Cu bicicleta prin Dobrogea

[byteworks]

Foarte misto bicicleta, setata compact asa cum imi place si mie. Ce mai! M-ai dat gata

Eu am un Iron Horse Hollowpoint, marimea medie si tot timpul mi s-a parut ca are un cadru prea lung, si chiar cu un ghidon foarte jos.  Am regretat ca nu mi-am luat marimea mica. Am o bicicleta construita pe un cadru facut de un producator aproape necunoscut, setata cam in aceeasi geometrie. Excelent!

Nu te supara Mihai! 

[Mihaif99]

Foarte misto bicicleta, setata compact asa cum imi place si mie. Ce mai! M-ai dat gata

Eu am un Iron Horse Hollowpoint, marimea medie si tot timpul mi s-a parut ca are un cadru prea lung, si chiar cu un ghidon foarte jos.  Am regretat ca nu mi-am luat marimea mica. Am o bicicleta construita pe un cadru facut de un producator aproape necunoscut, setata cam in aceeasi geometrie. Excelent!

Nu te supara Mihai! 

Ba din contra, a fost o remarca drept la tinta. Mi-am recitit postul si am ras cu pofta.   +1    

[byteworks]

E in afara subiectului dar trebuie sa va spun apropo de asta: doi dintre cei mai buni prieteni din adolescenta sunt plecati cu familiile in Canada, cand vin acasa unul vorbeste o romana cu 1/4 engleza, iar fiica lui (plecata de mica) abia daca rupe o boaba de romana, pe cand ceilalti au ramasi neatinsi (chit ca-i prof universitar de limba franceza in Quebec), e drept fata lor (plecata la ceva mai multi anisori) mai derapeaza funny din cand in cand. Tot acestia din urma cam sufera de visul intoarcerii in Europa ...

[Vali]

@Mihai: tot ce caut la baicuri de teren e un cadru sanatos hardtail, plus o furca buna.
Chiar daca lumea se da in vant dupa cadre lungi, eu prefer ceva pe care sa am in primul rand o pozitie comoda, adica spatele cat mai drept. Am un inceput de discopatie si evit pozitia prea aplecata.
Plus ca la un cadru mai scurt, ampatamentul mic iti da o agilitate binevenita in turele offroad.
Din fericire nu sunt un biker hardcore, ci imi place mai mult latura XC (cross country), pe terenuri cat mai variate, cu diferente de nivel serioase.

Specia' Hardrock din poze are cronici foarte bune vizavi de cadru, ceea ce s-a verificat si in practica. Furca e Marzocchi Bomber, nu e high-end, dar e suficienta pentru ce nevoi am. Spuneam ca prefer hardtail (fara suspensie spate). Toate baicurile pe care le-am avut au fost asa, din motive de robustete si simplitate. Am avut Giant, GT si KTM, dar cel mai bine ma impac tot cu Specia'.

Echiparea e normala - Alivio la frane si schimbatoare, Truvativ la trenul de rulare etc. Am o preferinta pentru cauciucuri cat mai mari in balon, fiindca au aderenta foarte buna, si pe teren greu, si pe zapada,si pe mazga, noroi etc, plus ca in traficul urban sar bordurile sau gropile fara nici un stres.
Cu toate astea, folosesc si slick-uri, de obicei in sezonul cald, si la ture lungi pe sosea, in afara orasului.

Scuze pentru scurtul intermezzo tehnic, abia astept sa punem baicurile si muschii la treaba in formula mai larga .

[Mihaif99]

Foarte misto bicicleta, setata compact asa cum imi place si mie. Ce mai! M-ai dat gata

Eu am un Iron Horse Hollowpoint, marimea medie si tot timpul mi s-a parut ca are un cadru prea lung, si chiar cu un ghidon foarte jos.  Am regretat ca nu mi-am luat marimea mica. Am o bicicleta construita pe un cadru facut de un producator aproape necunoscut, setata cam in aceeasi geometrie. Excelent!

Nu te supara Mihai! 

Traducerea termenilor tehnici de mai sus nu prea are legatura cu textul initial. Termenii tehnici in alte limbi sunt uneori foarte precisi.

