Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - Florio

Pagini: [1] 2 3 ... 187
1
Cafenea - Discutii generale / Re: Chemari si raspunsuri pe capcompas
« : Aprilie 03, 2020, 11:53:24 p.m. »
Oricum, din tot filmul, am rămas cu incursiunile în peisaj, ca impresie generală. Poate sunt în dor de ducă, n-am mai ieșit pe ape de două săptămâni!
Poate e fiindcă am anulat o călătorie pe care trebuia s-o închei acum în Egee și o alta pe care trebuia s-o încep într-o săptămână și ceva.
Sau poate fiindcă exact cum spui, acest virus a făcut să nu mai am o dată certă, când voi mai merge în natură.
Până una-alta, m-am delectat cu călătoria voastră, care nu știu cât m-a mai potolit și cât m-a ațâțat :D

P.S.
  Am avut impresia că ai spus pe la final, că ai terminat filmul acesta în martie 2019 :) . A fost o scăpare sau ...?

2
Cafenea - Discutii generale / Re: Chemari si raspunsuri pe capcompas
« : Aprilie 03, 2020, 11:18:20 p.m. »
Vizionând pe de-a întregul, mi-au plăcut în special flash-urile călătoriei anterioare, pete gri între peisajele colorate (și de superbă rezoluție) de acum, și dinamica voastră actuală, parcă mai veselă decât oricând :) .
Rețin ceva cu Bay Chickee și chicoteli molipsitoare despre blistere dureroase sau moțăieli amuzante din trecut :D

Petele gri vin la pachet cu plusul unui cuplu ceva mai tinerel. Nu știu cum, dar ne seduce să ne vedem bucăți din anii cu prefix mai mic. O fi nostalgie :)

3
Cafenea - Discutii generale / Re: Chemari si raspunsuri pe capcompas
« : Aprilie 03, 2020, 11:00:46 p.m. »
Foaaarte faine filmările de pe ”remorcuță”, cu perspectivele acelea aleatorii, la cheremul valurilor și ale parâmei de tractare ! :)
M-am uitat la asieta canoei prin profilul valurilor primei zile, și deși cunosc posibilitățile, adaptabilitatea, am avut un ușor sentiment de nesiguranță. Nu neapărat pentru acele valuri, ci pentru ușurința cu care se puteau ridica, la un vânt o idee mai nervos.
În aceleași condiții eu trec cu caiacul fluierând a veselie fără griji  :D ( de exemplu acum două luni, în vânt de 25 nd:   https://youtu.be/YSzD_8VNlSw  )

Dar canoea are și avantajele ei de volum, pe care le-am înțeles de când făceați planuri.

Am reușit să descarc filmul, ca să-l vizionez pe îndelete :)

4
Mari si oceane / Re: Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI
« : Aprilie 03, 2020, 09:28:14 a.m. »
Dacă tot divagăm :))

Remarca lui Florio mi-a stârnit o curiozitate. Aţi fost în Grecia în locaţii turistice de lux? Nu genul 'deosebit' în sensul de amenajat mişto cu materiale uzuale sau scump datorită locului în sine, ci chiar clădire şi servicii de lux care să justifice preţul. Sunt curios pentru că eu am văzut Grecia turistică exclusiv ca o destinaţie frumoasă, relaxată şi ieftină. Desigur am ochit şi o marină de 200€ pe noapte cu gazon impecabil, dar nu mi s-a părut că ar oferi şi alte servicii care să justifice.

Un exemplu destul de elocvent cred, pot da eu din ceea ce am întâlnit în călătoriile cu barca: complexul Sani Beach.
Spun elocvent fiindcă este într-o zonă de buget redus, peninsula Kassandra, dar afișează și taxează, lux.
O cameră pentru două persoane/o săptămână, 2000 euro.
Marina mi-a cerut pentru barca mea de 8m, 75 euro pe zi. Exact cât plătisem cu un an înainte pentru o barcă de 45 picioare, la ditai Atakoy Marina, miezul Istanbulului.

