Siguranta navigatiei

[pelicanul]

Pavilion Tanzania!

De unde stii? A fost "Banatul" cu "Sibel J" ? Asa apare pe http://www.marinetraffic.com . "Sibel J" e ancorat acum la Partizani si "Banatul" a sosit in Sulina la 17:20. Oricum, Sibel e nume turcesc!

[Betto]

Banatul:

[Betto]

2

[Vali]

Si 2 poze de pe contul de fb al lui frate-miu:

[ziuamarinei]

Cam sifonata suprastructura. Putin a lipsit pana la o tragedie. Bine ca nu sunt victime.

[Vali]

Au fost oameni taiati de cioburile de la geamuri, plus panica generalizata, mai ales in interior (saloane). Frate-miu era afara pe terasa pupa, acolo erau putini oameni. Mi-a spus ca in urma coliziunii, pasagerul a ajuns cu pupa la 2 metri de mal spre Partizani, si era pregatit sa sara sa iasa la mal.

[ss]

Pavilion Tanzania!

De unde stii? A fost "Banatul" cu "Sibel J" ? Asa apare pe http://www.marinetraffic.com . "Sibel J" e ancorat acum la Partizani si "Banatul" a sosit in Sulina la 17:20. Oricum, Sibel e nume turcesc!

Jurnalistii: http://radioconstanta.ro/2014/12/15/accident-in-delta-nava-de-pasageri-cu-sute-de-oameni-la-bord-lovita-de-un-cargo/
si nu numai, imaginile de la tv corespund cu:
http://www.vesselfinder.com/vessels/SIBEL-J-IMO-7900091-MMSI-677017000

Dupa putin goagalit, armatorul este din Constanta: Arados Shipping, proprietar HRISHIEN AMIN, are cel putin 6 vase si cifra de afaceri cam 1 mil euro/an.

[pelicanul]

Ditamai "balena" pusa pe uscat ca o barca pe plaja. Poze super misto!
http://www.bbc.com/news/uk-england-hampshire-30671548
http://www.bbc.com/news/uk-england-hampshire-30673439

[Captan]

Cu AIS nu este general valabil. Eu am venit din Haifa(Isdrael) la Istanbul fara AIS si fara ECDIS, defecte, si nu a fost nici o problema, pui mai multe puncte pe harta......Sigur doar eroare umana. Navele,de obicei, nu au nici o vina.

[Mihaif99]

Cica ar fi pus-o pe uscat intentionat. Nava a inceput sa se incline periculos desi era incarcata doar la o o treime, iar capitanul a luat decizia asta "to the best of his judgement".

[cristiantutuianu]

"The captain and master and the pilot on board decided jointly to put the vessel on the sandbank to avoid any more serious problems. sursa :http://www.bbc.com/news/uk-england-hampshire-30673439
Nava avea pilot la bord pentru ca nu iesi si nu intri in Southampton cu o nava de 51.000 tone fara pilot la bord .
Fotografia e......asa de spectaculoasa si din cauza refluxului {vezi fisiere atasate}

Bine ca nu au fost pierderi de vieti omenesti.

[pelicanul]

Cica aproximativ in locul ala apa e asa mica la reflux ca nisipul apare la suprafata. In timpul verii acolo se desfasoara o partida de cricket devenita traditionala. "Quintessentially English madness on a beautiful summer's evening", dupa cum a spus unul din participanti.  Suprafata de "teren" variaza in functie de vremea din anul respectiv, cica 1965 a fost un an deosebit de bun in aceasta privinta. 

http://www.cowes.co.uk/Yacht-clubs-play-cricket-in-the-middle-of-the-Solent.aspx
http://en.wikipedia.org/wiki/Bramble_Bank
https://www.google.ro/search?q=bramble+bank+cricket+2014&biw=1280&bih=595&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=-OKsVI-mCYSuygO3gYGoBw&ved=0CCMQsAQ#tbm=isch&q=bramble+bank+cricket
https://www.youtube.com/watch?v=YUdkEzNjVRA

LE: Sper sa scoata magaoaia de acolo pina la vara, sa nu-i incurce pe "baieti" ! 

