Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - Don Basilio

Pagini: 1 2 [3] 4 5 ... 8
31
Mari si oceane / Croaziera de iarna
« : Februarie 18, 2017, 04:47:00 pm »
Dragi prieteni virtuali si reali (uneori au ambele calitati) imi cer scuze pentru indelungata absenta dar am fost putin plecat intr-o croaziera marina pe traseul: Salonic, Neos Marmaras, Skopelos, Chalkis, Pireu, Korinth, Patras, Roccela Ionica (Italia), intoarcere Patras, Korinth, Pireu, Chalkis, Skyathos, Salonic. Peste 2500 km pe mare, 24 de zile de navigatie. O reala recunostinta coechipierilor mei a caror contributie la reusita croazierei o depaseste cu mult pe a mea. Voi reveni cu amanunte si fotografii.

32
pentru cei ce vor sa stie mai mult despre barca:
http://www.probarca.ro/anunt/68424/109/1/109/Vand-velier-IW-26-.htm

33
Cum era să văd Biscaya, dar am înțărcat bălaia
partea a II a

Era pe 29 seara și a doua zi, teoretic, ar fi trebuit să plecăm. Teoretic, pornesc de la premisa logică a faptului că toate pregătirile sunt terminate. Mă simt puțin stingherit că nu am participat la aceste pregătiri. E vârf de sezon și timp de 2 săptămâni nu am găsit nici un loc liber în nici un tip de cursă aviatică spre Olanda (nu doar low-cost).
   Întreb de planul de drum (nu mi-a dat amănunte la prima întâlnire din România). Prima etapă ar fi până la Falmouth UK, de fapt prima latură a unei uriașe volte, necesare datorită vântului dominant de sud-vest din această perioadă. Următoarea etapă ar fi spre La Coruna și apoi, fără escală, până în Marettimo (o insuliță superbă în vestul Siciliei) unde ar fi trebuit să ne întâlnim cu alții pe... 20 august. La remarca mea cum că termenul e cam... strâmt, pentru mi se răspunde că barca face ușor 150 Nm pe zi și, repetat cu emfază, zi de zi, în fiecare zi. Măi, măi, gândesc eu o fi vreo copie în miniatură de la Volvo Ocean Race !!!
    Dimineață, ușor emoționat, abia aștept plecarea. Trebuie să parcurgem câțiva kilometri de canal până în largul mării așa că... motor. Vorba limbajului internațional din cărțile lui Radu Theodoru... motor kaput. Față de pasivitatea skipper-ului încep să mă implic. În lipsa unui aparat de masură, cu ajutorul unui bec de 12 volți văd că toate bateriile de la bord sunt... moarte. Întreb când au fost verificate/încărcate ultima dată. Aflu că barca a stat cel puțin 3 ani pe cavalet și între timp nu a fost întreținută deloc.
   Barca beneficia de un fel de abonament low cost în marină așa că hai cu sarut mâna la Harbour Master și punem bateriile la încărcat până a doua zi. Deci plecarea se amână cu (cel puțin) o zi. A doua zi dimineață cu bateriile încărcate (nu s-au deteriorat după îndelunga perioadă în care au fost abandonate) încercăm să pornim motorul. Una, două... încercări fără număr și motorul nimic. Din declarația proprietarului rezultă că motorașul ar fi un diesel micuț și economic (cică ar consuma numai 1L/h, wow!). Mă gândesc că a intrat aer în pompa de injecție și trebuie ,,aerisită,, pasivitatea proprietarului mă face să preiau inițiativa. Mă uit la motor și nu văd nicăieri pompa de injecție și nici conducte de înaltă presiune. Până la urmă luăm hotărâm să demontăm motorul. Prima dată vine rândul capacului de tacheți și... surpriză!
   Nu sunt eu prea tare la chestii tehnice dar când am văzut motorul ală am rămas... mască. Sub
capacul care ar trebui să acopere tacheții nu se află nimic sau aproape nimic. Nu există arbori cu came, nu există tacheți, fără nici o supapă. Ce fel de motor o fi și asta? Doar două bujii (nu de injecție) întrerup monotonia chiulasei. Punctul unu, e clar, nu e diesel. Dăm și garnitura de chiulasă jos și găsim cilindri plini cu un foarte grețos ,,ketchup,, format din ceva ce pare ulei de motor, rugină și alte elemente neindentificate.
   Curiozitatea învinge dezgustul și pun pe limbă un eșantion din această compoziție. Sărată rău, e clar o probă zdravănă din Marea Nordului a pătruns în cilindri. Cât despre compresie, cred că eu pot sufla aer din plămâni cu o presiune mai mare. S-a confirmat, motor kaput. Deja faptul că e 2T nu mai are importanță. Kaput total, firma producatoare ne spune că nu mai fabrică piese de schimb pentru asemenea motoare vechi, dar politicoși ne asigură că vor face tot posibilul să caute prin depozite, etc. bla, bla. Oricum piesele și reparația ar costa mai mult decât a costat barca cu totul. Dar propietatrul se hotărăște să repare motorul. Până una alta, adio întâlnirea planificată de la Marettimo.