Noi nu suntem turiști, Gheorghiță, de aceea nu știm fața aceasta care frizează și luxul. Dar destinații de lux există.

5
Mari si oceane / Re: Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI
« : Aprilie 01, 2020, 08:03:57 p.m. »
Nu-i bai de întrerupere, băieți :) .
De fapt toți aveți dreptate. Cei din turism vor încerca supraviețuirea cu disperare, fiecare prin metoda care simte că va fi câștigătoare:

Unii vor mări prețurile, fiindcă nu se adresează turiștilor cu buget redus. Iar clienții lor vor plăti fără probleme 20-30% în plus, pentru a avea serviciile cu care sunt obișnuiți.

Alții vor păstra aceleași prețuri, în speranța că vor atrage prin asta.

Vor fi și unii care se vor arunca să facă oferte reduse, în ideea că odată adus clientul, vor mai putea să-l mai ciupească pe ici pe colo, extra. Părerea mea este că ultimii vor fi perdanți, deoarece clienții cu buget redus  nu prea mai pleacă de acasă.
Vor pleca în vacanțe (de turism) numai oamenii care stau bine financiar și nici nu întrevăd probleme de acest fel pentru viitor.

Eu am continuat povestea din două mari motive:
1. În pauza asta de carantină, riscăm să începem discuții politice și să ne plictisim de aceleași bancuri vehiculate furibund pe toate căile de comunicare.
2. Parcă era păcat să las neterminată povestirea unei călătorii faine... chiar dacă a fost acum 4 ani :) . În plus poate și folosește cuiva vreo informație din topicul ăsta.

6
Cafenea - Discutii generale / Re: Chemari si raspunsuri pe capcompas
« : Aprilie 01, 2020, 07:53:12 p.m. »
Ooo, frumoasă și deosebită introducere !
În plus de asta l-am văzut pe Grumpy zâmbind :)


7
Mari si oceane / Re: Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI
« : Martie 31, 2020, 09:22:04 a.m. »
Așa, mai răsucește cuțitul în rană!  :)

Peste o săptămînă trebuia să fim în zonă, oare ridică ăștia carantina?  :-\

Ne călim, Nicule.
Poate spre toamnă să mai vedem Egeea, dacă vom fi norocoși.

8
Mari si oceane / Re: Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI
« : Martie 31, 2020, 04:53:23 a.m. »






9
Mari si oceane / XV.Sarti - Skala Sikias
« : Martie 31, 2020, 04:51:27 a.m. »
XV.   Sarti - Skala Sikias

Portul Sarti se află chiar în sudul promontoriului Cap Rigas, are o protecție temeinică și înaltă, din stabilopozi, la partea dinspre mare a digului foarte larg, betonat, luminat bine și destul de nou realizat.
Seamănă cumva cu portul bulgăresc de la Cap Byala. Are apă (cișmele), curent, loc pentru resturi menajere, o toaletă cu dușuri (după regulile Cațavencu, aș cota-o cu trei muște), greu încercată, vai mama ei, dar existentă.  De la baza digului, începe un drum prăfuit, care urcă dealul, trece pe lângă plaja golfului și dă în drumul principal ce duce către localitate.
Doi km ca popa, până în centrul localității. Mulțumesc, nu mă tentează, am tras destul :).









