un embrion

[Don Basilio]

Un embrion
Motto: "Tre' sa ai lucru tau!!!" (Florio)
Introducere
Dupa o nesfarsita vesnicie, timp in care invulnerabilul microb a ceea se numeste sailing a supravietuit unor incercari pe langa care muncile lui Herakles pareau o joaca de copii... asadar sa revenim la obiect...
am barcutza mea,
sunt fericit,
si ma dau cu ea,
sunt fericit!!!
(despre acele incercari si de spre avatarurile acestei pasiuni cu alta ocazie)
Capitolul I
Episodul Dunarean
Dorind sa incep navigatia cu vele stapan pe propria barca am pornit de la urmatoarea infrastructura: o locuinta la etajul 10, practic fara balcon si fara boxa la subsol, cu o debara ceva mai mica decat o poseta incapatoare.
A urmat o pneumatica italiana sh de 3,8 metri, din hypalon, cu podina rigida si oglinda pt motor. Completarea a venit sub forma unui greement demontabil pentru yole mici sau caiace (traiasca ebay) compus din catarg 2,8 m, un foc (teoretic de 100%) cu fereastra transparenta si canistrele (1,2mp) si o vela trapezoidala de 2,4 m cu ghiu si pic. Asadar asta e un embrion din care va creste... dar sa nu ne facem planuri. Totul completat cu sarturi, straiuri, fungi, scote si doua derivoare laterale. A urmat o activitate laborioasa de compatibilizare a celor doua elemente (multumesc Adi si Marian), tinand cont de faptul ca pozitia catargului era fixa, putea fi pus doar pe unica traversa cat de cat solida de pe podina barcii; si, hai pe apa. Locul ales a fost Dunarea la Gropeni.
Ooo, Dumnezeule al velistilor, ce am facut sa merit un asemenea noroc. Un vant de 15 kn, un nord curat, numai bun sa te poarte IN AMONTE  pe Dunare. Dar vai, cand sa plec....
Oribil, nu gasesc velele (cei care ma cunosc stiu ca patesc din cand in cand asa ceva), toate celelalte componente erau, velele ioc! Dupa cautari disperate si inutile am navalit in atelierul primului croitor intalnit in drum (sunt pe cale de disparitie si astia din cauza chinezismelor) si l-am somat de urgenta sa faca din 2 mp de material numit generic fash doua triungiuri tivite pe margine ridicate urgent la rangul de foc/randa. Noua velatura s-a comportat stralucit oferind senzatii de nedescris dar... niciodata lucrurile nu pot fi perfecte.
Din cauza formei barcii, a derivoarelor laterale si a pozitiei catargului nu urca in vant. Strangem vantul cat putem dar mai mult de 2 carturi inaintea travesului nu putem obtine, incercam numai cu randa, Marian se aseaza pe prova pentru a muta centru de greutate (barca are
putin peste 30kg) degeaba, abia daca mai castigam jumatate de cart. In ziua aceea a fost... orgsamic.
Dar sa ne gandim la viitor, nu intotdeauna vantul bate in amonte, mai ajungi si pe ape statatoare, ce faci daca nu poti urca in vant. Ideea de a vasli distante mari pe o pneumatica am aruncat-o instantaneu peste bord mai rapid decat pe un pirat somalez. 

[pelicanul]

Bravo, foarte frumos, la mai mare! 

[Vali]

Bravo Vasile, la mai ardenta .

[Florio]

Un pas mic pentru velism, un pas urias pentru velist !
Pentru Don Basilio, asa cum il stiu eu de motivat,  e cu siguranta prima miscare dintr-un lung sir ce va urma.

Sa-ti bucure verile, Vasile, si vreau sa vad arborada originala de care vorbeai la inceput. Cred ca o vela cu pic e mai pe masura proportiilor barcii .

[gvincentiu]

De mult vroiam sa-ti raspund: ai luat in calcul o barca fractionabila stich&glue (placaj si lemn)? Nu sunt greu de facut si nici greu de proiectat.
Fie folosesti un proiect, fie modifici unul dupa dimensiunile pe care le consideri optime pentru a intra in lift. Eventual ii pui si o chila lunga (pe masura segmentelor evident) si ai scapat de muuuulte griji. Un tronson ar trebui sa aiba maxim 20 kg si daca o faci din doua, sau trei ai deja o barca serioasa, atat pentru vaslit, cat si pentru vele sau motor.
Un exemplu care incape intr-un portbagaj: http://www.duckworksbbs.com/plans/simpson/toter/
Nu e obligatoriu sa fie asa, importanta sunt dimensiunile liftului 

[Don Basilio]

