom intampina probleme.

Nici vorbă de deranj, eram la a doua cafea :) . Surpriza se anunța plăcută, când am văzut cine era, pe ecranul telefonului. Am plecat din barcă să nu trezesc familia și ieșit pe cheu să vorbim în voie, aflu de buba cu motorul.
Numai ce străbătusem apele unde erați voi, cu două zile în urmă. în niște rafale de 32-36 de noduri, vremea mai calmându-se între timp.
Privită direct problema, după ce am aflat unde sunteți, nu exista decât o singură soluție rezonabilă:
-Dacă înaintați la vele către ... Limenaria (am sugerat eu, știind portul ca fiind de departe cel mai bun al zonei, pentru situația asta), vântul dominant vă e purtător, portul  are intrare largă, fără probleme,  bazinul portuar e iarăși foarte larg, nu aveți ce să se întâmple rău. Iar dacă, presupunând prin absurd, e ceva ce nu merge bine, lăsați ancora în port și aveți răgaz să remediați.

Pornirea momentului, de a merge să vă tractez, n-a rezistat mai mult de câteva secunde, fiindcă firește totul începe cu un plan și o aproximare. Merg spre voi: unde sunteți?
-25 mile spre Samothraki.
-Ooo, păi eu sunt pe nordul Thasos-ului. Va trebui ocolită întreaga insulă, apoi ...e clar, cât îmi ia mie să fac 80 de mile, ajung seara. Ulterior am realizat că erau vreo 50 de mile...ceea ce nu schimba nimic, la fel de inutil ar fi fost.  Așa ceva merge la o acțiune de salvare de vieți în pericol, nu la un velier robust cu un echipaj de doi mateloți serioși și-o domnișoară :D

Citat din: Bogdan din Octombrie 16, 2018, 05:28:29 PM
Intrucat nu mai facusem acostari pe vele, il las pe maestrul Pelicanul sa se ocupe, asigurandu-l cu toata sinceritatea ca nu e o problema daca barca sufera vreo avarie cu ocazia manevrei. Ma duc in prova, pregasec saula si simulacrul acela de ancora cu lant ( ulterior am rezolvat prin achizitia unui lant de  10m si 10 kg greutate) si ma pregatesc sa invat manevra de la Nicu. Anticipam directia vantului la acostare si pentru ca era vant de larg folosim doar focul. June intra majestuoasa in marina Limenaria, Nicu o apropie de cheu si elibereaza scota focului, moment in care sar pe mal si o asigur de prova. Nu realizez cand a sarit si Nicu si i-a cerut legatura de pupa lui Florin, cert este ca pana sa asigur cat de cat prova, Nicu legase pupa. Desi corpul a avut un mic contact cu cheul de acostare in zona prova, nu a rezultat nicio zgarietura. Il felicit cu drag si sinceritate pe Pelican, nu atat pentru manevra facuta cat pentru faptul ca am vazut cum se procedeaza. ( Asta inseamna scoala pe yola fara motor !)

Eram sigur că totul va decurge bine. Cu velele întregi, barca validă și portul larg, ce putea merge prost?
Intrarea în port e largă de 100m, o nimereați și cu spatele :) .
Despre acostarea cu vele, aceasta e o experiență plăcută pentru oricare dintre noi. E puțină măiestrie și gâdilă fain la orgoliul de marinar, când totul iese țuț :) .
Cele mai faine amintiri ale mele de pe apă, sunt legate de astfel de momente. O jumătate de vară n-am putut să folosesc motorul, barca fiind în Tomis. Dar asta nu m-a oprit, ieșeam zilnic din marină și intram la loc între bărcile înghesuite, așa, cu vele.
Foarte tare a fost o fază în marina Mangalia, când încheiam sezonul venit din Bulgaria, și tocmai începea o furtună. Nea Nicu Homemade mă aștepta la rampă lângă peridoc, iar eu nu mai aveam motor utilizabil. Am venit în volte și am urcat barca pe peridoc, iac-așa, cu vânt :) .

Sunt convins că această călătorie, cu toate problemele ei, vă va rămâne o amintire frumoasă și o poveste dragă de spus pe la întâlnirile de barcagii.

Citat din: Bogdan din Octombrie 16, 2018, 05:28:29 PM

Toata ziua, ne-am plimbat pe insula cu masina. Primul drum l-am facut in Limenas sa ne gasim cu Florio. Tony plecase deja spre casa. Am stat la taclale la o cefea cam vreo ora, daca nu mai bine. Maria ne-a povestit cateva din aventurile traite in vacanta din Thassos si ne-am amuzat copios.

