Subiecte

stie cineva modele de veliere mici (pana in 23 picioare, hai 26) cu cockpit central ? cred ca ar fi interesante. multumiri anticipate

Cred că subiectul interesează mai mulți veliști.
Am cupărat recent câteva vele sh din Olanda și una din ele e murdară cu rugină și ceva ce pare ulei de motor sau valvolină (nu sunt sigur). Soluții de curățare ?

Craciun Fericit dragi pasionati,
In ziua asta... libera, imi umbla gandurile asa, departe. Stie cineva, pentru cultura generala sau... cine stie, proiecte (pentru constructie home made) de veliere cu carena de glisare (gen MacGregor) ? Carena cred ca ar trebui sa fie asemanatoare cu Pop 25 a lui Roberto Barros (http://www.yachtdesign.com.br/ingles/projetos/pp25/desc41-2.php) sau pe aproape. Ceva cabinat intre 20 si 30 picioare. Cred ca ar fi o tema interesanta de discutie.

Caut servicii transport barca din Germania (Marea Nordului) - Olanda pana la litoralul romanesc. Barca serioasa 9x2,55 m, 3,5-4 tone.
p.s. Prietenul nostru Bogdan (DBR) a spus ca poate doar pana la 2 tone iar prietenul prietenului nostru Vlad (care a adus o barca de peste 3 tone din Olanda) apare azi cu nr de telefon inexistente - 3 nr. - si site-ul nu functioneaza

Dragi prieteni virtuali si reali (uneori au ambele calitati) imi cer scuze pentru indelungata absenta dar am fost putin plecat intr-o croaziera marina pe traseul: Salonic, Neos Marmaras, Skopelos, Chalkis, Pireu, Korinth, Patras, Roccela Ionica (Italia), intoarcere Patras, Korinth, Pireu, Chalkis, Skyathos, Salonic. Peste 2500 km pe mare, 24 de zile de navigatie. O reala recunostinta coechipierilor mei a caror contributie la reusita croazierei o depaseste cu mult pe a mea. Voi reveni cu amanunte si fotografii.

