Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - DoiNomazi

Pagini: [1] 2 3 ... 33
1
Sincer, nu stiu ce nu imi iese! Vreau sa incep sa creez continut ptr youtube In care sa imi prezint produsele dar ceva ma nemultumeste!
 :)

Calitatea imaginii? Sunetul? Incadrarile? Ritmul secventelor? Muzica?

2
Stii, aici nu sunt de acord cu tine! Ani de zile am fost pescar de balti, cu masina langa mine, cort imens, pat mare, dus, aragaz, gratar si multe altele si la un moment dat m-am reintors la Dunare, la dragostea mea cu un bagaj minimalist, cu un cort mic (de creasta) care sa nu imi ocupe loc pentru ca cel de crap imi cantareste vreo 20 kg
Anul acesta am fost din nou la un pescuit pe balta, o partida de 4-5 ore si am resimtit nevoia sa stau pe malul unui lac in confortul unui echipament de calitate si sa ma odihnesc fizic.
Am trecut in ultimul timp de la o oboseala psihica accentuata la una psihica dublata de o oboseala fizica pentru ca nu mai apuc sa dorm noptile atat cat am nevoie si in acest moment simt nevoia sa stau pe un mal, cu ponton , cu toate conditiile ceea ce anul trecut nu concepeam. Probabil ca daca reusesc sa prind vreo 2 nopti linistite si imi revin voi uita de aceasta senzatie si voi imbratisa Dunrea cu programul meu. Trezirea la 4 AM, pescuit pana la 14 PM, o saramura/bors si somn de voie pana la 18 PM si iar pescuit pana la 1:45 Am.
Alegerile le facem in functie de cum ne simtim la un moment dat si nu inseamna ca daca azi aleg ceva maine nu revin la alte obiceiuri.
Ceea ce eu nu inteleg la voi sunt aceste sute de ore petrecute de voi pe sosea conducand pana la epuizare pe sosea. Adica pot intelege sa conduc pe un traseu de Raly raid, un traseu pe drumuri latularnice in care sa simt mireasma autentica a comunitatilor prin care trec dar sa merg pe un "drum national" mii de km nu pot intelege dar asta nu inseamna ca va judec. Am vazut documentarul vostru si l-am savurat dar prin comparatie cu dunele din celalalt acesta a fost palid!
Montajul este exceptional si personal ma chinui sa montez o prezentare de produs pentru YouTube de vreo 2 saptamani si nu sunt multumit de ce iese in timp ce materialele tale sunt fabuloase.
La sfarsitul zilei, ce vacante/aventuri va alegeti nu este treaba noastra si noi suntem recunoscatori pentru fiecare bucatica de imagine pe care alegeti sa o impartasiti cu noi si va multumim pentru asta!

In primul rand, multumesc mult pentru timpul acordat vizionarii si pentru observatii si sugestii.

Zau, ca nu stiu cum sa raspund. Sigur ca puteam zbura de La Buenos Aires direct la "obiective de vizitat" la El Calafate, Punta Arenas, sau Ushuaia, dar am vut sa hoinarim prin La Pampa, sa-i gustam singuratatea vantului...

Probabil ca sunt "defect" , dar in timp ce foate multi oameni se feresc sa stea la volan, mai ales daca au si alte optiuni, eu aleg sa stau ore in sir la volan pentru ca imi place. E greu de explicat pentru ca nu vreau sa sune a justificare.

Masina, la fel ca barca domiciliu la care inca visez, si pe care n-o am, imi da senzatia de libertate si autonomie. Sigur ca se poate discuta perceptia acestei, pana la urma, iluzorii autonomii, dar masina (deocamdata) ma face sa ma simt liber, descatusat de teama distantei si a destinatiilor. Sigur ca una este sa traversezi dunele desertului si alta e sa mergi pe asfaltul soselei, dar senzatia de libertate este aceeasi.

Si eu si M. avem nevoie de libertatea spatiului deschis, neingradit. Traim intr-o lume sufocata de sedinte si proiecte, fiecare minut este planificat, inregimentat, telefonul si posta electronica nu ne dau ragaz nici in metrou nici acasa si singura gura de aer pe care ne-o putem permite este cand plecam la drum... Si drumul inseamna mult mai mult decat o destinatie anume.

