Cap Compas

Ambarcatiuni => Veliere => Monococi => Subiect creat de: pelicanul din Mai 31, 2016, 02:27:24 p.m.

Titlu: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Mai 31, 2016, 02:27:24 p.m.
Motto:

“Niculae, unde mergem noi domnule?”
                                     Ilie Moromete

Vorbisem cu Dl Comandant (Nea Sandu sau Lindor, pentru prieteni) inca din toamna lui 2015. La primavara vreau sa duc barca in Grecia, vrei sa vii cu mine?  Da, normal ca vreau. Asa ca ne-am intilnit cu citeva saptamini inainte de Pasti la Mangalia, pe Lindor, pentru a pune la punct detaliile si pentru a cumpara conserve si apa minerala. Cine mai vine? Eu, fiu-meu (Nucu), Dl. Comandant, fiica dinsului (Maria) si Marius (imposibil sa nu-l stiti de pe facebook). Marius ma interpelase in Marina Tubal cu citeva zile inainte si ma rugase sa-i fac lipeala cu Lindor pentru a veni si el. Verificam motorul, Grigore (Isuzu 50 hp) nu face prea multe nazuri si porneste bine, schimbam apoi uleiul si filtrul de ulei si cam asta e. Velele erau deja puse si matisirea unei parime de 20 de metri la capatul lantului de ancora (45 m) fusese deja facuta cit timp barca era scoasa pe cheu la Santierul Naval. Vopsirea operei vii se aminase din motive de “n-ai cu cine, dom’le, niste tarani” si aceasta fusese doar “barbierita”
OK, plecam imediat dupa Pasti. Cam toata luna aprilie vintul a batut din sud, destul de hotarit, insa Nea Sandu m-a asigurat ca nu e o problema, aranjeaza el un vint bun de nord-est pentru plecare. La Cimpulung, in timpul vacantei Pascale, eram cu un ochi la friptura de miel si cu un ochi pe Windguru. Intr-adevar, duminica vintul se roteste si incepe sa vina de la nord. Luni, cind ajungem acasa, era deja "near gale warning" si pina marti se transformase in furtuna in toata regula. Nu conteaza, adunarea la barca marti dupa amiaza, seara plecam. “Nu e asa rau cum pare”. Bagajele erau deja pregatite, cam subtire la capitolul haine de ploaie. Trecind prin Eforie Nord si privind peisajul autumnal m-a lovit un gind sa trec pe la barca si sa-mi completez echipamentul cu ce aveam pe acolo (cizme de cauciuc, manta si pantaloni impermeabili). Am jonglat un pic cu ideea si apoi am facut greseala sa zic “da-o dracu’ de ploaie, cit poate sa tina?”. Trei zile a plouat incontinuu si apoi inca vreo doua zile cu pauze. N-am facut pina acuma dus imbracat, asa ca senzatia a fost ceva nou pentru mine. La citeva ore dupa plecare eram complet ud, inclusiv lenjeria de corp si ciorapii. Dupa iesirea din port ploaia ne izbea orizontal si se amesteca cu stropii aruncati de valuri. Dar sa nu anticipam.
Pina in ora 17:00 eram toti pe barca, ne-am foit un pic pina am bagat toate bagajele pe unde trebuia, am facut plinul de apa si, pe la 19:00, desi portul era inchis din cauza furtunii, Nea Sandu a “aranjat” la Capitanie si am plecat. Vint NE forta 5-6 in scadere, valuri 4 – 6 m, ploaie torentiala. La motor spre sud. Am incercat si cu un petic de genovez dar nu statea nicicum. Pocnea si facea ca toate alea la fiecare inclinare pe val. Lindor si-a dovedit din plin calitatile nautice, de frantuzoaica construita pentru circumterra (vezi Laura Dekker, Maiden Voyage). La fel si comandantul, care a stat aproape toata noaptea la timona. Echipajul insa, mai slabut. Eu am rezistat citeva ore, impartit intre frigul de pe punte si ameteala din cabina, apoi insa friptura de miel a tinut neaparat sa faca cunostinta cu Marea Neagra. Pina pe la 01:00 noaptea reusisem performanta de a scoate absolut tot din stomac, in mai multe reprize, si dupa aceea nu m-a mai impresionat de loc leganatul barcii, nu mai simteam absolut nimic in afara frigului patrunzator care nu m-a parasit pina dimineata. Am auzit ca prin vis cuvintele “Varna sau Balcic…” si apoi am adormit sezind, cu capul in piept, pe o cuseta din careu.
Am fost trezit de o liniste nefireasca care venea dinspre motor si de citeva cuvinte in bulgareste. Era 04:00 dimineata si ajunsesem in Varna. Nea Sandu tocmai termina formele de intrare in Bulgaria. Am scos capul in cockpit si am auzit: “Asta a baut toata votca!” dupa care am dat cu ochii de Marius, facut ghem pe una din banchete. Votca fusese adusa in cockpit pentru mine, cica “o gura de licoare ajuta la raul de mare.” Luasem o gura pe la unspe noaptea si intr-adevar ma ajutase sa-mi golesc mai repede stomacul. Acum sticla era goala si se incurca printre picioarele noastre in cockpit. Nea Sandu a mai mormait “Da cite un spring la prova si la pupa!” si apoi s-a dus la culcare. Am dat springuri, i-am adus o patura lui Marius pentru ca n-am reusit sa-l conving sa intre in cabina si apoi am observat ca luminile de navigatie ramasesera aprinse, dar parca era ceva ciudat cu ele. De ce oare se reflecta rosul in balconul prova tribord? Ma duc pe cheu, Lindor era acostata cu babordul si de pe cheu vad verdele. Ce dracu’, ca parca nu mai dorm…? Las dilemele existentiale pe a doua zi, sting tot si in sfirsit reusesc sa ma schimb de hainele ude si sa ma bag in sacul de dormit. Nu mai stiu daca am reusit sa ma incalzesc sau nu, pentru ca am adormit instantaneu.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: cristizz din Mai 31, 2016, 03:43:00 p.m.
Frumos, Nicule!
Astept continuarea, ca eu anul asta am cam fentat-o cu plimbarea pe apa.
Azi m-am intalnit si cu Marius, caruia ii multumesc ca m-a ajutat cu ITP-ul la peridoc, cu care am vorbit putin despre Lindor si voiajul vostru. Se vedea in privirea lui ca a trait momente interesante ...

Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: CrocodiluDiluDilu din Iunie 01, 2016, 07:42:03 a.m.
Merci, Pelicanule! M-am abonat la serialul tau :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 01, 2016, 09:07:40 a.m.
... Se vedea in privirea lui ca a trait momente interesante ...

 :) :) :) :) :o
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: mariusm piesenoi111 din Iunie 01, 2016, 10:40:56 a.m.
Merci, Pelicanule! M-am abonat la serialul tau :)
Si eu si eu.....
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 01, 2016, 10:50:11 a.m.
Varna, 2 zile.

Primul drum l-am facut catre cladirea albastra, cu vopseaua scorojita pe alocuri, dar cu balustrade de inox, aflata in capatul dinspre nord al bazinului de yahturi din portul Varna. Pozitia acestei cladiri, cu terasa privind catre intrarea in port si catre bazinul de yahturi, arata ca cineva chiar se preocupa de yachting si sailing in Bulgaria anilor 1970.
In cladire se afla buda, internetul si dusurile (in ordinea importantei pentru noi). De asemenea clubul de yachting si ceva cafenea, carora nu le-am dat nici o atentie, pentru ca oricum erau inchise.
Linga intrarea la dusuri se afla monumentul lui Gheorghi Gheorghiev, primul bulgar care a inconjurat solitar Pamintul pe un yaht cu vele. Din pacate panoul explicativ de alaturi este numai in limba bulgara, insa am reusit sa gasesc asta (http://www.museummaritime-bg.com/eng/Qhta%20_Kor_korali/Qhta%20_Kor_korali.html) pe internet. Anul acesta se aniverseaza 40 de ani de la plecarea in aceasta expeditie. Din pacate, tot pe net am gasit si alte detalii (http://bulgarianews.today/cap-georgi-georgiev-yacht-club-to-close/) care arata ca nici bulgarii nu sint scutiti de problemele tranziitiei.
Dupa ce ne-am dezmeticit un pic am pornit sa exploram Varna la pas. Bineinteles ca ploua in continuare, dar nu-mi mai pasa, blugii, adidasii si jacheta "de ploaie" erau oricum ude asa ca le-am imbracat sperind ca ploaia de pe mal va reusi cumva sa le usuce. Prima oprire la unul din magazinele "de yachting" aflate pe cheu, in drumul catre oras. Un echipament complet anti ploaie, vint, radiatii si bomba chimica costa mai mult decit bugetul meu pentru toata expeditia, asa ca renunt la idee si incep sa visez la un magazin "Intersport" de mall sau la ceva "Decathlon". Am bananait mai mult de 1/2 de ora prin oras dar pina la urma s-a dovedit ca magazinul "Intersport" exista. Ghete "Aquafix" (sau cam asa ceva), jacheta "McKinley" cu mesada detasabila (n-am folosit-o, e prea calduroasa) si ciorapi uscati (5 perechi 15 leva). Ghetele le-am probat si prin balti si la fintina arteziana, se pare ca nu intra apa in ele. Pantaloni impermeabili mi-a promis Nea Sandu. We're back in business baby!
Cu toate ca ploua in continuare, Varna m-a impresionat in mod placut, strazile sint curate si aranjate si exista chiar birouri de schimb valutar unde poti sa cumperi leva direct cu lei. Mi-a placut simtul muzical al bulgarilor manifestat intr-o minunatie de cafenea jazz-blues-rock unde aveau si pizza foarte buna si apoi, total surprinzator, pe un santier. In parcul care imbraca foarte potrivit faleza Varnei exista o terasa care, la momentul cind am dat noi de ea, era inchisa. Inchisa si in renovare, inconjurata de panouri mari pe care scria "santier" in bulgareste (presupun). Ei bine, pe stilpi, sub acoperisul cladirii erau agatate citeva difuzoare din care se auzeau melodii cafe-concert. In ciuda ploii, am stat aproape 1/2 de ora pe banca in parcul din fata pentru o auditie inedita.

LE Scuze, am uitat sa precizez, prima poza si cea cu comandamentul marinei sint facute de Maria Tudor, restul de Nucu si de mine (amestecate). De acum incolo voi incerca sa scriu la fiecare poza autorul.

Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: acig din Iunie 01, 2016, 07:44:28 p.m.
Frumos de ...frumos !!!!!
Ma alatur celor care au facut coada sa urmareasca acest serial.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: rexsailor din Iunie 01, 2016, 08:39:28 p.m.
cu scuze, ca nu vreau sa poluez....
-ghorghiev a facut calatoria impreuna cu sotia si copilul, calatoria a durat vreo sase luni (citit de mine intr-un articol din presa vremii)...
-in prezent kor karole este in muzeul naval din parc, ferchezuita si sub un acoperis( am pus poza pe undeva prin 2011)...
-in 1985 kor karole era pe cavalet langa cladirea yacht clubului(poza alb-negru facuta de mine)...
-submarinul din pagina primului link este in acelasi muzeu naval din parcul din varna...
daca dati o cercetate in google maps, totul este la vedere...
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 01, 2016, 09:42:19 p.m.
cu scuze, ca nu vreau sa poluez....
-ghorghiev a facut calatoria impreuna cu sotia si copilul, calatoria a durat vreo sase luni (citit de mine intr-un articol din presa vremii)...
-in prezent kor karole este in muzeul naval din parc, ferchezuita si sub un acoperis( am pus poza pe undeva prin 2011)...
-in 1985 kor karole era pe cavalet langa cladirea yacht clubului(poza alb-negru facuta de mine)...
-submarinul din pagina primului link este in acelasi muzeu naval din parcul din varna...
daca dati o cercetate in google maps, totul este la vedere...

Nu e nici o problema si nici o poluare.
1. Eu nu am facut altceva decit sa traduc din pagina de internet a Muzeului Marinei din Varna. Acolo scrie: "... the first lonesome sailing round the world, accomplished by a Bulgarian navigator. This is Captain Georgi Georgiev, who, in 1976-1977, makes a full tour of the Earth under the sails of “Cor Caroli”" Daca bulgarii nu au scris nimic despre sotie si copil...
2. Este adevarat, Kor Karoli este acum in curtea muzeului insa am putut s-o vedem doar prin gard, muzeul fiind inchis.
3. Ar fi foarte interesant sa vedem poza din 1985 pentru a compara starea yachtingului din Bulgaria cu cea de la noi, din aceeasi perioada.
4. "Submarinul" este de fapt un torpilor cu aburi de la inceputul sec XX, numit "Drazki" foarte asemanator cu cele care existau si in flota Romaniei din aceeasi perioada (Smeul, Zborul si Naluca). Bulgarii au avut insa vreo sase bucati, din care a ramas acesta. Istoria sa este aici (http://www.museummaritime-bg.com/eng/Korab_Drazki/Korab_Drazki.html) linga Kor Karoli.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 02, 2016, 12:19:55 a.m.
Inainte de plecarea din Mangalia Lindor a stat vreo saptamina cu prova spre ponton si se pare ca un binevoitor a reusit sa invirta cumva cu susul in jos felinarul combinat fixat pe balconul prova. Din cauza asta vedeam eu rosu in dreapta si verde in stinga. Totusi nu eram chiar asa ametit. Noroc ca nu prea era circulatie mare in noaptea aia intre Mangalia si Varna si n-am reusit sa “pacalim” pe nimeni in privinta directiei de mers. Cind a incercat sa-l invirta Nea Sandu a ajuns la concluzia ca il poate fixa provizoriu in pozitie normala dar trebuie luat altul din Istanbul.
Am plecat in seara celei de-a doua zile (in 05.05) din Varna, pe vele, dar imediat dupa miezul noptii am fost nevoiti sa le stringem si sa pornim iar motorul. Nici nu iesisem bine din golful Varna si vintul cazuse de tot. A urmat putina navigatie de noapte, in carturi de trei ore, eu si Nea Sandu pe rind la timona, Nucu si Maria de veghe pe linga timonier si Marius “supercargo”.
Observasem inca din Mangalia ca lipseste o parte din lichidul care umplea compasul Suunto. Chestia devenea suparatoare mai ales noaptea, din cauza indicelui de refractie diferit al lichidului fata de bula de aer care se formase. Asa ca dimineata Nea Sandu a aparut in cockpit cu o seringa mica si s-a apucat sa completeze lichidul cu vodca, nu stiu daca din sticla aia sau din alta. Ca lichidul s-a albit imediat (ca atunci cind torni apa in Ouzo) n-ar fi fost nimic, dar pe la prinz deja cursese tot pe punte. Se pare ca garniturile compasului respectiv nu erau prea rezistente la alcool. Intr-adevar, atunci cind l-am scos complet din habitaclu am observat ca in partea de jos scria “oil filled”. L-am pus si pe asta pe lista “to buy from Istanbul” si am continuat cu ajutorul compasului de relevment fixat provizoriu linga timona si cautind (ochiometric) sa mentinem in permanenta acelasi unghi fata de hula lunga care venea din pupa (metoda polineziana). Imediat dupa asta au aparut citiva delfini si ne-au mai descretit fruntile, asa ca cele citeva ore pina am vazut coasta Turciei au trecut destul de repede.
Am intrat in Bosfor la inceputul crepusculului si am trecut pe sub al treilea pod (cel mai nordic) cind deja se intunecase. Imediat in dreapta intrarii apa fierbea din cauza citorva zeci de barci pescaresti care traulau in zig-zag, dus-intors pe o distanta de citeva sute de metri. Micutul sat de pescari Garipce cu casele si barcile sale traditionale care se intrezareau in lumina felinarelor de strada parea din alta lume prins intre giganticul picior al podului in constructie si statia de pilotaj Rumeli cu digul enorm in jurul caruia roiau salupele agresive ale pilotilor. Ca sa va faceti o idee, piciorul podului are fundatia la nivelul apei si este mai mult decit dublu ca inaltime fata de dealul care domina satul. De case nici nu mai vorbesc. De altfel, partea de sus a podului este primul lucru pe care il vezi atunci cind te apropii de intrarea nordica a Bosforului. Toate celelalte detalii ale tarmului palesc si se dezvaluie mult mai tirziu, abia atunci cind te apropii si podul, prin gigantismul sau, “dispare” din peisajul “mic” de la nivelul apei.
Deasupra strimtorii luminile orasului se reflectau in norii ramasi in urma ploii si putinele dealuri impadurite pareau petice negre imprastiate pe un covor portocaliu. Imediat dupa trecerea pe sub pod au aparut la orizont, deasupra malului drept, zgirie-norii cartierului Levent, noul centru financiar al Turciei. Dupa inca vreo ½ de ora strimtoarea se largeste spre partea dreapta si formeaza golful Buyukdere. Ne-am apropiat de mal, ca sa iesim putin din curent si am ancorat pe un fund de 15 m, sub “privirea” de loc binevoitoare a unui reflector puternic care ne-a urmarit in tot timpul manevrei. Abia s-a stins zgomotul lantului si al motorului ca au izbucnit chemarile muezinilor care rasunau deosebit de clar peste apa, impletite de la doua sau trei moschei de pe mal. Aerul era incarcat cu un vag miros de flori, cam cum se simte in parc dupa ploaie. Pe apa nu mai misca nimeni, in schimb Orasul nu dormea, toata noaptea s-au auzit claxoane si sirene, dar nu mai conta, eram la Istanbul si era bine.
Inainte de culcare Nea Sandu mi-a spus: “Adu-mi aminte miine dimineata, cind e motorul rece, sa ma bag sa verific presetupa de la axul elicei, ca sint niste infiltratii.” OK, noapte buna.


Foto: Maria Tudor
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: CrocodiluDiluDilu din Iunie 02, 2016, 07:00:29 a.m.
Acum stiu si eu cum e sa intri grabit dimineata dupa portia de drog :)
Merci!
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Bogdan ion din Iunie 02, 2016, 07:50:02 a.m.
Frumoase poze.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: rexsailor din Iunie 02, 2016, 08:34:10 a.m.
Nu e nici o problema si nici o poluare.
1. Eu nu am facut altceva decit sa traduc din pagina de internet a Muzeului Marinei din Varna. Acolo scrie: "... the first lonesome sailing round the world, accomplished by a Bulgarian navigator. This is Captain Georgi Georgiev, who, in 1976-1977, makes a full tour of the Earth under the sails of “Cor Caroli”" Daca bulgarii nu au scris nimic despre sotie si copil...
2. Este adevarat, Kor Karoli este acum in curtea muzeului insa am putut s-o vedem doar prin gard, muzeul fiind inchis.
3. Ar fi foarte interesant sa vedem poza din 1985 pentru a compara starea yachtingului din Bulgaria cu cea de la noi, din aceeasi perioada.
4. "Submarinul" este de fapt un torpilor cu aburi de la inceputul sec XX, numit "Drazki" foarte asemanator cu cele care existau si in flota Romaniei din aceeasi perioada (Smeul, Zborul si Naluca). Bulgarii au avut insa vreo sase bucati, din care a ramas acesta. Istoria sa este aici ([url]http://www.museummaritime-bg.com/eng/Korab_Drazki/Korab_Drazki.html[/url]) linga Kor Karoli.


multam de info!
legat de:
1) posibil ca ce am citit eu atunci sa fi fost adaptat mioritic, cum daca sapi acum, mai apare ca si calatorie cu plecare din Cuba...
2)in 2011 si eu am facut poza prin gard fara sa stiu ce este si acasa am bagat zoom si m-am lamurit...
3)imaginile pe care le am sunt cu obiectiv normal de pe digul de larg, am sa incerc sa le urc daca nu te deranjeaza...
4)eu am presupus ca ar fi sub dupa forma, atunci nu mi-am pus problema ce o fi...
multumesc inca o data!
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: cristizz din Iunie 02, 2016, 08:41:06 a.m.
De multa vreme ma visez facand Bosforul cu barca, admirand pe indelete peisajul, oamenii cu forfota specifica acestei metropole si delectamdu-ma cu un peste la tabla si o bere Efes.
Iar daca ai timp, sa-ti schimbi vorbele cu un turc la o cafea si un joc de table.
L-am parcurs de cateva ori cu ,,pasagerul" dar sigur nu e ca pe barca ta.

Diversele defectiuni aparute pe traseu pot fi enervante dar depasirea problemelor da masura calitatii comandantului si a echipajului.
Orientarea fata de val e mishto, bine insa ca a fost insotita de verificarile cu compasul de relevment - ma gandesc ca la o rotire a vantului s-ar cam incurca treaba ..
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 02, 2016, 09:40:12 a.m.
...............
Orientarea fata de val e mishto, bine insa ca a fost insotita de verificarile cu compasul de relevment - ma gandesc ca la o rotire a vantului s-ar cam incurca treaba ...

