Nave, vechi și noi

Creat de CrocodiluDiluDilu, Aprilie 05, 2016, 10:11:46 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

CrocodiluDiluDilu

Sub acest generic am expus în toamna anului 2015 un grupaj de fotografii cu nave de toate genurile întâlnite în peregrinările mele prin lume. Deoarece discuția pe marginea fiecărui tip în parte poate genera idei noi, pe care să le folosim la modelele noastre, sau poate duce la înțelegerea mai profundă a modului în care se comportă o carenă, voi închina câte un episod construcțiilor ce m-au fascinat, invitându-vă să mă completați acolo unde aveți informații în plus, sau doar să vă dați cu părerea. Până la prima ambarcație însă, ca o avanpremieră afișez câteva imagini din fosta expoziție. Vizionare plăcută!




Barcă de pescuit - Cochin - India


Barcă tradițională - Koh Mook - Thailanda


Feluci - Aswan - Egipt


Barcă de pescuit - coasta Malabar - India


,,Cabalitos" - Huanchaco - coasta Pacificului, Peru


Catamaran din trestie totora - lacul Titicaca - Peru
Life in color!

CrocodiluDiluDilu

Am să încep cu cea mai simplă ambarcație, un fel de coș folosit pe apele interioare din sudul Indiei. Ambarcația se numește ,,puti" și am întâlnit-o pe răul Tungabhadra, în Hampi.


Puti este un coș perfect circular, confecționat din lamele de bambus și impermeabilizat contra apei prin învelișul exterior din rafie acoperită cu catran.












Ca si la canoe, elementul de rezistență e copastia, în cazul de față închipuind un inel circular realizat tot din lamele de bambus. Din acest inel pornește rețeaua de fascicule ce formează fundul coșului, întărit prin împletirea circulară a altor fibre vegetale.
În ciuda aparențelor, puti este o ambarcație rezistentă. Diametrul ei variază, dar am întâlnit construcții destul de mari ca să ia la bord 6-8 oameni.


Deplasarea se realizează prin propulsie umană. Fiind o ambarcație perfect simetrică, tehnica de vâslire este specială. Eu m-am jucat puțin cu vâsla, fără a reuși mai mult decât o mișcare de rotație de spin, dar localnicii se joacă cum vor cu puti, ducându-le fără șovăire în orice direcție.







Life in color!

CrocodiluDiluDilu

#2
Nu este chiar o ambarcație, ci mai degrabă un fel de plută de formă triunghiulară, de cinci metri lungime și 0,5 metri lățime, construită din două mănunchiuri conice de trestie de totora, cu vârful curbat, pentru a se ridica din apă. Aceste plute individuale au fost folosite pentru pescuit, pe coasta Pacificului, înainte de venirea spaniolilor care le-au numit ,,cabalitos" (cai mici), fiindcă ele se călăresc, plutașul stând pe plută chiar în treimea din pupa, călare pe snopul de trestie, cu picioarele atârnând în apă de o parte și de cealaltă.


Ambarcații puse la uscat în poziție verticală




Padela de care se slujesc ,,navigatorii" este una cât se poate de simplă: un tub de bambus secționat în două pe lungime.


Am găsit acest tip de plută în Peru, în raza localității Huanchaco, lângă Trujillo. Un curs de apă dulce ce se varsă în mare asigură totora necesară construcției. În zilele noastre acest tip de ambarcație este o relicvă folosită exclusiv în scop turistic. Lucrurile au decăzut atât de mult încât, ca multe alte chestii turistice care mai păstrează aerul tradițional doar de fațadă, sub primul strat de totora multe tup-uri (denumirea dată de indigeni acestor plute) sunt umplute cu polistiren și PET-uri. De menționat că totora suge apa și după câteva ore de navigație tup-urile se scot pe mal și se lasă la uscat în poziție verticală.


Se vede umplutura de PET-uri și polistiren


Scoaterea plutei la uscat

Life in color!

pelicanul

Foarte mishto pozele si foarte buna ideea acestui serial.

Referitor la barcile din trestie (papirus, totora etc) este interesant de notat ca dintre cele doua "Ra" ale lui Thor Heyerdahl numai "Ra 2" a reusit sa incheie cu bine traversarea Atlanticului.
"Ra 2" a fost construita de mesterii sud-americani de pe lacul Titicaca si era foarte asemanatoare ca structura cu aceste "cabalitos" sau mai degraba cu acel catamaran din trestie care apare in prima ta postare.

