Croaziere spre litoralul bulgaresc

[Florio]

Varna e precedata de un golf mare, cu o latime de 3,5 mile .   
Intrarea in golf cere si o atentie sporita la traficul naval. Toata coasta nordica este garnisita cu plaje si diguri, ba am vazut si niste marine (pe Google e vizibil doar un loc de marina, nu stiu de ce am vazut eu mai multe ).
Aici vreau sa va spun un fenomen ciudat pe care l-am observat si acum si mai tarziu, pret de zile intregi.   Indiferent cat de faine au fost zilele petrecute in Varna, de fiecare data incepand cu orele 15-16 se formau niste nori peste zona golfului ce pastrau o atmosfera apasatoare, incarcata. O fi o chestie locala, din cauza reliefului.








   Nu mai intrasem niciodata in Varna. Vantul s-a intetit putin inaintea intrarii in port, ne-am intalnit si cu doua veliere cu care ne-am salutat voios, inainte de a ne evita din volte.  Ca intrarea sa ne fie cumva triumfala, providenta ne-a rezervat surpriza unei ceremonii pe dig: o casatorie, cu mireasa, portal nuptial, sampanii si tot tacamul .
  Foarte dragut !








Eu eram cu ochii in patru, dupa un loc de acostare. Trecand pe langa un pasager urias, am ales cheul dinspre port, al unei marine. Putin cam industrial, se vedea dupa rugina, babale uriase si beton ros, ca acolo trag nave mari. Nu-i nimic, acostez, il ajut si pe Cristi, dupa care vorbesc cu administratia sa vad ce e de facut si unde e mai bine de tras.





   Am tras barcile frumos, le-am protejat cum s-a putut mai bine, am facut ochii roata si zice Mirela :
-E cam deprimant aici.
-Asa e, daca vreti, mergem la nea Sandu.
-Hai !
Si plecam rapid catre "lacul Varna", de fapt prelungirea marii in uscat, intr-un estuar. Il sun pe nea Sandu, care foarte bucuros ne da detalii despre locul unde se afla, ne spune ca lacul e fain, sunt marine pe mal, restaurante, e frumos!
Gata, venim!
Si plecam in graba pe canalul din nord, cel mai apropiat, ca sa dam in capat de un pod atat de jos incat nu puteam trece cu catargele! La naiba, hai inapoi, o sa mergem pe canalul balizat, al vapoarelor.
Ma intorc iritat de atat mers la motor si in final dupa ce ferim niste cargouri, balize si alte alea, ajungem in "lac" . Vad intr-adevar o marina chiar inainte de intrarea in lac, alta la intrare pe malul opus, alta mai marisoara in stanga intrarii... au activitate bulgarii !
   Si da-i si mergi! Daca noi aveam activitate, o vad si pe Maria incepand sa-si faca de lucru cu scota ghiului, funga randei, scotele focului...ma rog...ce a gasit prin cockpit. Si s-a apucat sa le innoade asa maiastru, ca atunci cand i-am vazut lucratura, mi-a cazut falca! Era nevoie de sabia lui Macedon sa taie nodul ala!




   Chart plotter-ul meu nu se mai cupla la GPS, asa ca nu puteam pune track (deh...electronicele..). Iar telefon.... nea Sandu ne vedea prin binoclu, ca era pe "monkey bridge" la Madrisa. In mintea mea Madrisa asta incepea sa aiba dimensiuni apocaliptice, nu intelegeam de unde si cum poate cineva sa ne vada, cand noi facand ochii roata pe orizont, nu zaream nimic.
Si continuam bulibaseala, fiindca atunci cand e sa nu fie... pai nu este! Una peste alta incepe usor asfintitul, aflam ca mai avem 8 mile de parcurs, eu renunt (si foarte bine fac, se dovedeste inca o data ca am instincte bune ) intoarcem cu gandul sa innoptam la una dintre marine, pentru a ne continua drumul dimineata.
   Nici asta nu e bine, marina la care ajungem se dovedeste a fi o cazatura, cam ca o ograda de la tara in care in loc de iesle si cotete sunt niste barci insirate. Sa traversam? Sa dormim la ancora? Mie imi era egal, noi am dormit la ancora in toate pustietatile, dar echipajul lui Cristi era la prima iesire, pentru mine conta parerea lor. Pana la urma decidem unanim sa ne intoarcem de unde plecasem .
Deja asfintea frumos, rosu-vinetiu. Luminile orasului, ale podurilor, ale vapoarelor, incepeau sa teasa o feerie acoperind tonul industrial de peste zi.
Si fiindca rutina drumului se cere inveselita, la noi in barca a functionat cateva minute aragazul si s-a pus o masa in cockpit, au inceput glumele, ceva cantecele ...eee.. a devenit frumos, ca nu locul unde esti conteaza ci oamenii cu care esti !
  Privesc in spate si vad lumina de prova a lui Cristi. Alb clar ! Cred ca si-a spart geamul rosu/verde sau i-o fi cazut pe undeva.
Ii dau telefon si ii spun:
-Capitan (cu  a  nu cu ǎ), capitan am in spate o frumoasa lumina de pupa!
El zice:
-Ai tu o lumina de pupa frumoasa?
-Nu, nu . Tu ai in prova, o frumoasa lumina de pupa! Alba !