Pana la urma Ushuaia este doar un alt mic orasel, ca oricare altul. Cand am ajuns acolo n-am cazut pe spate, n-am urcat treptele raiului direct in nirvana, n-am inregistrat un record, n-am pontat fisa de pontaj, doar am ajuns si gata, dar hoinareala pana acolo a adus placerea...

Libertatea de a te opri oricand, oriunde, fara a te teme de distante, sau de caderea noptii, au adus o bucurie imensa. Miile de kilometri, pe nisip, pe asfalt, pe apa, fac parte dintr-un acelasi dans cu infinitul... Te-am avertizat de la inceput ca sunt defect... :)

Masina, o aproape oricare masina, si, sper din suflet, la un moment dat barca, nu este doar un mijloc de transport. Masina in care calatorim, chiar daca este inchiriata pentru o perioada scurta, devine un intreg univers "al nostru". E ca o "corabie" strabatand oceanul, ca o "insula" privata, un loc special, numai al nostru, o extensie fizica a organismului care ne ajuta sa "galopam" pe distante lungi. Masina devine deopotriva masura libertatii, impulsul de a alerga dupa linia orizontului si adapostul de ploaie si vant.

Ne simtim bine impreuna impartind masina, calatorind unul langa altul prin acele interminablle ore de sosea. Dincolo de indiscretia limitata a video jurnalului, care surprinde si reda doar crampeie ale “drumului fara sfarsit”, in masina, ca si in barca, ca si in kayak, avem, in sfarsit, timp sa hoinarim impreuna degustand rasaritul si apusul.

In plus, fiecare clipa traita intr-un loc nou, la care trebuie sa te adaptezi cat mai repede, odata cu fiecare oprire a masinii, aduce prilej de bucurie.

Da, ar fi fost excelent sa nu existe nici un cm de asfalt de la Buenos Aires La Ushuaia, dar aia si-au asfaltat pampa-sul pana sa ajungem noi acolo si chiar n-a fost alta cale. Ne-am bucurat de cativa, foarte putzini, kilometri de drum neasfaltat.

Am intalnit pe drum oameni, asemeni celor de pe veliere, care se aflau pe sosele intr-o masina de 2 - 3 ani... si nu pareau dornici sa se intoarca sub un acoperis de casa.

LE: In general vorbind, este din ce in ce mai greu de gasit libertati neasfaltate...

LE2: Ce nu-ti iese bine la video-ul la care lucrezi?

3
Un coleg de forum ce mi-a fost intotdeauna (si imi ramane in continuare) drag mi-a scris in privat astazi ca plimbarea in Argentina, parafrazez, i s-a parut putzin prea domesticita pentru asteptarile de la o plimbare Seasick & Grumpy si remarca lui, cat se poate de intemeiata, m-a lasat pe ganduri mult timp dupa ce i-am raspuns.

Fara a derapa in scuze si tentativa invocarii unor circumstante atenuante, inca incerc sa formulez un raspuns sincer si pertinent la remarca lui.

Am vrut sa-i explic ca chiar si aceasta leneveala blegoasa pe asfalt, printre turisti, hoteluri, restaurante si servicii, si-a pastrat ecouri din apetitul de peripetzii al “nomazilor”. Nesomnul avantului catre orizont si-a pastrat gustul de praf si mirosul de val. Imbratisarea destinului si-a pastrat ritmul dansului cu departarile, chiar daca cadenta respiratiei s-a mai indesit la urcarea pantelor... :)

Stim si simtim cu totii ca fiecare rasarit aduce cadoul unei irepetabile batai de aripa cazuta din totalul harazit fiecaruia si stim si simtim, de cele mai multe ori, ca ne regasim in fiecare rasarit putzin mai altfel decat la apusul ce l-a precedat. Cu sau fara voia noastra, asa cum e firesc, imbatranim... :)

Sa fie asta cauza confortului turei din Argentina? Sa fie asta cauza combinata cu dificultatea, nu in ultima instanta financiara, de a mai razbate la pustietati autentice in scurtul timp al unei mini-vacante de Revelion? Sa fie astea cele doua cauze plus inevitabila aglomerare a planetei cu turisti si servicii?

Nu stiu, prietene. Chiar nu stiu cum sa raspund fara a aluneca in invocarea unei explicatii cu ecouri de scuza. In mod concret, atat s-a putut face in iarna lui 2017.

