Mesaje

Este cumva Revolution 22 velierul in cauza?

Absolut. 2012 a fost ultimul an în care am mai fost la Salonul Nautic din Paris (eram înca în Bretagne, inainte de a porni la drum) si l-am vazut. Arata cam a tinichea, dar e bine construit si pare mai încapator la interior decât la exterior. Acum, putem discuta o mie de ani, eu nu sunt înnebunit dupa barcile din aluminiu, traiesti vesnic cu obsesia electrolizei, cum ajungi într-un port sau loc de ancora arunci cu anozii în apa, etc... daca te uiti la unul de ocazie trebuie sa-ti bagi nasul absolut peste tot (problema e aceeasi si cu barcile din otel) sa verifici starea carenei la interior, etc. Toate produsele (vopsele, masticuri, antifouling) sunt mai scumpe, si daca discutam despre barci noi, si ele sunt clar mai scumpe decât una echivalenta din alt material. Asta pentru ca aspectul financiar face parte din pachetul de conditii initial înainte de a începe proiectarea unei barci (ca si a unei case, de altfel).
Chestia cu frumusetea, discut din când în când cu Nathalie despre ea - si ideea e exact cea din exemplul tau cu modulul lunar - cred personal ca rezida printre altele în capacitatea de a-si îndeplini cât mai bine functiunea.

Un remorcher arata ca porcul dupa criteriile lui Madame Elaine, are o coca joasa si turtita, superstructuri avansate si butucanoase, un siroi de cauciucuri de jur împrejur, dar face o treaba pe care yachtul Velsheda nu l-ar face în vecii vecilor. A, si - bizar - unele seamana la etrava cu "scow"-urile pe care le înjura ea în articolul ei...
Si acum, pe bune, e urâta asa o barca ?

Oricum, barca este super high tech si cred ca depaseste tema propusa
In afara de asta, mai e o discutie privind capabilitatea barcii de a urca in vint: http://www.yachtingworld.com/blogs/elaine-bunting/531437/ugly-but-fast Nu-mi place deloc! Zise vulpea privind la strugurii cei acri!
Modelele Bepox mi se par mult mai accesibile si mult mai aproape de tema.

Compromisul trebuie deci facut intre simplitatea constructiei din placaj (care duce la gurne ascutite) si regimul de viteza situat intre deplasament si semi glisare. Ne apropiem de o constructie cu gurna ascutita multipla sau de ceva gen Didi.

Si eu ma gândeam ca conceptul lui David Reard e mai aproape de tema. Personal mi se pare mai simplu de construit o carena multi-gurne (daca ramân pe un teren la care ma pricep un pic, constructia din placaj) decât cu gurne rotunjite, configuratie care a dat rezultate frumoase (cel putin pe gustul meu) în Franta anilor 80 (Brise de mer 31, conceput de Jean-Marie Finot) dar în aluminiu. Alta pista de reflexie - asa-zisul "bouchain evolutif" (gurna evolutiva? Am putea zice asa ceva?) care apare pe aproape toate monococile de curse din clasa Open în ultimii 7-8 ani (si pe modelul 1.1 al lui David Raison, "Maximum" - 865, unde e, probabil din motive de simplificarea constructiei, aproape de jur împrejur) - ascutita, la începuturile ei se nastea undeva pe la cuplul maestru si mergea pâna la oglinda pupa, pe modelele mai recente începe aproape la etrava. Diverse teorii ale unor prieteni maniaci dupa viteza cu vele spun ca functioneaza 1° ca un deflector, care ajuta atingerea mai rapida a glisarii si 2° permite o largime la linia de plutire mult mai mare la o largime totala fixa(în conditiile în care caracteristica regulamentelor de Open de tip "box rule" - de la Mini 6,50 la IMOCA - este ca ai dreptul la X lungime totala - fara partile mobile, Y largime totala, Z pescaj si Z' înaltime catarg - care în alte conditii pot deveni Z= total de la baza chilei la marul catargului). Cum regulamentul îti da doar dimensiunile globale, în interior încerci sa exploatezi cam tot ce se poate - de unde ceea ce spui tu, Pelicanul, ideea lui David Raison de a obtine latime maxima pe o parte cât mai mare din lungimea totala). David a construit o barca capabila sa avanseze bine într-o plaja de conditii destul de vasta, chiar daca nu i se pare posibil lui Madame Elaine (si nu numai ei)