Hahahah... Ne-am amuzat noi si cu asta si cu altele, am trecut de ultima baliza verde de intrare in canal si am traversat bazinul portuar reluand locurile pe care le parasisem cu cateva ore in urma. Doamne-ajuta, suntem la liman!
Langa noi se legana o flota de corabii bine restaurate, de tip "Black Pearl" .

[Bogdan ion]

Mai vrem...

[Florio]

Mai vrem...

Pai sa vezi ca s-a lasat cu vizite la nivel inalt . Dar le scriu si eu pe indelete, dupa cum ma lasa timpul.

Macar pe asta o povestesc. Cu parere de rau, n-am apucat sa scriu nimic despre "Expeditia de recuperare" Skopelos, Panagia, Eftratios, Cannakale, Istanbul, Mangalia.
Aia a fost o adevarata haiducie !

[cristizz]

Dupa cele cateva zile petrecute in Nisipuri, plecarea spre Varna era deopotriva dorinta si emotie.
Marturisesc ca eu nu pot sta foarte mult timp intr-un loc, asa ca programul de pana acum, cu sederi de numai cateva zile in fiecare marina, fusese perfect pentru mine.
La iesirea din Marina Nisipuri am tinut largul, asa cum a zis Florin, ocolind baliza pe la Sud, dar cu ochii pe sonar si ne-am indreptat paralel cu coasta, spre Varna.  Vedeam lume, agitatie, constructii diverse intr-un peisaj frumos – toate astea miscati usor de vant si leganati de valuri.



Pe la jumatatea drumului vantul a devenit asa de slab incat, chiar daca nu aveam nicio graba, am bagat motorul in apa, facandu-mi intr-adevar planuri pentru un viitor spinnaker. Ca o paranteza, din nou sfatul lui Florin - de a merge cu barca un sezon ca pe urma o sa vad eu singur ce este necesar si ce nu, a fi adus ca imbunatatire – dovedindu-se corect, asa incat pe lista este un asimetric si un Continuous Line Furler pentru el. Furlerul este productie proprie si este gata 80%, primele teste aratand ca functioneaza.
Malul se deruleaza usor in tribordul nostru, in zumzetul celor sub 2000 rpm ale mototrului, avadu-l pe Nemo in prova in apropierea intrarii in Portul Varna, unde traficul se anunta destul de aglomerat.









Plimbarea catre Madrisa a avut pentru mine si cateva mici elemente de stres. Prima a fost cand, la intoarcerea din canalul Nordic si reintrarea in bazinul principal am tinut se pare prea aproape malul si dintr-o data mi-a tiuit alarma sonarului semnalizandu-mi adancimi sub 2 metri. A doua a fost aproape concomitant cand de la motor a inceput sa se auda un zgomot foarte ciudat de genul unei sarme care se freaca de un ax in miscare de rotatie, pe care nu am reusit sa-l corelez cu vre-un defect mecanic chiar daca am ridicat motorul pentru o inspectie vizuala. Toata povestea se intampla la intrarea din bazinul principal al Portului Varna si intrarea pe canalul sudic. Trebuia sa ajungem la Nea' Sandu, aveam de parcurs o distanta marisoara, nu stiam exact unde e Madrisa, mie imi suiera motorul si se lasa seara.
Colac peste pupaza, ma suna Florin sa-mi spuna ca am o frumoasa lumina alba, de pupa, in prova. Initial am zis ca ma mishtocareste, doar ii vedeam pupa de la inceputul calatoriei, si in stresul descris mai sus am strans replica intre masele. Totusi il stiam baiat finut pe Florin asa ca am cerut detalii. Asa am aflat ca rosu/verde se albise. Cum sau unde nu stiu dar disparuse geamul luminii prova.
Una peste alta, dupa ce am decis sa ne reintoarcem in Marina initiala, am constatat ca dracul nu e asa de negru, gasind suficiente motive sa ne bucuram.