Da, noi eram avizi de a ne spune fiecare câte ceva din călătoria lui, iar Maria era într-un moment de amendare a vorbelor mai puțin "catolice" :)
Adică vâna din umbră, orice expresie mai băiețească, ridicând un deget acuzator către cel care greșise: ai să dai un euro! :) Cine vorbește urât, dă un euro.
Și frate, oricât ne abțineam, eram totuși la povești! Imposibil să nu te scapi la vorbă! Deja degetul marca la euro, câte cuvinte ne scăpau nouă.
La un moment dat Cosmin văzând cât se adună, vine cu o propunere:
-Dacă-mi dați mie jumătate, o duc pe Maria de aici, la o înghețată :D

A fost frumoasă întâlnirea noastră, dar scurtă. Voi urma să plecați, iar noi mai aveam jumătate de călătorie, din vacanța noastră pe barcă. 

Intre Mangalia si Limenria, am mers la motor 62 de ore si am consumat aproximativ 45 litri de motorina.

Alta cauza, in afara de calitatea execrabila a motorinei, eu nu am. Pur si simplu alta explicatie rezonabila nu am gasit. M-am consultat ulterior cu capete mai luminate decat mine si cu experienta in traversade mari, iar o explicatie diferita nu am gasit.

Florin era cu noi cand ne-am intalnit si adevarat ca se astepta la o plimbare cu barca, insa intre Varna si intrarea in Bosfor a stat in cabina prova cu perna in cap. Ulterior mi-a recunoscut ca i-a fost frica de moarte pentru ca nu mai traise asa ceva. Cand esti turist pe barca, skipperul are grija sa nu iasa pe o vreme pacatoasa, pentru ca este vacanta si nu toata lumea rezista la sport extrem. Bine ca nu a avut rau de mare, jos in cabina.

Cat priveste Limenaria, se pare ca am gresit bine.Portul este foarte bine protejat de vanturi, indiferent de directie. Predominant NE, dar Sud sau Vest, nu pune probleme seriose daca asiguri barca suficient de bine. Cheul este destul de inalt atat in zona de Vest cat si de Nord iar la Est este protejat de deal. Dupa o saptamana, m-am intors cu familia si primul drum l-am facut la barca sa vad cum sta. Nicio problema !

Bineinteles ca toata vacanta cat au stat in Limenaria au dormit la hotel. Chiar m-am amuzat, pentru ca le-am rugat pe fete sa caute pe internet un model de barca care cred ele ca le-ar placea. Toate depaseau 1 mil de euro! :)
Am iesit o singura data cu ele la bord, intr-un golfulet din sudul insulei si m-au comentat tot drumul: da'ziceai ca asta nu se balangane, da'si asta se inclina mult, etc. Si colac peste pupaza, imi spun ca cealalta le placea mai mult ( Mac-ul). M-am declarat invins!

Povestea drumului de la Galati la Limenaria, va ramane cu siguranta una frumoasa, dar sper sa vina si altele. Pentru sezonul urmator nu mi-am facut planuri, dar am tot timpul iarna aceasta. De fapt mi-am facut, dar dupa un calcul sumar ar mai trebui sa bag in dotarile barcii inca vreo 10 mii de euro cel putin, ceea ce nu imi surade. Deja costurile adaugate pretului de achizitie au sarit de limita rezonabilului. Imi doresc un autopilot windvane, dar m-au dat pe spate preturile. Sa fac unul artizanal ar fi o solutie, dar ca orice astfel de lucru nu m-as dori sa-mi creeze surprize cand imi este lumea mai draga. Ma mai gandesc.

Citat din: Bogdan din Octombrie 18, 2018, 07:37:40 AM
Florin era cu noi cand ne-am intalnit si adevarat ca se astepta la o plimbare cu barca, insa intre Varna si intrarea in Bosfor a stat in cabina prova cu perna in cap. Ulterior mi-a recunoscut ca i-a fost frica de moarte pentru ca nu mai traise asa ceva. Cand esti turist pe barca, skipperul are grija sa nu iasa pe o vreme pacatoasa, pentru ca este vacanta si nu toata lumea rezista la sport extrem. Bine ca nu a avut rau de mare, jos in cabina.

Asta este una dintre diferențele ce apar între cel ce face charter și cel ce navighează pe barca lui.
La charter ajungi greu să ridici ștacheta pentru navigația în mare mai ciufulită. Fiindcă mai sunt și alții la bord care au plătit acea barcă și adesea nu sunt familiarizați cu marea peste gradul 2 :) .
Pe barca ta, oricare ar fi ea, experiențele se extind într-o mult mai variată gamă.

Citat din: Bogdan din Octombrie 18, 2018, 07:37:40 AM
Cat priveste Limenaria, se pare ca am gresit bine.Portul este foarte bine protejat de vanturi, indiferent de directie. Predominant NE, dar Sud sau Vest, nu pune probleme seriose daca asiguri barca suficient de bine. Cheul este destul de inalt atat in zona de Vest cat si de Nord iar la Est este protejat de deal. Dupa o saptamana, m-am intors cu familia si primul drum l-am facut la barca sa vad cum sta. Nicio problema !