@Vali  scuze ca voi continua cu intermezzo-ul tehnic.
Tocmai am inteles ceva foarte interesant, si anume ca am o bicicleta cu 2 geometrii complet diferite. Stiam ca are 2 setari pentru cursa, la suspensia spate, accesibile prin rotirea amortizorului, dar daca roteasc seat post-ul (batzul seii) imi va adduce saua cu 6-7 cm mai in fata. Bicicleta are seat post-ul mai inclinat spre spare cu cateva grade decat un mountain bike. Cam 75 vs 72 grade. In plus saua este montata pe un mic cot cam 3-4cm spre spate. Cred ca e facuta asa, tocmai ca sa o poti schimba din  geometrie cu cadru lung, in geometrie cu cadrul scurt,  pentru curse XC sau moderat DH. Schimbi geometria, setarile amortizoarelor si wheelsetul, si ai alta bicicleta! Foarte interesant. Trebuie sa testez.
Mersi de poza Vali !  Cand ma gandesc ca in ultimii ani am evitat sa merg cu aceasta bicicleta tocmai din cauza unei discopatii pe care mi-o racaia pozitia aceea.

[monica.lidia]

Dobrogea care.....


Daca treci cu bacul de la Galati la IC Bratianu sau de la Braila la Smardan esti in Dobrogea. Iar eu am facut asta de sute, daca nu cumva de mii de ori. Am trecut cu bacul si apoi am privit neatent prin fereastra masinii un pamant arid, stancos, presarat cu pasuni, cu localitati mai mari si mai mici, cu paduri, inconjurat de ape si multa, foarte multa vreme nu l-am inteles, nu l-am auzit...

Vedeam Muntii Macin si mi se pareau o gluma, traversam pamantul asta atat de vechi si nu faceam decat sa ma minunez de uscaciunea lui, inconjurat de ape fiind. Ii admiram sau compatimeam pe oamenii care traiau pe el intrebandu-ma cum fac, cum razbesc...

In 2001 insa am inceput sa fac primele ture cu bicicleta prin Dobrogea si usor-usor lucrurile s-au schimbat. Ha-ha, schimbarea nu a venit usor. Imaginati-va un soarece de birou, neantrenat, fata, luata aproape cu forta de o gasca de "golani" (Vali era tartorul) si tarata, fara mila, pe diverse coclauri.

Doamne ce mi-au mai facut...la una din primele ture m-au pus sa urc dealul dintre Garvan si Jijila pe bike, si unul dintre golani (pe care ulterior l-am si cununat) nu m-a lasat sa ma dau jos deloc. A spus ca un biker adevarat nu impinge niciodata si s-a oferit sa ma tracteze cu un fular...

Dar ea, Dobrogea era acolo...si dupa fiecare chin imi dadea si recompensa aferenta...am urcat pe varful Tutuiatu prin niste rapi, cu bike-ul in spate, prin urzici inalte cat mine, pe o canicula infernala..dar cand am ajuns sus si am vazut haul dinspre Greci am ramas fara cuvinte minute bune...iar in noaptea aia am campat acolo sus si ne-a batut un vant, AC-ul lui Dumnezeu, nu alta.

Am umblat in lung si in lat si am intalnit testoasele, balaurii, caprioarele, porcii, acvilele si alte vietuitoare ale acestui pamant, m-am sprijinit pe pietrele initiale  din primele orogeneze planetare...

Si asa am inceput sa inteleg pamantul asta, am inceput sa fiu atenta, am inceput sa vad...

Dobrogea care m-a fermecat iremediabil pe mine nu e cea de la sosea, cea din front office...Nu ca aia nu ar fi frumoasa, este si ea prea frumoasa cateodata...Dar Dobrogea mea este cea ascunsa, ascunsa dupa un lan de floarea-soarelui, ascunsa dupa un pui de padure, ascunsa dupa un sat prafuit...Dobrogea mea incepe imediat ce parasesti asfaltul si intri pe primul drum de pamant pe care il intalnesti...