[Florio]

In viata depinde perspectiva. Acum locul nu mai parea deprimant in comparatie cu ce vazusem, ci era chiar simpatic . Veseli ca am ajuns, am facut cativa pasi sa cunoastem imprejurimile. Cheul nostru despartea marina propriu zisa de bazinul portuar. Apare si un batranel simpatic si vanjos, care ne spune ca trebuie sa platim. Ok, zic. Cat ?
-Nu stiu, trebuie sa vina Tony.
Ei, ma gandesc eu, o sa vina Tony maine, ca e 10.30 noaptea, iar Varna e foarte mare.
   Ce vorbesti, dupa cateva amabilitati, paznicul (care stia romaneste, chiar era din familie de romani din Vidin) da fuga si il suna pe Tony. Si Tony apare!
   Una peste alta, Tony era la fel de simpatic, ne-a facut atunci la 11 noaptea hartiile (12 leva pe zi de barca), ne-a dat si indicatii sa intram in bazinul marinei, am mutat barcile si totul a fost excelent.
   Dupa o zi obositoare, simteam ca am ajuns intr-un loc ok. Am mai socializat cu mȃṭele de pe cheu si ne-am culcat.

   Dimineata ne-am trezit in rǎcnete marinaresti! Ce marinaresti, ziceai ca dau piratii navala ! Ce sa fie, ce sa fie ? Regata de barci cu vasle.
Ne-am savurat cafelele si micul dejun, urmarind concursul si insufletirea cu care trageau baietii la rame.

http://youtu.be/3kAOcxTj1Gw













      Aaaa...astazi vizitam Varna, cautam magazine de accesorii de yachting, facem piata! Piata de-aia adevarata, nu de statiune. De-aia cu taranci, cu zarzavaturi si rosii de gradina, mi-era dor de asa ceva!
   La intrare in portul Varna, pe partea dreapta sunt doua marine, noi am poposit in prima. Ei, chiar la poarta acestei marine, e un magazinas cu accesorii de yachting. La 100m mai incolo e un altul mai marisor. Marina adapostea yachturi, dar si ambarcatiunile unui club de velism. De fapt asta era activitatea principala, clubul, regatele.
     Ca facilitati, marina are toalete si dusuri, apa la teava pe cheu, electricitate la niste cofreturi industriale (strict utilitar totul, functional, dar nu exista clasa unei marine de yachting). La facilitati trec cheul larg cat un teren de fotbal, unde poti intinde vele, catarge, tot ce-ti trece prin cap. Tot la facilitati trebuie trecut faptul ca poti gasi un mecanic, un atelier de reparat vele si in general cam tot ce trebuie. Nu imi aduc aminte sa fi vazut rampa betonata, dar aveau macara fixa de cheu.
   Plimbarea prin partea veche a Varnei e o placere pentru proaspatul sosit cu barca. Totul e o bucurie. Casele vechi, unele deosebit de frumoase, pisicile de la geam, aprozarele cu preturi normale nu paroxistice, pietele publice cu copaci batrani si banci din fier forjat...









   Descoperind un restaurant turcesc, ne-am lasat momiti de turc si de "hostesǎ" intr-un foisor rustic, acoperit cu cuverturi si dotat cu mobilier clasic de-al lor. Vegetatia din jur si acoperisul din lemn creau un cadru pe cat de intim pe atat de racoros.
Eu visam la o ciorba turceasca, de multa vreme. Dar daca tot am intrat la om in carciuma, tine-te nene! Am comandat toate felurile, am mixat, ne-am dat de la unul la altul sa gustam, a fost destrabalare culinara !
   





Cat despre cumparaturi , intreaba bulgarii unde e o piata! Ei, cum faci asta? Nimeni, dar nimeni nu intelege care-i  treaba cu "vegetables", iar daca ii intrebi de market te trimit la un mall   . De piata stie doar lumea in varsta (aia care nu stiu engleza). Copchiii stiu engleza dar habar n-au unde-i o piata.
Pana la urma ne-am scos: le-am zis unor pustani cu device-uri electronice in maini, aia le-au tradus unor cucoane care stiau intr-adevar unde-i cea mai apropiata piata . Se intindea pe o strada, chiar pe trotuar. Ne-am hlizit cu babutele, am cumparat toate prospaturile necesare, a fost frumos.