După călătoria vântoasă, eram înghețat în plină vară. Țuica strămoșească a mai reglat termostatul pe plus și moralul binișor. Până la ”bine” îmi stătea pe suflet bâlba motorului. Dar ia mai dă-l încolo, gata!
Până mîine nu mă mai gândesc la el. Hai să ne bucurăm de ce avem!
     Oricum, motorul e un High Thrust, nu se strică așa, pe nepusă masă. Eu bănuiesc benzina de la supermarket.
Făcând ochii roată, văd două cocioabe cu un umbrar,  unde trona pe post de șef de trib, un rasta-man tomnatic, genul ”puștanul-purisan”, 45 de ani, osos, bronzat mahon spre wenge, cu plete în care apa n-avea cum să răzbată. Și după cum arătau, nici nu răzbătuse vreodată.
Rastaman-ul avea o privire cruntă și o atitudine de ”f*tu-i mă-sa”, într-un cadru pseudo-apocaliptic, tapetat de jur împrejur cu icoane și diverse articole din reviste și afișe religioase, într-un colaj fantasmagoric al cărui înțeles nu-l răbăteam.  De jur împrejur erau sticle goale, aranjate în picioare, probabil victimele serilor trecute. Ce să mai, locul aducea cumva a ”Tăcerea mieilor”, agonie și mister.
Toate astea le-am ”citit” rapid, apropiindu-mă de menajeria mistico-religioasă, moment în care încruntatul flegmatic, îmbrăcat cu o izmană,  întrerupe discuția lui cu al doilea personaj, mai robust, la fel de wenge la bustul gol, cu o figură pătrată în care mișcau doi ochi cercetători la adresa noastră. Cosmin a rămas mai în spate.
Liniște...ei nu zic nimic, eu nu zic nimic, până nu ajung în buza altarului ambulant, în sufletul lor. Apoi cu un ton neutru, eliberez formula de salut, dintre puținele cuvinte grecești pe care le-am învățat.
Probabil mă descurc bine, fiindcă varanul rasta n-a scos un cuțit, ci a blogodorit niște greacă gâjâită din care am înțeles că putem continua discuția.
N-o mai lungesc mult, am găsit o cale de comunicare și ceva informații: unde e o benzinărie să pot lua benzină curată și cel mai important, un număr de telefon al unui mecanic, în pustietatea asta. Știu cât valorează punctualitatea grecească, totuși am nevoie să înțeleg ce e cu motorul meu.
După discuția cu adeptul raggae care s-a dovedit a nu fi un psihopat cum ar fi putut să indice aparențele, am decis să nu mă mai gândesc la probleme, până mâine dimineață.
Și cu decizia asta, am putut să ne bucurăm de o seară excelentă, după o zi tensionantă.

Dimineață a ieșit soarele, optimismul a ieșit și el. Un cafeu, două idei în jurnalul de bord și... până să am ocazia de a suna la mecanicul sufletului, zic să-mi vâr nasul la motor, pe modelul clasic: ”Scânteiește? Benzinește? Atunci de ce nu pornește?”
Deschid capacul, pornesc bolborositorul care se scutură iar ca posedat și încerc pe rând fișele celor 4 bujii. Ce să vezi? Două dintre ele nu stăteau bine în soclu, ci se țineau pe poziție doar în gulerul de cauciuc. Cum le împing în soclu, motorul începe să toarcă așa cum îl știam!
 Ura!!:) E a doua oară când cred că am probleme la motor și se dovedește că acest Yamaha e de nădejde!
Se pare că drumurile lungi pe trailer ajutate de ultimele vibrații de la valurile măricele de ieri, duc la câte o problemă din asta. 

   Nu mai stăm deloc, decidem să luăm micul dejun pe mare. Cu velatura întreagă sus, am plecat pe o atmosferă la fel de încărcată ca ieri, dar cu vânt slab de data asta. Prea slab.
Oricum, parcurgem distanța Sarti- Skala Sikias destul de repede, și atenți la stâncile din intrarea de nord a golfului, ne apropiem de minusculul dig din sud.
Din cauza unui barcaz mare pescăresc, aflat într-o manevră de neînțeles cu un mooring, decid să acostăm chiar în capătul cheiului (pe lățimea lui), profitând de avantajul de dimensiune al lui Nemo.
Springuri pupa-prova și încă 2 legături scurte, fiindcă e un loc mic, bordat cu stânci submerse.
Apoi plec cu Cosmin să explorăm potențialul zonei, care arată mirific. Un colțișor de rai mediteranean. Cu ”beach-bar” :).
Rezumatul rezumatului: plajă, masa la taverna ”5 Steps in the sand”, discuții cu pescarii, baie, înghețată, beach-bar... suntem singurii clienți, așa că primim răsfăț.
Seara ne plimbăm kilometri întregi, la întoarcere găsim un cuplu în vârstă care pescuia pe cheiul nostru. Ce frumos! Grecul venise la pescuit, iar soția, fără nici o altă treabă, îl însoțea să stea de vorbă împreună.
Superbă dovadă de armonie!
Noaptea Cosmin încearcă să harponeze ceva la o lumină LED, dar se pare că nu aveam să ne bucurăm de pește proaspăt. Așa că într-un târziu (1.30), ne-am culcat în răcoarea nopții de mai. 
Prognoza arăta că la 5.30 începe să se ridice un vânt favorabil, pe care n-am de gând să-l ratez :).



























