Mesaje

Dacia este un nume feminin destul de raspandit. Un faimos munte submarin poarta acest nume. Originea sa este gaelica, neavand nicio legatura cu provincia romana omonima.

O barca superba, de aproape 9 m, in sistem strip-plank, din Paulownia.

http://www.velerosirius.com.ar/home-en.html

Multumesc pentru informatie. Nu ma intereseaza insa momentan decat vopseaua poliuretanica, intrucat barca a mai fost vopsita doar cu acest tip de vopsea.

Am folosit, de proba, vopseaua poliuretanica de la EMEX si am constatat ca intaritorul are o fluiditate atat de redusa incat mi-a fost aproape imposibil sa il utilizez.

Multumesc frumos, Bogdan!

Da-mi si mie un link, te rog, cu o astfel de pompa de amorsare.

Multumesc si eu pentru informatiile vehiculate aici. Sunt in aceeasi situatie, cu un motor nepornit de un an si motorina ramasa in rezervor. Nu stiu in Germania, dar in Suedia sunt niste reguli antipoluare foarte stricte, asa ca nu e nicio sansa de a-l spala singur, intrucat e necesar un volum mare de apa care in final devine uzata si careia nu-i pot da drumul in rau. Cea mai buna idee este, desigur, spalatul sub presiune la o spalatorie auto.
Este bine de tinut minte faza cu orezul, totusi...

Merci, Florin. Realitatea este ca ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns.

Unul din motivele pentru care se întâmplă aberaţiile astea e slaba coeziune a mişcării nautice româneşti.

Ţin minte că mi s-a povestit o chestie interesantă în Suedia. La un moment dat, birocraţii de la Stockholm au introdus obligativitatea înregistrării tuturor ambarcaţiunilor, un proces rapid, fără cheltuieli semnificative.

Rezultatul a fost un val de indignare, proteste şi procese din toate colţurile ţării. Unul dintre contra-argumentele celor cau au inventat barca populară a fost că literele şi cifrele pe care trebuiau să le picteze pe borduri ruinau frumuseţea bărcilor. Oricum, obligativitatea înregistrării pentru toţi a fost abrogată. Trebuie menţionat că în toate statele civilizate, barcagii de orice fel sunt grupaţi în organizaţii, cluburi, etc, având întâlniri şi activităţi dese, adecvate spiritului şi pasiunii lor. În felul acesta, au mereu un cuvânt de spus atunci când statul tulbură apele.

Cu mare părere de rău, trebuie adăugat că orice asociere între români, de multe ori se încheie cu resentimente. Inclusiv între barcagii. Ceea ce nu poate fi decât în avantajul neprofesioniştilor care semnează pachete legislative.

Cand au terminat frumusetea de barca Fly Fox, pentru inregistrare, proprietarilor li s-a cerut printre altele si o proba a materialului. Cum, taiem barca si imbatranim langa ea sa o testam?
Nu, mergeti la institutul de la Magurele unde o bagati in reactor (o bucata, un esantion) si dupa imbatranire, se testeaza la rezistenta.
Treaba asta costa mii de euro, pe langa alte mii cerute anterior, pe diverse.

Ha ha! Nu pot sa cred! Îmi permiţi să te citez într-un articol?

Imi amintesc si acum dimineata in care, in drum spre liceu, m-am oprit la chioscul de ziare si am cumparat Magazin. Acolo am citit sumarul articol despre "motovelierul Dacia", care a pus paie pe focul imaginatiei mele.
Eu unul as fi mai mult decat incantat daca ne-ati povesti mai multe despre calatorie.

Ca sa revenim la expeditia Dacia , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! De ce? De unde aceasta idee?

Jos palaria pentru toti, au reusit sa faca acea traversada. Chiar mai greu mi-a parut sa duca trimaranul din Romania pana in Gibraltar !

Traversarea Atlanticului, dusi de alizeu si curent, a fost, fara indoiala, mult mai lejera. Daca arunci un pet in ocean in Portugalia are toate sansele sa sfarseasca aruncat pe o plaja in Caraibe. Pana la Gibraltar nu ma indoiesc ca a fost o adevarata odisee.

Dacia a fost prima ambarcatiune romaneasca ce a traversat oceanul. Cinste celor care au facut-o, in conditii atat de adverse.

Pana la urma, ca sa parafrazez un faimos yachtman francez: mai bine sa plutesti fara gratie, decat sa navighezi elegant din fata televizorului.

Ca sa revenim la expeditia Dacia , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! De ce? De unde aceasta idee?

In acele vremuri materialele adecvate constructiilor de barci moderne erau foarte greu sau imposibil de gasit in RSR. In consecinta, se construia cu ce se gasea: lemn de rasinoase, tevi de irigatie sau de sonda. Probabil, acestea din urma erau galvanizate.
Utilizarea sinelor de cale ferata insa este un exemplu ca, in aceeasi perioada, mai lipsea ceva: know-how-ul constructiei barcilor moderne, respectiv s-a translat filozofia constructiilor civile, unde atributele erau: mare, gros, rezistent, intr-un mediu foarte putin cunoscut amatorilor in ale navigatiei.

Despre Expeditia Dacia, de la unul dintre participanti.

http://deltasub.blogspot.ro/2010/10/dupa-douazeci-de-ani.html

Cristian: multumesc frumos.

Constantin, crede-mă, dintre noi doi, tu eşti cel cu experienţă, nu eu. Apreciez faptul că eşti dispus să o împărtăşeşti cu noi.

În privinţa dimensiunilor bărcii, nu am fost suficient de clar: când spuneam barcă mică, mă refeream la un 6-7 m, în jurul la o tonă deplasament. Ştiu că s-au făcut tururi de lume în bărci chiar mai mici, dar astea au fost cam hardcore. Tot ce am spus referitor la - barcă mică - era în dimensiunile astea: 5-6-7 m.

La peste 9 m, situaţia e alta. Aron Meder mi-a spus o dată: ceea ce am făcut eu e periculos. Ia-ţi o barcă mai mare!

În privinţa echipajului, varianta ta e şi varianta mea.

În privinţa unor idei eretice, precum însăşi circumterra, redau cuvintele unui navigator american pe nume James Baldwin: cele mai trainice lanţuri care ne leagă de ţărm sunt cele cu care ne legăm singuri.