[Vali]

In urma discutiilor de pe topicul despre Gura Portitei, propun sa continuam aici discutia despre etica circulatiei pe apa. Rugamintea e sa discutam argumentat si constructiv, in spiritul forumului, fara sa alunecam in chestiuni neprincipiale (adica sa ne intepam inutil intre noi).

Duminica 12 octombrie 2014, Dunavatu de Jos. Eram o brigada de 5 barci: Mihai cu lotca lui cea mica, Nakasone cu pneumatica, Nicu 7 metri cu velierul, Capitanul cu Legenda Dunarii, si subsemnatul cu canoea la motor si vasle. Tocmai pornisem in expeditia Acartar, si ne miscam toti la motor, spre bratul Sf. Gheorghe.

Chiar la plecare din Dunavatu de Jos am auzit un zgomot ca de turboreactor, urmat de aparitia a 2 monstruozitati de salupe de vreo 11 - 12 metri, cu motoare imense, care nu au redus deloc viteza, decat doar cand au dat nas in nas cu noi, chiar la cotul canalului care inconjoara satul. I-am lasat in plata Domnului si ne-am continuat drumul.

Dupa ce am intrat pe canalul Lipovenilor, la un moment dat am fost ajunsi din urma de aceleasi monstruozitati motorizate, care se intorceau acum din sat. Au incetinit, insa la vreo 200 de metri de intersectia cu canalul Dunavat au pornit vijelios, pesemne plictisiti sa stea dupa noi.

Prima salupa a demarat in tromba, fiind chiar la traversul meu, si bineinteles ca a facut un val imens. Eu am tras instinctiv de motor ca sa tai valul respectiv, accelerand in acelasi timp. Din cauza ca latimea canalului Lipovenilor e mica, nu am avut timp si spatiu sa girez barca suficient pana m-a ajuns valul.

Asa ca valul m-a lovit napraznic din travers, exact in elicea turata, si pana sa ma dezmeticesc m-a facut capac. Motorul s-a inundat si a amutit, barca s-a umplut de apa, iar eu am inceput sa ma chinui sa o trag la mal, inotand in apa rece. In timpul asta s-a apropiat de zona unde eram a 2-a salupa, iar romanii dinauntru se uitau la mine cu niste expresii gen " uite-l si pe fraieru' ala cum se ineaca".

Am ajuns la mal, am scos bulendrele din barca, am rasturnat-o si am inceput sa ma organizez. In timpul asta au venit si colegii, si le-am spus sa-si continue drumul, ca la mine excursia s-a terminat.

Nu am fost in pericol, apa nu era foarte rece, dar mi s-a pus pata despre modul cum s-au comportat nenorocitii aia. Sigur erau niste analfabeti localnici angajati pe salupe, care cand s-au vazut calare pe atata herghelie de cai, au zis ca sunt tat-su si ma-sa lu' Vader si Arnold la un loc. Aia de pe a 2-a salupa au vazut clar ca am fost rasturnat de valul facut de colegii lor, si cand au trecut pe langa mine n-au spus nici macar "bai prostule, ai nevoie de ajutor ceva?".

Chiar ma gandeam sa merg in sat, sa ma interesez de ei si sa-i caut, dupa care sa le dau cateva lopeti la ureche, asa lipoveneste, scurt si la obiect . M-am linistit insa, cu gandul ca le randuieste Doamne-Doamne mai bine ca mine. Chiar daca nu eram cel mai fericit fiindca mi se intrerupsese excursia, am avut timp sa ma relaxez si sa ma bucur de toamna de afara, intr-un loc frumos. Am pus la uscat ce se udase, mi-am pus cortul si m-am bucurat de vremea calda de octombrie.

Cele 2 salupe apartin pensiunii 3 Bibani Holbina. Asa ca daca vreodata va intalniti cu aceste personaje pe drumuri de ape, veti sti cine sunt cacanarii care rastoarna barcagii pasnici si pleaca mai departe fara sa strice nici macar un scuipat. Din partea mea sa fie-n bafta lor.