   Am început să cred că îndoielile mele cu privire la efectuarea cursei se vor adeveri. Dar am zis să nu renunț așa ușor și... hai să văd și eu cât e de pregătită barca pentru un asemenea marș. Așa că, hai la inventar.
   Un chartplotter Lowrance, bun, bun... dar nu funcționează, sonar – pauză, anemometru la ochiometru, compasul arată el ceva, trebuie să-l credem pe cuvânt, fără calibrare, verificare sau alte finețuri din astea, două veste de salvare la trei persoane – hai nu fiți cârcotași, EPIRB (emergency position-indicating radiobeacon station) ... hai că aici a fost Tareee! Marele skipper mă întreabă scurt: - Ce-i aia? (aici am crezut la început că îl imită pe Louis de Funes sau Benny Hill dar l-am privit mai atent și am văzut că a întrebat ,,pe bune,,).
   Cînd am dorit să văd stația radio, am văzut de am crezut că nu văd bine – era un foarte obișnuit radiocasetofon auto. Hărțile, da, marine, foarte bune deși cam neactualizate, de la IMRAY dar, trebuie să fie un ,,dar,, peste tot, erau hărțile Balticii, plus Marea Nordului, și a strâmtorilor dintre ele. Nouă ne-ar fi trebuit  English Channel și Biscaya, ceva din Atlanticul de Nord, coastele atlantice ale Spaniei și Portugaliei, Gibraltar, și aproape tot ce înseamnă Mediterana. Dardanele, Marmara, Bosfor și Marea Neagră... aici suntem practic acasă.
    Raportarea tipului la sailing cruiser offshore începe să devină palpitantă, adică îmi dă palpitații. După ce e gata să plece într-o tură de 3200-3500 Nm cu o barcă necunoscută, fără a verifica înainte nimic din funcționalitatea acesteia, fără dotări minime pentru un day-sailer de categoria  C, întrebarea privind definiția și utilitatea unui EPIRB ridică aventura pe noi culmi ale iresponsabilității. La asta se adaugă îndoliala exprimată că achiziția unor hărți marine ar fi necesară.     Hai să verificăm velele (care nu au fost scoase din saci până acum). Marina are o mare și frumoasă pajiște de gazon (probabil olandez) care se pretează de minune pentru așa ceva. Domnișoara LILL SCAMPI nu cunoaște lucruri infamante cum ar fi roll-fock-ul și are o garderobă neobișnuită: un spinnaker, trei (da, trei) genoveze, o randă și... atât. La întrebarea mea dacă la o asemenea tură nu ar fi necesar un foc 100%, un foc de furtună și, eventual, să coasem niște baiere de terțarolă la randă am fost privit de parcă aș fi comis o crimă de lez-majestate sau m-aș fi îndoit, înaintea Papei, de Imaculata Concepțiune. Tipul mi-a răspuns pe un ton categoric, cu o certitudine de nezdruncinat că nu e nevoie.
   Deși chiar în acea secundă am dat verdictul clar asupra coazierei am întrebat totuși, ținând cont că Biscaya nu e Herăstrău, cum socoate că vom traversa acel loc minunat dacă vântul vrea să atingă nota maximă a unui școlar conștiincios fără ca noi să ajungem totuși în alt loc minunat unde nu este nici întristare, nici suspin. Tipul mă asigură că barca poate defila cu garderoba din dotare pe sub fustele oricărei doamne care, ușuratice fiind, își fac de cap destul de des prin Atlantic și în special pe malul de vest al acestuia.
   (știți de ce se aseamănă tornadele și amantele: vin în viteză, umede, și îți iau casa și mașina, de asta uraganele au nume de femei). Și, ca să fiu complet buldozerizat (adicătelea atunci când trece un buldozer peste tine) tipul mă anunță că va trebui să majorez contribuția mea financiară de parcă eu creasem probleme bărcii și făcusem imposibilă plecarea. Aranjamentul fusese că trebuia să plătesc o contribuție financiară peste cota parte a cheltuielilor aferente croazierei.
   Rămâne o singură întrebare: Grandomania se tratează cu Leponex ?
   Nu știu dacă se tratează sau nu dar eu ce fac ? Catastrofă. Pierd sezonul. Dacă tot sunt în zonă mă dau peste cap, fac lipeala cu niște tipi din Hamburg și plec să văd ce e insulele alea Frisice (despre asta, cu altă ocazie).
   Anunț tipul că plec în Germania, vin peste două-trei săptămâni și, dacă barca e pregătită în mod real și gata de plecare, o luăm de la început. Ghiciți, a fost gata ?

