Propriul Velier sau Charter. Argumente si Experiente

[draken]

Pana la momentul la care a trebuit sa decid m-am tot gandit in toate felurile.
Financiar. Emotional.
Am decis ca "sa am lucrul meu" e cel mai bine. Dar admit ca am momente in care ma intreb daca a fost cea mai buna decizie. Inca sunt impacat si multumit cu asta.
Gandindu-ma ca n-oi fi singurul care si-a pus problema asta, gasesc ca ar fi util sa va spuneti opinia.

[home made]

TI-AI RASPUNS SINGUR:ai reusit, continua! n-ai reusit, continua! 

[Florio]

Eu nu mi-am pus aceasta întrebare,  ci una mai insidioasa:  sa-mi cumpăr o barca mai mare?
Decizia de a avea propria barca și nu charter, m-a bucurat din prima zi și pana acum la fel de mult.
   Trăire și modul de a simți barca atunci când "ai lucrul tau", sunt altele. Altfel înveți,  altfel gândești.
Eu votez pentru ideea de a avea barca proprie.

Dar știi ca totul e simplu calcul matematic: dacă petreci măcar doua luni pe an în barca, merita sa ai barca ta. Dacă petreci doua-trei săptămâni,  fa charter.

[ghrt]

Mi-am pus şi eu această întrebare vreme de câţiva ani buni, până am strâns banii de barcă (23 ft). O folosesc ca şi cruiser. Tocmai am împlinit zilele astea un an de când am dat-o la apă şi mă plimb cu ea; mi-am promis ca în primul an să ies cât mai des cu barca şi sunt mulţumit, se putea mai mult dar e ok şi aşa. Aşa că iată câteva impresii şi calcule după primul an.

Cel mai important, învăţ să mă dau cu barca în mod consistent. Mă simt acasă pe barcă. Am exersat manevre peste manevre, am învăţat cum reacţionează barca, am ieşit în condiţii diverse. După luni de zile de practică, am navigat relaxat şi am dormit buştean pe Bf 5-6, cu valuri de 4-5 metri. Am început să înţeleg ceva mai mult din ce citesc legat de navigaţie pe veliere.

Eu nu subscriu la socoteala cu 2 luni, deoarece merg la barcă în fiecare weekend în care vremea e ok (adică nu plouă). Încurajat de o iarnă târzie (şi scurtă), am lipsit doar 6 săptămâni pe gerul din ianuarie-februarie, în rest am fost pe barcă săptămânal. Am ieşit pe mare aproape de fiecare dată, mai mult sau mai puţin.

Navigatul nu este singurul motiv de deţine propria barcă. Am constatat în vara asta că e la fel de plăcut să stai pe barcă în marină ca şi atunci când navighezi şi că pe barcă se doarme foarte bine. Plus că nu mi-am bătut capul cu cazarea pe litoral şi am permanent pregătite condimentele pentru micul dejun

Plecat efectiv în voiaje mai lungi am fost doar 2 săptămâni (Balcic - Varna şi Istanbul). Programasem şi litoralul bulgăresc, şi un al doilea voiaj la Istanbul, speram să ajung şi la Sulina... Timp aş fi avut, dar nu am avut cu cine. Apropo, vreau să mai găsesc amatori dispuşi la ieşiri de weekend iarna şi la călătorii mai lungi în iulie - august.

Referitor la bani, e simplu, sunt două aspecte. Primul este strict în ideea că viaţa e scurtă şi dacă îmi permit, să o fac. Alte socoteli sunt inutile; cât îmi permit şi îmi place, voi avea barcă. Cel de al doilea, alte hobbyuri au trecut pe plan secundar sau au fost obliterate, financiar şi mai ales ca timp. De exemplu am citit mult, mult mai puţin; aproape fără teatru şi filme, fără ieşiri la munte, ieşiri cu prietenii la minim (dacă nu erau cu barca), fără alte excursii, mi s-au uscat majoritatea florilor etc. Aici e de văzut şi părerea nevestei, pentru cine e cazul. Cine zicea că e de muncă să ai simultan barcă, nevastă, servici şi grădină ştia ce spune.

Tot referitor la bani, principala problemă nu sunt costurile gen marină, motorină sau consumabile. A avea propria barcă determină o grămadă de cheltuieli a căror utilitate este discutabilă. De exemplu mi-am instalat frigider, şi pe cale de consecinţă o nouă baterie, panouri solare, regulator, circuite. Multă muncă. Bimini. Lumini de navigaţie pe LED. AIS. Am cumpărate lucruri pe care le voi instala pe viitor. Echipamente de rezervă şi siguranţă. Diverse chestii de confort. Aici am preferat să cheltui (fiind de capul meu...) dar mi-am făcut tot timpul un buget şi m-am păstrat în limitele lui. Recunosc sincer că puteam să fac tot ce am făcut efectiv cu barca şi fără să instalez pe ea echipamentele pe care le-am pus, dar ar fi fost mai puţin confortabil.