10
Mari si oceane / Re: Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI
« : Martie 30, 2020, 12:50:46 p.m. »
Se observă cum se rotea vântul pe relieful promontoriului, după geometria inconstantă a voltelor.
A fost de amplitudinea a ceea ce am trecut noi și nea Gică, în capătul Sithoniei, un an mai târziu :).
Doar că aici eram obligat să merg cu vele.

11
Mari si oceane / XIV.Drenia- Sarti
« : Martie 30, 2020, 01:56:46 a.m. »
XIV.   Drenia- Sarti

Zorii zilei următoare au potolit vântul dar au păstrat răcoarea nopții. Parcă suntem făcuți pentru clima asta grecească, după o zi călduroasă urmează o noapte răcoroasă în care ni se văd nasurile scoase in sacii de dormit. Suntem încă în luna mai, pe 29, zi de duminică. Dar cine le mai ține socoteala? :)
   În timpul nopții am verificat de câteva ori ce este afară, cum stă lumina noastră improvizată, cum stă barca. Lumina era mult mai vizibilă decât cea a yachtului mare din gura golfului, iar protecția mea din PET a fost foarte eficientă.
   Trezit de la 4.30 dimineața, am timp de tabieturi, printre care și cafeluța marinarului (fiindcă nu-s englez, să leorpăi ceai :D ). Sincer, nici tradiția strămoșească n-o păstrez, altfel ar trebui să mă spăl pe dinți cu tescovină!
   Plănuim astăzi un traseu țintă spre Sarti. La vremea aceea nu știam nimic despre port, așa că plecare spre necunoscut adăuga un plus de farmec al călătoriei.
   Știind vânturile zonei care au un tipic în a se ridica după orele 10-11, nu ne-am grăbit. program de voie cât cuprinde! Am înotat, am filmat subacvatic, am inspectat carena ca în acvariu în apa aceea cristalină...până s-a simțit un miros apetisant din barcă: eram chemați la masă.







Nu mai am habar ce a însemnat acea masă, cert e că fetele s-au retras imediat după aceea, în barcă, la somnul de frumusețe. Eu și Cosmin am profitat de vântul de circa 12 nd, vânt strâns la maximum pentru direcția Sarti, și cu velele scoase full, am pornit. Era o minune, barca bandată ușurel până în 15 grade, viteza de 5,5 nd, valul un pic frontal dar deloc deranjant, noi, doi băieți singuri la taclale.
    Frumos era și faptul că am lăsat timona liberă după echilibrarea bărcii, ducându-ne în prova amândoi, la sporovăit. Ei, cum înainta barca tăind valul, cum stăteam noi la palavre băiețești despre facultate, fete, chefuri, chestii... cum eram protejați de soare la umbra focului genovez bine desfășurat în vântul ăla... ehei! Mi-a rămas în minte bucuria acelei ore, stăteam în balconul prova, eu pe babord, Cosmin pe tribord, fără altă grijă decât depănarea unui șir de năzuințe și amintiri intercalate.



   După circa un ceas, vântul mersese în crescendo și se simțea nevoia clară a terțarolării. De obicei o facem înainte de a se simți, dar de data asta ne furase momentul, că prea frumos era :) . Barca înainta vertiginos, dar era deja prea bandată și valurile cam ridicate.
Cosmin scoate telefonul și dă să filmeze valurile, fiindcă se vedeau frumos cum ne veneau în întâmpinare ușor amenințător, ca în clipa următoare barca să se ridice deasupra lor. Numai că după două-trei valuri, unul mai încăpățânat a ridicat creasta și i-a umplut telefonul de apă :D .
Și n-ar fi problemă de telefon, că era antiacvatic. Dar nu-i mai lua comenzile pe ecran, având apă sărată peste tot. Filmarea a rămas, ca amuzament.