Doua lucruri la care ma duce cu gândul postul tau - constructia high tech a lui Magnum (si cu atât mai mult a lui Maximum) e o realitate (cu toate ca sunt prototipe Mini construite de amatori, cu mijloace simple, dar începe sa devina o raritate chiar si pentru lumea clasei Mini) - dar Raison a gasit un santier care a scos pe piata un mic velier de croaziera de 6,60m inspirat din Magnum, pe planurile lui Raison, construit din aluminiu- relativ simplu. Si a doua, pe tema "strugurii nu-mi plac ca sunt acri" tipica articolelor semnate de Elaine Bunting - e bine de observat ca transatlantica câstigata de David Raison s-a disputat, spre deosebire de multe altele, partial la o alura de reaching, un pic mai în fata traversului, ceea ce e departe de alura favorita a prototipurilor clasice Mini (si nu numai) care planeaza la aluri portante, dau drumul la spinnaker si da-i bataie. În plus, navigatia cu vânt strâns în conditii de curse oceanice, în Atlantic, e rarisima si se cam reduce la cursa pentru masochisti The Transat, si în jurul lumii la cursa pentru recordul circumterra "în sens invers". Daca discutam despre veliere de croaziera, evident, criteriile sunt altele, mai complexe, dar experienta mea cu prieteni la bord e ca la toti le cam tzatzaie curul când se înclina barca, deci prefera "vânt din pupa" (eu nu) si când e vorba de volte ma roaga sa dau drumul la motor (da' nu ma las )
"Secondly, let's face it: these two new extreme scow designs are not pretty. Would you want a yacht that looked like this? I wouldn't. If your boat was jarring as this, you'd have to win" Well, David Raison did. Si mai adaug ca Dorade, a lui Olin Stephens, si Myth of Malham a lui Laurent Giles (sau era Illingworth?) i-au cam batut pe toti la curul gol si toata lumea câraia ca ce urâte sunt barcile astea care n-au elansarile elegante la prova si la pupa ale unor yachturi semnate de Fife sau de Nicholson... fara niste bowsprits enorme, sau alte artificii care sa mareasca velatura mult dincolo de lungimea puntii... sau mos Chichester care gasea discutabile multicocile... gusturile se schimba, conservatismul yachtingului britanic ramâne acelasi.

Hehehe, cu Magnum 747 David Raison le-a dat o lectie de arhitectura navala multor detractori. Am vazut barca la Lorient, în baza navala construita lânga fosta baza nemteasca de submarine, la Kernevel - e drept ca arata ciudat. E drept ca Raison e probabil si un excelent skipper, dupa ce a luat un loc doi în Mini Fastnet (daca un ma însel, o sa verific) pe urma i-a batut la curul gol în Mini Transat-ul din anul urmator. Dar doi ani mai târziu (anul asta, adica) Giancarlo Pedote a condus aproape toata cursa, si a pierdut în ultimele ore - în conditii de vânt diferite de cele ale lui David. Concluzia mea e ca e într-adevar o barca formidabila. Între timp David Raison a dezvoltat principiul într-un alt prototip Mini 6,50.http://www.voilesetvoiliers.com/popup/mini-en-mai-2014-la-trinite-magnum-contre-maximum-2/ care a avut niste probleme de fiabilitate, dar s-a ilustrat într-un loc 2 în Trophée MAP si un loc 6 în Mini Fastnet. Les Sables - Les Açores - Les Sables - a preferat sa abandoneze pentru ca nu era suficient de pus la punct. Nu mai am stiri de-atunci.
Alt exemplu (proiecte ale unui alt David - Reard - din placaj, mai aproape de tema de proiect propusa de Pelicanul, Bepox 700 - declinat în modeul Bepox 750 - planeaza usor si naviga cu nasol complet afara din apa. (Era în 2000, între timp David Raison a eliminat etrava complet. Frumos ? Nu stiu, si nu conteaza. Eficace, în mod sigur.)
Lungime în jur de 7m, latime un pic peste gabaritul rutier european (2,55m daca nu ma însel) se poate rezolva înclinându-l pe peridoc, ca în poza postata de Pelicanul. Mult mai putin extrem decât un Mini 6,50.
Bepox 700 - http://www.mediareard.com/images/press/B700couvBTX.pdf
Bepox 750 - http://www.allboatsavenue.com/le-bepox-750-un-voilier-entierement-personnalisable/
Mini 6,50 nu sunt veliere care functioneaza pe principii arhimediene, idealul fiind ca începâd de la alura de travers (unele chiar si înainte) sa depaseasca viteza limita a carenei si sa plece în planning (glisare ?). E interesant (oare Vali ne poate lamuri cum sta treaba cu numarul lui Froude sau Reech? http://en.wikipedia.org/wiki/Froude_number) - cum depaseste un velier stadiul în care e prizonierul propriului sistem de valuri generat de deplasare, al carui lungime de unda - atâta timp cât vasul functioneaza în regim arhimedian - nu poate trece de lungimea la linia de plutire a vasului, si cum injectând o doza de energie brutala, vasul se cabreaza si iese din regimul propriului deplasament, trecînd în regim de planning. Nu stiu daca sunt clar, si poate nu-i foarte corect ce am zis acum, astept corectari Cred ca pe undeva absenta etravei se explica prin faptul ca vasele desenate de Raison nu au nevoie sa strabata valurile, pentru ca functioneaza mai tot timpul în regim de planning.