   Epilog
   Pe 1 octombrie (când încep cursurile universitare) îl sun pe tip și îl întreb unde este. În planurile inițiale trebuia să fi ajuns la Mangalia sau Constanța. Îmi răspunde că abia a ajuns la Lisabona.

34
Mari si oceane / Cum era să văd Biscaya, dar am înțărcat bălaia
« : Ianuarie 01, 2017, 10:04:53 pm »
Cum era să văd Biscaya, dar am înțărcat bălaia

   Să-mi spună mie un velist adevărat, de cursă lungă, că nu visează să traverseze  Biscaya (Golfe de Gascogne, în spaniolă Golfo de Biscaya dar și Mar Cantábrico). Dacă nu, înseamnă că nu e în stare să viseze.
   Un telefon de la Dan Popescu (bluewawe) mi-a creat deja un puseu de tensiune. Știind că visez îndelung la mari croaziere, pe mări mareice și oceane, informația:
- Vezi că e unul care a cumpărat o barcă la Amsterdam, vrea să o aducă la noi și caută coechipieri; mă face să mă simt precum Popeye după o doză triplă de spanac.
   Văd anunțul, telefon și stabilesc o întâlnire cu skipper-ul, undeva pe litoralul românesc. La vederea omului nu mă copleșește entuziasmul. Teoretic și sec s-ar numi incompatibilitate psihologică.
   Am mai văzut, am mai trăit, am mai mers pe mare în asemnea condiții, doar nu trebuie să ne căsătorim (amândoi suntem căsătoriți, așa că nu e cazul). Tipul, deși bate spre 50 de ani e un bărbat frumos, manechin (de fapt fost) ce mai ! Cam plin de el, certitudinile dau pe-afară.
   La întrebarea mea timidă privind eventualii coechipieri îmi spune că deocamdată suntem eu, el și nevastă-sa.
   La întrebarea și mai timidă privind experiența de navigație (voiam să știu cu și eu sub comanda cui travesez printre altele English Channel și Biscaya, așa pentru o minimă siguranță) mă asigură foarte expansiv că are toate calificările necesare și o vastă experiență de sailing în Marea Nordului și Baltică.  Am rezerve față de oamenii care își proclamă prea vocal și insistent competențele.
   După primele minute mi-am zis că șansele de a face întradevăr această tură sunt undeva la 50% și, vorba medicilor, prognosticul este rezervat. (nu vă burzuluiți așa, pronostic merge la sport dar în domeniul medical se folosește prognostic). Dar mi-am spus că, și dacă șansele ar fi de 1% tot aș încerca.
   Dacă nu văd țara cu numărul 26. Și așa nu am ajuns până acum în Olanda. Cea mai mare țară mică, un sfert din suprafața actuală a României a sfidat Anglia PE MARE, navele de razboi olandeze au fost cele care au reușit să se apropie cel mai mult de gura Tamisei în întreaga istorie a Angliei, a luat de sub nasul altor mari puteri insulele mirodeniilor și, într-o mică pauză, au întemeiat și actualul New York (bineînțeles că i-au spus inițial New Amsterdam). Aaaa, și ne-au lăsat și multiubitul și multdoritul concept, dătător de speranțe, satisfacții, plăceri, trăiri intense, uitări de sine (și de alții)... Da, ați ghicit, e vorba de yacht.
   Plecarea a fost stabilită pentru 30 iulie. Urma ca eu să ajung la Amsterdam ceva mai înainte.
   Meandrele low-cost-ului m-au trimis în Philips, pardon, Eindhoven. Așadar, o firmă și-a tras un oraș să se joace cu el, o echipă de fotbal, bunișoară nu zic nu, (bunișoare erau și olandezele care se plimbau prin oraș), evident că a pus becuri pe tot ce nu mișcă în oraș (ba cred că și pe aproape tot ce mișcă).
   Ca să nu se plictisească singură firma în chestiune a adus pe lângă și câțiva colegi de joacă cum ar fi DAF sau ASML. Prin arhitectura modernă (am înțeles că bombardierele americane, la sfârșitul WWII au făcut primul pas spre o sistematizare urbană de amploare) se mai văd ici, colo câte o biserică sau clădire veche. Totul completat cu piese de artă urbană și arhitectură post-modernă.
   Trenurile din Olanda iți oferă posibilitatea de a admira polderele in lipsa semnalului wi fi (bineînșeles că mă refer la wi fi free). Gara din Amsterdam (Pierre Cuypers și Alvan Gendt au făcut treabă bună) se află într-o asemenea poziție încât este dificil de admirat în totalitatea ei. O fotografie artistică îți pune la încercare talentele de photoshopist pentru a elimina numelorsele cabluri, și linii de tramvai și troleibuz care întretaie peisajul. Asta nu împiedică receptarea faptului că este prima gară pe care am vazut-o de unde poți pleca pe apă. Dacă în fața gării poți intra în numeroasele vaporașe, în spate acostează numeroase linii de ferry boat.
   Un autobuz luat de la primul etaj al gării mă duce la doi pași de marina unde se află barca mult dorită. Povestea este despre sailing, nu vreau să o deturnez spre un pseudo-ghid turistic al Amsterdamului, oraș pe care, prin forța împrejurărilor l-am vizitat nesperat de conștiincios și intens, locul cu cele mai multe restaurante argentiniene (???!!???) de pe glob.
   LILL SCAMPI 26 dar cunoscătorii îi pot spune simplu IW26 (http://sailboatdata.com/viewrecord.asp?class_id=5506) Principala calitate care mi-a atras atenția a fost greutatea lestului, cam 43% din masa totală, deci un fel de Hopa-Mitică, care ar trebui să rămână ,,in picioare,, în aproape orice fel de condiții. 
   Marina, conform Harbour-Master-ului, era una medie, nu încăpeau în ea mai mult de 600 de ambarcațiuni peste 7 metri, majoritatea veliere. Un catalog ne-exclusiv (accentua acest lucru încă de pe copertă) prezenta vreo 300 de marine, cel puțin echivalente, în Olanda.
(ce credeați ? e numai partea I)