Prietenosi cum suntem, deja ne-am facut relatii cu tanara generatie bulgara : Maria s-a lipit de o doamna cu bebelus





   Ziua s-a scurs usor, barca s-a umplut cu provizii. A mai ramas de executat programul de plaja si cel de seara in tovarasia unui apus impresionant, colorat ca in infern.
Cine are barca, stie ce frumusete se imprima in sufletul celui care isi aduna gandurile pe inserat, stand in cockpit cu prietenii, in leganarea apelor.
   La minunatia de apus am stat cu ochii in tovarasia unei alte sticle de vin rosu, de data asta bulgaresc . Si zice Cristi, cu un ochi la apusul in flacari si cu altul la mine:
-Bai...stau cu inima indoita.
-De ce kir capitan?
-Am auzit ieri cand veneam de pe lac, un zgomot deosebit la motor. N-as pleca la drum fara sa stiu daca e ok...nu stiu.
-Atunci nu plecam, clar. Intrebam dimineata de un mecanic si rezolvam situatia, zic. Dar de la sticla asta de vin ti se trage temerea ?
-Nuu..m-am gandit de ieri la asta.
-Pai trebuia s-o scoti pe tapet de azi dimineata ca o rezolvam cumva! Las' c-o facem maine de la prima ora, zic eu, sigur ca vom gasi rezolvarea. 

[Florio]

6 August.
Sunt treaz de la ora 4. N-am un motiv anume, dar ma cheama la drum un vant de vest numa' bun, care face sa scartaie corabiile din apropiere si flutura noianul de pavilioane din marina. E zgomotul plecarii .
    Pe cheu e o sfada teribila intr-un grup de pescarusi, unul piuie ca un fluier de cart, altul da o demonstratie foarte guraliv. Cobor din barca si observ viata marina care ma inconjoara, bucuros de singuratatea orei matinale, ma plimb pe cheu, ies din incinta si ma postez langa magazinul cu accesorii, alaturi de o pisica tarcata.  Am venit aici cu un scop, e semnal Wi-fi. Cercetez site-urile meteo si vad numai vreme buna de navigat cu vele . Asa ca salut pisica si ma intorc la barca.




http://youtu.be/uuV14SG7WYo

      Prima ora debuteaza cu tipicul cafelei. Cafeaua asta nu inseamna ca am avea nevoie de cofeina sa deschidem ochii, ci e un moment de discutie relaxata, planuind ziua ce incepe.
   Si planul era asa: vedem ce e cu motorul. Apoi daca situatia se prelungeste, vom pleca maine dimineata in traseul nostru. Daca avem noroc si ne ramane timp, il vizitam astazi pe Nea Sandu si plecam maine direct de la el.
   Am intrebat noi in incinta marinei de un mecanic si l-am gasit rapid la un ponton in marina alaturata, pe .... am uitat numele . Tocmai iesea din maruntaiele unei salupe imense, cu o linie incredibila si probabil doua motoare de 1000 de armasari. Lux si opulenta, cum ar zice Gabi H. (un clasic, in viata). Omul voinic, priceput, serviabil, sare din lux in motorul nostru de 50, ba face si compromisul de a il "opera" pe marginea pontonului, asistat de noi. Asta ca sa nu mai cheltuim noi cu macaraua.
   Operatiunea: a curatat traseul instalatiei de racire (aproape obturat de coral si depuneri) si a desfacut cizma pentru a inlocui impellerul. Totul la un pret incredibil de bun (retin dar nu bag mana in foc, 30 de euro piese si manopera).
   Apǎi e bine capitane! Avem timp de vizita la nea Sandu!
Imi pregatesc o sticla de Chardonnay sa-mi fac intrarea la bordul Madrisei, mai adunam cele trebuincioase, apoi mola si la drum!

[cristizz]

