Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - Don Basilio

Pagini: 1 2 [3] 4 5 ... 8
31
Cafenea - Discutii generale / Re: Glume - Bancuri - Ha Ha Ha
« : Decembrie 22, 2016, 07:49:40 am »
definitia ambasadei americane din moscova: un microfon de opt etaje conectat la fsb

32
Asociatii si cluburi nautice / Re: Portul TOMIS
« : Decembrie 04, 2016, 05:27:36 pm »
ce se aude cu proiectul portului pescaresc din nordul Constantei, aproape de Mamaia ?

33
Intalniri, imprieteniri, pe ape si nu numai / Re: RAID 2015
« : Iulie 03, 2016, 06:40:06 pm »
Raid-ul privit dintr-o lature
Pentru că viteza mea de deplasare era cea mai mică mi s-a propus să o iau înainte spre Dunavăț urmând ca ceilalți să mă ajungă din urmă. Ies ușor cu motorul în golful Holbina apoi întind velele. Un vânt de mare largă mă duce ușor spre ieșirea din golf. Ocolesc capul Cașburun sau peninsula Pavla (hărțile diferă ca denumire) și începe, cu un vânt venit tocmai din Paradis dinapoia traversului meu o navigație minunat de minunată. Singur la bordul bărcii, între mine și Dumnezeu nu este nici măcar un pavilion. Intru într-o stare de meditație happy pe care yoghinii nu reușesc să o atingă nici după ani întregi de antrenament și renunțare. Nu simt foamea, setea, soarele din creștet, ajung la unul din momentele acelea când se deschide puțin una din porțile Raiului și vezi cum este înăuntru.
Oh, Doamne, cred că am pile pe undeva pe sus pentru că eu nu am făcut nimic să merit asta. Merg pe 355 fără să mișc o școtă. După gura canalului Mustaka, pe care eu nu l-am observat, probabil din cauza stării de reverie în care mă aflam vîntul începe să se întărească. Bătând dinspre est nu forma încă valuri, eram la 200-300 de metri de țărm. Nu pot lua terțarole. Catargul se flambează ușor, sarturile vibrează. La navigația minunat de minunată apare și un strop de adrenalină. Nu mult că, după ce văd insula Popina aproape la traversul babordului, apare deja gura Dunavățului. O voltă rapidă și iată-mă proiectat într-un univers al liniștii. Canalul nu are valuri și vântul care face masaje sălciilor, la nivelul apei aproape nu se simte. Simt că aș închina această liniște și singurătate dacă aș porni motorul. De ce am vâsle? Așa că hai, în amonte pe canal. Înainte de a părăsi Razelmul nu uit să trag o privire pătrunzătoare peste tot orizontul. Nici o velă. Oare am mers așa repede că rapidele bărci nu m-au putut ajunge? După un timp vreau să acostez la mal din nevoi… personale. Aud un strigăt care profanează această tihnă profundă:
-   Stai, nu sări pe mal!
-   De ce? Întreb eu, mirat de această dovadă de ospitalitate extremă
-   Am o haită de câini care te rup în bucăți !
Mă uit la cățeii de pe mal și nu îmi par așa de fioroși. Sunt vreo zece, de mărime medie, nu prea mari, nici prea masivi, dar foarte slabi. Parcă au scăpat dintr-un lagăr de exterminare sovietic (comparația cu Auschwitz e suprasolicitată). Fără a lătra, mârâie și se uită la mine lingâdu-se pe bot. Decid să îl ascult pe moșul, încă verde, care alungă câinii de pe mal cu vorbe duioase:
-   Shakira, Colonelul marș în… bip, bip, (las în seama imaginației voastre restul)
Așa am făcut cunoștință cu Nea Sinel. Cît e de exotic, veți trage o concluzie mai tărziu. Amararea bărcii, debarcarea bagajului s-au făcut însoțite tot de aceleași vorbe duioase însoțite de probe de atletism neconvenționale similare cu aruncarea greutății, probe bazate pe cioturi, pietre și (era oare o dovadă de mângâiere?) bulgări de pământ.