Bineinteles ca aveam Navionics, Saildroid si alte minunatii pe vreo trei sau patru telefoane si tablete, plus OpenCPN pe laptop, plus harti de hirtie, plus cartea pilot. Orientarea fata de val este insa cea mai comoda si mai intuitiva. Pe distante foarte lungi nu functioneaza decit in zonele oceanice cu vinturi constante. In Marea Neagra trebuie verificata din cind in cind cu GPS-ul.
Chiar daca vintul se roteste sau cade, hula se mai mentine citeva ore si eventual isi schimba aspectul. Polinezienii stiau treburile astea, noi n-am ajuns la asemenea performante, GPS-ul este sfint.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 02, 2016, 11:43:01 p.m.
A doua zi ne-am trezit relaxati pe la “opt, opt si ceva… fix” si am inceput sa studiem Orasul. Sau macar zona din jurul golfului Buyukdere, un cartier foarte cochet. Am observat imediat debarcaderul Pazei de Coasta si am banuit ca acolo, pe una dintre navele militare era proiectorul care ne supraveghease manevra de ancorare de aseara. Bine ca nu ne-am apropiat mai mult!
I-am adus aminte lui Nea Sandu sa se “infiltreze” dupa motor. S-a echipat cu salopeta si, dupa ce a mosmondit cu ceva vaselina pe acolo, i-a cerut lui Marius cheia de “nu stiu cit” ca sa mai stringa capacul presetupei. S-a rezolvat si asta, am pornit motorul, am ridicat ancora si am luat-o catinel la vale pe Bosfor. Apoi ne-am pus pe admirat privelistea. Malurile Bosforului sint pline de vile, palate si hoteluri de lux, iar pe apa se poate admira cea mai mare varietate de obiecte plutitoare strinse la un loc in istoria omenirii. De la scinduri, bucati de lemn si bidoane de plastic plutind in deriva, trecind prin toata gama de barci si luntre de pescuit, yachturi de lux cu motor si vele, vase de pasageri, ferry-boat-uri si pina la vapoare imense de marfa (de la 1000 la 200.000 de tone). In zilele bune poti admira de aproape chiar si cite o platforma de foraj marin ghidonata de citeva remorchere sau cite o nava militara care trece ignorind (aparent) pe toata lumea. De altfel, pe shipspotting.com sau pe marinetraffic.com sint vreo trei baieti din Istanbul care sint campioni la postat fotografii cu vapoare. Si toate astea circula prin “centrul” unui oras de vreo 15 milioane de locuitori.
La intersectia dintre Cornul de Aur si Bosfor apa fierbe pur si simplu de la atitea elici. In permanenta sint in zona 4 sau 5 nave de pasageri care traverseaza, pe post de autobuze, din Europa in Asia si invers, citeva nave de pasageri cu turisti, doua – trei cargouri sau petroliere imense si o multime de barci iesite la pescuit sau doar la plimbare. E echivalentul acvatic al unei intersectii super aglomerate din centrul unei mari metropole. Abia trecusem de toata fierberea asta cind am sesizat o mica schimbare in felul cum suna motorul. Nea Sandu a bagat o lanterna spre etambou si apoi a scos capul in cockpit si a zis calm: “Am nevoie de un voluntar la pompa manuala.” S-a oferit Nucu si a inceput imediat “sa faca triceps”. Pompa electrica mergea deja la full debit dar se pare ca nu facea fata. Mica infiltratie de citeva picaturi pe minut pe la presetupa se transformase intr-o arteziana in toata regula. Se pare ca Nea Sandu a strins prea mult surubul si acesta a fortat in axul elicei. De aici si pina la fisurarea tubului etambou nu a mai fost decit un pas. Mai binele este adesea dusmanul binelui.
In ziua precedenta discutasem pe larg posibilitatile de a face o pauza de vreo 24 de ore pentru a vizita Istanbulul. Strimtorile sint considerate ape internationale si poti sa treci fara nici o formalitate. Turcii au extins treaba asta si, indiferent ca esti cu barca sau cu mineralieru’ poti sa stai 48 de ore pentru aprovizionare. Teoretic in timpul acesta nu ai voie sa pui piciorul pe mal, de aprovizionare se ocupa agentul. Stiam insa din vara lui 2015 (vezi aici (http://forum.capcompas.ro/index.php/topic,1791.msg29964.html#msg29964) ) ca turcul din marina Atakoy, dupa ce ne explicase regulile ne intinsese cartela magnetica de la poarta ca sa putem sa luam si noi o baclava sau un kebap…
De data asta nu mai era cazul sa facem tot felul de supozitii, era clar ca vom sta la Istanbul citeva zile.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 03, 2016, 09:09:55 p.m.
“Atakoy Marina, this is sailing yacht Lindor!”
“Lindor, this is Atakoy Marina!”
“Hello sir, this is sailing yacht Lindor, Romanian flag. We are making water and we need to enter your marina for assistance and repairs!”
“Lindor, this is Atakoy Marina! How long do you want to stay in the marina, sir?”
“Atakoy Marina, this is Lindor! I don’t know yet, I have to discuss with your mechanics, we need urgent repairs! I have to lift the boat on the ground immediately.”
“Lindor, this is Atakoy Marina! OK, sir! Please approach the entrance, our dinghy will assist you for berthing.”
“Atakoy Marina, this is Lindor! You don’t understand, we are making water, I don’t want to berth, I have to lift the boat right now!”
“OK, sir! Our dinghy will assist you.”

Facusem deja la pompa cite 15 – 20 de minute fiecare (eu, Nucu si Marius) si ne apropiam de marina Atakoy. Cam asta se auzea din cockpit in timp ce pompam in continuare. Apoi l-am lasat iar pe Nucu la pompa si am trecut in prova pentru manevra de acostare. Am trecut imediat la lift, turcii ne-au debarcat pe toti si au ridicat-o pe Lindor in doi timpi si trei miscari. N-au dus-o imediat la cavaletul pregatit in santier, au mai stat putin la buza cheului, pentru ca pompa electrica scotea apa in continuare. A mai pisat asa vreo cinci minute. Imediat dupa asta barca a fost pusa pe cavalet si au aparut doi turci (care pareau foarte competenti) cu o tricicleta mare cu portbagajul plin de scule si s-au apucat sa scoata elicea.
Sedinta cu seful tehnic din marina. Se cunostea deja cu Nea Sandu, Lindor mai fusese in santier la ei acum citiva ani din cauza ca agatase la elice niste plase de pescuit. Elicea de atunci (pliabila) se rupsese, asa ca elicea actuala si toata instalatia era tot de la ei. Turcul a inceput sa rida, zicea ca e bine ca Lindor si-a facut un obicei de a intra la ei in santier de cite ori trece prin Istanbul. Nea Sandu ridea, dar nu era risul lui, cred ca presimtea nota de plata. Dupa ce a auzit povestea cu presetupa si cu strinsul surubului, replica turcului a fost de poveste: “And why did you play with that screw, sir?” Ne-a bufnit risul pe toti si cu asta discutia a luat sfirsit, pentru ca nimeni nu a mai avut ce sa raspunda.
Concluzii: nu se poate dormi pe barca atita timp cit aceasta e pe cavalet, va trebui sa stam 3 sau 4 zile la hotel in Istanbul si va trebui sa facem formele de intrare in Turcia. Singura problema parea sa fie aceea ca Marius nu avea pasaportul la el, si in Turcia nu intri doar cu buletinul. Am folosit wifi-ul din marina (venit la pachet cu cite un ceai) si am gasit destul de repede un hotel acceptabil aproape de Marele Bazar, pe o strada paralela cu linia de tramvai. N-am avut rabdare sa gasim si un site cu autobuzele din Istanbul, asa ca ne-am inghesuit patru oameni plus “kalabalik”-ul intr-un “taksi” si am plecat spre “otel”. Nea Sandu a ramas la barca, sa se certe cu turcii.
Istanbulul nu s-a dezmintit nici de aceasta data. Circulatia era blocata la citeva strazi de hotel si a trebuit sa parasim taxiul si sa mergem vreo zece minute pe jos. Desi la doi pasi de zona turistica, cartierul era plin de negri si de restaurante uzbece si uygure. Pe aceeasi strada cu hotelul nostru mai era un “Best Western President” de 4 stele, cu portar galonat la intrare si cu parcare supraetajata (“kat otopark”) in spate, dar si citeva bombe fara stele unde iti era frica sa intri. Noi am nimerit la trei stele, 30 euro camera (“oda”) de 2 sau 3 persoane (nu prea conta), mic dejun inclus. Undeva in stinga hotelului, la doua strazi distanta era o mica moschee de cartier (dar construita pe la 1600 toamna dupa cum scria la poarta), iar aproape vis-à-vis de noi era o biserica de pe la 1800 (inchisa tot timpul) si ceva inchisoare (gratii, sirma ghimpata si tot tacimul). In spatele inchisorii erau doua strazi pietonale, cu restaurante foarte cochete, pline cu turisti si localnici foarte bine imbracati. Pe strazile din centru gasesti magazine ale tuturor caselor mari de moda din Europa, alaturi de magazine luxoase prezentind ultima fitza in materie de haine arabesti, demne de orice seic din Golf. Marile restaurante vind si ele kebap la geam, iar alaturi poti gasi mica ceainarie cu trei mese unde obisnuitii locului joaca table. Abia am iesit din hotel pentru plimbare dupa ce ne-am cazat si am intrat intr-o dugheana cu aspect mai degraba dubios ca sa mincam niste mate fripte (kokorec https://www.youtube.com/watch?v=rEIh1SnyDGc (https://www.youtube.com/watch?v=rEIh1SnyDGc) ). Vinzatorul de mate fripte vorbea acceptabil romaneste, ca si receptionerul de la hotel, de altfel. Asta e Istanbulul… Cea mai pestrita amestecatura de neamuri si religii, aruncate de-a valma pe cele mai “pitoresti” strazi. Poti sa-l iubesti sau sa-l urasti, cale de mijloc nu prea e. Nu e de mirare ca atrage in fiecare an mai multi turisti decit intreaga sa populatie de vreo 15 milioane de locuitori.
Apropos de cazarea la hotel, n-a fost nici o problema ca nu aveam nici un fel de viza de intrare in Turcia sau ca Marius nu avea pasaport deloc. A mers pe pasaportul meu. Vorba lu’ Gogu Steriade: “Sint cu mine dumnealor…”
Dupa prima seara de mincat la restaurant (modest, dar ni s-a parut totusi scump, o bere era 20 lire = 30 de lei) ne-am reorientat catre un impinge tava unde minca si fauna locala. La impinge tava nu era afisat nici un pret, smecherul de la casa inventa pretul pe loc, in functie de “musteriu”. Pentru noi, abia aparuti in zona, pretul era ceva mai mare, dar tot mai bine decit la restaurant. Berea o luam de la un Migros din apropiere cu 6 lire.  Baklavalele si kataiful de Istanbul au un gust special, nici nu se compara cu imitatiile dubioase de la noi sau de pe la greci. Erau vreo trei magazine la doi pasi de hotel, dar am studiat mai multe varietati si din alte colturi ale orasului. Dupa citeva zile ne-am integrat in peisaj, deja ne salutam cu vecinii…
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: draken din Iunie 04, 2016, 04:31:50 a.m.
epic.
prima oara in istanbul, "la picior"?
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 04, 2016, 08:41:43 a.m.
epic.
prima oara in istanbul, "la picior"?
A șasea sau a șaptea oară. Dar nu m-am plictisit niciodată.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: cristizz din Iunie 04, 2016, 09:58:26 a.m.
A șasea sau a șaptea oară. Dar nu m-am plictisit niciodată.