35
Cafenea - Discutii generale / Re: Glume - Bancuri - Ha Ha Ha
« : Decembrie 22, 2016, 07:49:40 am »
definitia ambasadei americane din moscova: un microfon de opt etaje conectat la fsb

36
Asociatii si cluburi nautice / Re: Portul TOMIS
« : Decembrie 04, 2016, 05:27:36 pm »
ce se aude cu proiectul portului pescaresc din nordul Constantei, aproape de Mamaia ?

37
Intalniri, imprieteniri, pe ape si nu numai / Re: RAID 2015
« : Iulie 03, 2016, 06:40:06 pm »
Raid-ul privit dintr-o lature
Pentru că viteza mea de deplasare era cea mai mică mi s-a propus să o iau înainte spre Dunavăț urmând ca ceilalți să mă ajungă din urmă. Ies ușor cu motorul în golful Holbina apoi întind velele. Un vânt de mare largă mă duce ușor spre ieșirea din golf. Ocolesc capul Cașburun sau peninsula Pavla (hărțile diferă ca denumire) și începe, cu un vânt venit tocmai din Paradis dinapoia traversului meu o navigație minunat de minunată. Singur la bordul bărcii, între mine și Dumnezeu nu este nici măcar un pavilion. Intru într-o stare de meditație happy pe care yoghinii nu reușesc să o atingă nici după ani întregi de antrenament și renunțare. Nu simt foamea, setea, soarele din creștet, ajung la unul din momentele acelea când se deschide puțin una din porțile Raiului și vezi cum este înăuntru.
Oh, Doamne, cred că am pile pe undeva pe sus pentru că eu nu am făcut nimic să merit asta. Merg pe 355 fără să mișc o școtă. După gura canalului Mustaka, pe care eu nu l-am observat, probabil din cauza stării de reverie în care mă aflam vîntul începe să se întărească. Bătând dinspre est nu forma încă valuri, eram la 200-300 de metri de țărm. Nu pot lua terțarole. Catargul se flambează ușor, sarturile vibrează. La navigația minunat de minunată apare și un strop de adrenalină. Nu mult că, după ce văd insula Popina aproape la traversul babordului, apare deja gura Dunavățului. O voltă rapidă și iată-mă proiectat într-un univers al liniștii. Canalul nu are valuri și vântul care face masaje sălciilor, la nivelul apei aproape nu se simte. Simt că aș închina această liniște și singurătate dacă aș porni motorul. De ce am vâsle? Așa că hai, în amonte pe canal. Înainte de a părăsi Razelmul nu uit să trag o privire pătrunzătoare peste tot orizontul. Nici o velă. Oare am mers așa repede că rapidele bărci nu m-au putut ajunge? După un timp vreau să acostez la mal din nevoi… personale. Aud un strigăt care profanează această tihnă profundă:
-   Stai, nu sări pe mal!
-   De ce? Întreb eu, mirat de această dovadă de ospitalitate extremă
-   Am o haită de câini care te rup în bucăți !
Mă uit la cățeii de pe mal și nu îmi par așa de fioroși. Sunt vreo zece, de mărime medie, nu prea mari, nici prea masivi, dar foarte slabi. Parcă au scăpat dintr-un lagăr de exterminare sovietic (comparația cu Auschwitz e suprasolicitată). Fără a lătra, mârâie și se uită la mine lingâdu-se pe bot. Decid să îl ascult pe moșul, încă verde, care alungă câinii de pe mal cu vorbe duioase:
-   Shakira, Colonelul marș în… bip, bip, (las în seama imaginației voastre restul)
Așa am făcut cunoștință cu Nea Sinel. Cît e de exotic, veți trage o concluzie mai tărziu. Amararea bărcii, debarcarea bagajului s-au făcut însoțite tot de aceleași vorbe duioase însoțite de probe de atletism neconvenționale similare cu aruncarea greutății, probe bazate pe cioturi, pietre și (era oare o dovadă de mângâiere?) bulgări de pământ.