FILM:

https://youtu.be/jm9YZnZmbqU




  Ok, am mers eu în cockpit, Cosmin la catarg și am făcut rapid o terțarolare la jumătate de suprafață velică. Acum iar era bine: barca înainta la fel de repede, însă nu mai era așa bandată. 
Și am reluat băiețeasca de la prova. Cine are băiat la facultate, știe ce înseamnă să treci de la discuțiile copilărești, la ”men talk”. Ineditul momentului face, ca tată, să oscilezi câte o dată nedefinit: să vorbești ca prieten de chef? Să vorbești ca părinte? Ei, la naiba... am ales să vorbesc cu el cum vorbesc și cu voi.
De aici și farmecul acelor momente. Pe care l-am retrăit la un an după aceasta, în Sporade, când, pe o mare montată cu predicția de furtună, urcam și coboram niște valuri înalte, pe fondul discuțiilor despre Papillon și evadările sale pe mare   .

   Ei, acum, odată cu reducerea velelor, am pierdut câteva grade din direcția noastră. Și e firesc, fiindcă forma velelor terțarolate nu mai poate fi perfectă. Dar lucrurile nu stăteau pe loc, ci avansau. În jumătate de oră vântul a crescut dramatic, astfel că a trebuit redus încă o dată focul, rulându-l cât să mai rămână 2mp, de echilibrat barca pe direcție. Care direcție s-a modificat cu vreo 10 grade, nu mai aveam prova pe Sarti, ci vreo 2 mile mai la nord.
   Nu-i nimic! fac eu socoteala. Țin barca pe direcție cât se poate și când m-am apropiat de coastă, strâng velele și merg la motor cele 2-3 mile, ce mare lucru? O juma” de oră.
 Varianta de a face volte pe vântul acela frontal, nu era mai fezabilă decât instaurarea comunismului în Elveția: adică da, se poate, dar ar fi ca naiba! :D
   Și să vezi drăcie, ca să nu spun că a trecut ziua fără emoții!
Ne apropiem de o coastă, numai stânci verticale, zimțate ca dinții de rechin. Se vedea că acolo se rup valurile ridicate de vânturile dominante (ca și acum). Suntem pregătiți amândoi să facem rapid manevra, eu în cockpit, Cosmin pe roof. În prealabil rulasem restul acela de foc, ce ne mai echilibra barca.
 Cum ajung la mică distanță (cam 50m), strig tare să se audă până la catarg:
-JOS RANDA!! Și trag de timonă să pun barca în vânt.
Totodată  eliberez funga,  Cosmin trage randa în lazybag rapid și imediat dau cheie motorului.
   Motorul:  Blbl..brbl..blbrl...  motorul meu impecabil, bâlbâia ca prostul și tremura!!!
Iau contactul, pun din nou, dau cheie:
   Motorul: Blbl..brbl..blbrl...
Futu-i! Vântul mă ducea repede, exact în colții de rechin.
-SUS VELELE!!!
Derulez un sfert de foc să am instantaneu ceva portanță, ne depărtăm nițel de stânci, apoi sus și randa și începem o nebunie de volte care arată pe track exact ca o electrocardiogramă de bețiv prins de nevastă-sa lângă butoi. O am pe undeva, trebuie să v-o arăt.
Și au urmat două ore de volte.

Bine-nțeles că în aceste 2 ore am avut timp să mă gândesc, într-un monolog direct, eu cu mine:
1.   Intrebare: De ce n-am pornit întâi motorul când știu că așa se procedează? 
Răspuns: păi abia plecasem fusese pornit cu două ore înainte, a mers impecabil mereu. 
Î: Bullshit. Așa se procedează, sau nu?     
R: Corect...procedura e să-l pornesc înainte de a coborî velele.
2.   Î:Cum fac acum?   
R: Merg cu vele până la port, intru cu vele în port, merg cu vele până găsesc un loc și când sunt în fața lui, pornesc motorul cât să dea un ”zvâc” de 5-6m spre cheu. Dacă e cazul. Dacă nu, tot la velă îmi e nădejdea.