Stiu doar ca trebuie sa pornim doar in directia chemarii din momentul respectiv si stiu ca nu cautam recorduri. Stiu si ca in curand vom padela si vom pune cortul ceva mai departe de civilizatie si mai aproape de locul unde sufletele noastre vor avea privilegiul sa sarute nemarginirea... dar stiu ca si acolo, nu va mai fi ca acum 400 de ani, si nici macar ca acum 2 ani. Nici macar ce s-a intamplat acum 10 minute nu se mai poate repeta.

Si iar ma intreb daca mai au vreun rost video jurnalele. Voi continua sa le fac pentru ca exercitiul imi aduce placere, dar se poate sa fi venit timpul cand nu-si mai iau rostul in vazul lumii... :)

Fara vreo legatura cu remarca ta, ma intreb cum ar fi fost daca aveam vreun sponsor care astepta un video jurnal incarcat cu aventuri, adrenalina si nenorociri si primea un video blegos “de pensionari” esuati la un “all inclusive”?

Norocul nostru ca nu avem nici un sponsor... :)

4
Mi se pare ciudat si incep sa ma tem de faptul ca in faza premergatoare calatoriei nu se intrevad probleme... Nu e de bine, totul pare ca se va desfasura asa cum ne-am planificat. Imi scapa vreun detaliu? S-au tocit temerile si precautiile aferente? Mi-au obosit ingrijorarile?

Parca ma tem mai mult acum cand nu pot anticipa obstacole concrete.

Aseara am pus ochii pe un punct de pe harta mai dificil de atins.

“What do you think, mate?”

M. a stat putzin pe ganduri inainte sa raspunda.

“Can the boat get there? Is it worth it?”

“I don’t know... it seems really quiet and far enough... “

Pana la urma un raspuns email a confirmat ca este prea departe pentru barca de insertie, chiar daca e vreme frumoasa.  Dupa ultima experienta in Groelanda, ce traseu mai poate fi prea lung pentru barca de insertie? 6 ore dus, 6 ore intors cu 230 CP la blana, se poate si pescarul vanator se poate intoarce in sat in aceeasi zi. Benzina, incape in butoaie de plastic, ca de obicei.

Problema este ca in 12-13 ore se poate schimba vremea radical si intoarcerea traverseaza o portiune mare de coasta direct la ocean. Noi ramanem acolo vreo 3-4 zile, nu ne afecteaza... sau... Si traversam inapoi la padela? Hmm... Oricum, ala nu vrea.

Si asta face punctul respectiv si mai atractiv.

Asta e... mai sapam. Si M. pare sa ezite.

“Pare departe... sunt ursi acolo?”

“Nu stiu... probabil ca nu... “

Amandoi am stat cu ochii pe buletinele meteo si stim ca anul asta gheata s-a topit intr-un timp record. Unde se duc ursii in verile extreme?

“At least, I anticipate larger icebergs, mate. Beautiful imagery...”

“Ai zis ca nu mai facem film...”

“Am zis...”

LE: Imi repet ca niciodata nu am ales o destinatie dintr-o ambitie prosteasca sau dintr-o plictiseala insetata de adrenalina. De obicei, este curiozitatea si raspunsul dat chemarii.

Nu se cade sa-mi alterez motivatiile acum, cand anii avantului s-au mai domolit. Si nu am dreptul sa-mi duc camaradul drag pe un drum mai anevoios decat poate. Trebuie sa ne intoarcem la ritmul nostru si sa admitem limitele a ce putem face astazi... chemarea... este.

5
Pe masura ce explici scenele imi dau seama ca e o munca imensa in documentarea/ideeea de scena/editare unei simple secvente de cateva secunde. E titanica munca... iar rezultatul este pe masura celor care privesc. Cateodata ceea ce sta in spatele scenei ramane in umbra. Nu cred sa fie cineva vreodata care sa observe macar 50% din subliminalul, semnificatia tuturor scenelor (mai ales ca alterneaza) si legaturile aproape eterice transpuse in film.
Eu nici nu realizasem ca e vorba de traseele convoaielor din Atlantic.
Acum, ma rog unii pot descoperi ceva, altii altceva, fiecare dupa propria dimensiune. Eu zic ca sunt prea profunde unele scene si nu stiu daca merita si cum e dimensionat efortul asta. Probabil doar pentru a va pastra toate amintirile nesterse, candva urmand si voi a le redescoperi din nou.