După instalare în casa pe care o ocupa (Nea Sinel nici nu a vrut să audă de actul nelegiuit al dormitului în cort) a urmat un prânz regal compus din cel mai bun biban prăjit pe care l-am consumat (dă clasă tuturor restaurantelor pescărești). Am fost sfătuit să ofer personal resturile drept masă câinilor pentru a mă împrieteni cu ei. Viteza supersonică cu care au consumat totul a confirmat starea de subnutriție în care se aflau. Faptul că s-au autoservit la desert cu corcodușe verzi (și foarte acre) căzute pe jos mi-au demonstrat precaritatea cunoștințelor mele zootehnice cu privire la alimentația unor animale considerate carnivore.
Povestirile despre un mistreț de 50-70 kg prins și devorat de haită în câteva minute au dobîndit credibilitate peste două zile când, un bâtlan (cu aceleași viziuni eronate privind câinii domestici) a făcut imprudența fatală să aterizeze pe insulă. Consider locul unde e așezat Nea Sinel o insulă (cam ca un dreptunghi) deoarece se află între două canale (pe laturile lungi) și pe laturile scurte sunt mlaștini de netrecut. Revenind la bâtlan acesta a fost prins de Colonelul cu un salt care l-ar fi făcut pe Bruce Lee să intre în depresie și devorat complet de haită, fără penele mari, în mai puțin de un minut.
După ce ,,am fumat pipa păcii,, cu haita (în tinerețea mea de montaniard, într-o tură de iarnă, a trecut cam pe la 100 de metri de mine o mică haită de lupi. Eu am fost mai politicos decît ei și am urmărit îndelung cu binoclu superba nepăsare cu care m-au tratat) Ei bine, haita aia de lupi părea formată din caniche de salon pe lângă acești câini. Împrietenirea cu ei mi-a deschis căi nebănuite cum ar fi un drum liniștit la WC-ul din… fundul grădinii.
A venit seara și băieții, cu superbele lor bărci rapide, tot nu mai soseau. Încăpățânarea semnalului GSM de a fi prea slab s-a lovit de încăpățânarea mea și, seara târziu, am aflat că Nicu, dorind să ofere un ness cu spumă celorlalți a găsit o spumă echivalentă în motor. Întotdeauna am spus că cel care va reuși să împace apa cu benzina (sau celelelte hidrocarburi) va merita premiul Nobel pentru… orice. Deci lui Nicu i-a intrat apa în benzina (sau benzina în apă) și motorul a devenit indisponibil.
Furtuna care a lovit Razelm-ul în ziua de joi, continuând și vineri, i-a blocat pe băieți în canalul Periteașca. Eu am estimat viteza vîntului după… ochiometru la 30-40 km/h dar, valurile, ei valurile faceau toți banii. Razelm-ul este un lac cu adâncime mică, de maxim 3 metri (și totuși arhisuficient să te îneci, vorba filosofilor greci -  celui înecat îi este indiferent dacă îi lipsește 1000 de coți sau două degete până la suprafața apei). Valurile Razelm-ului pe furtună sunt grandioase nu prin mărimea lor absolută, puține depășesc 1 metru înălțime, ci prin alte caracteristici. În primul rănd sunt scurte. Poate cineva va spune: - și ce dacă! E he, he, nu e chiar așa. Pe ocean poți să ai un val de 10 metri înălțime, dacă acel val are 200 de metri lungime atunci el are o pantă (echivalent măsurare auto) de 5%. Panta de apă a valurilor nu e uniformă dar am simplificat un pic situația. Pe Razelm un val de 1 metru, datorită adâncimii scăzute el va fi scurt, poate avea 4 metri lungime ceea ce înseamnă o pantă de 25%. Eeh, parcă e altă mâncare de pește. Tot datorită adâncimii scăzute valul ricoșează de fund, te ia și ,,pe dedesupt,, răscolește fundul, de asta, pe furtună vezi în apă bulgări de pământ care nu apucă să ,, cadă,, pe fund, pe lângă ,, bucurii,, obișnuite: bucăți de  stuf cu tot cu rădăcină, cioate și alte resturi mai mult sau mai puțin plutitoare. Adăugăm că sunt multe bărci mici, că un velier cu chilă fixă lestată nu are ce căuta datorită pescajului că marea majoritate a ,,navigatorilor,,  de pe Razelm sunt niște execelenți marinari… de terasă.