Alerta mea nu a fost și una de echipaj, fetele erau la treburile lor, fără stress.
Am început să țesem la volte, cât pe track să iasă o electrocardiogramă ciufulită. Dar una ca atunci când îți ia iubita telefonul la cercetat :D .

Vânt tare exact frontal, val nervos pe prova. La fiecare voltă, deriva mușca din avansul câștigat.
Mai aveam 3 mile de parcurs, cât să ne ia? Păi iaca, ne-au luat...două ore! :D
Cum? Păi aproape 11,5 mile făcusem în două ore de navigație de plăcere, o frumusețe.
Și ultimele 3 mile...tot în două ore?
A părut incredibil, dar așa era. Ulterior, am măsurat track-ul: ca să mergem cele 3 mile, am parcurs în volte... 8 mile! 8 Mile cu vânt de bulină și val frontal.
La asta a ajutat și relieful, Capul Rigas pe care voiam să-l ocolim, accentua puterea vântului.
Am făcut voltele necesare, calculând  să nu merg mai mult decât e cazul, apoi după depășirea promontoriului Cap Rigas ce precede intrarea în port, am putut ține o singură direcție până la intrarea în refugiul dat de stabilopozi.







Gura portului Sarti este foarte largă, protejată de un dig mare, înalt, și terminându-se spre țărm cu o plajă. Asta înseamnă că la noapte vom putea dormi. Altfel, valurile astea mari ar fi făcut o resacă, de nu dai geană pe geană.
Am reușit să intrăm frumos, duși de vântul deja de travers pentru noua direcție, apoi în incinta portuară am făcut o voltă sub vânt și am înaintat încet doar cu focul, strângând randa și scanând cheiul din ochi: unde am putea găsi un loc?
   Și l-am găsit, în spatele bazinului portuar, un loc între un vapor de tablă și restul bărcilor pescărești. Acostarea am făcut-o simplu, ducând barca din inerție până acolo, nici n-a mai fost nevoie de motorul bâlbâit, deși l-am pornit preventiv.
Uf! Am răsuflat ușurat, legând barca la cheu. Liniștea portului nu trăda nimic din zbuciumul de afară. Aici, după zidul de beton, totul era calm, cald, soare.
Zic:
-Uite, acum ar fi mers o tărie! Îmi pare rău că nu avem nimic în barcă. Dar știi cum?! Mamăăă, exact la suflet ar merge!
- Stai puțin, zice Cosmin. Intră în barcă și apare cu o sticlă de ... borș!
 ”Borș Olympia, de Tecuci, 100% ingrediente naturale”, ce vorbești? Scrie pe etichetă!
-Ce-i asta frate?
-Țuică bătrână. De la tataia.
-What?!?  Hahahaha! Dă să miros! :D
Pun trompa la dop, e tescovină de la tata, de 5 ani vechime, galben-maronie, de la butoi.
-Oooo, ce gând bun ai avut, Cosmine! Ia să gust. Și trag o dușcă, fac ”oaaaah”, cum fac bețivii, apoi o pasez lui Cosmin. Face și el la fel, că doar așa e tradiția, apoi ne mijesc niște zâmbete gemene: viața era frumoasă din nou :) . Dar știi cum? Frumoasă foc, de-mi vine s-o pup!
Am scos două păhărele și:
-Ia zi, cum Dumnezeu de ai luat tu țuică?! Țuică? Nu mi-ar fi trecut prin cap așa ceva!
-Păi chiar la plecare am fost la tataia, el m-a întrebat: nu luați și voi ceva de băut? Hai că luăm.
-Aaa, am înțeles. Cum eram pe fugă, a făcut ochii roată și fiindcă singura sticlă de acolo era una de borș, că mama făcea ciorbiță, a clătit-o și ți-a pus țuică în ea.
-Exact.
-Băi, nu cred că a fost o idee mai bună, în toată călătoria asta! zic eu încălzit și la trup și la suflet, de cascada de evenimente și arsura de țuiculiță :) .
Doamne, țucu-ți palma ta, binecuvântează și mai adă! :D