Provin din lumea documentarelor si mi-a ramas un reflex al nevoii de autentic si de verificare, confirmare a detaliior. Norocul meu ca porcarioarele astea de video jurnale sunt doar "clipuri de vacanta" si nu documentare in adevaratul sens al cuvantului... :)

La Bluie East Two mi-a fost draga destinatia si povestea locului si am incercat sa re-creez o dimensiune cat mai apropiata de autentic pentru a putea sa simtim, chiar daca intr-o infima masura, ca ne intoarcem in anii aceia. Am strabatut perimetrul bazei si fjord-ul respectiv cautand punti peste ani, incercand sa privesc locul cum l-ar fi privit soldatii care au construit baza si ascultand ecouri stinse de mult in bataia vantului...

A fost cea mai apropiata tentativa de “punere in scena” a introducerii unui jurnal video si o amuzanta reconfirmare ca nici eu nici M. nu avem talente actoricesti... :) Nu se merita efortul dar ne-am ales cu amintiri provocatoare de zambete.

6
Intro-ul e in regula, chiar foarte bun, strict cat trebuie - presupun ca totusi simplitatea asta a "costat" destul de mult.
48 de ore fara somn? mai tare decat mine: maximul meu este de 36, insa mi-am dat seama ca nu merita riscul. Creierul intra intr-o stare de amorteala, reflexele sunt intarziate si analiza si decizia situatiilor din trafic se bazeaza doar pe acestea. Nu mai ai capacitatea de a lua decizii noi, de a te adapta.
Peisaje frumoase, fie ca sunt din zona de campie sau montana, muzica antrenanta si bine alese piesele, mai ales cele specific argentiniene....
Fordul ala probabil a prin vremurile cand se semnaliza cu portiera, sau cu steguletul.
Frumos ca ati bagat si secvente istorice (Magellan, Pigafetta, Tehuelche).
Cat despre sponsorizarea de catre Redbull, probabil gresesc ei ca se adreseaza unui anumit segment de varsta, celor care nu-si fac probleme de cresterea tensiunii arteriale. Sau poate o fac intentionat.
Si daca tot bate vantul asa de tare, de ce nu am vazut nicio eoliana?
Remarcabila scena cu "Drinking rum and Coca Cola", semeni oleca cu Al Capone.
Memorabile sunt si imaginile cu ghetarii: ati filmat mult pana ati surprins prabusirea peretelui?
Si explorarea Gray Glacier in prima zi a anului..... de vis. End of yhe world, with you.
Pe de alta parte e deprimant sa auzi ca popoare intregi au disparut, lasand doar urme in istorie, fara niciun nativ in viata si sa auzi ca un roman a determinat asta.
In final ati avut de toate: si uscat, si apa, si caiace, si zbor. Interesant un astfel de Revelion.


Multumesc ca ti-ai facut timp. Chiar asteptam impresiile.

Cu statul la volan, am mai mentionat in mesaje anterioare. Stau nedormit cateva zile, dar acum vreo 20+ de ani conduceam non-stop si 58-62 de ore. Am imbatranit, si rabla asta de corp actual adoarme... dupa vreo 32-36 ore de volan. Primii, chiar inaintea reflexelor, cedeaza la oboaseala ochii, care pur si simplu se inchid singuri. Anii petrecuti in fata monitoarelor n-au ajutat nici ei...

Un drum de 24 de ore non-stop mai indraznesc, dar dincolo de 28 incep sa ma tem. Nu mai e ce a fost si trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea asta.

Red Bull ajuta, dar dupa un regim de 4-5 zile la 4 cutii pe zi, somnul nu se mai sinchiseste de Red Bull si adormi probabil chiar daca ti-ai face si perfuzie cu Red Bull... :)

Cine crede in "miracole" poate incerca si "http://pussynaturalenergy.com"... :)




Nu sunt eoliene. Vantul ala bate intr-adevar foarte puternic si aproape incontinuu pe perioada de vara. (vara lor e iarna naostra, dupa cum bine stim) Am fost avertizati ca rafalele pot scoate masina in afara carosabilului. N-am vazut nici femei iesind de la coafor... :)

Imaginile cu "Rum and Cola" sunt de la introducerea video jurnalului "Bluie East Two". Costumatia este potrivita perioadei respective, harta este o reproducere fidela a traseelor convoaielor din Atlanticul de Nord, sticlele de coca cola sunt autentice din 1938, discul de 78 de turatii este autentic, ca si cel cu Lili Marlene, pe care a trebuit sa-l cumpar de la un colectionar din Germania.. :) Scena aia a durat o noapte intreaga pana a iesit aproape de cum mi-am dorit-o si din pacate tot romul din sticla (din Trinidad ca in melodie) a fost transferat in sistem...