Am încercat vineri o ieșire dar catargul transformat în arcul lui Robin Hood (sau Wilhelm Tell sau Căpitanul Ion, etc.) și cîteva rupturi în randă (nu am cum să iau terțarole) m-au făcut să renunț.
Sejurul la Nea Sinel a fost o odihnitoare robisoniadă. Am fost servit cu meniu cu specific local, plachie, ciorbă, rasol, saramură, prăjeală și altele, toate de… biban de parcă al pește nu mai trăia prin locurile alea. Faptul că erau super sărate (Nea Sinel nu are frigider și caută astfel să conserve mâncarea mai mult timp) nu a scăzut calitatea bucatelor. Noroc că între timp au trecut pe canal niște săteni din Plopu care au fost de acord să schimbe cu Nea Sinel o găleată de ouă de gâscă (domesctică – au venit cu precizări la cererea mea) pe o găleată de… ia ghiciți, daaa, de bibani, așa că meniul s-a diversificat și cu omletă din ouă de gâscă.
 Dacă vă întrebați ce face de exemplu un om în anul de grație 2015 fără TV și fără net vă pot da un exemplu. Nea Sinel are un număr de aparate radio care întrece numărul câinilor din haită (trăiască micul popor chinez care le oferă la preț de dumping). Fiecare aparat este fixat pe un anume post. Nea Sinel știe pe de rost programele la cel puțin 10 posturi de radio românești, moldovenești, bulgărești și ucrainene. Când dorește să asculte ceva anume deschide aparatul gata setat pe România Cultural, Europa FM, Digi FM, Chișinău, etc. Simplu. Nu sunt sigur dacă, dornic să nu piardă anumite emisiuni preferate, nu ascultă uneori două sau trei posturi în același timp. Nea Sinel și citește. Mult. Orice. De la Isaac Asimov la Jane Austen, de la Tofler la Hasek, de la Moliere la Cărtarescu. M-am simțit rușinat cu cât de puține cărți am luat cu mine în tură.
A venit și ziua de sâmbătă (dimineață) când a revenit vremea bună și semnalul GSM. Stabilesc legătura cu restul echipei și stabilim ca punct de întâlnire gura canalului care duce la gazda noastră de la Lunca. Eu am de parcurs o distanță mai mult decât dublă.
După un mai mult decât emoționant rămas bun (nu vreau să devin patetic dar am aflat ulterior că Nea Sinel a trecut – după vara lui 2015 – printr-o teribil de grea încercare) ies în larg și – unde a dispărut furtuna de zilele trecute? Dar urmele ei? Pe o briză de forța 2 și cu o viteză așijderea pun capul pe Cap Dolojman cu un vânt (foarte puțin) dinaintea traversului. Viteză mică, derivă mare. Unde e navigația desfătătoate de acum 4 zile de pe malul estic al Razelm-ului? Tocmai admiram într-o liniște magistrală preafrumoasa faleză a Dolojmanului când un telefon îmi întrerupe reveria. Băieții au ajuns aproape la gura canalului și sunt așteptat. Vântul se întețește puțin dar începe să bată chiar din prova. Ce spun englezii despre galezi (în derâdere)? ,,Un gentleman nu navigă niciodată împotriva vântului,, Ei na? Să fim puțin un gentleman galez. Motor. Honda de 2,5 CP duce bărcuța la 2000rot/min cu 5-6 knots? Măi să fie, poate are turbo și eu nu știu. Una peste alta, peste două ore bem cu toții o bere cu bărcile legate unele de altele ca o insulă plutitoare.
Cum era aia? Sum Superbiam… lasă bă nu te mai da cult cu latineasca ta, mai bine desfă o bere.

