Despre bărci nu vă mai zic, la bărci e vorba de fapte. Adică în două zile dau barca la apă și beau primele sticle de vin de anul acesta, , cu prietenii, pe velier
Postul acesta e mai mult cu privire la Vali (da, Antonovul ) ale cărui povestiri i-am zis dintotdeauna că au stilul lui Panait Istrati:
"Panait Istrati era de părere că "orice organizație nu folosește decât organizatorilor, nicidecum celor organizați".
Întors din Rusia sovietică, pe care o străbătuse alături de prietenul său Nikos Kazantzakis (autorul celebrului roman "Zorba Grecul"), îngrozit de cele văzute acolo, spunea, în "Spovedania unui învins", cuprins de dezamăgire: "Nu mai cred în niciun crez. Nu vreau să mai ascult la ceea ce spun oamenii, ci la ceea ce fac ei: Arătați-mi ceea ce puteți sacrifica din viața voastră și vă voi spune cu ce preț stimați viața altora."
A fost marginalizat total și abandonat de prieteni din pricina acestei cărți. Ba chiar și în zilele noastre, unii "dumnezei" ai literaturii române, de care nu au auzit, în lume, și nu vor auzi, nici dracu' și nici mama dracului, nu au catadicsit să-l cuprindă în scrierile sau "istoriile" lor (care oricum nu fac doi bani), considerându-l insignifiant. Cum să fie important un scriitor a cărui carte de debut, Chira Chiralina (1923), cu o prefață semnată de Romain Rolland (laureat Nobel, în 1915), a cucerit lumea, fiind tradusă, pe parcursul unui an, în vreo 12 limbi?
Cum să fie important un scriitor tradus, până în 1934, în mai bine de 25 de limbi? (Dar nu prin ICR, pe bani publici: eu traduc papagalii tăi și tu traduci maimuțoii mei, pe care lumea literară a lumii, după cum spunea și Adrian Marino, și Andrei Pleșu, și alții, nu dă doi bani pe ei, nici nu-i ia în seamă, nici nu știe că există, fiindcă nu reprezintă nimic valoric -- n-au niciun cititor.)
Cum să fie importanți sau deștepți scriitori citiți, citați și apreciați în lume, scriitori cu zeci de milioane de cititori, niște "analfabeți" cu 4 clase (ca Panait Istrati, George Bernard Shaw, Arthur Rimbaud, Walt Whitman etc.) pentru tine, un dobitoc carierist? Cum să critice Istrati comunismul, când tu, "anticomunist", o "valoare" de cumetrie a criticii literare, un închipuit "geniu" al omenirii, slăveai, până mai ieri, literatura realist socialistă, citându-i și aducându-le elogii lui Gheorghiu-Dej, Lenin, Stalin, Ceaușescu...!
P.S. Despre Panait Istrati (și despre mulți alți) iată că se vorbește și fără "voia" nulilor dumnezei ai literaturii mioritice, și se va vorbi multă vreme de-acum încolo -- în vreme ce despre aceste secături "diriguitoare", atunci când funcția nu le va mai permite să țină milogi și slugi pe lângă ei sau după ce vor muri, nu va mai aminti nimeni nimic despre ei și, cu atât mai puțin, despre milogii și slugile lor; și nici nu ar avea ce aminti, în afara răului pe care l-au făcut literaturii, prin lichelismul, carierismul, invidia sau micimea lor."
În imagine: Panait Istrati, un mare scriitor și o mare valoare morală, împreună cu prietenul său nu mai puțin celebrul Nikos Kazantzakis
Postul acesta e mai mult cu privire la Vali (da, Antonovul ) ale cărui povestiri i-am zis dintotdeauna că au stilul lui Panait Istrati:
"Panait Istrati era de părere că "orice organizație nu folosește decât organizatorilor, nicidecum celor organizați".
Întors din Rusia sovietică, pe care o străbătuse alături de prietenul său Nikos Kazantzakis (autorul celebrului roman "Zorba Grecul"), îngrozit de cele văzute acolo, spunea, în "Spovedania unui învins", cuprins de dezamăgire: "Nu mai cred în niciun crez. Nu vreau să mai ascult la ceea ce spun oamenii, ci la ceea ce fac ei: Arătați-mi ceea ce puteți sacrifica din viața voastră și vă voi spune cu ce preț stimați viața altora."
A fost marginalizat total și abandonat de prieteni din pricina acestei cărți. Ba chiar și în zilele noastre, unii "dumnezei" ai literaturii române, de care nu au auzit, în lume, și nu vor auzi, nici dracu' și nici mama dracului, nu au catadicsit să-l cuprindă în scrierile sau "istoriile" lor (care oricum nu fac doi bani), considerându-l insignifiant. Cum să fie important un scriitor a cărui carte de debut, Chira Chiralina (1923), cu o prefață semnată de Romain Rolland (laureat Nobel, în 1915), a cucerit lumea, fiind tradusă, pe parcursul unui an, în vreo 12 limbi?
Cum să fie important un scriitor tradus, până în 1934, în mai bine de 25 de limbi? (Dar nu prin ICR, pe bani publici: eu traduc papagalii tăi și tu traduci maimuțoii mei, pe care lumea literară a lumii, după cum spunea și Adrian Marino, și Andrei Pleșu, și alții, nu dă doi bani pe ei, nici nu-i ia în seamă, nici nu știe că există, fiindcă nu reprezintă nimic valoric -- n-au niciun cititor.)
Cum să fie importanți sau deștepți scriitori citiți, citați și apreciați în lume, scriitori cu zeci de milioane de cititori, niște "analfabeți" cu 4 clase (ca Panait Istrati, George Bernard Shaw, Arthur Rimbaud, Walt Whitman etc.) pentru tine, un dobitoc carierist? Cum să critice Istrati comunismul, când tu, "anticomunist", o "valoare" de cumetrie a criticii literare, un închipuit "geniu" al omenirii, slăveai, până mai ieri, literatura realist socialistă, citându-i și aducându-le elogii lui Gheorghiu-Dej, Lenin, Stalin, Ceaușescu...!
P.S. Despre Panait Istrati (și despre mulți alți) iată că se vorbește și fără "voia" nulilor dumnezei ai literaturii mioritice, și se va vorbi multă vreme de-acum încolo -- în vreme ce despre aceste secături "diriguitoare", atunci când funcția nu le va mai permite să țină milogi și slugi pe lângă ei sau după ce vor muri, nu va mai aminti nimeni nimic despre ei și, cu atât mai puțin, despre milogii și slugile lor; și nici nu ar avea ce aminti, în afara răului pe care l-au făcut literaturii, prin lichelismul, carierismul, invidia sau micimea lor."
În imagine: Panait Istrati, un mare scriitor și o mare valoare morală, împreună cu prietenul său nu mai puțin celebrul Nikos Kazantzakis