Am terminat filmarea si romul aproape de 4 dimineata si pe la 8 trageam de valize in aroport cu o stare de voma si o durere de cap care s-a stins doar trei zile mai tarziu la intrarea in fjord in Groenlanda. M. a refuzat sa priveasca o eticheta de rom mai bine de un an dupa aceea... :)

Bucatile de ghetar se desprind relativ des. Am petrecut cam 3-4 ore la ghetarul Perito Moreno. La ghetarul "Grey Glacier" am tras dupa noi si mahmureala de la Revelion.. :)

E complicata povestea cu Popper. Se pare ca a avut o sora care a fost asasinata prin 1947(!) in Bucuresti. Zvonul neconfirmat este ca autorii cautau aur.

Chiar si dupa asasinarea lui Julius in Buenos Aires, fratele lui se pare ca a ramas in sud, cred ca in Rio Grande. Nu stiu daca ai remarcat magazinul "Popper" din Ushuaia. N-am confirmat existenta unei legaturi intre proprietarii sau numele magazinului si familia Popper. Poate fi doar o coincidenta.

Juilus n-a fost mai rau decat alti cativa contemporani lui, dar el si-a documentat cu text si fotografii expeditia si conflictele cu populatia Ona. Cel care sta in picioare in poza cu tragatorii desfasurati in linie este chiar el. Mai exista cel putzin o alta poza de la acelasi incident in care sta langa cadavrul bastinasului impuscat (vizibil si in poza asta) intr-o postura martiala, gen safari... :( Este revoltatoare atitudinea lui.

Din pacate la vremea respectva exista foarte putzina intelegere si apreciere a culturilor bastinase si de cele mai multe ori conflictele se stingeau prin anihilarea populatiilor locale. Din nefericire si Tehuelche au ramas foarte putzini. Titlul filmului este un omagiu adus poporului  Tehuelche, cei care au fost denumiti patagoni si din cauza carora teritoriul a capatat numele de Patagonia.

Este o aceeasi poveste tragica pe care o poti intalni in ambele Americi, Africa, Australia, Oceania si chiar parti din Asia. Nu te poti mandri intotdeauna ca ai radacini de european.

Inca o data, multumiri pentru timpul acordat vizionarii si comentariului.

LE: Ii admiram pe Magellan, Columb, Drake, Cook, dar temeritatea si tenacitatea lor a adus si multe tragedii celor vizitati. Din punctul meu de vedere, cu exceptia celor care au luat drumul Antarcticii, au fost cu totii vizitatori, in nici un caz "descoperitori". Nu poti descoperi, decat pentru tine si naivii din jurul tau, un loc care este deja populat de oameni. Dar asta este un subiect care nu poate fi dezbatut competent nici in volume intregi de dezbateri.


7
asteptam cu interes noul jurnal!  :)

Tocmai asta este provocarea de care ma tem cel mai tare... :) E un "munte" din ce in ce mai greu de urcat, prietene... Tentatia este la fel de puternica ca la inceput, dar resursele de timp, energie, si chiar si cele financiare, nu mai permit "super-productii"... Vedem cum o fi sa fie...

8
Sufletul vibreaza raspunzand chemarii departarilor.

"Recurring Echoes - 2018", va fi, si la padela, si off-road. Traseul si datele, insertiile si extractiile, zborurile, transferurile, kayak-ul si 4x4, canistrele suplimentare de motorina, au fost, in sfarsit,  confirmate.

Dincolo de ce se poate planifica, vom fi in bataia vanturilor si a sortii.

Adica nu poate fi decat cum e menit sa fie... :)

9
ok, gata v-am vazut si de data asta,din bucati e drept, dar asta-i cu timpul...
m-a frapat cat de des  v-a oprit politia in tara de foc, practic pe o insulita, le-o fi fost teama sa nu fiti cu rea intentie si sa treceti in antarctica....!
multumesc si sper sa va mai vad!

Multumim pentru timpul acordat vizionarii si pentru comentariu.