PS
Nu se vad deloc ultimele doua poze "Se vede umplutura de PET-uri și polistiren" si respectiv "Scoaterea plutei la uscat"

Florio

Frumos documentar. Dorine, fă ce ştii tu mai bine: scrie cărţi :)
Că prin asta, ajunge tot ce ai văzut, la noi. Într-o formă plăcută ochiului şi îmbietoare minţii.

CrocodiluDiluDilu

Citat din: pelicanul din Aprilie 07, 2016, 11:12:19 AM
Foarte mishto pozele si foarte buna ideea acestui serial.

Multumesc! Nu cunosc foarte bine gusturile de pe Cap Compas si cu asta mi-ai raspuns la o intrebare nerostita.

Citat din: pelicanul din Aprilie 07, 2016, 11:12:19 AM
Nu se vad deloc ultimele doua poze "Se vede umplutura de PET-uri și polistiren" si respectiv "Scoaterea plutei la uscat"

Merci pentru atentionare. Folosesc imagini din mai multe surse si se pare ca sunt probleme, desi la PC-ul meu apar toate. Am modificat si sper ca acum sa le puteti vedea si voi
Life in color!

CrocodiluDiluDilu

Citat din: Florio din Aprilie 07, 2016, 09:02:22 PM
Frumos documentar. Dorine, fă ce ştii tu mai bine: scrie cărţi :)
Că prin asta, ajunge tot ce ai văzut, la noi. Într-o formă plăcută ochiului şi îmbietoare minţii.

Pot spune că mă preocupă acest lucru :)
Life in color!

CrocodiluDiluDilu

Citat din: pelicanul din Aprilie 07, 2016, 11:12:19 AM

Referitor la barcile din trestie (papirus, totora etc) este interesant de notat ca dintre cele doua "Ra" ale lui Thor Heyerdahl numai "Ra 2" a reusit sa incheie cu bine traversarea Atlanticului.
"Ra 2" a fost construita de mesterii sud-americani de pe lacul Titicaca si era foarte asemanatoare ca structura cu aceste "cabalitos" sau mai degraba cu acel catamaran din trestie care apare in prima ta postare.


Catamaranul din totora se numeste în limbajul local al triburilor urosh, Mercedes. L-am descoperit demult, în cărți, dar am avut ocazia să-l văd și chiar să mă plimb cu el anul ăsta, vizitând Peru. Așa cum noi reparăm totul cu o rolă de scotch, uroshii fac orice din totora, drept pentru care nu voi povesti doar despre ambarcații, ci voi transcrie aici întregul jurnal referitor la Titicaca.


Lacul Titicaca

După micul dejun luat la hotel coborâm în port și ne îmbarcăm pentru insulele uroshilor pe o barcă ,,colectivo". Nu suntem primii îmbarcați. Pe băncuța de lemn mai așteaptă două franțuzoaice ascunse sub pălării, pe care Grasu le bagă în seamă mormăind un ,,Salut, băieți!".

Retrăgându-se din calea altor triburi războinice, tribul urosh a migrat de pe uscat pe lac, construindu-și insule artificiale din trestie de totora pe care și-au ridicat colibele. Chiar dacă acest lucru s-a întâmplat acum câteva sute de ani ei nu au mai revenit pe uscat, continuând să trăiască și în zilele noastre pe insulele lor plutitoare.


O insuliță din totora


Totora (planta)


Localnic întreținând o insulă artificială


Pe insulă

Insulele uroshilor sunt ancorate într-un ochi de apă înconjurat de totora, la 5 kilometri de Puno. Împinsă de motor, ambarcația noastră traverseză o întindere cu apă liberă, după care se angajează pe un canal tăiat prin trestie și ajunge în 30 de minute la ochiul de apă bordat de insule, țintind una anume unde suntem așteptați. Insularii preiau parâmele și ne amarează de tărâmul lor pe care suntem întâmpinați de un fel de căpetenie. Ne simțim ca într-o piesă de teatru inspirată de debarcarea căpitanului Cook în Hawaii și ne așezăm amuzați pe niște băncuțe făcute din suluri de totora (întreaga insulă și tot ce e construit pe ea e făcut din totora), în timp ce începe o expunere pentru care recuzita e deja pregătită în arcul de cerc în care am fost așezați.