12

Poate cuiva o sa-i placa si filmul asta, pe mine m-a incantat.  E despre curajul unui tanar american, cu o copilarie dificila, avand o tulburare de tip ADHD si o adolescenta in care a ajuns si in arest, dar care isi gaseste vocatia: navigatia cu vele! El devine primul american care face inconjurul Americilor, fara sa coboare de pe barca, traseul incluzand Pasajul de Nord-Vest din Oceanul Arctic si Capul Horn, cu o barca de pana in 8m si fara nicio dotare adecvata. Minunata reusita! Iata link-ul: 

https://www.pbs.org/video/wpbt2-presents-red-dot-ocean-story-matt-rutherford/

Barca are 8,25 m si este un Albin Vega 27, barca din semnatura mea. Dotare adecvata are: windvane si determinarea skipperului. :)
@Pelicanul : nu-i asa ca zgomotul din interior iti aminteste de ceva? :)


Îndrăzneții reușesc, iar reușita aduce o bucurie și o speranță. Reușesc fiindcă e posibil, nu fiindcă e probabil.
Posibilitatea există întotdeauna, probabilitățile sunt mici. De aceea Himalaya are pe răboj mulți profesioniști care au reușit și mulți care fac din acele trasee un cimitir de cadavre neîngropate.
Marea însă, șterge urmele.
O barcă mică are nevoie de mult noroc să facă un asemenea traseu. Fiindcă mereu suntem la cheremul naturii, care poate scufunda și un galion, nu numai un pai de 8m :) .
Acest băiat a reușit și filmul lui ne bucură imaginația :)

13

NOVAIA ZEMLEA / NOVA ZEMBLA [2011] [Întregul Film în Limba Română]

https://www.youtube.com/watch?v=BN1-JYflI4s

Super-interesant film. Până acum nu am prea avut timp de filme.
Se pare că Microorganismul ne-a făcut rost de elementul ăsta :)

14
A durat atat de mult constructia fiindca au vrut barca mare, de 38. E si de inteles, fiind nevoie de atata barca pentru toti cei 5 marinari.

Daca vrea cineva sa plece mai repede pe ape cu un catamaran, sa-mi spuna si il pun in legatura cu un baiat care construieste asa ceva, dar mai repede :).

Cel mai mic catamaran care a facut circumterra e tot un Wharram, Tiki 21 (6,40m). Rory McDougall este cel care a intreprins aceasta aventura, sunt multe povestiri pe net despre el.



TIKI 21 e o barcă foarte capabilă. Dacă vă amintiți am întâlnit într-o croazieră a noastră, doi băieți austrieci, plecați cu această barcă, de la ei de acasă până în Italia.
https://forum.capcompas.ro/index.php?topic=1010.90
Dacă se supăra vremea, o urcau pe plajă și erau la adăpost :) .
Poate de aceea nici nu mi-a făcut impresia că ar putea traversa oceane.
Am urcat la bord și am inspectat-o în amănunt: două cușete înguste, bucătăria era un aragaz băgat sub paiol.
Minimal, chiar chinuitor pentru călătorii lungi pe ape mari.
Dar se pare că barca poate mai multe decât arată :)

15
Mari si oceane / Re: Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI
« : Martie 29, 2020, 10:15:33 a.m. »
Eu stiu cum e acolo dar pozele nu se vad! Nici aici nici dincolo deci nu e forumul de vina.

Incredibil. Postările anterioare au poze vizibile, doar cele de acum nu se văd. Și sunt în același folder din Google Photos.
Mai încerc ceva setări.

L.E.
Se pare că au modificat ceva, e mai complicat să distribui poza-link. Dar asta e, oricum e mai bine link, decât să încarc forumul cu imagini.

Pagini: [1] 2 3 ... 187