38
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Iunie 22, 2016, 09:04:28 am »
am gasit placaj de mesteacan, calitatea BB, incleiere de exterior, se lauda ca e rezistent la apa

39
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Iunie 16, 2016, 10:07:17 pm »
Barca e aproape gata, (voi posta poze si voi anunta lansarea ) deja ma gandesc la viitorul proiect pe care il voi realiza (sper eu) la Suceava. Am si eu o nelamurire: in conditiile in care  exista in zona o fabrica de placaj (momentan fabrica placaj de fag) cu incleiere URE FORMALDEHID (APĂ REZISTENT) - se lauda ei: acest placaj ar fi bun pentru barca si doi: rasina epoxy are o buna aderenta pe fag?

40
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Iunie 06, 2016, 02:26:35 pm »
am mai multe variante in vedere

41
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Iunie 05, 2016, 06:39:55 pm »
Pe scurt, lucru a continuat cu întreruperi, serviciu, alte activități, etc. Am făcut carena, ajustat osatura și am completat planul initial un triunghi prova pentru rigidizare și pe care vreau să-l completez cu un sparge-val. Completarea a primit titulatura de puntea prova. Am încercat cum lucreaza tandemul rășină-fibră pe această punte prova și pe etambou. Acest mic succes a devenit premisa etapei de bază – acoperirea integrală cu fibră-rășină.

42
Acum când echipa a început deja în forță Raid 2016, pe alte meleaguri, imposibilitatea participării m-a aruncat într-o melancolie blegoasă din care încerc să evadez depănând ceva amintiri.
Așa cum se vede situația acum s-ar putea ca Raid 2015 să fie ultimul desfășurat în apele românești. Anul trecut au participat mai mult barci mari de 6-7 metri, cabinate: Alexandra M a lui Nicu, noua barcă a lui Răzvan Capitanu, tot noua barcă a lui Mihai, dar și ambarcațiuni mai mici, catamaranul demontabil a lui Dan, barca de aluminiu deschisă a lui Nakasone (singura fără vele) și, cu voia dv. ultima pe listă, bărcuța mea pneumatică ridicată la rang de velier. I-am dat porecla Embrion (într-o variantă optimistă ar fi embrionul viitoarei flote de ambarcațiuni pe care o voi poseda). O știți din postările anterioare:  o pneumatică din hypalon de 3,8 m, cu podină și etambou rigide, chilă gonflabilă la care i s-au adaptat un greement de iolă turistică cumpărat de pe ebay format din catarg, velă trapezoidală, un foc, adăugat 2 derivoare laterale și o cârmă.
 Plecarea a avut loc din satul Lunca, pe malul lacului Golovița, de la pontonul unei pensiuni locale (Casa Pescarilor). Sâmbătă, în cursul după amiezi și a serii au sosit cam toți participanții. Am dormit la cort pe un grind la 100-150 de metri de pensiune. În cursul montării cortului am beneficiat de ajutorul entuziast al lui Decebal care, dorind probabil să demostreze eficiența exercițiilor de forță a confundat bățul cortului cu bara unei haltere. Bățul a protestat la tratamentul care a fost supus prin rupere. Seara a stat sub semnul dilemei dintre o sticlă de băutură scoțiană single malt, pusă la bătaie de Mihai și roiurile de țânțari care păreau să spună:
- roiu și lăsați-ne nouă sticla!
Dimineață, la plecare, motorașul meu a făcut câteva mofturi dar a fost pus repede la punct de Vincențiu și, la drum. Pe o briză ușoară, de forța 2, celelalte bărci au putut să-și pună în valoare calitățile nautice așa că am rămas în urmă și chiar dincolo de orizont. Telefonul bine protejat într-un pullover pus în banana impermeabilă nu mi-a transmis cele 14 apeluri ale lui Mihai dar îngrijorarea s-a spulberat la apariția mea la gura Canalului nr.5 care, printr-un sistem de ecluze ce par nefuncționale, face legătura între lacul Golovița și Sinoe. Am înoptat cu toții lângă clădirile ecluzei, mai puțin Dan care susținea că a găsit un loc fără țânțari !!
Escala de la canalul 5 a devenit memorabilă prin întâlnirea cu unul din marile genii nedescoperite ale teoriei constipației, autointitulat Fadrique (nume vizi-ostro-gotic, după propriile declarații). Am ascultat una din cele mai nebunești expuneri politico-socio-economice potentate de starea bahică a personajului și avaând ca argumente cîteva mari cuțite ruginite care erau fluturate ostentativ prin aer. Oricum, seara mi-a întărit convingerea că psihiatria în România este sub-finanțată. Un alt personaj, cu un comportament normal, ne-a prezentat un ponton dotat cu camere de dormit într-o stare neașteptat de bună pentru acel colț de lume. Ne-am făcut că nu pricepem aluzia, inclusive prețul comunicat – de 100 de lei pe noapte, și am înoptat în cabinele sau corturile noastre.
A doua zi am plecat, cu un vânt dinaintea traversului, spre Gura Portiței, unde Alexandra M s-a îndrăgostit subit de un sudor localnic și a avut o scurtă aventură fierbinte cu el. Dimineață am fost treziți de zgomotul unor basculante de 16 tone din alea vechi dinainte de 89, aduse pe niște barje. Zgomotul, praful și fumul de eșapament probabil că făceau parte dintr-un inedit program de protecție  a Deltei !!! O mica tură de 1 km cu barca lui Mihai ne-a arătat un colț de Deltă ,,ca la mama lui,, unde ne-am relaxat cu ajutorul unui vin fenomenal. Seara, Mihai și-a serbat aniversarea în avans la restaurantul stațiunii.
Următoarea etapă, spre Periteașca, m-a făcut să trec pe lângă insula Bisericuța care, cu capul Dolojman (cu care seamănă mult,  tot o faleză stâncoasă) face trecerea în lacul Razelm propriu zis. Popasul pe insulă, unde păsările care își fac cuib pe vârf aproape că îmi dădeau cu ciocul în cap din zbor pentru că le-am deranjat (pentru foarte scurt timp) a continuat cu vederea celui mai mare șarpe în libertate (nu pitoni din grădini zoo sau terarii) de 1,5-2 m lungime și 5-6 cm diametru. Prin comparație, vipera văzută după de vreo 60 cm și cam 1 cm diametru, părea nedezvoltată.
La Periteașca, după ce am agațat cu elicea o plasă pescărească (probabil elicea mea știa că este prohibiție), eliberat printr-o probă de forță a lui Decebal, am poposit aproape de malul mării. Memorabil, era în prima seară în care am beneficiat de talentul culinar al lui Răzvan. La vederea suportului de ceaun meșterit de Răzvan (inox, lungime reglabilă, etc.) trepiedul meu foto s-a ascuns și a intrat în grevă. Dacă a mai existat ceva la masă pe lângă fasolea cu costiță la ceaun, deja nu mai contează. Bineînțeles că au participat la masă și un număr infinit de țânțari.
Ehee, și începând de miercuri dimineață debutează:
Raid-ul privit dintr-o lature