Capitolul II
Din Sarichioi
Au mai urmat 2 ture pe Dunare care au confirmat faptul ca velierele (mai ales cele mici) au nevoie de apa statatoare. Intre timp am gasit velele ,originale". Dupa completarea inventarului cu un motorash de serviciu (Mercury, 6 cp, 4T, 2010) am zis sa nu fac asa ,,ca o arogantza"(citat Aurelian) si sa ies direct pe mare, am inceput cu Razelm. Baza de plecare, Sarichioi.
Dupa ce am ajuns la locul viitoarei fapte am zis sa intram in atmosfera consumand ceva pe baza de peste. In urma unor recomandari monumentale ne-am trezit intr-un loc, la o masa, sub o bolta de vitza, cu o cratita mare in fata, plina cu o compozitie neindentificata, o fi borsh, o fi saramura, o fi plachie? ... parca mai conteaza.
Era clar totusi ca se lafaiau acolo niste bucati serioase de somn, groase si grase ca o bucata de slana ardeleneasca din aia sanatoasa. Deja anticipam desfraul culinar care va urma. Cu ochii iesiti ca la melci, cu papilele gustative gata sa explodeze, cu nivelul endorfinelor depasind orice record am bagat in gura prima imbucatura, cand...
,,Si totul cu pofta in gura-am varat,
Mai-mai sa m-apuce plansul,
De parca tot iadu-l bagasem pe gat,
Cu toata dracimea dintr-insul."
Nici Schiller si nici berea aproape congelata aflata la indemana nu mi-au folosit pe moment, tzuica provenita de undeva din sudul Romaniei s-a predat rusinos, mai repede decat armata ucraineana in Crimeea. Situatia era grava si se impuneau masuri urgente. Fortele de interventie speciale, pastrate pentru situatii culinare critice au fost mobilizate. Abia Horinca de Bucovina, dublu distilata, a reusit sa normalizeze situatia.
Daca reteta era 50% peste (in speta, somn) si 50% ardei iute&piper si boia, faptul ca suma ingredientelor depaseste 100% nu mai are nici o importanta.
Ineditul situatiei era accentuat de faptul ca aproape sigur eram singurii ne-localnici din zona care nu au venit sa pescuiasca. Vorba vine! Cei care incercau sa pescuiasca, dupa ce inchiriau o barca cu tot cu lipoveanu' din dotare se trezeau cu noaptea-n cap si veneau spasiti cu 3 fite de 10 cm in mingioc (A doua oara porniram iuti/Dar ne-am intors la fel, batuti) Nici  macar nu aruncau pestisorii inapoi in apa (te pomenesti ca ii eliberau doar pe cei mari!?!) Grelele incercari prin care am trecut nu au oprit programul de navigatie.
Turele semanau cu saniusul de iarna, urcam in vant cu motorul si ,,coboram" cu velele, in continuare barcutza refuza cu obstinatie sa urce in vant mai mult de 2 carturi. Atentie, la circa 50 m sud de campingul-pensiune Zorile Albe se afla o intinsura cu adancime de 20 cm (da, 0,2 m!) care se intinde  in larg peste 200 metri SI NU E SEMNALIZATA CU NIMIC. Cum pe jos e piatra e o bucurie pentru orice elice sau (mai rar) derivor.

[Don Basilio]

stie cineva de ce pe Razelm bate (vara) aproape tot timpul Estul (cu variatii ENE sau ESE)

[byteworks]

stie cineva de ce pe Razelm bate (vara) aproape tot timpul Estul (cu variatii ENE sau ESE)

Briza marina + zone de presiune atmosferica ridicata pe zona continentala intinsa la nord de Marea Neagra, Azov pana in Caspica.

[gvincentiu]

Daca mai ai timp, mai pune-mi si mie niscaiva poze de la RAID 2013 pe vreun transfer.

[Don Basilio]

unu, Cosmin, stiu si eu ceva despre brize, cea de dimineata, ca de seara, dara parca erau la 180 grade una de alta. vara asta cat am stat eu pe Razelm a batut numai Estul (plus sau minus 20 grade)
doi. Vicentiu, sper ca in curand sa mai ajung pe la Galati cu un HDD portabil in dinti, cu tot ce trebuie pe el

[gvincentiu]

Asa da. Oricand ai nevoie, putem sa ne bagam la proiectat un dinghy din trei segmente care sa incapa in lift. Ar fi interesant sa-mi dai dimensiunile fiindca am vazut in Bucuresti un bloc cu trei lifturi (doua principale si unul de serviciu) cu dimensiuni diferite.