Anul asta este anul in care m-am straduit sa nu ratez nici o ocazie sa ma dau prin Dobrogea mea, nu mi-am mai cautat nici o scuza, nu mi-am mai inventat nici o treaba, ba chiar am lasat totul balta ca sa merg sa ma dau...

Sezonul a inceput cu 1 martie...Vali m-a tot pisat la cap cu "nu ti-am luat martisor"...iar tot spuneam "lasa-ma frate cu toate tinichelele, nu vreau martisor", dar pe el il macina asa ca la un moment dat vine plin de aplomb si-mi spune:

-Daca nu vrei martisor, hai macar un ghiocel sa-ti dau.

-Ok, ce ghiocel? Sper cu nu te duci sa cumperi de la tiganii care jumulesc padurile si strica populatii intregi de ghiocei pentru ca-I smulg cu radacina cu tot?

-Nuuu, pregateste, pe 4 martie iti dau ghiocei.

Si pe 4 martie, prima data pe 2017 am facut o tura Galati-Luncavita-Cetatuia-Luncavita-Galati la padure, la ghiocei...Doamne ce vraja, Doamne ce minune....pentru o ora efemera, minunata si feerica am primit o padure plina de ghiocei, numai eu, numai pentru mine...toata a mea...




Am stat fermecata pe covorul de frunze moarte prin care razbisera ghiocei si viorele, am ascultat padurea trezindu-se, am privit cerul incredibil de albastru...Tura asta a fost cel mai frumos martisor primit vreodata.

[monica.lidia]

Mai apoi, pe 15 aprilie, chiar inainte de Paste, am legat toata teoria cu gospodina la gard (oricum ma chinuiau niste probleme de sanatate), am decretat sus si tare ca eu nu ma mai strofoc sa fac nu stiu cata mancare care ajunge la gunoi si nici nu mai fac nu stiu ce curatenii ca nu am invitat-o inca pe Regina Elisabeta in vizita si vreau, in ajun de Paste, sa fac altceva....
Si altceva am facut, adica am facut o tura Galati-Macin-Greci-Macin-Galati....Si ce tura a fost si asta....Am inceput prin a face o parte din traseul de la Piatra Raioasa, am urcat sa mangaii pietrele vechi martore ale Creatiei, am cautat urme ale dinozaurilor, dar am cautat si vad daca s-au trezit testoasele si balaurii dobrogeni...

[bogdanminitehnicus]

F tare. In 2016 am facut o tura de bicicleta memorabila pe care ar trebui s-o refac Tulcea-Tudor Vladimirescu-Ceatalchioi-Pardina-Chilia Veche apoi vapor pana la Periprava. A doua zi Periprava-Sulina-Sf Gheorghe.
2 zile 180 km drumuri de tara, recomand cu caldura, eventual pot pune si ceva poze

[monica.lidia]

Asta trebuie sa fie tare. Pozele ar interesante de vazut.

[bogdanminitehnicus]

https://www.facebook.com/nicoara.bogdan.1/media_set?set=a.998812193529097.1073741830.100002009764328&type=3

[monica.lidia]

Si cum de multa vreme urmaresc un fotograf special, un infocat al Dobrogei, pe Mircea Bezergheanu, am vrut neaparat sa merg sa-i vad Copacul...



Copacul acesta, despre care am inteles ca se numeste Copacul Mariei este un stejar crescut singuratic, in mijlocul campiei, infipt cu indarjire in roca. Am stat sub copac, l-am privit cu atentie si l-am inteles...copacul asta este Viata, viata incapatanata, care biruieste orice, este cumva reprezentarea infrangerii mortii, un copac crescut in granit si bazalt, cu cioburi de piatra infipte in tulpina, nebiruit de vanturi sau arsite....Stejarul Mariei...


Dupa Stejar nu am putut pleca fara sa ne urcam si pe Pietrele Mariei, cateva varfuri de stanca rasarind din pamant...



Ma credeti sau nu locurile astea au o energie aparte, duc cu ele o incarcatura speciala....mi-au inspirat atata liniste, atata pace, atata putere, atata speranta....