Căpetenia

Pentru început ni se explică modul de construcție a unei insule. Pe doi baloți formați dintr-o împâslitură de rădăcini pe care uroshii le decupează din mediul lacustru cu un fel de fierăstrău asemănător unui joagăr se află câteva straturi de tulpini de trestie. Din baloți ies capetele unor țepușe din lemn de eucalipt legate cu sfoară de altele pe care căpetenia le înfige demonstrativ în ,,solul" insulei, închipuind un fel de amaraje. Deasupra stratului de trestie de pe baloți sunt așezate machete la scară ale colibelor ce ne înconjoară și, atracția majoră, bărcile de totora construite ca și catamarane pe care căpetenia le numește cu emfază Mercedes Benz. Urmează prezentarea artizanatului ce se poate cumpăra din fața colibelor și reprezentația se încheie cu o invitație la o călătorie contra cost cu Mercedesul comunității ce stă amarat într-un colț al insulei.



Mercedes Benz

Odată ce am achiziționat biletul pe ambarcația ,,colectivo" am plătit suplimentar încă 5 soles/persoană ca taxă de debarcare pe insulă, sumă ce revine micuței comunități. Eram oripilat deoarece auzisem că uroshii trăiesc de pe urma turiștilor taxându-i până și pentru fotografiile pe care le fac, dar mă bucur că nu suntem șicanați și că, între timp, treaba s-a reglementat.



Până la plecarea Mercedesului suntem liberi să iscodim insula. Artizanatul este de proastă calitate închipuind prosoape cu Pacha Mama colorate strident, machete de bărci din totora, clopoței de vânt și diverse statuete tumi din ghips pictat. În fața colibelor zac PET-uri goale și alte obiecte dezmembrate ce nu par să afecteze simțul estetic al localnicilor. Iluzia unei vechi tradiții amestecată cu imaginea dezolantă a deșeurilor civilizației moderne este grotescă. Lipsiți de mijloace de subzistență uroshii se lasă vizitați ca animalele dintr-o grădină zoologică, pozând într-o civilizație arhaică prost regizată ce nu poate ascunde panourile solare și bărcile cu motor. Ca și la noi în deltă, nimeni nu mai vrea să vâslească și în loc să circule cu renumitele Mercedes Benz preferă Trabantul cu motor Evinrude. Laguna e plină de Mercedesuri ce plimbă turiști, dar la o privire mai atentă se observă că pe ele fie vâslesc turiștii, fie au în spate o barcă cu motor pe post de împingător.

Cot la cot cu ceilalți vizitatori plătim și noi o plimbare cu Mercedesul. În timp ce căpetenia ne împinge cu barca lui cu motor, doi copii din trib ne cântă Frere Jacques și alte hituri internaționale pentru care ne simțim datori să-i recompensăm cu 1 soles. La capătul cursei suntem debarcați pe insula birt unde putem aștepta la o terasă sosirea navei ,,colectivo" cu care urmează să ne întoarcem în Puno. E dezolantă decăderea uroshilor, minciuna ambalată turistic, dar fotografiile sunt reușite.
Life in color!

pelicanul

Citat din: CrocodiluDiluDilu din Aprilie 07, 2016, 09:23:12 PM
Multumesc! Nu cunosc foarte bine gusturile de pe Cap Compas si cu asta mi-ai raspuns la o intrebare nerostita.
...........................
Nu trebuie sa ne "formolizam" deloc! :) Daca e cu si despre barci esti valabil... ;D

Vali

Multumim Dorin pentru acest articol deosebit. Suntem multi care am batut meridianele, dar nu am cunoscut pana la tine pe cineva care sa acorde atentie si sa culeaga informatii, poze, istoric etc despre ambarcatiunile traditionale din diverse colturi ale lumii.

Iar despre gusturile de pe capcompas.ro, chiar daca abordarea e spre chestiuni practice si la subiect, cred ca majoritatea forumistilor "vibreaza" cand vad pozele si citesc textele tale. E o pata de culoare complementara si binevenita in avalansa de discutii tehnice de pe aici, ca si in cazul altor contributii ale colegilor aflati departe pe meridianele planetei.
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

CrocodiluDiluDilu

Citat din: Vali din Aprilie 08, 2016, 08:00:59 AM
Multumim Dorin pentru acest articol deosebit.
... cred ca majoritatea forumistilor "vibreaza" cand vad pozele si citesc textele tale. E o pata de culoare complementara si binevenita in avalansa de discutii tehnice de pe aici, ca si in cazul altor contributii ale colegilor aflati departe pe meridianele planetei.