Acesta a fost și motivul pentru care v-am sugerat atunci Limenaria. Nu era cel mai apropiat port sau refugiu de la poziția voastră, dar avea toate avantajele enumerate de tine mai sus, plus intrarea extrem de facilă. :)

Citat din: Bogdan din Octombrie 18, 2018, 07:37:40 AM
Chiar m-am amuzat, pentru ca le-am rugat pe fete sa caute pe internet un model de barca care cred ele ca le-ar placea. Toate depaseau 1 mil de euro! :)
Am iesit o singura data cu ele la bord, intr-un golfulet din sudul insulei si m-au comentat tot drumul: da'ziceai ca asta nu se balangane, da'si asta se inclina mult, etc. Si colac peste pupaza, imi spun ca cealalta le placea mai mult ( Mac-ul). M-am declarat invins!

:D :D :D No comment :D
Ok, cu Mac-ul nu traversezi Atlanticul, dar de aici până-n Egee, Ionică și Adriatică, e perfect utilizabil.

Bogdane, mi-ai spus de la început că barca o iei pentru tine, nu pentru familie :) . Asta e, ai barcă de mare grea, ieși pe mare grea :D

Pana la urma nu cred ca scap de achiziția unui velier mai mare și mai confortabil pentru familie. Problema e, ce fac cu June?  Pentru ca, pe de o parte îmi place teribil și am investit în ea suflet și bani, iar pe de alta parte 2 bărci netractabile... E bătaie de cap.

Citat din: Bogdan din Octombrie 18, 2018, 09:56:44 AM
Pana la urma nu cred ca scap de achiziția unui velier mai mare și mai confortabil pentru familie. Problema e, ce fac cu June?  Pentru ca, pe de o parte îmi place teribil și am investit în ea suflet și bani, iar pe de alta parte 2 bărci netractabile... E bătaie de cap.

Dacă aveai două amante focoase, care nu-ți cereau bani de fițe, nu erai așa necăjit.
Acum te încurci de două bărci netractabile? :D

Toată luna iulie, cât am lucrat la barca, vedem în ce ritm se duc banii, iar când ma plângeam de costuri, nevastă-mea mi-a spus: nu știai ca "amanta" este costisitoare? Normal ca știam!😁
Oricum, m-a ajuns destul de mult distracția și am convingerea ca nu  voi recupera niciodată investiția făcută. Rămâne doar sa ma bucur alături de alții, cu June
Vorba aia, ce e mai bine decât proprietar de barca? Sa ai un prieten care are o barca. .

Citat din: Bogdan din Octombrie 18, 2018, 11:12:56 AM
Toată luna iulie, cât am lucrat la barca, vedem în ce ritm se duc banii, iar când ma plângeam de costuri, nevastă-mea mi-a spus: nu știai ca "amanta" este costisitoare? Normal ca știam!😁
Oricum, m-a ajuns destul de mult distracția și am convingerea ca nu  voi recupera niciodată investiția făcută. Rămâne doar sa ma bucur alături de alții, cu June
Vorba aia, ce e mai bine decât proprietar de barca? Sa ai un prieten care are o barca. .

Banii aceia sunt bani bine cheltuiți, Bogdane, prin ceea ce ți-au oferit. Bucuriile, efortul fizic, reușitele, toate astea ți-au făcut o injecție de tinerețe.
E bun și prietenul care are barcă, dar eu sunt din categoria celor care simt mai bine apa și aventura, când sunt pe barca lor.
Și am bănuiala că tu ești la fel :)

Nu greșești! Asa e! Și la primăvară, când da coltul ierbii, sper sa fiu la bord cu tot ce trebuie. Și.. Te aștept... Ca tare  am impresia ca va ieși o aventura pe cinste. Nu știu de ce, dar asa bănuiesc, din câte am vazut! :)

Citat din: Bogdan din Octombrie 18, 2018, 02:23:23 PM
Nu greșești! Asa e! Și la primăvară, când da coltul ierbii, sper sa fiu la bord cu tot ce trebuie. Și.. Te aștept... Ca tare  am impresia ca va ieși o aventura pe cinste. Nu știu de ce, dar asa bănuiesc, din câte am vazut! :)

Păi doar de asta avem bărci!  :)

Dupa parerea mea pasagerul nici n-a fost asa de rau, se putea mult mai rau, adica sa aiba rau de mare, sa vrea dus sau acasa, sa carteasca la orice, ba chiar sa te invete pe unde sa mergi si cum sa faci manevrele. Al vostru macar pare un tip simpatic, pozitiv, si descurcaret cu restaurantele si berea. Daca avea si tigari si nu sforaia prea rau s-ar fi apropiat de perfectiune.