43
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Mai 22, 2016, 09:43:09 pm »
am vazut in alta parte ca si Impaiatu a facut o barca practic identica si ca ulterior a vandut-o, sunt curios pe unde o fi acum barca.

44
Stitch&Glue / Re: hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Mai 22, 2016, 09:41:53 pm »
multumesc Vali pentru raspuns. unu, da, e vorba de Marian de la Tichilesti sau de la Braila, ca sta in ambele locuri. doi, cu riscul de a risipi material voi pune barca pe apa de proba cu bordajul un pic inaltat sa vad cum se comporta. Faptul ca atunci cand sunt intr-o barca mica m-am obisnuit sa stau pe fundul barcii si greutatea mea de 130 kg cred ca va contribui la mentinerea stabilitatii.  Focul vreau sa il pun NUMAI  la vanturi dinapoia traversului, pentru marirea suprafetei velice.

45
Stitch&Glue / hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
« : Mai 21, 2016, 11:29:31 pm »
Hai că încerc și eu să îmi fac o barcă
După infinite discuții și documentări, după ce o serie întreagă de probleme m-au împiedicat să fac un asemenea pas, am început în sfârțit să construiesc o barcă. (Poate mai corect ar fi că l-am rugat insistent pe prietenul meu Marian să facă o barcă, avându-mă pe mine ca ajutor.) Velist incurabil al ales modelul:
http://www.dinghy.pl/42m_skiff.htm
(mulțumesc Vali pentru descoperirea site-ului dinghy.pl)
Evident că toți cei care mă cunosc, știu că visez la ceva mai ,,serios,,. Dar este la fel de evident că, dacă nu stric iremediabil niște materiale, bărcuța va purta pe ape toate greșelile unui începător în ale construcției. După ce termin bărcuța asta, mai vedem. Fiind și o barcă mică, (4,2 m) o barcă pe care o poți scoate ușor din apă, am folosit materiale low cost – evident și low quality.
Placaj obișnuit de plop, care absoarbe mai bine epoxy. Producătorul se laudă că are încleiere de exterior rezistentă la umezeală. Deloc impresionat de asemenea afirmații am aruncat într-un butoi cu apă o bucată de placaj neprotejată care, auzi ce aroganță ! , după o săptămână refuză să se exfolieze. Mă gândesc să folosesc așa zisa amorsă top epoxy și nu rășină propriu zisă, tot din considerente de cost. Am auzit că s-au făcut multe bărci cu ea. (Asta e de fapt o întrebare către experții site-ului.). Mi-a fost recomandată fibra de sticlă de la Rompolimer.
Ca orice român care se crede atotștiutor mă gândesc să ,,îmbunătățesc,, proiectul. Aș vrea să-i înalț ceva bordajul (are bordul liber de doar 32,5 cm) și eventual să-i pun un mic bompres și un foc pentru vânturi purtătoare. Am croit etamboul, etrava și elementele de rezistență mai înalte, dacă nu iese le tai la cota din proiect. (pe principiul că dacă e mai mare ai de unde să tai, dacă e mai mic e problematic.). 
Până acum am făcut etrava (știu că seamănă cu un topor din Cro-Magnon dar așa e ea, abaterea nu e mai mare de 1-2 mm.) fundul bărcii și ,,osatura,,.

Pagini: 1 2 [3] 4 5 ... 8
Forumul CapCompas este gazduit la Hangar Hosting - hosting, email, si cloud