Mă bucur. Mergem mai departe.
Life in color!

CrocodiluDiluDilu

Cochin este un vechi oraș colonial de pe coasta Malabar (India). Atracția principală a Cochinului o constituie vechile plase de pescuit, însă printre ele, pe plajă am descoperit ceva ce îmi părea mult mai fascinant: bărci din lemn, cusute cu fibre de cocos, frumoase, solide, lucrate impecabil şi, contrar spiritului indian, cu precizie.


Barcă pescărească pe fundalul plaselor de pescuit din Cochin


Cusături


"Călăfătuirea" interioară

Am citit prima dată despre bărcile cusute în cartea lui Tim Severin, ,,Expediţia Sindbad". Corabia cu care Tim a traversat Marea Arabiei din Oman până în India a fost construită prin metode tradiționale, cu filele cusute cu sfoară.
Potrivit lui Tim,  navele cusute erau făcute de arabi, de la care probabil s‑au inspirat şi indienii de pe coasta Malabarului. S‑a găsit chiar şi o explicaţie, mai mult sau mai puţin credibilă, potrivit căreia arabii îşi coseau corăbiile, temându‑se că pe fundul mării există un mare magnet, capabil să smulgă cuiele din structura vaselor ce treceau peste el. În orice caz, despre calităţile unei astfel de nave, din relatările lui Marco Polo nu tragem mari speranţe: ,,Corăbiile lor sunt foarte proaste şi multe dintre ele se scufundă pentru că nu sunt încheiate în cuie de fier, ci cusute cu sfoară din coajă de nucă de cocos. Ei înmoaie cojile până când ajung să aibă consistenţa părului de cal, apoi le transformă în sfoară şi cu aceasta sunt cusute corăbiile... ceea ce face să fie periculos să călătoreşti cu asemenea corăbii. Să mă credeţi pe cuvânt că multe din ele se scufundă, pentru că Oceanul Indian este adesea furtunos."
Istoricii navali moderni confirmă că aceste vase se sfărâmau în bucăţele, arabii  renunţând în cele din urmă la coasere din pricină că structurile lor nu rezistau la şocul produs de reculul tunurilor de punte. Dar cum înmuiau arabii nucile de cocos? Le ţineau în apă de mare, probabil un procedeu similar topirii cânepii la noi. Pentru ca sfoara să fie rezistentă, era esenţial ca fibrele astfel obținute să fie răsucite manual şi mai ales ca în procesul de prelucrare să nu fie folosite ciocane de metal, care le‑ar fi putut strivi. Din păcate, comoditatea şi pierderea înţelesurilor anumitor cutume au alterat tradiţiile, şi marangozii lui Tim, ştiind că în zilele noastre cojile nu se mai duc la mare ci se ,,topesc" local, în bălţi cu apă dulce, aveau metodele lor de a încerca sfoara: tăiau o mostră şi o băgau în gură, căutând să detecteze gustul sărat. Tim, care îi însoţea, făcea la fel: ,,mestecam cu solemnitate fibra din nucă de cocos, încercând să nu mă gândesc la noroaiele fetide din bălţile cu apă stătută unde nucile de cocos fuseseră puse la putrezit".
Expediţia Sindbad a fost realizată în anii `80 cu o navă cusută, construită special pentru această călătorie. Corabia Sohar a călătorit de la Mascat, din Oman, până la Canton, în China, parcurgând mările fără probleme deosebite. La finalul cărţii, Tim susţine că structura cusută a navei a supravieţuit călătoriei în condiţii excelente: ,,cu un rând de vele noi ar fi putut să plece înapoi spre Mascat la începutul următorului muson..."
Nu‑mi puteam închipui cum poate o ditamai corabia să stea în câteva sforicele, dar azi, în Fort Cochin, am ocazia să văd cu ochii mei aceste bărci, descoperire ce mă umple de încântare. Când doar visa la Expediţia Sindbad, Tim Severin a plecat să caute nave tradiţionale în Oman. Nu a prea găsit. De cealaltă parte a mării, după 30 de ani, pe această plajă, descopăr ambarcaţiile arhaice încă în uz. Una tocmai e trasă la mal de către doi pescari ce, îndată ce se văd pe uscat, se apucă să‑şi descâlcească năvoadele.


Barcă și pescari
Life in color!