Seara cobora incet peste barcile din port. Cate un vas mai mare trimitea spre noi o unda care ne legana usor. In dimineata aceea schimbasem ceva leva, am cautat magazine si am vizitat altele doar din curiozitatea fetelor, am cautat piata etc ... Caldura fusese naucitoare iar in oras o simteam mai abitir decat pe apa. Eram obositi dupa o zi de preumblat prin Varna. Popasul la restaurantul turcului fusese binevenit si ne reimprospatase intrucatva, dar dupa ce ne-am ghiftuit (luand cete ceva si la pachet) simteam ca era si mai greu sa ne intoarcem. Multumesc Doamne ca drumul cobora spre port.
Problema motorului imi revenea in atentie si ma gandeam ca sunt elemente care trebuie sa ma ingrijoreze (zgomotul descris anterior si lipsa jetului martor de apa) dar lipsesc altele care sa confirme un diagnostic grav (motorul mergea rotund si nu se supraincalzea, parand ca isi face racirea corect). Sa continui drumul oare? Marina din Varna avea clar toate facilitatile, iar in oras erau si alte magazine de barci si motoare, nu doar cele din marina. Iar in extremis ma gandeam sa ma urc intr-un autocar si sa ajung rapid in Constanta de unde puteam sa vin cu masina si peridocul sa-mi recuperez copaia. Dupa ce Florin si-a dat acordul sa mai asteptam o zi am rasuflat usurat. Era bine, a doua zi voi verifica cu un mecanic si abia apoi voi lua o decizie. Asa ca am mers chiar atunci la cele doua magazine nautice din marina cautand un mecanic. Am gasit 2.
Ziua urmatoare l-am cautat pe primul mecanic venit la lucru si l-am convins ca era o chestiune urgenta – a acceptat. Da, asa este, a sarit dintr-o Riva cu o gramada de lemn lacuit in finisaj.
Dupa ce i-am descris simptomele si-a luat sculele si am mers la barca. Pe drum i-am povestit ca incercasem eu sa desfund orificiul de iesire al jetului martor fara nici un rezultat. Am decis impreuna ca prioritatile sunt: verificarea circuitului de racire si abia apoi a zgomotului de frecare fier pe fier. Cum nu era nevoie de nimeni altcineva pentru aceste operatiuni, trupa s-a reorientat mergand la plaja din apropiere sau din nou in oras.
Dupa o scurta verificare vizuala si o incercare de curatare externa a orificiului jetului martor, s-a inceput demontarea cizmei. Pe apa. Cu o galeata tinuta sub cizma, ca orice surub sau cheie sa nu cada fix in apa. Am scos cizma ca sa verificam impellerul. Impellerul arata ok. Totusi am hotarat sa-l inlocuiesc cu unul nou daca tot demontasem ansamblul. Axul arata intact. Am remontat cizma si am dat o cheie. Ce sa vezi? Jetul se lasa asteptat. Mecanicul face un gest edificator: ridica din umeri. Si eu acum ce sa fac? Il rog frumos sa astepte si dau un telefon la mecanicul din Corbeanca. Il stiu om serios si competent. Mi-a descris foarte scurt traseul care ducea la diuza jetului martor si mi-a indicat exact un conector T la care trebuia sa ajung. Ok, se apuca din nou bulgarul sa demonteze de data aceasta capacele motorului, gasim T-ul si in 10 minute aveam jet. Mama si ce jet era... Parca i-am dat cu Prostamol.
Foarte bine, un prim pas rezolvat. Acum, cu motorul pornit asteptam sa aud zgomotul de frecare fier pe fier care, bineinteles, nu se auzea neam. Incerc diferite turatii ... nimic. Axul era intact, aveam racire, cuplajul inainte / neutru / inapoi functiona perfect, nu scotea fum pe nicaieri, nu are scurgeri suspecte ... Sa-l ia dracu' asta e. Doar nu o sa renunt la vacanta pentru asta.
Ma spal pe maini si il platesc pe om. Costuri rezonabile ... aproximativ cat a zis Florin mai sus.
Poze cu bulgarul n-am.

[Florio]

La ora 16.30 am plecat, am parcurs canalul navigabil cu care deja eram familiarizati, am intrat in "lac" si nasul meu a simtit un vant numa' bun.
Stop motor, sus velele! 
O frumusete, am navigat cu vele pana aproape in bordul Madrisei, care isi facea vazuta silueta uriasa mult deasupra apei.