Exista posturi de politie rutiera la intrarea in fiecare localitate. Venind dintr-o lume unde pot trece mai bine de saisprezece ani fara sa fii oprit, pentru ca acasa politia nu te opreste decat daca ai gresit, pare ciudat sa fii oprit fara motiv. Pana la urma m-am obisnuit cu ideea ca este o rutina specifica locului, si in Argentina, si in Chile.

Desi astazi ambele tari traiesc intr-o lume diferita de cea in care uniforma avea un rol dominant in societate, se resimte putzin si influenta vremurilor nu prea indepartate cand oamenii erau nevoiti sa acorde atentie si respect unei caschete sau unui epolet.

Nu exista o simpatie reciproca exagerata intre argentinieni si chilieni si cum Tara de Foc este o zona cu o granita contestata pana relativ de curand, intalnesti si situatii care mie mi s-au parut mai putzin obisnuite. De exemplu, punctele de control graniceresc a doua tari adiacente, in marea majoritate a cazurilor, sunt relativ apropiate si nu sunt putzine cazurile in care personalul unui punct de control al unei tari cunoaste direct personalul de la punctul de control al tarii vecine. Intre punctele de control argentiniene si cele chiliene exista si 7-8 Km distanta.

Desi conflictul din Canalul Beagle a fost solutionat, inca nu exista survolari din elicopter ale Capului Horn organizate din Ushuaia si nici croaziere turistice in care vreo ambarcatie cu pavilion argentinian da o fuga cu turisti pana la Capul Horn si inapoi. Am incercat fara succes sa vedem Capul Horn din Ushuaia si am intalnit aceeasi grimasa de nemultumire din partea interlocutorilor si de fiecare data parea sa existe un motiv legat de vecinii de peste apa. In ciuda traficului auto turistic foarte intens intre cele doua tari, in Chile s-au strambat cand am incercat sa schimbam bani argentinieni si la fel s-au strambat si argentinienii cand am vrut sa schimbam bami chilieni.

Revenind la controalele de pe sosea, au fost mult mai numeroase situatiile cand n-am fost opriti, decat cele in care am fost opriti. In absolut toate situatiile in care am fost opriti, am fost tratati profesional, cu respectul cuvenit unor participanti la trafic care n-au comis nici o abatere sau infractiune.

Nu m-au deranjat cu nimic controalele, agentii isi indeplinau datoria de serviciu. Mai amuzant a fost pilotul elicopterului care s-a albit un pic la fatza datorita zgaltaielilor. Nu ma pricep la elicoptere, dar era clar ca motorul nu facea fata rafalelor de vant. Pilotul nu parea sa impartaseasca entuziasmul nostru pentru un zbor de trei ore de-a lungul peninsulei Mitre... :) Ar fi trebuit sa aterizam la cateva epave si la o draga instalata de Popper in goana lui dupa aur, dar n-a fost sa fie...

10
”Pe loc repaus”, capitalismul din vestul Europei a ramas la fel de viguros si functional ca peste ocean. O a patra firma, care, in mod ironic, ofera un produs mai bun si mai ieftin decat cele mentionate anterior, a oferit un raspuns cu gustul unei guri de apa in praful desertului.

“Your pick-up time is not a problem for us. We offer pick-ups and drop-offs 24/7”

Sa traiesti multi ani prosperi, “my brother from another mother”!... Vorbim acelasi dialect al miscarii non-stop. Evident ca daca exista dorinta, se poate orice, la orice ora. Viata-i prea scurta s-o irosesti dormind ca un sac de cartofi... :)

Ramane de vazut daca calitatea obiectului corespunde reclamei si a excelentei atitudini. Uneori se ivesc si surprize.

11
Imi place sa cred ca nu toti vest europenii au aceeasi atitudine spre business si oportunitatea de a face un ban cinstit. Am intanit o situatie in care cel putzin trei companii de inchirieri insista cu o neclintita incapatanare ca ei inchid la o anumita ora si nu vor sa delege un angajat sa incheie o tranzactie o ora mai tarziu.

Exista o discrepanta nefericita intre ora aterizarii unei curse aeriene si ora lor de inchidere si companiile respective prefera sa piarda nu numai aproape 400 euro pentru ziua respectiva, dar nu par sa se sinchiseasca ca prin atitudinea lor vor pierde toata tranzactia si o suma semnificativ mai mare. Ori sunt suficient de bogati si pierderea unui client nu conteaza, ori nu sunt suficient de destepti sa aprecieze un ban in plus castigat cinstit.