Cum era să văd Biscaya, dar am înțărcat bălaia

   Să-mi spună mie un velist adevărat, de cursă lungă, că nu visează să traverseze  Biscaya (Golfe de Gascogne, în spaniolă Golfo de Biscaya dar și Mar Cantábrico). Dacă nu, înseamnă că nu e în stare să viseze.
   Un telefon de la Dan Popescu (bluewawe) mi-a creat deja un puseu de tensiune. Știind că visez îndelung la mari croaziere, pe mări mareice și oceane, informația:
- Vezi că e unul care a cumpărat o barcă la Amsterdam, vrea să o aducă la noi și caută coechipieri; mă face să mă simt precum Popeye după o doză triplă de spanac.
   Văd anunțul, telefon și stabilesc o întâlnire cu skipper-ul, undeva pe litoralul românesc. La vederea omului nu mă copleșește entuziasmul. Teoretic și sec s-ar numi incompatibilitate psihologică.
   Am mai văzut, am mai trăit, am mai mers pe mare în asemnea condiții, doar nu trebuie să ne căsătorim (amândoi suntem căsătoriți, așa că nu e cazul). Tipul, deși bate spre 50 de ani e un bărbat frumos, manechin (de fapt fost) ce mai ! Cam plin de el, certitudinile dau pe-afară.
   La întrebarea mea timidă privind eventualii coechipieri îmi spune că deocamdată suntem eu, el și nevastă-sa.
   La întrebarea și mai timidă privind experiența de navigație (voiam să știu cu și eu sub comanda cui travesez printre altele English Channel și Biscaya, așa pentru o minimă siguranță) mă asigură foarte expansiv că are toate calificările necesare și o vastă experiență de sailing în Marea Nordului și Baltică.  Am rezerve față de oamenii care își proclamă prea vocal și insistent competențele.
   După primele minute mi-am zis că șansele de a face întradevăr această tură sunt undeva la 50% și, vorba medicilor, prognosticul este rezervat. (nu vă burzuluiți așa, pronostic merge la sport dar în domeniul medical se folosește prognostic). Dar mi-am spus că, și dacă șansele ar fi de 1% tot aș încerca.
   Dacă nu văd țara cu numărul 26. Și așa nu am ajuns până acum în Olanda. Cea mai mare țară mică, un sfert din suprafața actuală a României a sfidat Anglia PE MARE, navele de razboi olandeze au fost cele care au reușit să se apropie cel mai mult de gura Tamisei în întreaga istorie a Angliei, a luat de sub nasul altor mari puteri insulele mirodeniilor și, într-o mică pauză, au întemeiat și actualul New York (bineînțeles că i-au spus inițial New Amsterdam). Aaaa, și ne-au lăsat și multiubitul și multdoritul concept, dătător de speranțe, satisfacții, plăceri, trăiri intense, uitări de sine (și de alții)... Da, ați ghicit, e vorba de yacht.
   Plecarea a fost stabilită pentru 30 iulie. Urma ca eu să ajung la Amsterdam ceva mai înainte.
   Meandrele low-cost-ului m-au trimis în Philips, pardon, Eindhoven. Așadar, o firmă și-a tras un oraș să se joace cu el, o echipă de fotbal, bunișoară nu zic nu, (bunișoare erau și olandezele care se plimbau prin oraș), evident că a pus becuri pe tot ce nu mișcă în oraș (ba cred că și pe aproape tot ce mișcă).
   Ca să nu se plictisească singură firma în chestiune a adus pe lângă și câțiva colegi de joacă cum ar fi DAF sau ASML. Prin arhitectura modernă (am înțeles că bombardierele americane, la sfârșitul WWII au făcut primul pas spre o sistematizare urbană de amploare) se mai văd ici, colo câte o biserică sau clădire veche. Totul completat cu piese de artă urbană și arhitectură post-modernă.
   Trenurile din Olanda iți oferă posibilitatea de a admira polderele in lipsa semnalului wi fi (bineînșeles că mă refer la wi fi free). Gara din Amsterdam (Pierre Cuypers și Alvan Gendt au făcut treabă bună) se află într-o asemenea poziție încât este dificil de admirat în totalitatea ei. O fotografie artistică îți pune la încercare talentele de photoshopist pentru a elimina numelorsele cabluri, și linii de tramvai și troleibuz care întretaie peisajul. Asta nu împiedică receptarea faptului că este prima gară pe care am vazut-o de unde poți pleca pe apă. Dacă în fața gării poți intra în numeroasele vaporașe, în spate acostează numeroase linii de ferry boat.
   Un autobuz luat de la primul etaj al gării mă duce la doi pași de marina unde se află barca mult dorită. Povestea este despre sailing, nu vreau să o deturnez spre un pseudo-ghid turistic al Amsterdamului, oraș pe care, prin forța împrejurărilor l-am vizitat nesperat de conștiincios și intens, locul cu cele mai multe restaurante argentiniene (!!???) de pe glob.
   LILL SCAMPI 26 dar cunoscătorii îi pot spune simplu IW26 (http://sailboatdata.com/viewrecord.asp?class_id=5506) Principala calitate care mi-a atras atenția a fost greutatea lestului, cam 43% din masa totală, deci un fel de Hopa-Mitică, care ar trebui să rămână ,,in picioare,, în aproape orice fel de condiții. 
   Marina, conform Harbour-Master-ului, era una medie, nu încăpeau în ea mai mult de 600 de ambarcațiuni peste 7 metri, majoritatea veliere. Un catalog ne-exclusiv (accentua acest lucru încă de pe copertă) prezenta vreo 300 de marine, cel puțin echivalente, în Olanda.
(ce credeați ? e numai partea I)

Hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
După infinite discuții și documentări, după ce o serie întreagă de probleme m-au împiedicat să fac un asemenea pas, am început în sfârțit să construiesc o barcă. (Poate mai corect ar fi că l-am rugat insistent pe prietenul meu Marian să facă o barcă, avându-mă pe mine ca ajutor.) Velist incurabil al ales modelul:
http://www.dinghy.pl/42m_skiff.htm
(mulțumesc Vali pentru descoperirea site-ului dinghy.pl)
Evident că toți cei care mă cunosc, știu că visez la ceva mai ,,serios,,. Dar este la fel de evident că, dacă nu stric iremediabil niște materiale, bărcuța va purta pe ape toate greșelile unui începător în ale construcției. După ce termin bărcuța asta, mai vedem. Fiind și o barcă mică, (4,2 m) o barcă pe care o poți scoate ușor din apă, am folosit materiale low cost – evident și low quality.
Placaj obișnuit de plop, care absoarbe mai bine epoxy. Producătorul se laudă că are încleiere de exterior rezistentă la umezeală. Deloc impresionat de asemenea afirmații am aruncat într-un butoi cu apă o bucată de placaj neprotejată care, auzi ce aroganță ! , după o săptămână refuză să se exfolieze. Mă gândesc să folosesc așa zisa amorsă top epoxy și nu rășină propriu zisă, tot din considerente de cost. Am auzit că s-au făcut multe bărci cu ea. (Asta e de fapt o întrebare către experții site-ului.). Mi-a fost recomandată fibra de sticlă de la Rompolimer.
Ca orice român care se crede atotștiutor mă gândesc să ,,îmbunătățesc,, proiectul. Aș vrea să-i înalț ceva bordajul (are bordul liber de doar 32,5 cm) și eventual să-i pun un mic bompres și un foc pentru vânturi purtătoare. Am croit etamboul, etrava și elementele de rezistență mai înalte, dacă nu iese le tai la cota din proiect. (pe principiul că dacă e mai mare ai de unde să tai, dacă e mai mic e problematic.). 
Până acum am făcut etrava (știu că seamănă cu un topor din Cro-Magnon dar așa e ea, abaterea nu e mai mare de 1-2 mm.) fundul bărcii și ,,osatura,,.

fratilor, dupa cum deja stiti (sau inca nu) la sfrsitul lui februarie se desfasoara la Bucuresti marele targ nautic. hai sa ne vedem cu totii pe la amiaza (pe la amiaza si ceva) si dupa aia... partea a II a. asteptam feed back

ascultand o melodie ca o comemorare:
https://www.youtube.com/watch?v=WeDO...&feature=share
si vazand harta vanturilor din Egeea mi-am imaginat cum ar fi ca acest prietenos vant de nord sa te poarte cu 10-12 Knots la travers de capul Maleas. vezi si postarea: " O propunere indecenta "
imi da frisoane

vad ca s-a discutat putin (adica deloc) despre barci de ferociment. mi se pare o optiune potrivita pentru bugetul romanilor care vor sa-si constriasca o barca. sigur, exista The World Of Ferro-cement Boats dar e suficient?