Și eu am o atracție profunda pentru Orasul ăsta și pentru Bosfor. Nu pot sa o explic...
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Bogdan ion din Iunie 06, 2016, 01:29:52 p.m.
Hai Nicu, hai, nimic pe ziua de azi? >:(
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 06, 2016, 04:17:28 p.m.
Istanbul. Tabla de Materii.

Oda, göl, kat, dolap, çarşaf, taraf, otel, misafir, perde, su, biber, araba, haber, meydani, mahale, taksi, asansor, duş, otopark, kat otopark, kanat, rahat, çerçeve, parmaklık, oçak, satır, kasap, tramway, şantiye, fünıküler, liman, marangoz, vardiya, kadaiyf, baklava, rahat, helva, hazna, bayram, bir, kazan, bostan, kantar, kör, konak, saray, kaymak, kule, kebap, çardak, han, gönder, kelepir, kahve, çeşme, köfte, sarma, rahat, otobus, alışveriş, bokluk, toptan, kalabalık, başkan, vekil, legen, kırmızı, şalvar, kordon, fes, çamaşı, yogurt, ayran, muşterı, hatır, kerem, harem, huzur, rahat,  gergef, teșkere, çami, cam, hain, pehlivan, haram, çorba, hamsi, domates, patlican, mangal, ibrik, çay, muşamba, lastik, döşeme, çubuk, nargile, kaftan, köstek, rahat, yok, raki, para, kutu, sade, kaplama, takla, peşin, musakka, sakız, tavan, pervaz, şerbet, şal, fitil, fünye, tütün, madrabazlık, çanta, poşet, plastık poşet, oje, iz, meze, divan, gül, şiş, soba, rahat, doyum, kanun, numara, sürgün, boya, soy, boluk, pilav, kibrit, zerzevat, kemer, tunç, sigara, tepsi, tabla, tulumba, bey, badana, hagı, havuz, ortak, Ortak Pazar, çuruk, rahat, levrek, kalkan, güveç, kefal, skumru, çoban, çop, düşman, kadın, arnavut, baba, karagöz, kolan, subörek, dolama, sifir, maydanoz, fener, lüfer, çörap, pabuç, polis, tamam, yavaş, aferim, arkadas, rahat.

Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: serbanj din Iunie 06, 2016, 06:08:39 p.m.
Tradus cu google
În cameră, lac, podea, dulap, lenjerie de pat, de mână, oaspeții hotelului, perdele, apă, piper, automobile, știri, Meydani, calitate procesuală, taxi, lift, cabină de duș, parcare, parcare podea, aripa, confortabile, cadre, garduri, cariere line, măcelar, tramvaie, constructii, funicular, portul, dulgheri, schimbare, kadaiyf, baclavale, confortabil, halva, recipient, vacanțe, un cazan, grădină, cântare, orb, vile, palate, smântână, turn, kebab, foișor , han, Trimite, afacere, cafea, fântână arteziană, mingi de carne, folie, confortabil, autobuz, cumpărături, rahat, en-gros, aglomerat, președinte, deputați, picior, roșu, pantaloni largi, funii, fes, rufele, iaurt, lapte bătut, client, dragul odată ce am harem, liniste, confort, rama de brodat, targa, player-ul meu de sticlă, perfidă, Luptătorii, interzis, supa, anșoa, roșii, vinete, gratar, ceainic, ceai, linoleum, pardoseli din cauciuc, bar, țeavă, halat, cătușeNotă confortabil, nu, rasă, bani, cutie, simplu, acoperiri, rola, avans, musaca, gumă, plafoane, mulate, pastă de ciment, șaluri, siguranța, detonatoare, tutun, înșelătorii, saci, pungi de plastic, pungi de plastic, lac de unghii, pistă, aperitive, canapele, trandafir, umflat, aragaz, relaxat, satisfacție, numărul de drept, trage, vopsea, peeling, lacune, orez, chibrituri, legume, curele, bronz, fum, tăvi, plăci, pompe, domnilor, lapte de var, merită, piscina, piață comună, comună, echimoze, confortabil, biban de mare, calcan, tocană, chefal, skumr, cioban, urne, dusmani, femei, ardei iute, tată, platica, circumferinței, subörek, role, zero, pătrunjel, lanternă, Bluefish, șosete pantof, poliție, bine, încet, am afer, prieteni, ocazional.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 06, 2016, 06:42:38 p.m.
@serbanj

 :) :) :) :) :)
Tocmai asta era ideea, ca varu' Goagal mai mult te incurca  ;)

Ce zici de:
odaie, ghiol, cat (etaj), dulap, cearsaf, taraf, hotel, musafir, perdea, suc, piper, haraba, habar, maidan, mahala, etc, etc, etc Incercati sa cititi totul cit mai romaneste si nu veti regreta.  ;)

Cred ca pentru mine asta face parte din farmecul Istanbulului (si al Turciei). Acolo ma aflu intr-o tara straina, nu inteleg prea bine ce se vorbeste in jurul meu, dar din cind in cind vad scris sau aud un cuvint pe care il stiu de o viata, care e in ADN-ul meu pentru ca l-au folosit si parintii si bunicii si cine stie ce stramos. Unele cuvinte nu mai au acelasi sens in turca moderna si e chiar riscant sa le folosesti  :), altele sint neologisme si in turca si in romana. Dar turcul pronunta aceste neologisme cam la fel ca noi si apar alaturari de arhaisme (pentru noi) si neologisme care te fac sa zimbesti. De exemplu kat otopark = parcare cu etaj sau Ortak Pazar = Piata Comuna, Uniunea Europeana.  :)

PS Pentru rezultate mai bune in Google Translate incercati sa traduceti din turca in engleza si apoi eventual in romana.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Dbr din Iunie 07, 2016, 06:37:45 a.m.
M-am spart de ras la faza cu repetarea cuvantului ,,rahat'' !
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 07, 2016, 07:35:36 a.m.
M-am spart de ras la faza cu repetarea cuvantului ,,rahat'' !
Cuvintul rahat e un exemplu bun de schimbare a sensului in evolutia limbii. In turca moderna inseamna confort sau confortabil. In schimb bokluk este tradus de Google in romaneste prin "rahat" insa inseamna pur si simplu "cacat"

Turcii au ajuns la concluzia ca au prea multi turisti cu yahturi asa ca, dupa ce termini distractia cu formalitatile, iti inmineaza un "blue card". Pe acesta se inregistreaza toate golirile tancului de fecale al yachtului, chiar daca acesta nu este dotat cu tanc de fecale. In functie de numarul de oameni de pe yacht si de capacitatea tancului ( fie ca acesta exista sau nu  ;) ) trebuie sa ai o anumita frecventa a golirilor. Pentru Lindor o golire costa 10 euro si consta in pomparea a 150 l de apa de mare direct de linga cheu in tancul de fecale de pe mal, pentru ca Lindor nu are tanc de fecale.  ;)
In Istanbul toate cele trei "riuri" pe care le-am vazut varsindu-se in mare era niste riuri de "rahat". Unul se afla intre Aeroport si Hyatt Regency Hotel, al doilea la Zeyport linga Atakoy Marina si al treilea in partea asiatica intre stadionul Fenerbahce si Fenerbahce Setur Kalamis Marina. Cred ca sint citeva milioane de oameni care deverseaza absolut tot "rahatul" direct in mare. Foarte confortabil intr-adevar.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: serbanj din Iunie 07, 2016, 09:28:10 a.m.
Foarte tare !
Oricum turcii sunt un popor ok, de cite ori am fost acolo, fie in zone All Incl sau pe strazi in Istanbul, toti au fost draguti, raspundeau la intrebari, sa te ajute, si....... poate vind si ceva  :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 07, 2016, 11:53:07 a.m.
Luni de dimineata Nea Sandu s-a hotarit sa se inscrie in “Clubul celor care vor sa-si rezolve singuri formalitatile de intrare in Turcia, fara ajutorul unui agent”. “Nu e chiar asa complicat, am mai facut-o!” Din club mai faceau parte un suedez si un englez. Tuturor li s-a explicat destul de binevoitor ce trebuie sa faca, dar in acelasi timp au fost sfatuiti prieteneste sa renunte, pentru ca totul se poate rezolva foarte usor pentru doar 300 de euro. Nu s-a precizat daca e vorba de 300 de euro pentru intrare si inca 300 pentru iesire sau e 300 cu totul (toptan).  Am vorbit cu suedezul dupa doua zile si inca nu terminase. Nea Sandu, mai hirsit prin porturi, s-a ambitionat sa termine totul intr-o zi, a intrat in modul “bulldog” si aproape a reusit, pe la ora 21:00. A ramas de facut doar vama, a doua zi.

Facusem deja sedinta simbata si duminica avind pe ordinea de zi pasaportul lui Marius. Variantele erau ca Marius sa nu existe, pur si simplu sau sa-si ia un “titlu provizoriu de calatorie” de la Consulat. Nea Sandu insista ca varianta “nu exista Marius” nu e fezabila pentru ca trebuie sa prezinte listele de echipaj vizate de Politia de Frontiera din Mangalia si din Varna. Marius repeta ca el trebuia sa ajunga in Grecia, care e in UE si deci de asta nu are pasaportul la el, i s-a spus la plecare ca nu trebuie sa-si faca pasaport, in Grecia se intra doar cu buletinul si nu e treaba lui daca barca s-a stricat, skipperul trebuie sa rezolve problema, etc, etc, etc. In sfirsit, pina la urma s-a hotarit ca trebuie sa mergem la Consulat.

Eu stiam cladirea consulatului in Taksim, in “buricul tirgului”, in acelasi cartier cu reprezentantele diplomatice ale tuturor statelor care se respecta. Am cautat totusi pe net si am aflat ca, in  vechea cladire (http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp-liber/articol/conacul-musurus-pasa-valoare-simbolic-cultural-expozitie-documentar) a consulatului (proprietate a statului roman) a ramas doar ICR Istanbul si consulatul s-a mutat undeva la mama dracului, drum de o ora si jumatate cu metroul, intr-o cladire pentru care statul roman plateste 40.000 de euro chirie pe luna. Ma rog, hai la consulat, ca nu-l puteam lasa singur pe Marius, ca “nu se descurca”. Mergem, facem hirtia, pina in prinz sintem gata. Il luam pe Nea Sandu de la “Istanbul Ticaret ve Deniz Odasi” (sper ca nu vreti si traducerea acuma  :) ) din Kabatas, mai mergem citeva statii cu tramvaiul ca sa trecem si pe la Capitanie si Control Sanitar (nu mai stiu exact ordinea) in Karakoy si apoi hai cu taxiul la Zeyport la Politia de Frontiera.