Nu stiu cum s-ar prezenta situatia asta in Romania, dar mie daca mi-ar da cineva 400 Euro m-as duce si la 2 dimineata pe ploaie in schlapi sa-i dau ce are nevoie, ca doar imi da "business" si prosper.

Astia nu vor sa astepte o ora peste ora inchiderii si prefera sa piarda toata afacerea, nu numai acei 400 Euro... ciudata lume... Vreau sa cred ca sunt exceptii si nu o atitudine generalizata. Aici, peste garla, si-ar pierde rapid clientii cu o astfel de procedura/atitudine... :)

LE: Toate trei par firme mici cu cel mult 15-20 de angajati. Ma intreb daca proprietarul firmei este informat de aceasta exceptie, sau angajatul dezinteresat respecta robotizat orarul de functionare, fara a considera rezolvarea unei cereri ce implica un serviciu prestat dupa ora inchiderii. La o firma de calibrul respectiv, patronul american, si probabil si cel roman(?),  ar prelua personal executia tranzactiei fara a trebui sa plateasca ora suplimentara angajatului. Deci, patronii vest europeni ai celor 3 firme, ori nu sunt informati de cererea iesita din tipar, ori nu au nevoie de castiguri suplimentare. Reactia initiala a fost sa incerc cu orice pretz sa contactez direct patronatul pentru a afla raspunsul, macar din curiozitate, dar nu se merita irosirea timpului investit intr-o investigatie.

12
Grumpy, ceva se întâmplă: au fost niște zile în care n-am intrat pe forum, dar acum nu reușesc să vizionez filmul deloc. (o fi tot Soros de vină, statul paralel și oculta mondială :) )
Rulează doar în micuța fereastră din Cap Compas, dar asta nu mă mulțumește la vizionare.
Poate o fi ceva de servere... oricum am observat că ați schimbat intro-ul :) . Era cel extrem de dinamic, cu secvențe în cascadă, de la toate ieșirile anterioare.
Acum este unul ceva mai adunat și mai ușor de urmărit. Foarte fain!

Pentru versiunea mare, 1920x1080, trebuie vizionat direct pe Vimeo

“https://vimeo.com/266415230”

Am “greblat” si rarit substantial introducerea pentru ca cealalta era mult prea incarcata. Evident, in ciuda oricarui efort, rar iese un video asa cum iti doresti si nici asta nu este o exceptie.Sunetul priza directa a fost afectat semnificativ de ratacirea card-ului de la inregistrarea separata/independenta de sunet si am fost nevoit sa lucrez cu sunetull de pe GoPro-uri, care, mai ales cand camera este atasata rigid de caroseria unui diesel in miscare intr-o carcasa de protectie, preia o mare parte din vibratie pe care o transforma intr-un huruit oribil. Microfoanele cu care sunt echipate GoPro-urile sunt extrem de limitate pentru dialog din start. Pune camera intr-o carcasa de aluminiu si ataseaz-o de caroseria unui diesel si intelegi la ce ma refer. GoPro-ul montat pe un gimbal cu 3 axe are un sunet practic fara nici o valoare datorita activitatii permanente a motoraselor...

Adaugam la asta si compromiterea camerei principale, aia mai mare, in Torres del Paine datorita infiltrarii apei de ploaie (vina mea pentru ca m-am grabit si n-am mai izolat-o in sac de plastic) si rezulta peri albi (sau deloc) la montaj incercand sa salvez cat mai mult din sunetul priza directa...

Colac peste pupaza ma’s, cateva dintre melodiile utilizate, in ciuda faptului ca au fost platite, au sosit cu amplitudine (volum sonor trecut de limita supramodularii) peste pragul admis si in ciuda certurilor cu autorii, numai unul a trimis o noua varianta remixata la amplitudinea potrivita...

A fost nevoie de processri/filtrari multiple pentru a redesena varfurile aplatizate ale graficelor de sunete. O munca inutila si migaloasa a carei necesitate trebuia sa fie inexistenta in cazul in care platesti pentru urilizarea unei melodii. As fi putut scoate un CD cu bogata colectie de injuraturi acumulate in aceste ultime 3 luni... :)

Imi place foarte mult joaca cu video, dar cand trebuie sa montez un video de vacanta de 140 de minute pe crampeie de timp furate dintr-o primavara aglomerata de 10 ore zi la munca si sunt nevoit sa lucrez in paralel la un editarea unui spectacol de opera de 3 ore infestat de nefericitele scartaieli ale unei scene de lemn, am momente cand imi vine sa ma arunc in garla. Am uitat de cand am reusit sa dorm mai mult de 3 ore pe noapte sau sa pot sta pe un fotoliu/canapea/scaun fara sa trebuiasca sa fac ceva... :)

Daca si cand reusesti sa-l vezi, let me know, cum se spune in popor.