După instalare în casa pe care o ocupa (Nea Sinel nici nu a vrut să audă de actul nelegiuit al dormitului în cort) a urmat un prânz regal compus din cel mai bun biban prăjit pe care l-am consumat (dă clasă tuturor restaurantelor pescărești). Am fost sfătuit să ofer personal resturile drept masă câinilor pentru a mă împrieteni cu ei. Viteza supersonică cu care au consumat totul a confirmat starea de subnutriție în care se aflau. Faptul că s-au autoservit la desert cu corcodușe verzi (și foarte acre) căzute pe jos mi-au demonstrat precaritatea cunoștințelor mele zootehnice cu privire la alimentația unor animale considerate carnivore.
Povestirile despre un mistreț de 50-70 kg prins și devorat de haită în câteva minute au dobîndit credibilitate peste două zile când, un bâtlan (cu aceleași viziuni eronate privind câinii domestici) a făcut imprudența fatală să aterizeze pe insulă. Consider locul unde e așezat Nea Sinel o insulă (cam ca un dreptunghi) deoarece se află între două canale (pe laturile lungi) și pe laturile scurte sunt mlaștini de netrecut. Revenind la bâtlan acesta a fost prins de Colonelul cu un salt care l-ar fi făcut pe Bruce Lee să intre în depresie și devorat complet de haită, fără penele mari, în mai puțin de un minut.
După ce ,,am fumat pipa păcii,, cu haita (în tinerețea mea de montaniard, într-o tură de iarnă, a trecut cam pe la 100 de metri de mine o mică haită de lupi. Eu am fost mai politicos decît ei și am urmărit îndelung cu binoclu superba nepăsare cu care m-au tratat) Ei bine, haita aia de lupi părea formată din caniche de salon pe lângă acești câini. Împrietenirea cu ei mi-a deschis căi nebănuite cum ar fi un drum liniștit la WC-ul din… fundul grădinii.
A venit seara și băieții, cu superbele lor bărci rapide, tot nu mai soseau. Încăpățânarea semnalului GSM de a fi prea slab s-a lovit de încăpățânarea mea și, seara târziu, am aflat că Nicu, dorind să ofere un ness cu spumă celorlalți a găsit o spumă echivalentă în motor. Întotdeauna am spus că cel care va reuși să împace apa cu benzina (sau celelelte hidrocarburi) va merita premiul Nobel pentru… orice. Deci lui Nicu i-a intrat apa în benzina (sau benzina în apă) și motorul a devenit indisponibil.
Furtuna care a lovit Razelm-ul în ziua de joi, continuând și vineri, i-a blocat pe băieți în canalul Periteașca. Eu am estimat viteza vîntului după… ochiometru la 30-40 km/h dar, valurile, ei valurile faceau toți banii. Razelm-ul este un lac cu adâncime mică, de maxim 3 metri (și totuși arhisuficient să te îneci, vorba filosofilor greci -  celui înecat îi este indiferent dacă îi lipsește 1000 de coți sau două degete până la suprafața apei). Valurile Razelm-ului pe furtună sunt grandioase nu prin mărimea lor absolută, puține depășesc 1 metru înălțime, ci prin alte caracteristici. În primul rănd sunt scurte. Poate cineva va spune: - și ce dacă! E he, he, nu e chiar așa. Pe ocean poți să ai un val de 10 metri înălțime, dacă acel val are 200 de metri lungime atunci el are o pantă (echivalent măsurare auto) de 5%. Panta de apă a valurilor nu e uniformă dar am simplificat un pic situația. Pe Razelm un val de 1 metru, datorită adâncimii scăzute el va fi scurt, poate avea 4 metri lungime ceea ce înseamnă o pantă de 25%. Eeh, parcă e altă mâncare de pește. Tot datorită adâncimii scăzute valul ricoșează de fund, te ia și ,,pe dedesupt,, răscolește fundul, de asta, pe furtună vezi în apă bulgări de pământ care nu apucă să ,, cadă,, pe fund, pe lângă ,, bucurii,, obișnuite: bucăți de  stuf cu tot cu rădăcină, cioate și alte resturi mai mult sau mai puțin plutitoare. Adăugăm că sunt multe bărci mici, că un velier cu chilă fixă lestată nu are ce căuta datorită pescajului că marea majoritate a ,,navigatorilor,,  de pe Razelm sunt niște execelenți marinari… de terasă.