Zeyport este un portulet cam cit Tomisul, plin cu salupe ale agentilor si ale firmelor de aprovizionare, care duc alimente, piese de schimb, vopsele, ulei de motor, combustibil si oameni (schimb de echipaj) la puzderia de nave aflate in tranzit. Pe acolo pe undeva are un birou si Politia de Frontiera. L-am gasit si pe asta dupa ce am umblat capiati prin zona vreo 20 de minute.  Cind ajungem, inchis. Era un orar pe usa, ceva de genul 07:30 – 08:00, 13:00 – 13:30 si 18:30 – 19:00. Am zimbit putin vazind ce putin lucreaza turcii apoi am realizat ca e 13:10 si ca de fapt alea sint pauzele. In orice caz, omul a venit foarte calm pe la 13:50 chemat de agentul care insotea vreo 10 filipinezi care trebuiau sa ajunga la nava. Dupa ce a terminat cu filipinezii, pe la 14:00 ne-a luat actele (in primul rind a cerut lista de echipaj stampilata la plecarea din Varna) si s-a inchis in birou sa le studieze, dupa care n-a mai dat nici un semn de viata timp de ½ de ora. Dupa ce Nea Sandu a batut la usa pe la 14:30 au mai urmat 15 minute de discutii in birou si apoi verdictul: eu, Nucu si Nea Sandu sintem in regula, avem viza de intrare pe pasaport si putem pleca. Hirtia consulara a lui Marius nu e buna de nimic (a costat vreo 70 de euro), pasaportul Mariei expira in trei luni, minimul acceptat de statul turc e sase luni, daca vrea viza de intrare trebuie sa mearga la Ataturk Airport la seful politiei de frontiera.

Nea Sandu si Maria au tisnit intr-un taxi catre aeroport, eu si Nucu ne pregateam sa ne ducem la plimbare in oras. Bine, si cu Marius ce facem? Il intrebam pe politai, care abia rupea doua boabe in engleza si spune ca Marius va primi o hirtie ca nu are voie sa circule decit de la politie la barca si apoi nu are voie sa paraseasca barca. Asta dupa ce statuse trei zile la hotel, pe pasaportul meu. Oricum, hirtia nu se face decit dupa ce vine “Tudor” (Nea Sandu Tudor) inapoi, ca sa-l ia pe Marius pe semnatura.

Pina una – alta Nucu ramine cu Marius ca sa nu-l lasam singur in arest si eu ma duc pe afara sa cumpar ceva de mincare. Nu gasesc decit o benzinarie in zona, de unde iau niste biscuiti si ma intorc la politie. Cei de la paza nu stiau o boaba de engleza, seful lor nu era acolo, asa ca nu ma mai lasa sa intru. “Ai terminat cu formalitatile, du-te si te plimba nene, nu ne mai plictisi!” Il sun pe Nucu sa iasa in curte, ii arunc biscuitii peste gard si apoi incep sa ma plimb in sus si in jos pe strada, pe sub privirile suspicioase ale paznicilor. In sfirsit, dupa vreo ½ de ora ma imprietenesc cu un agent care vorbea engleza, era fan Galatasaray si Hagi si il admira mult pe Lucescu, nevasta-sa fiind din Ukraina, din Donetk. Trec de cerberii de la intrare cu ajutorul agentului si il “eliberez” pe Nucu sa se poata duce la hotel ca sa-si faca rezervare la avion sa plece acasa. Ramin cu Marius si disecam situatia, eu din ce in ce mai plictisit si mai cinic, el din ce in ce mai nervos pe toata lumea.

In sfirsit, pe la ora 19 apare Nea Sandu cu Maria si pot sa plec si eu incotro vad cu ochii. M-am plimbat vreo 3/4 de ora, am gasit o placintarie (börekcısı) si mi-am luat ceva de mincare, apoi m-am urcat intr-un autobuz pe care scria Eminonu (relativ aproape de hotel). Dupa vreo zece minute mi-am dat seama ca traseul autobuzului ocoleste foarte mult, practic mergea in zig-zag pe toate stradutele, dar nu mai conta, e bine sa fii liber, chiar daca nu stii unde mergi!  :) La un moment dat ne-am intersectat cu linia de tramvai, de aici deja stiam traseul, m-am urcat in tramvai si am ajuns la hotel pe la 22:30. Marius era deja acolo, bineinteles, tot pe pasaportul meu. Barca fiind pe cavalet in santier, nu avea voie sa doarma in barca.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: CrocodiluDiluDilu din Iunie 07, 2016, 01:13:44 p.m.
Vai, ce bine te/vă înțeleg! (cine a citit ”O cafă la Stambul” si ”Povestiri în oglindă” știe de ce).
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: DoiNomazi din Iunie 07, 2016, 05:28:30 p.m.
Frumos si de invidiat voiajul vostru. Imagini pe masura.

Pe de alta parte, UE, sau nUE, mi-e greu sa inteleg cum pleaca lumea la drum fara pasaport. Pasaportul il apuci reflex cand te asezi la drum, si asta dupa ce te-ai asigurat ca e valabil macar pe urmatoarele 3-6 luni (ca nu se stie niciodata pe unde si de ce poti fi fortat sa stationezi) si ca are file libere (daca nu, adaugi) pentru toate vizele, stampilele si stampilutzele de intrari si iesiri. O copie a primei file si a unor eventuale vize pastrata intr-un loc sigur, altul decat cel in care se pastreaza pasaportul, poate fi extrem de utila in caz de furt/pierdere/deteriorare.



Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: lipan din Iunie 07, 2016, 08:30:36 p.m.
Pe Travel Channel apare mereu un promo despre Istanbul în care se spune că acum câteva sute de ani oraşul avea 1200 de toalete publice, în timp ce în celelalte capitale europene nu era nici una.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 07, 2016, 09:03:03 p.m.
Pe Travel Channel apare mereu un promo despre Istanbul în care se spune că acum câteva sute de ani oraşul avea 1200 de toalete publice, în timp ce în celelalte capitale europene nu era nici una.
Este adevarat. Chiar si acum Istanbulul sta mai bine la acest capitol decit multe capitale europene (sigur mult mai bine decit Bucurestiul). Orice moschee, chiar daca e doar o camera de 3 x 3 m, trebuie sa aiba alaturi o toaleta publica si o fintina. Orice bun musulman trebuie sa mearga la rugaciune numai dupa ce s-a "usurat" si s-a spalat cit mai bine. Marile moschei din Istanbul au adevarate "mall-uri" subterane in materie de toalete, cu zeci de cabine impartite in doua sectiuni, pe alese: "a la turca" (adica buda turceasca, fara hirtie igienica, se foloseste mina stinga "dupa" si te poti spala loco-regional la un mic robinet asezat jos, la "fata locului") si "a la franca" (adica WC modern cu  capac, colac si hirtie igienica normala). Dupa ce te speli pe miini, ti se pune la dispozitie si apa de trandafiri ca sa te parfumezi. In foto, toaleta subterana de la Yeni Cami https://en.wikipedia.org/wiki/New_Mosque_%28Istanbul%29 (Geamia Noua). Se poate observa placuta cu sagetile care indica cele doua sectiuni.
Problema este unde se deverseaza toate aceste toalete...
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Florio din Iunie 08, 2016, 01:53:16 a.m.
Nu descriu încântarea, citind rândurile Pelicanul,  ca poveste preambul la RAID-ul ce a urmat. Sigur ca grăbit sa aflu, am vorbit cu el la telefon, râzând copios de încurcăturile teribil de alambicate, cu pașaportul,  reținerea și biscuiții peste gard :) .  Pana la urma, o peripetie chiar și așa neplăcută,  rămâne o amintire de-o viața,  pe care te bucuri c-ai trait-o :) și nu îngroși rândurile celor cu vieți terne. Ca de aia plecam pe ape
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 08, 2016, 09:33:09 a.m.
@Florio

Gata, m-ai bifat?

Cind am vorbit la telefon Florio zicea ca n-a apucat sa citeasca pentru ca vrea sa parcurga pe indelete textul, nu vrea sa citeasca pe fuga, doar ca sa bifeze ca a facut-o si pe asta.
Dupa care mi-a zis bancul ala cu Ion fu(s)tangiul satului care se duce la Maria sa o futa, ca asa avea program, dar este refuzat pe motiv ca e sotul acasa. "Treaba ta, sa stii ca eu te bifez fututa!"
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Cobar din Iunie 08, 2016, 10:28:33 a.m.
Asteptam continuarea!!!
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Florio din Iunie 08, 2016, 03:34:41 p.m.
@Florio

Gata, m-ai bifat?

Cind am vorbit la telefon Florio zicea ca n-a apucat sa citeasca pentru ca vrea sa parcurga pe indelete textul, nu vrea sa citeasca pe fuga, doar ca sa bifeze ca a facut-o si pe asta.
Dupa care mi-a zis bancul ala cu Ion fu(s)tangiul satului care se duce la Maria sa o futa, ca asa avea program, dar este refuzat pe motiv ca e sotul acasa. "Treaba ta, sa stii ca eu te bifez fututa!"

Te-am bifat si mi-a placut :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Vali din Iunie 08, 2016, 06:25:43 p.m.
Si eu sunt un mare indragostit de Istanbul, acest oras fascinant pe care l-am vizitat prima oara acum 30, da, treizeci de ani. Am fost unul din privilegiatii care aveau rude in Turcia, si mergeam la Istanbul pe baza de chemare, cum era atunci, in comunism.

Din pacate insa, Istanbulul de azi nu mai e ceea ce era odata. Acum 30 de ani cel mai rau lucru care ti se putea intampla era sa fii talharit, sau sa ai probleme daca erai femeie si erai imbracata prea decoltat.

Azi in schimb, nici nu stii cand te-ai dus pe copca, odata cu vreun jihadist care-si detoneaza centura de explozibil, sau in vreun atentat al PKK-ului, cum a fost ieri. Pentru asta "meritul" e al "sultanului" Erdogan, care se vede bine ca a tras tara inapoi in negura obscurantismului islamist, cu tot cortegiul de nenorociri derivate de aici.

Am vrut sa-mi iau fetele si sa le arat toate locurile alea frumoase, dar cand vad ce se intampla acolo, nu-mi mai vine. Daca inclusiv pe Hipodrom s-au bubuit aia de la Isis, cand au murit nemtii aia, nu stiu unde si cand mai esti in siguranta in Istanbul. Ca sa nu mai spunem ca ieri s-au bubuit in Vezneciler, chiar langa moscheia lui Baiazid al 2-lea, la intrarea in Kapali Carsi (marele bazar), deci kilometrul zero al orasului vechi.

Sper totusi sa gasesc timp sa mai trag o tura anul asta, mi-e dor tare de cele cateva locuri linistite, pierdute in mijlocul vacarmului: moscheia Eyup (langa care locuia un unchi de-al mamei), parcul Yildiz, terasa de sus de la Camlica, de unde se vede tot Istanbulul, sau cel mai tihnit loc, aleile de pe insula Buyukada din Marea Marmara.