   Aici a fost iarasi un capitol amuzant, vorbind la telefon cu nea Sandu (un comandant care insista ca prietenii sa-i spuna asa, altfel e greu de tutuit un asemenea om), imi spune sa leg barca la babordul Madrisei, ca ne lasa scara pilotului sa urcam.
-Din vorbe o fi usor, dar Madrisa e uriasa, zic eu.
-Ei, las eu o parama in fata, una in spate si va legati asa.
   Ce vorbesti frate, cand ajung acolo nea Sandu si echipajul erau pe o punte cumva pe la inaltimea unui bloc cu 4 etaje si ne lasase o scara de franghie pe care de obicei urca pilotul, pentru manevre.
   Eu ma uit la Tania razand, Tania casca ochii si nu-i vine sa creada ca ar trebui sa urce pe scarita aia si cu copchilul in brate
Evident spun la telefon ca am sa incerc sa gasesc un loc in pupa Madrisei, trebuie sa fie un mic doc acolo, ne descurcam. Si virez in lungul vaporului, ajungand intr-un loc micut, de vreo 30x30 m , inchis pe trei parti,  in care apa efectiv fierbea, adunand valuri din toate partile  si neavand unde sa disipe aceste forte. Sarea in sus pe loc, cu creste care ba erau, ba piereau.
   Am intors pe loc (cum zic baietii "cu frana de mana") si am incercat sa trag la docul uscat al Madrisei, care avea puntea la 1m peste roof-ul barcii noastre. Insa barca nu statea pe loc, ci pe crestele alea fierband.
   Asa ca barca noastra era ba la 1m sub, ba putin peste, dupa cum ne ridica apa. E clar ca in conditiile alea nu aveam unde sa pun baloanele de acostare, ca ne rupe docul ala metalic. Si daca nu puteam proteja barca de doc, am incercat sa protejez docul de barca. Reusita totala!
   Am legat baloanele noastre de balustradele docului, asa ca daca barca era impinsa in el, sa vina pe baloane.
   Ca de obicei, pe o barca trebuie sa apreciezi lucrurile rapid si sa iei cele mai bune decizii instantaneu; timp nu e, apa nu sta pe loc.
Stiam ca in spate vine Corabia, trebuia sa o preiau si sa o leg, altfel loc de manevra nu are si trebuie sa ii spun clar ce sa faca.
   Nu stiu daca toata lumea a perceput lucrurile asa serios cum le vedeam eu, cert e ca am reusit sa leg barcile bord in bord si ne-am urcat pe doc unul cate unul, primiti calduros de nea Sandu si echipajul lui .
Abia atunci am rasuflat usurat si am putut zambi cu toata gura.





P.S.
Se observa in ultima imagine, proportia dintre cele doua barcute ale noastre legate la doc si pupa Madrisei (inca nu urcasem pe punte !! Am experimentat trairile lui Gulliver, din pozitia de piticanie

[cristizz]

Plecarea in acea dupa-amiaza catre Nea' Sandu a venit ca o eliberare.
Eram mult mai linistit acum ca verificasem motorul si plimbarea pe lac era ca o proba mai lunga.
Totodata ardeam de nerabdare sa-l cunosc pe dl. Comandant. Nu-l vazusem pana atunci. Doar vorbisem o data la telefon cand am incercat sa-mi aranjez programul si sa-l intalnesc la Mangalia. Din pacate atunci nu a fost posibil.
Rememorand acum drumul pe care l-am facut iarasi prin canalul sudic si pe lacul Varna, am aceeasi impresie: locurile sunt tare frumoase, apa strajuita de dealuri impadurite. Chiar daca si la ei exista acelasi mixt de rezidential si industrial, de utilizabil si ruina partiala, de agreement si de comercial, aveam senzatia ca lucrurile se misca la vedere, ca treaba merge.
Parcurgeam canalul si treceam cand pe langa o nava ruginita, cand pe langa hale unde se auzea activitatea, apoi langa un drum secundar unde pescari isi intindeau  firele in apa, dupa care urma un mic debarcader cu barci si salupe si cu cate un velier mai mic, asteptand linistite unele ridicate pe mal, altele legate, pe apa. Printre toate astea erau presarate mici poprietati imprejmuite cu cate o constructie improvizata sau uneori doar o rulota. Peste apa, pe malul celelalt, lucrurile stateau chiar mai bine, rezidentialul fiind mult mai bine reprezentat.
Cred ca peste cativa ani, cand criza asta o sa fie uitata, acolo va fi un paradis. Pana la criza urmatoare.







Ne-am petrecut cu cate un vas cargo si ne-am salutat cu marinarii de pe punte, apropiindu-ne incet de Madrisa. Nu aveam nici o grija caci Nemo era in fata, in volte, cu spinn-ul umflat majetuos.
Motorul torcea, jetul martor era vanjos si neintrerupt, nu se mai auzea nici un zgomot de frecare, iar dupa stresul cauzat anterior de toate astea plimbarea de care aveam parte era chiar romantica.
La un moment dat, vad ca Nemo ia la tribord, spre un doc plutitor, indreptandu-se pe langa el spre mal, unde se vedeau doua vase imense, trase pupa la pupa intr-un unghi de 90 grd. Deci asta este destinatia. Care va sa zica Madrisa nu era prea departe de prima noastra tentativa de a o gasi.
Relax total. Excelent. Intr-adevar un vas mare, chiar si asa, din departare. Si proportiile pareau cu atat mai evidente cand Nemo a ajuns in paralel cu Madrisa.