Asa, iute, ca ne pregatim sa "ridicam ancora" pentru o mica tura de 34 de mile - ideea cu dezvoltarea "istorica" a arhitecturii navale îmi place tare, si mi-ar face placere în masura competentelor mele limitate sa aduc câte ceva pe-aici. Va promit ca va urmaresc cu atentie (baga de seama, Vali ) si ca o sa-mi bag si eu nasul de câte ori pot. Mai ales pe tema culturii navale francofone, care e a mea, asta e si n-am ce sa-i fac (si care, orisi cât, a dat lumii velierelor câteva nume de exceptie, atât în domeniul conceptiei cât si al reusitei în curse - ca sa nu mai spun ca domeniile astea doua se întrepatrund total în ultimii 50 de ani - ca sa nu-l pomenesc decât pe Eric Tabarly care în afara de a fi fost un marinar exceptional era un adevarat vizionar în materie de forme de carena, de organizarea puntii, de conceptia velaturii si a apendicelor, etc). Va urma, nu-i asa ? Vai ce ma bucur de topicul asta...

Salut la toata lumea.
Pentri interesatii cetitori în limba franceza, un pic de bibliografie francofona.
O teorie mai generalista a carenelor - Jean-Marie Finot - "Elements de vitesse des coques" - lectura libera pe net, pus la dispozitie de M. Finot (Finot-Group, probabil cel mai productiv cabinet de arhitectura navala din Franta în ultimii zece ani)
http://www.finot.com/ecrits/vitessecoq/debut/accueil.htm
O carte relativ exhaustiva, de fostul meu profesor Dominique Presles si colegul lui Dominique Paulet - " Architecture navale , Connaissance et pratique" http://livre.fnac.com/a1740717/Dominique-Presles-Architecture-navale - a fost "biblia" flilerei de arhitectura navala urmata de mine la Paris - La Villette, Presles s-a pensionat de vreo trei ani dar a fost una din celebritatile profesiunii între anii 1970 si 2000.
O carte care trateaza problema structurii unui velier la un mod foarte interesant si intuitiv (inclusiv greement, cu studii de caz, etc) - Jean-Pierre Aubry - "Structure et construction du voilier" http://www.amazon.fr/Structure-construction-voilier-Jean-Pierre-Aubry/dp/B0014KWESG (la urmatoarea escala când scot scanerul pot s-o pun la dispozitie, ne-au dat-o trasa la xerox la scoala si oricum e cam epuizata) - Aubry a fost sef de proiect si colaborator aropiat al lui Philippe Harlé, un arhitect cu o cariera exceptionala.
Absolut specifica velaturii si greementului - cartea lui Bertrand Cheret, "papa" maestrilor velisti din Franta, "Les voiles. Comprendre. Régler. Optimiser"
http://www.decitre.fr/livres/les-voiles-9782742407675.html
Pentru interesati pot scana cartea lui Aubry, pe celelalte le am la bord deci daca e vreun subiect în care va intereseaza pozitia tipilor pe vreun subiect anume pot scana sau traduce pasaje, etc. Daca pot ajuta cu ceva, cu placere.

@Florio, multam pentru compliment (am mai zis o vorba si pe strada vecina).
Îmi face placere sa urmaresc un topic de genul asta (mai ales ca discutam despre esente de lemn europene, ceea ca e rar - în partile pe unde am umblat eu, cum ai nevoie de lemn, cum te repezi pe un Red Cedar, Sapelli, Acajou sau daca te tine punga si în functie de ce scop, pe o bârna de Teck...)
Doar ca sa mai pun un pic de paie pe foc - constructia traditionala de barci "utilitare" (pescuit, transport, vase-pilot etc) de pe coasta franceza a Atlanticului/Mânecii folosea mult salcâmul (Accacia) sau salcâmul fals (Robinier) pentru cam tot ce reprezinta osatura, coaste, mai putin chila (deseori o piesa masiva din stejar, în general marangozii din alte vremuri ocheau înca din padure copacul, îl rezervau si faceau o lista cu ce se poate face cu el si din ce crengi - asta da exploatare "sustainable"). N-am auzit în viata mea despre barci cu bordajul din salcâm. Pentru strip-plankingul modern confirm ce spunea mai devreme Rumpi, n-are rost sa folosesti un lemn durabil, are rol de "miez de sandwich", în plus e îmbracat în epoxy si fibra. Pentru piese încleiate lamelar în forme curbe, din experienta mea rasinoasele curente (în Franta se foloseste cu succes pinul, e de preferat sa nu prea aiba noduri) se preteaza la fix (personal am folosit pin pentru niste piese de sustinere pentru un velier mai vechi, sectiunea finala era cam de 50x80mm, din plinte din pin cumparate de la o pravalie de bricolaj - perfect.
Acu' o saptamâna am încercat sa-mi fabric un stick pentru echea lui Little Gu, cu mari ambitii, un miez din pin si piesele exterioare din sapelli, sapelli-ul n-a suportat curbura (e drept ca i-am cerut cam mult, si sectiunea de 8-10mm era cam groasa pentru raza pe care o vroiam). Deci: pin - da, sapelli si alte rubedenii din familia acajou - nu prea.
Bravo pentru nivelul discutiilor, e fain pe la voi, mai trec.


Florin