Am încercat vineri o ieșire dar catargul transformat în arcul lui Robin Hood (sau Wilhelm Tell sau Căpitanul Ion, etc.) și cîteva rupturi în randă (nu am cum să iau terțarole) m-au făcut să renunț.
Sejurul la Nea Sinel a fost o odihnitoare robisoniadă. Am fost servit cu meniu cu specific local, plachie, ciorbă, rasol, saramură, prăjeală și altele, toate de… biban de parcă al pește nu mai trăia prin locurile alea. Faptul că erau super sărate (Nea Sinel nu are frigider și caută astfel să conserve mâncarea mai mult timp) nu a scăzut calitatea bucatelor. Noroc că între timp au trecut pe canal niște săteni din Plopu care au fost de acord să schimbe cu Nea Sinel o găleată de ouă de gâscă (domesctică – au venit cu precizări la cererea mea) pe o găleată de… ia ghiciți, daaa, de bibani, așa că meniul s-a diversificat și cu omletă din ouă de gâscă.
 Dacă vă întrebați ce face de exemplu un om în anul de grație 2015 fără TV și fără net vă pot da un exemplu. Nea Sinel are un număr de aparate radio care întrece numărul câinilor din haită (trăiască micul popor chinez care le oferă la preț de dumping). Fiecare aparat este fixat pe un anume post. Nea Sinel știe pe de rost programele la cel puțin 10 posturi de radio românești, moldovenești, bulgărești și ucrainene. Când dorește să asculte ceva anume deschide aparatul gata setat pe România Cultural, Europa FM, Digi FM, Chișinău, etc. Simplu. Nu sunt sigur dacă, dornic să nu piardă anumite emisiuni preferate, nu ascultă uneori două sau trei posturi în același timp. Nea Sinel și citește. Mult. Orice. De la Isaac Asimov la Jane Austen, de la Tofler la Hasek, de la Moliere la Cărtarescu. M-am simțit rușinat cu cât de puține cărți am luat cu mine în tură.
A venit și ziua de sâmbătă (dimineață) când a revenit vremea bună și semnalul GSM. Stabilesc legătura cu restul echipei și stabilim ca punct de întâlnire gura canalului care duce la gazda noastră de la Lunca. Eu am de parcurs o distanță mai mult decât dublă.
După un mai mult decât emoționant rămas bun (nu vreau să devin patetic dar am aflat ulterior că Nea Sinel a trecut – după vara lui 2015 – printr-o teribil de grea încercare) ies în larg și – unde a dispărut furtuna de zilele trecute? Dar urmele ei? Pe o briză de forța 2 și cu o viteză așijderea pun capul pe Cap Dolojman cu un vânt (foarte puțin) dinaintea traversului. Viteză mică, derivă mare. Unde e navigația desfătătoate de acum 4 zile de pe malul estic al Razelm-ului? Tocmai admiram într-o liniște magistrală preafrumoasa faleză a Dolojmanului când un telefon îmi întrerupe reveria. Băieții au ajuns aproape la gura canalului și sunt așteptat. Vântul se întețește puțin dar începe să bată chiar din prova. Ce spun englezii despre galezi (în derâdere)? ,,Un gentleman nu navigă niciodată împotriva vântului,, Ei na? Să fim puțin un gentleman galez. Motor. Honda de 2,5 CP duce bărcuța la 2000rot/min cu 5-6 knots? Măi să fie, poate are turbo și eu nu știu. Una peste alta, peste două ore bem cu toții o bere cu bărcile legate unele de altele ca o insulă plutitoare.
Cum era aia? Sum Superbiam… lasă bă nu te mai da cult cu latineasca ta, mai bine desfă o bere.