Urmatoarea tura a fost facut cam cu teama, intrucat ne aflam sub avetizare de ploaie torentiala si tura a fost programata toata pe drum forestier in padurile din jurul localitatii Nifon. Nu am ignorant niciun moment riscul de viitura asa ca tura nu a fost prea lunga, dar, indubitabil ne-a deschis apetitul pentru o zona bucolica exceptionala si pentru ture un pic mai hard...

In zona respective exista mai multe trasee care pot fi facute in bucla, drumuri forestiere care traverseaza Dealul Niculitelului si te scot fie la Manastirea Cocos sau chiar la Niculitel.

Am atacat ambele trasee, dar de frica ploii nu l-am facut complet pe nici unul, asta ramanand pentru o data viitoare.

Oricum plimbarea prin padurea verde a fost superba....

[monica.lidia]

A urmat o noua tura pe traseul consacrat Galati-Garvan-Vacareni-Luncavita-Cetatuia, la padure, dar de data asta, putin inainte de intrarea in padure, cedand unui impuls de moment, am abandonat drumul asfaltat cunoscut si am virat dreapta pe un drum de pamant, in incercarea de a vizite situl arheologic al unei cetati antice...

Cetatea nu am vazut-o pentru ca e inconjurata de o perdea deasa de vegetatie si noi nu am gasit intrarea, dar dupa lanurile de porumb si floarea soarelui ne facea din ochi, prietenoasa, padurea...




Am pornit spre padure si dupa nu prea mult timp am inceput ascensiunea spre varful Capusa. La un moment dat accesul cu bicicleta a devenit imposibil, asa ca vehiculele au fost incuiate impreuna si lasate in urma, iar noi ne-am continuat drumul pe jos.


Nu a durat prea mult pana am ajuns la albia stancoasa a unui parau, locul pe care il urma traseul nostru.


Dobrogea ne-a uimit iar. In mijlocul raiului bucolic, populat cu stupi de albine si cai, bine ascuns in padure, ni s-a deschis in fata un traseu demn de Carpati (ca si grad de dificultate).



Si cea mai proaspata tura de pana acum a fost tura din 12 august, cand desi initial am dorit sa merg pana la Lacul Turcoaia, din cariera abandonata de la Turcoaia, din cauza caniculei a trebui sa scurtez traseul si  sa ma multumesc cu Galati-Garvan-Jijila-Macin-Braila-Galati.

Mergand pe drum am realizat, si eu si Vali, ca desi am facut acest drum de nenumarate ori cu masina, nu l-am facut niciodata pe bike...




Tura a fost exceptionala, desi era cald, o paturica de nori ne-a ferit de arsura nemiloasa a soarelui si a facut calatoria superba...





Si, cireasa de pe tort, la intrarea in Macin, pe locul unei cariere abandonate, acum un fel de groapa de gunoi, am intalnit pisica cu numarul 6 din "felisa" noastra...un sufletel mic si amarat, care ne-a abordat cu disperarea mortii...



Dupa ce l-am hranit si hidratat, vali a decis ca nu putem sa-l abandonam, asa ca la carat pt cca 35 km in rucsac pana la Galati.

Deci asa cum v-am spus Dobrogea mea, Dobrogea care nu e chiar la prima vedere, e un pic ascunsa, un pic misterioasa, dar atat de frumoasa, atat de unica si irepetabila...

[Florio]

Foarte frumos colindul cu bicicletele, prin meleagurile acelea încărcate de istorie.
Ba chiar motivațional, pentru unii dintre noi care au "scăpat" în zona workaholică, uitând că vara e scurtă iar viața e afară, nu în birou

[calin1967]

Acum ceva ani, tot asa, niste prieteni au gasit un pisoi abandonat langa un pod si l-au adoptat. I-au pus numele "Bridge". V-ati gandit sa ii puneti numele "Cariera Abandonata"?

[dany]

Cam lung numele pt. o mata !Am unul cu aceleasi culori.I-l cheama SUCA ,ca pe nepotul lui Nea ' Marin.
ps.azi a prins un soricel si s-a jucat cu el o ora.Soricelului nu am apucat sa-i pun un nume