LE: A inceput sa ma ingrijoreze lipsa atentiei pentru detaliile urmatoarei iesiri in nord. Niciodata nu am pregatit o iesire atat de sumar ca in vara asta... Nu-mi place deloc ca mergem sperand ca vom putea rezolva orice apare de rezolvat la fatza locului. De obicei ma prezint cu temele facute... :)

13
Cafenea - Discutii generale / Re: Chemari si raspunsuri pe capcompas
« : Aprilie 28, 2018, 01:14:01 pm »
Succes cu firma! Din ce spui suna ca o operatiune de amploare.

14



Although not as rough as the Australian ride on the Canning Stock Route, fasten your seatbelts one more time, chuck a coldie and pop-corn and hop on a smaller Toyota for a 5,003 Km ride through the relentless winds of la pampa and Tierra del Fuego, from Buenos Aires to Torres del Paine, Punta Arenas and Ushuaia…

This might be the last episode of the "Travelotherapy" series. Thank you very much for staying with us all these years.

Please, don't forget to click on the "HD" letters and choose the 1080p for the best viewing quality.

We would like to express our gratitude to our Argentine and Chilean hosts and, of course, to all the musicians that made the presentation of this video diary much more appealing through their creativity and generosity.

OK N-a placut nimanui video jurnalul... :) nu-i nici o suparare, poate data viitoare... :)

15
Cafenea - Discutii generale / Re: Siguranta navigatiei
« : Aprilie 26, 2018, 01:26:30 pm »
Din observațiile de până acum, cred că a fost indus în eroare de căldura înșelătoare din ultimele zile și a apreciat greșit tipul de echipament pe care l-a ales. Neoprenul cu mâneci scurte a făcut să piardă repede temperatura în apele foarte reci.
Desigur, multe vorbe nu-l aduc pe om înapoi. Dar așa cum spui, poate fi o experiență din care mai avem de învățat.

Acum sunt puțin îngrijorat de echipajul lui Călin, rămas cu barca în reparație în Germania, după accidentul de ieri.   

S-ar putea argumenta ca experienta si disciplina atenueaza erorile de evaluare. Si regula utilizarii unei imbracaminti adecvata temperaturii apei, indiferent de canicula din aer, este simpla, logica, de bun simt.

Nu stiu ce a fost acolo, dar, repet, in ape reci ma tem de hidrocutie. Si cu gandul la hidrocutie imi trag izmenele pe mine si cand e soare.

Nu sunt in pozitia sa comentez daca neoprenul, desi ajuta foarte mult, este suficient in apele Jiului primavara. Parca as considera un costum uscat daca ma duc la rafting in ape reci.

Mai exista un aspect al responsabilitatilor morale si legale cand esti ghid, sau lntr-o situatie de comanda. Nu vorbesc de cazul defata, ci in general. Oricat mi-ar placea mie sa schiez in shlapi, cand sunt angajat sa am grija de soarta altor schiori din grup, echipamentul si procedurile trebuie sa fie impecabile pentru ca viata turistilor mai putzini experimentati depinde de ele.

Pe Zambezi, singurul om cazut dintr-o pneumatica in turul nostru a fost ghidul ce avea barca respectiva in grija. Noi turistii l-am recuperat dar au fost printre noi si oameni descumpaniti la pragul intrarii in panica cand au vazut vocea autoritatii si priceperii ce dadea comenzi clare la fiecare bulboana, bolborosind in spuma incercand sa ajunga inapoi la barca.

Cat despre ferociment, barca in reparatii sugereaza o situatie sub control de pe terra firma unde existe si posibilitatea sa se impiedice de vreo bere, doua... Privind de la distanta, unul din potentialele “pericole” mi se pare a fi cel financiar.

Pagini: [1] 2 3 ... 33
Forumul CapCompas este gazduit la Hangar Hosting - hosting, email, si cloud