34
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Iunie 22, 2016, 09:04:28 am »
am gasit placaj de mesteacan, calitatea BB, incleiere de exterior, se lauda ca e rezistent la apa

35
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Iunie 16, 2016, 10:07:17 pm »
Barca e aproape gata, (voi posta poze si voi anunta lansarea ) deja ma gandesc la viitorul proiect pe care il voi realiza (sper eu) la Suceava. Am si eu o nelamurire: in conditiile in care  exista in zona o fabrica de placaj (momentan fabrica placaj de fag) cu incleiere URE FORMALDEHID (APĂ REZISTENT) - se lauda ei: acest placaj ar fi bun pentru barca si doi: rasina epoxy are o buna aderenta pe fag?

36
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Iunie 06, 2016, 02:26:35 pm »
am mai multe variante in vedere

37
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Iunie 05, 2016, 06:39:55 pm »
Pe scurt, lucru a continuat cu întreruperi, serviciu, alte activități, etc. Am făcut carena, ajustat osatura și am completat planul initial un triunghi prova pentru rigidizare și pe care vreau să-l completez cu un sparge-val. Completarea a primit titulatura de puntea prova. Am încercat cum lucreaza tandemul rășină-fibră pe această punte prova și pe etambou. Acest mic succes a devenit premisa etapei de bază – acoperirea integrală cu fibră-rășină.

38
Acum când echipa a început deja în forță Raid 2016, pe alte meleaguri, imposibilitatea participării m-a aruncat într-o melancolie blegoasă din care încerc să evadez depănând ceva amintiri.
Așa cum se vede situația acum s-ar putea ca Raid 2015 să fie ultimul desfășurat în apele românești. Anul trecut au participat mai mult barci mari de 6-7 metri, cabinate: Alexandra M a lui Nicu, noua barcă a lui Răzvan Capitanu, tot noua barcă a lui Mihai, dar și ambarcațiuni mai mici, catamaranul demontabil a lui Dan, barca de aluminiu deschisă a lui Nakasone (singura fără vele) și, cu voia dv. ultima pe listă, bărcuța mea pneumatică ridicată la rang de velier. I-am dat porecla Embrion (într-o variantă optimistă ar fi embrionul viitoarei flote de ambarcațiuni pe care o voi poseda). O știți din postările anterioare:  o pneumatică din hypalon de 3,8 m, cu podină și etambou rigide, chilă gonflabilă la care i s-au adaptat un greement de iolă turistică cumpărat de pe ebay format din catarg, velă trapezoidală, un foc, adăugat 2 derivoare laterale și o cârmă.
 Plecarea a avut loc din satul Lunca, pe malul lacului Golovița, de la pontonul unei pensiuni locale (Casa Pescarilor). Sâmbătă, în cursul după amiezi și a serii au sosit cam toți participanții. Am dormit la cort pe un grind la 100-150 de metri de pensiune. În cursul montării cortului am beneficiat de ajutorul entuziast al lui Decebal care, dorind probabil să demostreze eficiența exercițiilor de forță a confundat bățul cortului cu bara unei haltere. Bățul a protestat la tratamentul care a fost supus prin rupere. Seara a stat sub semnul dilemei dintre o sticlă de băutură scoțiană single malt, pusă la bătaie de Mihai și roiurile de țânțari care păreau să spună:
- roiu și lăsați-ne nouă sticla!