M-am ridicat de la timona si am mers la catarg ca sa strang randa. Am intors prova in vant si am bagat randa in lazybag. Eram in careul destul de larg marginit de cele 2 vase si de docul plutitor cand am luat din nou drumul pe trasa lui Nemo.
-   Bai frate, unde e Nemo? Intrebarea mi-a tasnit instantaneu. Adineauri era in fata mea, iar acum nu se zarea nici urma.
-   Pai nu era in fata? Mi-au raspuns fetele. Asta stiam si eu. Cred ca am facut trollface.
Uimit de fenomen, si admirand  totodata Barca cea mare nu am sesizat ca apa a devenit ceva mai agitata. Conform bancului cu deductia logica am concluzionat ca intrase printre cele doua vase, pe la pupa Madrisei.
-   Hai si noi acolo, sigur ne asteapta Florin.
Intrarea in spatiul dintre cele doua vase mari a fost epopee. Chiar asa era, apa era ca intr-un cazan care fierbea. Si nu doar atat, curentii erau puternici. O clipa am lasat la relanti motorul ca am si fost impins periculos spre mal.
Florin si Cosmin imi faceau semne sa ma apropii si sa le arunc parame.
Iar eu, in romantismul plimbarii de mai devreme nu aveam nici una pregatita. Inconstient. In momente ca astea orice secunda intarziata poate deveni critica. Ne-am mobilizat rapid, am scos paramele de pe unde erau si le-am aruncat spre Nemo. Imediat am mutat baloanele de acostare in pozitia optima, si legati de Nemo ne-am intins spinarile, cautand sa ne linistim respiratia si pulsul.

Pe docul de care era legat Nemo, Nea' Sandu ne zambea, iar in spatele lui fara sa se clinteasca, Madrisa ridica deasupra noastra o ditamai pupa, care astupa cerul.

[Florio]

      Faine poze, tovarasia voastra in calatorie a facut sa avem si noi imagini cu barca proprie, pe valuri. Prima data in atatia ani
(Trei exceptii sunt, Costin la Oltenita, Paul Condrat, pe Golovita si un coleg de forum, pe cand eram in tranzit, la Tulcea. Toate acestea fiind facute de la mare distanta si ca atare nu se vede mare lucru)

Treaba cu fenomenul Philadelphia mi-ai povestit-o cred, a doua zi... initial n-am stiut ca disparusem subit din campul vostru vizual . Si dupa cate detalii mi-ai dat atunci, cu intamplarea proaspata in minte, dupa hazul de rigoare am intarit ideea ca, faina aventura traim mai ficior !

[cristizz]

Si sa vezi placerea dracu' (cum zic oltenii) la vara!

[Vali]

Multumim mult ca ne dati si pe noi cu barca, acum, in mijlocul iernii . Jos palaria pentru povestirile si pozele voastre.

[Florio]

Multumim mult ca ne dati si pe noi cu barca, acum, in mijlocul iernii . Jos palaria pentru povestirile si pozele voastre.

Stiam eu ca braconierul ne asculta din umbra !
Nu se putea sa treaca cu vederea o zbenguiala marina, fara sa-l "ia valul".

Povestim si noi iarna Vali, ca vara si toamna am tinut-o tot intr-o iesire pe apa

[Florio]

Madrisa.
   Care va sa zica, cu peripetii, am ajuns legati la doc, penduland sus/jos, dar in siguranta. Am dat din mana in mana copii, sotii, pana a urcat toata lumea pe doc si l-am imbratisat pe nea Sandu, care era numai un zambet . Frumos lucru sa intalnesti un prieten in tara straina!
   Nu stiam pe unde sa o apucam, dar era clar ca directia era in sus. Mult in sus. Madrisa trona impunator deasupra noastra. Si am pornit pe scarile metalice ale docului, bifand rampa dupa rampa, pana cand aproape sa ajungem la nivelul puntii, arunc un ochi in spate si vad barcile noastre ca doua pene pe apa: mici, pierdute acolo jos.
   Intre bordul navei si docul metalic, era un spatiu de vreo jumatate de metru, infricosator prin adancimea lui, la al carui capat reflectau sclipiri in apele negre. Grija mare copii, ca nu-i de gluma!
   Oricum, odata ajunsi la bord ne-am cam pierdut in imensitatea navei, dar dl. comandant ne-a dus direct in careu, unde pregatise un vin rosu, de bun venit. Evident, imi stia preferintele
   Si ciocnind, ne-am intins la discutii voioase! Echipajul, desi nu intelegea nimic (erau filipinezi parca) participa la zambete, fiindca voia buna e molipsitoare.