Am prieteni care au patit si ei asemenea chestii, printre care Gabi Pasnicu sau Fritz. Sau sa ne amintim povestirile lui Spinoza.
Bizonii de pe ape sunt la fel de nenorociti ca aceia de pe sosele, si culmea e ca nu prea ai cum sa te aperi. Chiar ma gandeam: cum as fi putut evita ce am patit, avand in vedere ca eram cu o barca de clasa D bine echipata, pe un traseu de clasa D, si am fost rasturnat de unul care nu a respectat regula de a reduce viteza la intalnire pana la limita producerii valurilor.

[Ciby]

Da!!!
Povestea asta o asteptam de mult. Auzisem eu ceva prin targ dar nu stiam amanunte si eram foarte curios cum s-a intamplat.
Unui necunoscator intr-ale barcilor, probabil ca i s-ar parea hazlie o astfel de intamplare, dar de fapt, "tragic" este un adjectiv bland.
Braconiere, bine ca esti acum aici si ne poti povesti!
Multa sanatate si sa nu aveti vreodata ocazia sa povestiti asa ceva!

[NessyRO]

     Mulțumesc tare mult Vali pentru orientarea către topicul corect. Eventual poți muta postarea subsemnatului de pe topicul cu Gura Portiței acolo unde-i este locul.
     Poate că ar trebui să discutăm mai des despre comportamentul uman (behaviorismul pentru cei cu DEX sub pernă)  atunci când se află pe ape cât de cât sălbatice.
     Personal, urmăresc ca fiecare ieșire să-mi producă numai plăcere, fără a deranja pe cineva. Este drept că Delta te și ajută mult în sensul ăsta. Dar, pe lângă cei care nu-și creează și nu creează nimănui probleme, mediul este populat și cu următoarele categorii (și nu am pretenția că oricine face obligatoriu parte din una din ele):

(1) Sunt localnici care au treabă: își câștigă pâinea de zi cu zi. Poate că sunt mai grăbiți de felul lor, poate au caracterul nepotrivit pentru barca, locul și momentul respectiv, poate încalcă reguli despre care nici măcar nu au habar că există. Poate  că cineva fără prea multă minte (ori cu prea multă indolență) le-a încredințat o ambarcațiune care îi conduce ea pe ei, și nu invers. Deci aceștia ar avea cumva o scuză!

(2) Sunt venetici (ca și mine) care vin să petreacă o perioadă pe ape. Nu este neapărat rău, mai ales că îi pot ajuta pe cei de la (1) să trăiască decent. Singurul aspect de obicei imputabil acestei categorii este lipsa de prevedere și/sau experiență. Puțini realizează că Delta este unul din puținele locuri din RO unde poți să intri fără a mai ieși vreodată. Puțini realizează la ce pericole se expun câteodată. Tot de obicei aceasta este și categoria victimă. Sunt corigibili prin educație și acumulare de experiență, mai ales dacă au norocul să fi obținut un permis "pe bune" și mai sunt și obișnuiți să respecte regulile.

(3) Mai sunt și "șoferii" de bărci. Chiar dacă nu au treabă, au motoare. A, și tot de obicei dar nu întotdeauna, și bani și "relații". Dar, ca să fie foarte clar, de vină nu sunt motoarele, ori bărcile, ori banii, ori locul. De vină este caracterul! Sincer, eu cred că sunt incurabili deoarece lacunele din primii șapte ani de viață, numai în cazuri excepționale pot fi cârpite cu studii, bani, poziții sociale înalte, etc. O potențială soluție ar fi să li se creeze ceva zone gen MAMAIA unde să poată să-și etaleze "mușchii". Eventual, cât mai departe de Deltă (asta este o speranță a subsemnatului).

    Deci, dragi prieteni, ce este de făcut? Deoarece (3) se află adesea la baza inițiativelor legislative care ne zbârlesc părul pe spate (vezi năzbâtia cu GPS) și care tot nu ar rezolva cazul.
     În concluzie, vă rog, făceți-vă publice experiențele. Sunt pe forum colegi care și-au trăit viața pe ape și de la care, la orice vârstă, cu toții avem ceva de învățat.