Dimineață, la plecare, motorașul meu a făcut câteva mofturi dar a fost pus repede la punct de Vincențiu și, la drum. Pe o briză ușoară, de forța 2, celelalte bărci au putut să-și pună în valoare calitățile nautice așa că am rămas în urmă și chiar dincolo de orizont. Telefonul bine protejat într-un pullover pus în banana impermeabilă nu mi-a transmis cele 14 apeluri ale lui Mihai dar îngrijorarea s-a spulberat la apariția mea la gura Canalului nr.5 care, printr-un sistem de ecluze ce par nefuncționale, face legătura între lacul Golovița și Sinoe. Am înoptat cu toții lângă clădirile ecluzei, mai puțin Dan care susținea că a găsit un loc fără țânțari !!
Escala de la canalul 5 a devenit memorabilă prin întâlnirea cu unul din marile genii nedescoperite ale teoriei constipației, autointitulat Fadrique (nume vizi-ostro-gotic, după propriile declarații). Am ascultat una din cele mai nebunești expuneri politico-socio-economice potentate de starea bahică a personajului și avaând ca argumente cîteva mari cuțite ruginite care erau fluturate ostentativ prin aer. Oricum, seara mi-a întărit convingerea că psihiatria în România este sub-finanțată. Un alt personaj, cu un comportament normal, ne-a prezentat un ponton dotat cu camere de dormit într-o stare neașteptat de bună pentru acel colț de lume. Ne-am făcut că nu pricepem aluzia, inclusive prețul comunicat – de 100 de lei pe noapte, și am înoptat în cabinele sau corturile noastre.
A doua zi am plecat, cu un vânt dinaintea traversului, spre Gura Portiței, unde Alexandra M s-a îndrăgostit subit de un sudor localnic și a avut o scurtă aventură fierbinte cu el. Dimineață am fost treziți de zgomotul unor basculante de 16 tone din alea vechi dinainte de 89, aduse pe niște barje. Zgomotul, praful și fumul de eșapament probabil că făceau parte dintr-un inedit program de protecție  a Deltei !!! O mica tură de 1 km cu barca lui Mihai ne-a arătat un colț de Deltă ,,ca la mama lui,, unde ne-am relaxat cu ajutorul unui vin fenomenal. Seara, Mihai și-a serbat aniversarea în avans la restaurantul stațiunii.
Următoarea etapă, spre Periteașca, m-a făcut să trec pe lângă insula Bisericuța care, cu capul Dolojman (cu care seamănă mult,  tot o faleză stâncoasă) face trecerea în lacul Razelm propriu zis. Popasul pe insulă, unde păsările care își fac cuib pe vârf aproape că îmi dădeau cu ciocul în cap din zbor pentru că le-am deranjat (pentru foarte scurt timp) a continuat cu vederea celui mai mare șarpe în libertate (nu pitoni din grădini zoo sau terarii) de 1,5-2 m lungime și 5-6 cm diametru. Prin comparație, vipera văzută după de vreo 60 cm și cam 1 cm diametru, părea nedezvoltată.
La Periteașca, după ce am agațat cu elicea o plasă pescărească (probabil elicea mea știa că este prohibiție), eliberat printr-o probă de forță a lui Decebal, am poposit aproape de malul mării. Memorabil, era în prima seară în care am beneficiat de talentul culinar al lui Răzvan. La vederea suportului de ceaun meșterit de Răzvan (inox, lungime reglabilă, etc.) trepiedul meu foto s-a ascuns și a intrat în grevă. Dacă a mai existat ceva la masă pe lângă fasolea cu costiță la ceaun, deja nu mai contează. Bineînțeles că au participat la masă și un număr infinit de țânțari.
Ehee, și începând de miercuri dimineață debutează:
Raid-ul privit dintr-o lature