Florin nu ne-a deranjat, dar nici nu ne-a ajutat. E un tip simpatic care intr-adevar se descurca in aproape orice situatie (pe mal). 

Frumoasă aventură și interesantă povestea  in paralel.
As vrea si eu sa fac parte din echipaj data viitoare! Promit sa fac mai multe, pe barca, decat Florin.-:)

Sent from my SM-G930F using Tapatalk

Cu mare drag! Regula de aur si cerinta esentiala este : Bun simt si repect fata de echipaj!
Daca nu faci, macar sa nu desfaci! :)

Total de acord! Adica, dacă nu ne ajută, macar sa nu ne încurce! -:)
Multumesc!

Sent from my SM-G930F using Tapatalk

Daca nu ai aflat inca "Sail with me!"cam asta inseamna! E doar o stare de spirit! In rest...

Daca omul v-a spus de la inceput ce va face el in acest periplu, e absolut OK.
La singura preumblare cu un catamaran la care am luat parte, skipperul (tot Bogdan) ne-a dat fiecaruia din cei 8 participant, sarcini ce avem de facut la acostare si desprindere de cheu. Ba chiar am dat si teste. Dar am stiut asta de la inceput si a fost OK.
As vrea sa am timpul sa particip si eu la asa ceva!

Discutasem de la bun inceput sa ne ajute, macar sa stea de veghe cateva ore pe noapte.
Cand faci charter si skipperul este singur cu turistii, cam asa se procedeaza - cum ai scris tu. Se precizeaza de la bun inceput ca este o vacanta activa si fiecare indeplineste mici sarcini la bord, inclusiv asistenta la acostare si plecare de la cheu. In plus, nu cred ca se naviga mai mult de 5 ore pe zi atunci pe mare de gradul 2 maxim. Asta, daca nu cumva vor sport extrem.
In situatia unui delivery sau a unei traversade mari, echipajul trebuie sa fie pregatit. Daca unul dintre membrii lui a venit la plimbare, macar anunta asta sa stim si sa-i facem instructajul. Nici nu vreau nici sa imi imaginez o situatie de om la apa pe valurile alea.

Citat din: pelicanul din Octombrie 16, 2018, 07:09:14 PM
................................

Al doilea fenomen paranormal, noaptea pe la unu in vestul insulei Gokceada. Bogdan zice ca a fost din cauza motorinei, ca motorul nu mai avea putere si ca era nu stiu ce curent. Din cite mi-aduc eu aminte, am stat vreo ora cu motorul oprit pina am verificat toate alea. Vintul era aproape zero si am verificat de citeva ori viteza cu doua GPS-uri diferite. Viteza barcii era 0,00 (zero zero zero) deci nu era nici un fel de curent. Pur si simplu motorul nu vroia sa se tureze. N-am mai pornit motorul decit a doua zi, in port si intr-adevar isi cam revenise, intindea parimele de acostare, dar n-am mai iesit sa facem probe de viteza. Bogdan s-a mai dus acolo ulterior si zicea ca mai mult de 3 noduri nu mergea. N-ar fi diferenta asa mare fata de cele 4 noduri cu care mergea de obicei, dar in noaptea aia nu mai vroia sa mearga nici cu 1 nod.

.................................

https://en.wikipedia.org/wiki/Dead_water

Ati mai auzit de asa ceva? Nu cumva asta o fi fost cauza si in cazul lui June? Bineinteles, nu din cauza topirii vreunui ghetar, dar poate o fi fost vreo ploaie torentiala pe Gokceada si s-o fi format acel strat de apa dulce la suprafata marii? Cine poate sti?

PAM PAM ! Interesant fenomenul de "dead water". Poate sa fi fost ceva de genul asta. Oricum a fost extrem de ciudat, pentru ca motorul isi face treaba foarte bine. Chiar astazi l-a pornit Silvian si l-a incercat la cuplare inainte-inapoi si intinde legaturile de la mal.
Dar te framanta rau, Pelicane! Bine ca nu am fost prin Bermuda...

Da, foare interesant.
Am gasit si o exemplificare video: https://www.youtube.com/watch?v=bzcgAshAg2o (https://www.youtube.com/watch?v=bzcgAshAg2o)

Posibil, dar in zona nu s-a semnalat niciodata fenomenul. Ploaie fenomenal de torentiala, taifun, uragan, nu a fost.
Si la inainte si la inapoi, viteza tot zero. Si mai erau si valuri de suprafata.
Dati bataie cu cautarile ca sigur rezolvam si cu Bermuda! :) Glumesc! Habar nu aveam de un asemenea fenomen.

P.S. Pelicane, ce noroc sa ni se intample noua si marilor exploratori! Sa nu mai zici ca nu vrei sa mergi cu mine pe orice vreme!  Chiar si cu o barca care scartaie la interior.  :)