Edit: uite o piesa care era "la putere" in 1986, se auzea pe toate strazile Istanbulului. De fiecare data cand o (re)ascult, mi se ridica pielea pe spinare de atatea amintiri de cand eram mic :).

https://www.youtube.com/watch?v=kumyY4vYTzU (https://www.youtube.com/watch?v=kumyY4vYTzU)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 08, 2016, 07:48:04 p.m.
@Vali
Astazi este in mare voga  asta  (https://www.youtube.com/watch?v=OS2MBjBxn38)
Asteptam feribotul ca sa trecem in Asia si deodata Marius imi atrage atentia "Fii atent ce muzica baga astia!". Ascult mai cu atentie si, intr-adevar, de la pontonul vecin, de unde plecau vaporasele pentru turisti, aud: "Atentiune natiune! etc etc cika, cika, cikita" E mare hit la turci.

In ciuda tuturor atentatelor, in ciuda lui Erdogan si chiar in ciuda lui Guta  :),  eu cred ca merita sa vizitezi Istanbulul.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: cristizz din Iunie 08, 2016, 08:12:36 p.m.
In ciuda tuturor atentatelor, in ciuda lui Erdogan si chiar in ciuda lui Guta  :),  eu cred ca merita sa vizitezi Istanbulul.

Chiar si in ciuda lui Merkel!
Cred ca in grup mic, cu atentie sa nu te lipesti de grupuri mari de occidentali, evrei sau americani, poti vizita relativ in siguranta oriunde.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Vali din Iunie 08, 2016, 09:57:06 p.m.
Am o dambla vizavi de vizitarea oraselor interesante pe bicicleta. E cel mai la indemana, fara sa fii constrans de transportul in comun sau mai rau, sa trebuiasca sa mergi cu masina proprie, mai ales in infernul din Istanbul. Pe jos oricum nu acoperi decat zone restranse, plus ca e obositor, mai ales pe canicula.

Sunt unii care ofera tururi pe bicla in Istanbul, contracost, dar ar fi ca-n bancul ala cu politaii care merg la bordel sa plateasca dupa ce s-au ars intre ei :P. Problema e ca bicla proprie nu prea ai cum s-o duci la Istanbul, decat ori cu masina, ori cu barca. Sa vedem care ar fi solutia.

Sunt inca locuri unde n-am ajuns sa vizitez pe indelete, cum e Yedikule (unde au fost executati Brancovenii), vechiul palat al Blachernelor (resedinta imperiala bizantina din epoca tarzie a imperiului), Biserica Sfintii Sergiu si Bachus (Mica Sfanta Sofie), plus splendida moschee Nuruosmanyie.

Culmea e ca sunt interesat in mod deosebit de Bizant si mai putin de perioada otomana. Pentru cei interesati, un site excelent cu reconstituiri 3D ale vechiului Constantinopol, cu 250 de ani inainte de cucerirea otomana: http://www.byzantium1200.com/introduction.html (http://www.byzantium1200.com/introduction.html) .

In plus, pe Youtube se gaseste integral documentarul pentru care imi puneam prin 2000 ceasul sa sune la 2 noaptea, ca sa-l vad pe Discovery, anume "Byzantium, The Lost Empire": https://www.youtube.com/watch?v=OhI0iCLNJfg (https://www.youtube.com/watch?v=OhI0iCLNJfg)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: cristizz din Iunie 09, 2016, 07:17:31 a.m.
Am o dambla vizavi de vizitarea oraselor interesante pe bicicleta. E cel mai la indemana, fara sa fii constrans de transportul in comun sau mai rau, sa trebuiasca sa mergi cu masina proprie, mai ales in infernul din Istanbul. Pe jos oricum nu acoperi decat zone restranse, plus ca e obositor, mai ales pe canicula.

1. Bicicleta pliabila (sunt multe modele) evantual electrica
2. Trotineta electrica https://www.youtube.com/watch?v=vGRYwVAyYwM (https://www.youtube.com/watch?v=vGRYwVAyYwM)
3. Role demontabile https://www.youtube.com/watch?v=8x2aJL3Tctw (https://www.youtube.com/watch?v=8x2aJL3Tctw)
Le-am scris in ordinea confortului in utilizare si a distantei pe care o poti parcurge, dar ordinea se inverseaza dpdv al spatiului ocupat pentru depozitare.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 09, 2016, 11:01:23 a.m.
Cred ca e destul de dificil sa vizitezi Istanbulul pe bicicleta sau pe role! Mai peste tot e o aglomeratie infernala si sint foarte multe strazi cu pante extrem de abrupte. Chiar si cursele organizate au de suferit in Istanbul, de exemplu prima etapa din Turul Turciei la ciclism care s-a desfasurat in Istanbul anul acesta a avut loc la viteza minima, fara evadari, cu tot plutonul grupat foarte strins pe mai mult de jumatate din durata cursei, ca protest al ciclistilor fata de pietonii care traversau haotic, producind chiar accidente. De altfel singurul loc unde am vazut vreo trei-patru biciclisti a fost un parc din partea asiatica. In rest, nu prea.

Perioada bizantina este intr-adevar foarte interesanta dar de obicei vizitatorul este coplesit de forfota cotidiana a marelui oras si de abundenta de marfuri din bazar. Eu “bifasem” deja obiectivele turistice mari cu ocazia altor vizite si abia acum am reusit sa vad si Patriarhia Ortodoxa sau Liceul Grecesc construit pe un teren donat de Dimitrie Cantemir. Fanarul, fostul cartier grecesc, este plin de case parasite si are un aspect cam lugubru. Nu stiu daca proprietarii sint greci care s-au certat cu sultanul Erdogan sau daca parasirea cartierului are alte cauze, dar in orice caz arata straniu.

In rest, la toate marile obiective turistice, la metrou, la feribot, la mall, la bazar si evident la aeroport sint filtre de securitate si e plin de politie peste tot, se vede ca autoritatile sint destul de stresate de posibilitatea unui atentat. Despre consulate nu mai vorbesc, toate arata ca niste fortarete in stare de asediu, cu sirma ghimpata, porti extrem de masive si chiar posturi de tragere pe ici – colo. Singura reprezentanta diplomatica complet deschisa este cea a Vaticanului, biserica Sf Anton din Padua de pe Istiklal Caddesi neavind nici un filtru de securitate vizibil si celebrind cu steaguri si panouri cu fotografii imense prietenia de veacuri dintre poporul turc si poporul vaticanez  :).

Ca sa ma intorc la poveste, au urmat citeva zile destul de haotice. Dupa ce l-am condus pe Nucu la aeroport am dormit o noapte pe barca, in marina. Din cauza ca infiltratia nu fusese eradicata complet barca a fost din nou ridicata pe cavalet, ne-am mutat din nou la hotel si tot asa. Daca tot a ridicat barca pe mal, Nea Sandu a hotarit s-o si vopseasca cu antivegetativa si sa-i inlocuiasca si schimbatorul de caldura de la motor care supura in citeva locuri. De asemenea, senzorul de presiune pentru ulei de la motor cred ca fusese afectat de apa de mare intrata in santina, pentru ca nu mai indica nimic. Turcii au fost foarte operativi, au gasit senzor cu acelasi cod intr-un timp record ceea ce este surprinzator pentru un motor Isuzu din ’80, dar nu au reusit sa rezolve problema. Presiunea la ulei a fost “ciudata” sau zero pentru tot restul calatoriei.

In ultimele zile cred ca se saturasera si ei de noi, asa cum ne saturasem si noi de ei. Cei de la marina raspundeau si ei de Marius sa nu se piarda prin Istanbul si nu apucam sa iesim in oras ca ne si sunau (prin Nea Sandu) sa venim inapoi si sa ne prezentam la raport. De parca mai avea vreo importanta dupa ce umblasem o saptamina prin toate cotloanele orasului.

In sfirsit, ne-a apucat iarasi duminica si nu mai puteam sa plecam nici sa vrem, pentru ca vama nu lucra in weekend, asa ca am facut o tura de sailing prin Arhipelagul Prinkipo (Adalar). Am avut parte de o vreme minunata dar din pacate nu am acostat nicaieri, Nea Sandu fiind stresat sa ajungem inapoi pentru formalitati “luni la prima ora”. Ne-am intors seara in golful de linga Marina si am dormit la ancora in gura riului de “rahat” de linga Hyatt Regency, Nea Sandu incheind raporturile cu Marina Atakoy pentru limitarea pierderilor. Peste noapte, furtuna cu fulgere, tunete si ploaie torentiala. A fost buna, ca a mai imprastiat mirosul, dar Lindor s-a zmucit in lant toata noaptea, de credeam ca pleaca vinciul de ancora cu totul, mai ales ca toate bubuiturile si trosniturile se petreceau la mai putin de un metru de capul meu, eu incercind sa dorm in cabina prova.

Pentru turci “prima ora” inseamna 9 ½ - 10 dar am terminat formalitatile intr-un timp record, pe la ora 13:00 eram deja plecati, dupa o acostare cu peripetii la Zeyport si dupa ce politaiul de acolo (acelasi  ;) ) ne-a tapat de 11 euro taxe portuare, platiti de Marius.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Florio din Iunie 09, 2016, 12:50:54 p.m.

In ultimele zile cred ca se saturasera si ei de noi, asa cum ne saturasem si noi de ei. Cei de la marina raspundeau si ei de Marius sa nu se piarda prin Istanbul si nu apucam sa iesim in oras ca ne si sunau (prin Nea Sandu) sa venim inapoi si sa ne prezentam la raport. De parca mai avea vreo importanta dupa ce umblasem o saptamina prin toate cotloanele orasului.




Viata bate filmul. L-am vazut deja pe Marius in postura lui Tom Hanks in "The terminal", pedepsit sa ramana suspendat intre doua lumi, din cauza de legislatie si acte :) .

Mai ciupeste muza aia si da-i viteza, ca vreau sa citesc despre voi in Egee :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 09, 2016, 01:36:40 p.m.

...................
Mai ciupeste muza aia si da-i viteza, ca vreau sa citesc despre voi in Egee :)

Anul trecut te plingeai ca am trecut prea repede prin strimtori. Ce sa-i fac, era muza mai vioaie!  ;) Ai rabdare efendi ca mai sint doar Dardanelele si ajungem si la Egee.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 09, 2016, 11:37:47 p.m.
Am plecat dupa prinz din Istanbul si am trecut la carturi de 3 ore alternativ eu si Dl. Comandant, cu Marius si Maria optional de veghe. In primele doua ore au trecut citeva vapoare in ambele sensuri, apoi insa marea a devenit pustie si vintul a cazut de tot. Noi mergeam cuminti la motor, pe linia din dreapta TSS-ului, senzatia fiind asemanatoare cu aceea data de sofatul pe un drum pustiu, undeva pe cimp. Pe drum de obicei afli destul de repede cauza pentru care esti singur: lucrari, bariera, accident etc Asa a fost si pe mare.