[Don Basilio]

Vicentiu, multumesc mult pentru solicitudine, blocul meu are doua lifturi mici, de 3 persoane, 0,8x0,8 m. Cand ajung prin Galati as fi foarte bucuros sa ne vedem

[deltasub]

Poate ti-ar fi de folos asa ceva: http://www.subito.it/nautica/barca-pieghevole-porta-bote-mariposa-vela-motore-genova-102054879.htm?last=1

[Don Basilio]

Un embrion   
Capitolul III Spre Insula
continuare

(ini cer scuze celor catorva persoane care au citit aceasta mica poveste – adevărată – pentru întârzierea continuării dar... rutina cotidiană e un inamic redutabil)

Așadar, am ajun pe lacul Razelm. Ne-am stabilit o bază la Sarichioi. Prinzând curaj în urma micilor expediții precedente ne-am extins treptat raza de acțiune. Pe rând, de la o zi la alta, mergănd  ,,prin aer ud/tot mai la sud,, au fost depășite  treptat repere de uscat, Enisala, Capul Iancina, apropiere Cap Doloșman. Vântul continua să bată un Est curat indiferent de oră sau alte elemente (nebulozitate, etc.).  Și, nu, nu era briză, nu avea prectic nici o schimbare de direcție dimineața/seara. Cum soțioara mea, cu tot cu vesta din dotare, refuza să stea la prova (argumente ca sirenă, inspirație, imagine romantică, medalion, galion, Titanic, nu au avut nici un efect) bărcuța continua să refuze urcatul în vânt. Reamintesc că, fiind o pneumatică de 30-40 kg, barca ar fi devenit mai ardentă dacă îi mutam greutatea spre prova. Exceptănd greutatea proprie, bagajele, inclusiv motorul, benzina, apa potabilă, erau prea ușoare pentru a influența ecuația ardent/moale. Fiind singurul cât de cât cunoscător trebuia ca impozanta-mi prezență (120-130 kg) trebuia să stea la eche, mărind astfel tendința de a veni cu pupa în vânt.
Ce expediție nautică e completă fără a debarca pe o insulă? Ideea de insulă cred că este înrădăcinată în genele fiecărui (autointitulat!!!) navigator. Așa că, pregătirea și hai pe insula pe care o avem la dispoziție. Având o structură geologică asemănătoare cu Insula Șerpilor (dar mai mare) și o înălțime maximă de 47 m, principala insulă din lac apare impozantă și... seducătoare. Plecăm la motor, văntul din est e la datorie, cap compas est, aproape un cart usor spre nord. Las motorul la turația minim acceptabilă, oricum nu puteam intra în glisare și ca velist mă irită poluarea fonică și mergem ușor spre... cu puțină imaginație ne putem crede în Kiribati.
Pe la 2-2,5 Nm de țărm, la circa 2 cabluri de noi, într-o barcă (nu lotcă) ce părea un dinghy de la Arca lui Noe cineva face semne disperate. Nu stăpânește limbajul oficial al acestui tip de comunicare dar sensul e clar ca un SOS, are nevoie de ajutor. Schimb direcția de mers și turez motorul la maxim. Imediat ajungem langă barca cu pricina. Doi oameni solizi ne priveau scurtător. Am fost întâmpinați cu una din cele mai enervante propoziții din limba română: - N-ai o țigarâ? La raspunsul că sunt nefumător și că – ce păcat de neiertat – nu am nici o juma de vodka la mine, am fost privit cu duioșia unui deținut în Gulag de către kaghebistul de serviciu și mi-a fost dat să aud una din cele mai complexe alocuțiuni folclorice de la Dunărea de Jos, fapt care demonstrează vivacitatea, sonoritatea, inventivitatea și opulența în metafore a limbii române contemporane. Simțindu-se prea închistat de epitetele unei singure limbi am putut asculta ca bonus o traducere aproximativă în vechea rusă lipovenească. Cum soțioara mea nu cunoaște nici un cuvănt in rusă m-am simțit îndemnat să-i răspund, nu de alta dar să nu rămân dator. Expresiile: Idiot faimatâi cortâi! Iob Tvoiu mati! Materberit! Oceni malenkii hui! au fost cele mai nevinovate. După dialog ne-am despărțit amical, în semn de împăcare am primit cu dedicație o flatulență de peste 100 de decibeli. Noroc că ne aflam la 20-30 de metri de ei și singurul simț afectat a fost auzul.
Înviorați de întâlnire am pornit mai departe și în scurt timp am ajuns pe insula visată care, spre satisfacția noastră, era cu totul pustie.

[pelicanul]

As fi putut sa jur ca Insula Serpilor e mai mare decit Popina !  Am cautat pe wiki, pentru ca nu imi venea sa cred, si pot confirma ca ai dreptate !:) Super tare plimbarea, la mai multe va doresc. Si astept continuarea povestii, bineinteles.