Un embrion
Motto: "Tre' sa ai lucru tau!!!" (Florio)
Introducere
Dupa o nesfarsita vesnicie, timp in care invulnerabilul microb a ceea se numeste sailing a supravietuit unor incercari pe langa care muncile lui Herakles pareau o joaca de copii... asadar sa revenim la obiect...
am barcutza mea,
sunt fericit,
si ma dau cu ea,
sunt fericit!!!
(despre acele incercari si de spre avatarurile acestei pasiuni cu alta ocazie)
Capitolul I
Episodul Dunarean
Dorind sa incep navigatia cu vele stapan pe propria barca am pornit de la urmatoarea infrastructura: o locuinta la etajul 10, practic fara balcon si fara boxa la subsol, cu o debara ceva mai mica decat o poseta incapatoare.
A urmat o pneumatica italiana sh de 3,8 metri, din hypalon, cu podina rigida si oglinda pt motor. Completarea a venit sub forma unui greement demontabil pentru yole mici sau caiace (traiasca ebay) compus din catarg 2,8 m, un foc (teoretic de 100%) cu fereastra transparenta si canistrele (1,2mp) si o vela trapezoidala de 2,4 m cu ghiu si pic. Asadar asta e un embrion din care va creste... dar sa nu ne facem planuri. Totul completat cu sarturi, straiuri, fungi, scote si doua derivoare laterale. A urmat o activitate laborioasa de compatibilizare a celor doua elemente (multumesc Adi si Marian), tinand cont de faptul ca pozitia catargului era fixa, putea fi pus doar pe unica traversa cat de cat solida de pe podina barcii; si, hai pe apa. Locul ales a fost Dunarea la Gropeni.
Ooo, Dumnezeule al velistilor, ce am facut sa merit un asemenea noroc. Un vant de 15 kn, un nord curat, numai bun sa te poarte IN AMONTE  pe Dunare. Dar vai, cand sa plec....
Oribil, nu gasesc velele (cei care ma cunosc stiu ca patesc din cand in cand asa ceva), toate celelalte componente erau, velele ioc! Dupa cautari disperate si inutile am navalit in atelierul primului croitor intalnit in drum (sunt pe cale de disparitie si astia din cauza chinezismelor) si l-am somat de urgenta sa faca din 2 mp de material numit generic fash doua triungiuri tivite pe margine ridicate urgent la rangul de foc/randa. Noua velatura s-a comportat stralucit oferind senzatii de nedescris dar... niciodata lucrurile nu pot fi perfecte.
Din cauza formei barcii, a derivoarelor laterale si a pozitiei catargului nu urca in vant. Strangem vantul cat putem dar mai mult de 2 carturi inaintea travesului nu putem obtine, incercam numai cu randa, Marian se aseaza pe prova pentru a muta centru de greutate (barca are
putin peste 30kg) degeaba, abia daca mai castigam jumatate de cart. In ziua aceea a fost... orgsamic.
Dar sa ne gandim la viitor, nu intotdeauna vantul bate in amonte, mai ajungi si pe ape statatoare, ce faci daca nu poti urca in vant. Ideea de a vasli distante mari pe o pneumatica am aruncat-o instantaneu peste bord mai rapid decat pe un pirat somalez. 

Fratilor, am ajuns si eu sa cer ajutorul pe acest minunat site. Pompa de benzina a motorasului meu, mercury 4t 6 cp, din 2009, a capotat (de fapt una din membrane). Cei de la reprezentanta mi-o pot aduce in 10-14 zile (lucratoare?) + probabil viteza balcanica de reactie. Bonus, vand pompa de parca ar fi turnata in aur 24 karate. Stie cineva ceva dezmembrari motoare barci prin Bucuresti sau vreo alta solutie rapida? Mai am cateva zile de concediu (aveam planificata o iesire saptamana asta) si nu as vrea sa le pierd.

ceva interesant de la Dufour, un 8 m futurist

http://www.ebay.de/itm/Dufour-Duo-mit-Honda-50-PS-Motorsegler-Segelboot-Powersailer-/121253630144?pt=Segelboote&hash=item1c3b4790c0

De ce propunere indecenta, acum cand la noi e frig si... ma gandesc la o tura de februarie pe latura sudica a Cretei si pe langa superbele insulite  de acolo neinvadate de hoarde de turisti, cu plecare din sudul peloponezului. Ideea era ca eu sunt practic liber pana pe 25 februarie si vreau sa plec undeva in perioada asta dar principala problema cred ca este daca se mai gasesc inca 4 oameni in aceeasi situatie si doritori de o iesire. Am vazut ca in Creta in general temperatura medie e acuma de circa 13 C, asta inseamna noaptea 5-7 C si ziua 16-20. Constantin Lascu si-a dat un acord de principiu sa conduca o barca prin zona, Daca sunt doritori se pun la punct si amanuntele.