Dupa vreo doua ore de mare complet pustie am vazut la orizont spre sud-vest doua siluete de vapoare. Dupa inca 1/2 de ora a aparut si a treia silueta, iar primele doua erau deja bine conturate. In stinga se profila si insula Marmara. Deodata VHF-ul a prins glas, "Sailing yacht in position xyz, this is Bravo Supporter (http://www.marinetraffic.com/en/ais/details/ships/shipid:206363/mmsi:236578000/vessel:BRAVO%20SUPPORTER) !", noi bineinteles ca nu urmaream permanent pozitia si taceam cu capul intre urechi. La a treia sau a patra chemare au schimbat formula "Sailing yacht heading south-west, this is Bravo Supporter in front of you, please answer!" si in sfirsit Dl. Comandant a percutat "Ce naiba vrea asta, n-are loc de noi?" I-a raspuns si au inceput sa se tirguiasca. Ala zicea sa facem stinga, drum 180, Dl Comandant nu si nu ca mai bine ocolim prin dreapta, pe linga mal, ca e mai scurt. Pina la urma omul ne-a explicat ca e un raion inchis complet exact de-a latul TSS. Se face un "seismic geological survey" cu explozii controlate si poate fi "extremely dangerous". OK, facem stinga pina pe la 200 ca sa mai ciupim un pic, sa nu ocolim chiar atit. Nu trec 20 de minute si auzim "Lindor, this is Bravo Supporter, you are not making 180, you are making 195, please correct your course" Cu ocazia asta am verificat si noul compas cumparat din Istanbul. Era bun si arata intr-adevar 195. Am venit la 180 (eu eram la timona) si Nea Sandu  s-a scuzat fata de "Suporter" ca sintem pe compas magnetic si s-ar putea sa avem ceva deviatie.  "No problem, we shall proceed to 180 please keep your course in parallel with us!" Si ne-a plimbat asa aproape o ora (adica vreo 5 sau 6 mile) dupa care ne-a zis ca putem reveni la vechiul curs de 260, dar sa nu trecem in dreapta vasului care asigura perimetrul dinspre sud.

Cred ca toti "aia mari" stiau de treaba asta din avizele pentru navigatori (pe care noi nu le aveam) si de aia nu circula nimeni in zona. "Bravo Supporter" nu avea nici un musteriu si se plictisea, asa ca s-a plimbat putin cu noi.
Eram acum in afara liniei din stinga TSS-ului si am hotarit sa raminem pe stinga, ca oricum nu era nimeni pe mare. N-avea rost sa mergem in zig-zag si sa mai pierdem inca o ora si ceva. La un moment dat au reinceput sa circule vapoarele si toata lumea care "urca" mergea pe stinga, pe linga malul european, asa ca eram in regula.

Am dormit pina la 12 noaptea si apoi am intrat de cart. Noapte cu luna, destul de linistita, cu toate ca se pornise un vinticel destul de taios exact din prova. Luna se tine de prostii, daca te lasi pacalit si mergi pe dira ei de lumina te trezesti la sfirsitul cartului undeva pe un drum complet aiurea. Drumul ala bine luminat actioneaza ca un magnet comparativ cu bezna din jur, dar bineinteles ca luna se misca si te pacaleste daca nu esti atent. La un moment dat, cu ochii dupa zbenguiala norilor cu luna am observat cam tirziu ca au aparut doua luminite "rosu si verde" care nu s-au mai dus spre malul european aratind doar verdele ca pina atunci, ci au continuat sa vina drept spre mine pina cind s-a conturat un vapor imens, din ala urit si patratos care transporta masini. Asta mergea pe dreapta lui si noroc ca trecusem bine de insula Marmara, ca altfel nu stiu unde ne ascundeam ca sa-i facem loc. De data asta aveam luminile de pozitie in regula, inlocuisem felinarul combinat verde / rosu la Istanbul, dar nu cred ca se uita el la luminile noastre. Daca tot am facut putin dreapta ca sa negociez valul de siaj lasat de "monstru", am zis sa trec de tot pe dreapta TSS-ului ca sa revenim la normal. Asa a zis si Nea Sandu care s-a trezit imediat cum a simtit miscarea mai neobisnuita a barcii. Oricum era deja trei fara zece asa ca l-am lasat la timona si m-am dus sa ma culc.

Dardanelele le-am trecut pe ziua, pe la ora 13:30 eram deja iesiti catre Egee. Chiar inainte de iesire am observat ceva spuma pe valuri la orizont si ne-am cam mirat, in strimtoare vintul era destul de vioi, dar nici chiar asa. Am ridicat randa tertarolata si la genovez am renuntat pentru ca imediat ne-a luat in primire un "vinticel" de 25-30 de noduri de Nord-Est, scapat pe linga Gokceada. Valurile au crescut rapid la 3-4 m si Lindor si-a aratat din nou clasa facind constant 9 - 10 noduri, cu maxime de 12 din cind in cind. Valurile veneau cam din pupa tribord si cirma era destul de grea, sau cel putin asa zicea Dl. Comandant, ca nu m-a lasat sa incerc...  :( N-am mai tinut cont de nici un TSS, am taiat-o de-a dreptul prin marele "sens giratoriu" de la iesirea din strimtoare si pe la ora 18:00 ridicam pavilionul grecesc,  eram deja trecuti in sudul Limnos-ului. Chiar inainte sa se intunece am gasit un golfulet mai mic in marele golf care "rupe" insula in doua, am ancorat si ne-am bagat la somn.

Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Florio din Iunie 10, 2016, 03:36:15 a.m.

Dupa vreo doua ore de mare complet pustie am vazut la orizont spre sud-vest doua siluete de vapoare. Dupa inca 1/2 de ora a aparut si a treia silueta, iar primele doua erau deja bine conturate. In stinga se profila si insula Marmara. Deodata VHF-ul a prins glas, "Sailing yacht in position xyz, this is Bravo Supporter ([url]http://www.marinetraffic.com/en/ais/details/ships/shipid:206363/mmsi:236578000/vessel:BRAVO%20SUPPORTER[/url]) !", noi bineinteles ca nu urmaream permanent pozitia si taceam cu capul intre urechi. La a treia sau a patra chemare au schimbat formula "Sailing yacht heading south-west, this is Bravo Supporter in front of you, please answer!" si in sfirsit Dl. Comandant a percutat "Ce naiba vrea asta, n-are loc de noi?" I-a raspuns si au inceput sa se tirguiasca. Ala zicea sa facem stinga, drum 180, Dl Comandant nu si nu ca mai bine ocolim prin dreapta, pe linga mal, ca e mai scurt. Pina la urma omul ne-a explicat ca e un raion inchis complet exact de-a latul TSS. Se face un "seismic geological survey" cu explozii controlate si poate fi "extremely dangerous". OK, facem stinga pina pe la 200 ca sa mai ciupim un pic, sa nu ocolim chiar atit. Nu trec 20 de minute si auzim "Lindor, this is Bravo Supporter, you are not making 180, you are making 195, please correct your course" Cu ocazia asta am verificat si noul compas cumparat din Istanbul. Era bun si arata intr-adevar 195. Am venit la 180 (eu eram la timona) si Nea Sandu  s-a scuzat fata de "Suporter" ca sintem pe compas magnetic si s-ar putea sa avem ceva deviatie.  "No problem, we shall proceed to 180 please keep your course in parallel with us!" Si ne-a plimbat asa aproape o ora (adica vreo 5 sau 6 mile) dupa care ne-a zis ca putem reveni la vechiul curs de 260, dar sa nu trecem in dreapta vasului care asigura perimetrul dinspre sud.



La inceput am crezut ca fac exercitii militare, recunoscand tipicul pe care l-am prins eu acum vreo 6 ani cand am intrat in poligonul de scut antiracheta :) (  http://www.barcaholic.ro/showthread.php?t=2137&page=7 (http://www.barcaholic.ro/showthread.php?t=2137&page=7) )
 Cumva, indiferent de motivatia lor,  nu sunt deloc sigur ca nu e vorba de aplicatii militare ;) mai ales in situatia asta in care toate tarile bazaie armat, se pregatesc si se infoaie.
Si ca observatie generala, pare ca toate velierele se straduiesc sa faca altfel decat li se cere. Ca si in cazul meu, si voi ati fost la fel de grabiti sa ascultati de ordine :) .


Dardanelele le-am trecut pe ziua, pe la ora 13:30 eram deja iesiti catre Egee. Chiar inainte de iesire am observat ceva spuma pe valuri la orizont si ne-am cam mirat, in strimtoare vintul era destul de vioi, dar nici chiar asa. Am ridicat randa tertarolata si la genovez am renuntat pentru ca imediat ne-a luat in primire un "vinticel" de 25-30 de noduri de Nord-Est, scapat pe linga Gokceada. Valurile au crescut rapid la 3-4 m si Lindor si-a aratat din nou clasa facind constant 9 - 10 noduri, cu maxime de 12 din cind in cind. Valurile veneau cam din pupa tribord si cirma era destul de grea, sau cel putin asa zicea Dl. Comandant, ca nu m-a lasat sa incerc...  :( N-am mai tinut cont de nici un TSS, am taiat-o de-a dreptul prin marele "sens giratoriu" de la iesirea din strimtoare si pe la ora 18:00 ridicam pavilionul grecesc,  eram deja trecuti in sudul Limnos-ului. Chiar inainte sa se intunece am gasit un golfulet mai mic in marele golf care "rupe" insula in doua, am ancorat si ne-am bagat la somn.