   Un moment haios l-a starnit Maria, cand a privit cu pofta dulciurile intinse din belsug pe masa (ultima escala fusese la Istanbul, de acolo si proviziile). Prajiturele, sarailii, cofeturi, rahat turcesc, cronṭonele...  Maria privind la toate, in special la rahatul turcesc, spune pofticioasa Taniei: "Mami...astea sunt rahaturi ? "
      Hahahah... evident draga, in principiu rahaturi sunt, zicem noi, maturii, amuzati de jocul de cuvinte
Nea Sandu ospitalier cum e, a umplut doua mese cu de toate, la una dintre ele aducand pentru copii niste somon din portia dansului (am auzit eu, cand ii spunea bucatarului).
   Si fiindca discutiile fara baza practica isi pierd esenta, ne-a plimbat intr-un tur al navei, de jos pana sus. Intr-o incinta unde se ticluia navigatia, imi pregatise si un set de harti ale Marii Negre, pe care le-am luat cu bucurie, multumindu-i din suflet. Si pe care le-am uitat cu nerozie, la plecare
   Echipajul era in program de voie, toata lumea cu laptopul sau tableta, pe web.
Ne-am pozat sus pe "monkey bridge" , jos pe puntea principala alaturi de lantul de ancora gros cat antebratul lui Popeye, in prova, in chip de Leonardo di Caprio .... a fost frumos.



















   Desi invitatia lui nea Sandu fusese sa ramanem acolo peste noapte, mie ratiunea imi dadea ghes sa scot barcile din capcana aia unde se invartejesc curentii. Astfel, cu toata bucuria vizitei, imi exprim intentia de dezertor. Oricum dimineata aveam sa plecam din Varna, asa ca marina era de departe cel mai bun loc de petrecut noaptea.
   Nu-i nimic, prietenul nostru cheama cativa din echipaj, care garnisesc niste sacose cu de toate dulciurile si marafeturile, ne daruieste inclusiv un somon cat mana
       Deosebit de indatoritor si amabil dom' "Picatan" . Asta fiind denumirea pe care i-a dat-o Maria cand a aflat ca nea Sandu este capitanul acelui vapor.
   De altfel nici nu l-a lasat, cand am coborat-o pe barca noastra, a disparut in cabina, a cotrobait prin lada ei cu jucarii si a iesit cu o minge.
-Ce faci Maria cu mingea?
-E cadou pentru domnul Picatan ! si i-a intins-o bucuroasa

Tare frumoasa vizita, ne-a umplut spiritul de voie buna si de sentimentul ca exista asemenea oameni si prieteni.

Ne imbratisam, ne salutam si plecam!
Deja seara incepuse sa se lase, nu imi amintesc daca am avut vant la intoarcere, dar sigur cand ne-am apropiat de capatul lacului si inceputul canalului, mergeam la motor.
Luminile malurilor reflectate in apa, balizele, navele la ancora, podul, creau o lume total diferita de cea de peste zi. Era feeric.
   Am aprins luminile de navigatie mai demult, dar la intrare in canal era trafic si privesc in urma sa vad daca  a facut acelasi lucru si Cristi.
Facuse.
Doar ca nu era regulamentar. Si acesta este de fapt momentul cand l-am sunat sa ii spun ca are in prova barcii, o frumoasa lumina alba, de pupa . (Deh, am incurcat putin momentele, dar tot e bine ca mi-am amintit si am corijat)
   Era deja a patra oara cand strabateam canalul navigabil, ii cunosteam balizarea, parcursul, marimea si parca am ajuns mai repede la marina.
   Excelent !

[pelicanul]

Uite aici ( https://www.dropbox.com/s/1tfpqapun165f6o/2283%5B1%5D.pdf?dl=0  https://www.dropbox.com/s/q4fhgjloti8doxl/2285%5B1%5D.pdf?dl=0 ) hartile in format pdf, le-am luat eu de pe Madrisa, dupa citeva zile. Am fost cu Dan (bluewave) cu masina. Se pune si asta la "croaziere pe litoralul bulgaresc", nu?  Din pacate n-am mai apucat somon, am mincat varza cu ciolan "with a philipino twist". Bucatarul era filipinez si a scapat si ceva mirodenii mai exotice pe acolo. Bune de altfel ...
Noi la plecare ne-am dat cu colivia manevrata de o macara. Docul se umpluse cu apa si nava nu mai avea nici o legatura cu malul, in afara parimelor cu care era legata. A fost intr-adevar o chestie interesanta.