Thor

Extrem de interesanta sinteza pe care o faci.
Am mai vazut imaginiile si comentariile  in postarile expeditiilor tale din  anii trecuti dar  este pasionanta o prezentare concentrata a constructiei plutitoarelor pe apele altora.
O noua carte?
Incerci  sa lipesti toate constructiile aste din "papura (poliesterica)" indigena sau din lemn cusut cu fibre vegetale de pe alte garle si mari de modul de constructie (?) al barcilor in spatiul "carpato-danubio-pontic"?
Nu ma refer la ambarcatiunea voastra din pet-uri cu care ati avut "tupeul" - asa cum zicea nenea ala, sa traversati DD.
Ar fi interesanta o documentare a modului de constructie a diferitelor barci (sigur ca nu panzarul moldovenesc cu care ni se umple timpanul) cu care se plutea si inca  se pluteste pe apele noastre?
Nu am gasit o asemenea prezentare nici in muzeele din Romania si nici in cartile de istorie navala (foaie verde, de unde istorie navala? Poate in epoca de aur.).
Si totusi pe Olt, pe Mures, Siret, Prut, Nistru-odata, Tisa, sigur Dunare si Mare au plutit localnicii. Si cred ca inca se mai dau cu barca.
Poate o noua tema?

Vali

@Thor: In cartea pusa pe forum de Pelicanul acum vreo 2 saptamani, despre cei 3 calatori americani pe Dunare la sfarsit de secol 19, se fac si prezentari ale ambarcatiunilor intalnite pe traseu.

Am mai citit pe sarite si in mod sumar, din lipsa de timp, dar din ce-mi amintesc, ei scriu acolo ca barcile din zona romaneasca erau superioare celor intalnite mai in amonte - Serbia, Bulgaria etc. Ramane sa recitesc si sa fac poate un rezumat, la topicul respectiv (asta daca gasesc timp).

Oricum, ce mi-a ramas in memorie e ca la Galati au intalnit cei mai murdari, mai inapoiati si mai salbatici locuitori de pe tot traseul - tiganii aciuati la marginea orasului :D.
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

CrocodiluDiluDilu

Citat din: Thor din Aprilie 08, 2016, 09:45:05 PM
Extrem de interesanta sinteza pe care o faci.
Am mai vazut imaginiile si comentariile  in postarile expeditiilor tale din  anii trecuti dar  este pasionanta o prezentare concentrata a constructiei plutitoarelor pe apele altora.
O noua carte?

În conceperea acestui topic m-am inspirat din modul în care abordez fotografia. Dealungul timpului strâng imagini. Privite cronologic au un anume sens, dar induc și o inerentă plictiseală. A face însă selecții, sau mai degrabă colecții, în jurul unei anume teme, mi s-a părut o idee bună, plină de sens.
O nouă carte? Poate. Cărțile mele au pornit de la rândurile adunate pentru articole publicate pe forumuri. Este greu să strângi informații pentru o asemenea lucrare pornind de la zero, însă acest topic poate constitui nucleul necesar. Dacă în timp se vor aduna suficiente informații pertinente (și pentru asta dialogul cu oameni implicați și cunoscători ai temei este cât se poate de constructiv), e posibil ca materialul rezultat să fie publicat într-o carte.

Citat din: Thor din Aprilie 08, 2016, 09:45:05 PM
Incerci  sa lipesti toate constructiile aste din "papura (poliesterica)" indigena sau din lemn cusut cu fibre vegetale de pe alte garle si mari de modul de constructie (?) al barcilor in spatiul "carpato-danubio-pontic"?
Nu ma refer la ambarcatiunea voastra din pet-uri cu care ati avut "tupeul" - asa cum zicea nenea ala, sa traversati DD.
Ar fi interesanta o documentare a modului de constructie a diferitelor barci (sigur ca nu panzarul moldovenesc cu care ni se umple timpanul) cu care se plutea si inca  se pluteste pe apele noastre?
Nu am gasit o asemenea prezentare nici in muzeele din Romania si nici in cartile de istorie navala (foaie verde, de unde istorie navala? Poate in epoca de aur.).
Si totusi pe Olt, pe Mures, Siret, Prut, Nistru-odata, Tisa, sigur Dunare si Mare au plutit localnicii. Si cred ca inca se mai dau cu barca.
Poate o noua tema?

În jurul casei, experiența mea directă se rezumă la râurile Mureș și Tisa unde am întâlnit un fel de luntre căruia îi voi dedica o postare specială.

Bărci la Pecica (jud. Arad)
Life in color!