Cumva era de asteptat, intraserati in traseul vanturilor dominante care se formeaza intre Balcani si podisul Anatoliei. De la Dardanele in jos spre Limnos (sau Lemnos, ca la greci denumirile ne debusoleaza mereu)   continuandu-si calea, e acest curent NE - SV care chiar daca se mai modifica pentru scurte perioade, se intampla sa bata chiar si un sezon intreg pe aceeasi directie.
Oricum, viteza barcii e una de invidiat chiar si cu vant purtator. Parca se straduieste sa contrazica pe nea Sandu, care o caracterizeaza mereu ca fiind o barca buna, robusta, cam lenta. Cum lenta, la 10-12 nd ? :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: CrocodiluDiluDilu din Iunie 14, 2016, 08:02:32 p.m.
Astept continuarea :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 16, 2016, 12:56:49 a.m.
Limnos, cheia Dardanelelor, a fost disputat de-a lungul istoriei de toti cei care au avut un interes strategic in regiune. Incepind de la razboiul troian si pina la marea flota aliata strinsa de Churchill pentru Gallipoli, toti au folosit marele port natural din mijlocul insulei. Atunci cind nu servea ca adapost pentru mari grupari de nave acest port era insa greu de aparat si probabil ca din aceasta cauza s-a dezvoltat mai mult Myrina, la umbra marelui castel situat pe o peninsula din partea de vest a insulei.
La Myrina trebuia sa ajungem pentru a face formalitatile de intrare in Grecia. Am parasit deci micul golf unde ne-am petrecut noaptea si am ocolit insula avind parte de o noua zi minunata de sailing. Vintul continua destul de naravas dinspre nord-est si nu parea prea impresionat de relieful destul de plat al insulei, cu inaltimi de maxim 200 - 300 de metri. Valurile nu ne puneau nici o problema pentru ca noi ocoleam insula prin sud catre vest, asa ca am parcurs in citeva ore distanta pina la Myrina, cu o viteza medie de 7 – 8 noduri. Spre sud puteam admira conturul usor incetosat al insulei Aghios Efstratios. Asta e minunat in Grecia si cred ca de asta au ajuns un popor de mari navigatori. Au avut o multime de insule printre care sa se joace. Aproape oriunde mergi vezi mereu silueta unei  alte insule la orizont care te indeamna sa te duci sa vezi ce e acolo. Apoi apare o alta insula si tot asa… Asta inseamna sa iti largesti orizontul!
La intrarea in Myrina am dat de maretul "Royal Clipper" (http://www.marinetraffic.com/en/ais/details/ships/shipid:150537/mmsi:215813000/vessel:ROYAL%20CLIPPER) , construit in Polonia initial ca velier de croaziera pentru mineri si apoi cumparat (in stadiul de corp neterminat) de firma suedeza Star Clippers si transformat in velier pentru croaziere de lux.
Myrina este un mic orasel linistit (era inca extrasezon) si mi-a intarit parerea ca de insulele grecesti nu te poti plictisi niciodata. Toate seamana intre ele, sint ca o mare familie, dar fiecare e unica in felul ei. La Myrina nu au prea multe statui, nu se mai nasc sculptori ca odinioara, asa ca folosesc marmura pentru chestii mai prozaice, de exemplu diguri.
Odata ce am ajuns in Grecia, ne-am adus aminte de scopul calatoriei. Destinatia initiala era Kavala, unde Lindor avea ceva elevi / clienti, iar noi trebuia sa ne intoarcem in Romania, sa mai stam vreo zece zile pe acasa si apoi sa revenim in Grecia (Halkidiki) pentru Raid. Bineinteles ca nu mai era nici un client in Kavala, intirziasem prea mult la Istanbul. Noua destinatie era Atena si Halkidiki nu prea era in drum. De intors acasa nici nu se mai punea problema  :), nu puteam sa ratam intilnirea cu Raidul. Dupa ce am terminat cu formalitatile, foarte repede si fara probleme de data asta, am cautat agentia de bilete pentru feribot. Din pacate, cursele de Salonic sau Kavala incep sa circule abia de la 01.06 (dupa cum spuneam, era inca extrasezon), asa ca Nea Sandu va trebui sa mai faca un mic ocol si sa ne lase undeva in Sithonia.
In seara dinainte de plecare nu puteam sa ratam un platou cu gavros, sardine si fructe de mare la o taverna cu vedere spre Muntele Athos.  Desi este la vreo 65 km distanta, Muntele se vede destul de clar aproape in fiecare zi, daca nu e ceata, si mai ales la apus, cind soarele se ascunde in spatele lui. Dupa ce am pozat apusul, ne-am retras strategic ceva mai departe de plaja, pentru ca noaptea era inca destul de rece.
A doua zi, am plecat pe la 10:00, in ritm grecesc, si am ajuns in Koufo, punctul cel mai sudic al peninsulei Sithonia, pe la 18:30 dupa ce am parcurs aproximativ 50 de mile la motor. Pe dreapta am vazut toata ziua Muntele, iar in stinga abia se ghiceau in ceata usoara Aghios Efstratios si apoi ceva pietroi de prin nordul Sporadelor.
Koufo este un fel de fiord transplantat in Grecia, un port foarte bine adapostit care a servit ca baza pentru submarinele germane in Al Doilea Razboi Mondial. N-au ramas prea multe urme de atunci, doar un cheu de beton plin de bucati de fier iesite in afara si mascate stingaci cu cauciucuri. Acolo era si singurul loc de acostare liber, pentru ca proprietarul actual, un pescador cu tabla groasa, lipsea momentan. Noroc ca vintul batea dinspre mal, destul de vioi. Acostarea a fost ceva mai dificila pina a reusit Marius sa sara pe mal si sa ia o parima, apoi insa vintul tinea barca indepartata de mal indeajuns incit sa nu faca cunostinta cu bucatile de fier beton.
I-am aruncat bagajele lui Marius, ne-am luat la revedere de la Lindor, de la Maria si de la Domnul Comandant si am sarit si eu pe mal.
Am aterizat in Porto Koufo la timp ca sa scapam ultimul autobuz spre Neos Marmaras, asa ca am gustat o bere “Fix” la prima taverna care ne-a iesit in cale si apoi am facut cunostinta cu proprietarul pensiunii din spatele tavernei. 30 euro pe noapte pentru o camera studio cu doua paturi duble situate pe doua nivele, bucatarie, baie si balcon – terasa de vreo 10 mp. Lux, nu alta!
La 07:30 in ziua urmatoare eram in autobuz si, dupa o excursie de vreo 40 de minute am ajuns la Neos Marmaras si am luat-o la vale spre port. Ne-am oprit la faimoasa patiserie de pe la jumatea dealului pentru a lua ceva de mic dejun si la iesire am dat nas in nas cu Constantin care urca dealul ca sa-si cumpere piine. Bananec Blues ne astepta cuminte la ponton. De data asta i-am cedat lui Marius cabina prova, am luat eu cabina pupa (“Capitane de judet, de ce ma bagi la cotet, pentr-un pui de minzulet…” dupa cum spunea un clasic in viata) si ne-am pus pe asteptat Raidul. Dar asta e deja alta poveste…

LE In sfirsit putem pune poze!  :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: CrocodiluDiluDilu din Iunie 16, 2016, 06:19:32 a.m.
”Cu Lindor spre Grecia” e doar primul capitol, ca ati sarit dintr-o barca in alta!
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: serbanj din Iunie 16, 2016, 07:45:53 a.m.
Asteptam urmarea cu nerabdare !
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 16, 2016, 09:25:41 a.m.
Cred ca ma voi muta sub topicul Raid 2016. Deocamdata astept rezolvarea problemei "Internal server error 500"
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: s/y Lindor din Iunie 16, 2016, 11:05:36 a.m.
 multumesc Pelicanului pentru frumoasa povestire, mai multe poze pe http://www.mariata.ro/2016/06/plimbare-in-insulele-grecesti-s4.html (http://www.mariata.ro/2016/06/plimbare-in-insulele-grecesti-s4.html)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 16, 2016, 12:12:52 p.m.
Eu va multumesc pentru oportunitate si de asemenea Mariei pentru poze.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: s/y Lindor din Iunie 16, 2016, 12:40:55 p.m.
acum sunt in Cyclade mai precis Tinos si stau aici pana pe 4 iulie dupa care spre sud spre Santorini si celelalte insule, daca sunt amatori , va astept,  avionul dus/intors e in jur de 50 euro si fery 27 euro,
aici e caldura mare si apa e limpede si are 24* C
 :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Florio din Iunie 16, 2016, 01:03:59 p.m.
Din pacate, cursele de Salonic sau Kavala incep sa circule abia de la 01.06 (dupa cum spuneam, era inca extrasezon), asa ca Nea Sandu va trebui sa mai faca un mic ocol si sa ne lase undeva in Sithonia.


Nea Sandu, un lord, jos palaria :)


A doua zi, am plecat pe la 10:00, in ritm grecesc, si am ajuns in Koufo, punctul cel mai sudic al peninsulei Sithonia, pe la 18:30 dupa ce am parcurs aproximativ 50 de mile la motor.

'm pare rau sa aud asemenea orori eoliene :)



  N-au ramas prea multe urme de atunci, doar un cheu de beton plin de bucati de fier iesite in afara si mascate stingaci cu cauciucuri. Acolo era si singurul loc de acostare liber, pentru ca proprietarul actual, un pescador cu tabla groasa, lipsea momentan.

Noaptea vine harabaia aia, "in tacere", facand scandal. Acum nu stiu daca huruitul si fleoscaitul sau valurile create in golful ala linistit, sunt vinovate, dar eu asa am perceput-o: un scandal pe tacute. In plus vocifereaza pescarii ca vrabiile pe streasina :) .   



Am aterizat in Porto Koufo la timp ca sa scapam ultimul autobuz spre Neos Marmaras, asa ca am gustat o bere “Fix” la prima taverna care ne-a iesit in cale si apoi am facut cunostinta cu proprietarul pensiunii din spatele tavernei. 30 euro pe noapte pentru o camera studio cu doua paturi duble situate pe doua nivele, bucatarie, baie si balcon – terasa de vreo 10 mp. Lux, nu alta!
La 07:30 in ziua urmatoare eram in autobuz si, dupa o excursie de vreo 40 de minute am ajuns la Neos Marmaras si am luat-o la vale spre port. Ne-am oprit la faimoasa patiserie de pe la jumatea dealului pentru a lua ceva de mic dejun si la iesire am dat nas in nas cu Constantin care urca dealul ca sa-si cumpere piine. Bananec Blues ne astepta cuminte la ponton. De data asta i-am cedat lui Marius cabina prova, am luat eu cabina pupa (“Capitane de judet, de ce ma bagi la cotet, pentr-un pui de minzulet…” dupa cum spunea un clasic in viata) si ne-am pus pe asteptat Raidul. Dar asta e deja alta poveste…


Alta poveste, mai multe personaje :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: pelicanul din Iunie 16, 2016, 01:25:44 p.m.
Nea Sandu, un lord, jos palaria :)

'm pare rau sa aud asemenea orori eoliene :)
..........................

Vintul cazuse aproape complet si Nea Sandu nu prea mai avea timp de experimente. Oricum a ocolit vreo 30 de mile ca sa ajungem in Koufo. Apoi a mers practic singur (Maria inca nu se descurca prea bine la timona) toata noaptea pina in Skiathos. A doua zi se anuntase furtuna si dupa aia in doua - trei zile trebuia sa fie la Atena. A fost un tur de forta, pentru ca Lindor nu are nici pilot automat.
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: DoiNomazi din Iunie 16, 2016, 06:29:16 p.m.
Frumoasa iesire.. Mangaiata de soare, racorita de briza, imbratisata de zambete fericite... :)
Titlu: Re: Cu Lindor spre Grecia
Scris de: Florio din Iunie 16, 2016, 09:02:21 p.m.
. A doua zi se anuntase furtuna si dupa aia in doua - trei zile trebuia sa fie la Atena. A fost un tur de forta, pentru ca Lindor nu are nici pilot automat.

Mi-a povestit nea Sandu episodul furtunii si guvernarea lui Lindor fara motor, fara vele, cu vant doar in corpul barcii :) .
Merita ascultata, poate cand isi face timp, ne mai destainuie cate ceva ;)