39
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Mai 22, 2016, 09:43:09 pm »
am vazut in alta parte ca si Impaiatu a facut o barca practic identica si ca ulterior a vandut-o, sunt curios pe unde o fi acum barca.

40
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Mai 22, 2016, 09:41:53 pm »
multumesc Vali pentru raspuns. unu, da, e vorba de Marian de la Tichilesti sau de la Braila, ca sta in ambele locuri. doi, cu riscul de a risipi material voi pune barca pe apa de proba cu bordajul un pic inaltat sa vad cum se comporta. Faptul ca atunci cand sunt intr-o barca mica m-am obisnuit sa stau pe fundul barcii si greutatea mea de 130 kg cred ca va contribui la mentinerea stabilitatii.  Focul vreau sa il pun NUMAI  la vanturi dinapoia traversului, pentru marirea suprafetei velice.

41
Stitch&Glue / hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Mai 21, 2016, 11:29:31 pm »
Hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
După infinite discuții și documentări, după ce o serie întreagă de probleme m-au împiedicat să fac un asemenea pas, am început în sfârțit să construiesc o barcă. (Poate mai corect ar fi că l-am rugat insistent pe prietenul meu Marian să facă o barcă, avându-mă pe mine ca ajutor.) Velist incurabil al ales modelul:
http://www.dinghy.pl/42m_skiff.htm
(mulțumesc Vali pentru descoperirea site-ului dinghy.pl)
Evident că toți cei care mă cunosc, știu că visez la ceva mai ,,serios,,. Dar este la fel de evident că, dacă nu stric iremediabil niște materiale, bărcuța va purta pe ape toate greșelile unui începător în ale construcției. După ce termin bărcuța asta, mai vedem. Fiind și o barcă mică, (4,2 m) o barcă pe care o poți scoate ușor din apă, am folosit materiale low cost – evident și low quality.
Placaj obișnuit de plop, care absoarbe mai bine epoxy. Producătorul se laudă că are încleiere de exterior rezistentă la umezeală. Deloc impresionat de asemenea afirmații am aruncat într-un butoi cu apă o bucată de placaj neprotejată care, auzi ce aroganță ! , după o săptămână refuză să se exfolieze. Mă gândesc să folosesc așa zisa amorsă top epoxy și nu rășină propriu zisă, tot din considerente de cost. Am auzit că s-au făcut multe bărci cu ea. (Asta e de fapt o întrebare către experții site-ului.). Mi-a fost recomandată fibra de sticlă de la Rompolimer.
Ca orice român care se crede atotștiutor mă gândesc să ,,îmbunătățesc,, proiectul. Aș vrea să-i înalț ceva bordajul (are bordul liber de doar 32,5 cm) și eventual să-i pun un mic bompres și un foc pentru vânturi purtătoare. Am croit etamboul, etrava și elementele de rezistență mai înalte, dacă nu iese le tai la cota din proiect. (pe principiul că dacă e mai mare ai de unde să tai, dacă e mai mic e problematic.). 
Până acum am făcut etrava (știu că seamănă cu un topor din Cro-Magnon dar așa e ea, abaterea nu e mai mare de 1-2 mm.) fundul bărcii și ,,osatura,,.

42
Monococi / Re: reconditionare cabina
« : Aprilie 01, 2016, 10:22:06 am »
vad ca problemele ridicate de mine nu intereseaza pe nimeni

43
Monococi / Re: reconditionare cabina
« : Martie 30, 2016, 11:39:01 am »
buna, profit de ocazia deschiderii acestui topic sa adresez si eu niste intrebari. unu: am auzit opinii cum ca nu e bine ca lemnul sau placajul sa fie sigilat cu epoxy la interior pentru ca daca intra apa pe sub epoxy (opinia era ca mai devreme sau mai tarziu oricum va intra dintr-o sursa sau alta) apare o sursa de putregai ascunsa care iti face probleme cand ti-e lumea mai draga. am primit ca exemplu doua catarge de lemn unul ,,liber,, si unul ,,sigilat,, cu epoxy si mi s-a spus ca cel cu epoxy a putrezit intr-un loc si s-a rupt in mars in timp ce catargul ,,ne-sigilat,, a fost bine mersi. doi: peste iarna daca las in santina o cantitate mai mare de silicagel, foloseste la ceva?

44
Intalniri, imprieteniri, pe ape si nu numai / hai la targ
« : Februarie 02, 2016, 11:22:26 pm »
fratilor, dupa cum deja stiti (sau inca nu) la sfrsitul lui februarie se desfasoara la Bucuresti marele targ nautic. hai sa ne vedem cu totii pe la amiaza (pe la amiaza si ceva) si dupa aia... partea a II a. asteptam feed back

45
Cafenea - Discutii generale / Re: Glume - Bancuri - Ha Ha Ha
« : Ianuarie 03, 2016, 11:05:49 am »
un vestit si venerabil navigator (cu vele) cu pielea tabacita de vanturile oceanelor si de valurile unor mari ,,rele,, cu o respectabila experienta (nici o legatura cu nici unul cunoscut de pe la noi) a fost intrebat de un reporter care a fost cea mai teribila furtuna prin care a trecut si unde a fost aceasta (in Atlantic, in Pacific). Vestitul navigator s-a infiorat de duritatea teribilelor amintiri, s-a facut palid, a baut un pahr mare de brandy pentru a prinde curaj, a suspinat adand si a spus: - Cea mai groaznica furtuna prin care am trecut (oh, e de nesuportat, mi se face pielea de gaina cand imi amintesc !!!) a fost (stai sa mai iau o gura de brandy, nu lasa nu mai turna, beau direct din sticla), deci cea mai ingrozitoare furtuna a fost cand am intrat la nevasta-mea in dormitor cu cizmele murdare.

Pagini: 1 2 [3] 4 5 ... 8
Forumul CapCompas este gazduit la Hangar Hosting - hosting, email, si cloud