Întreţinerea nu pare să coste foarte mult. Am refăcut pernele, am luat un kit de epoxy şi unul de gelcoat, am înlocuit diverse, revizia motorului etc. Sunt nişte bani pe care i-am notat pe undeva dar este irelevant deoarece fiecare barcă vine cu propriile probleme.

Costul cu marina e clar şi am pus lunar bani deoparte.

Costul unei ieşiri este infim, costul excursiei la Istabul a ieşit la ~200 eur/ persoană (x3). Cheltuielile propriu-zise de voiaj au fost vreo 80 de eur/persoană, adică cheiajul 2 zile în Atakoy şi motorina, în rest mâncare, muzee, taxi etc.

Dacă este să fac o comparaţie între charter şi barca proprie. Sunt plusuri şi minusuri.
Toată lumea vorbeşte de bani, dar e foarte relativ. Una este să mergi în charter în iulie-august, când pot eu, şi alta să prinzi preţuri mai mici în Mai sau în septembrie-octombrie. Preţul e aproape de la simplu la dublu. Apoi, o excursie de o săptămână în charter m-a costat între 600 eur şi vreo 1200 eur, pentru un singur loc.
Echipajele pot să fie ok, pot să fie super, sau pot să fie cam nepotrivite. Am prins diverse combinaţii.
De obicei depinzi de (cam mulţi) alţii. Cu bune şi rele. Pot să nu vină şi s-a dus excursia, sau pot să fie bucătari excelenţi, instructori de sailing sau povestitori-degustători
Te dai cu bărci mari,  poate noi.

Dacă ar fi fost să închiriez o barcă de la noi peste weekend, în primul rând pe aici se închiriază cu skipper. Deci depinzi de el. Dacă aş fi ieşit tot atât de des, cred că ar fi costat enorm, peste costul bărcii mele, chiar şi cu o reducere substanţială de fidelitate (vorbim de peste 40 de weekenduri, aproape 50). Mai mult, dacă nu m-ar aştepta barca mea la ponton, aş fi ieşit mult mai rar.
Prezenţa unui (alt) skipper pe barcă nu m-ar fi stimulat să învăţ, să gândesc, să exersez la modul la care am făcut-o. Şi în mod cert nu aş fi învăţat tot atât, poate la alţii e altfel.
Trăiesc sentimentul de a-mi gestiona propria barcă. Este similar cu condusul maşinii.

În fine, nu vreau să trag o concluzie categorică. Poate peste 5 ani mă voi lăsa, la fel cum m-am lăsat de multe alte hobbyuri. Ce este cert, este că mi-am luat barcă pentru a naviga, nu pentru a o deţine, şi nu aş fi navigat în nici un caz atât de mult în charter.

[Florio]

Mi-am pus şi eu această întrebare vreme de câţiva ani buni, până am strâns banii de barcă (23 ft). O folosesc ca şi cruiser. Tocmai am împlinit zilele astea un an de când am dat-o la apă şi mă plimb cu ea; mi-am promis ca în primul an să ies cât mai des cu barca şi sunt mulţumit, se putea mai mult dar e ok şi aşa.............................

Intr-adevar asa este, expunerea ta detaliata trateaza aceleasi idei : inveti si simti altfel barca ta, decat cea de charter.

Eu nu subscriu la socoteala cu 2 luni, deoarece merg la barcă în fiecare weekend în care vremea e ok (adică nu plouă). Încurajat de o iarnă târzie (şi scurtă), am lipsit doar 6 săptămâni pe gerul din ianuarie-februarie, în rest am fost pe barcă săptămânal. Am ieşit pe mare aproape de fiecare dată, mai mult sau mai puţin.

Nu subscrii, dar o faci . Se pare ca ai stat pe barca mai mult de 2 luni anul asta
Eu stau in medie cam 3 luni ( ok, 90 de zile) pe an. Si ca nivel de cheltuiala, caci la balanta costuri/satisfactii ne referim, consider ca am obtinut prin asta foarte mult, la pret foarte mic.
In fapt intretinerea barcilor noastre este modica. Cheiajul costa cate ceva.

[ghrt]

Ma gandeam la cele doua luni la un mod mai continuu, nu ca 60 de zile.
Deoarece cheltuielile de cheiaj si intretinere sunt pe undeva la 1200-1500 eur, barca proprie de o dimensiune relativ mica echivaleaza cam cu una-doua saptamani in charter.
Asta considerand ca barca nu va fi vanduta in pierdere si nici eventualele batai de cap si stres.

[Florio]

Aici la costuri, plaja este foarte larga. In functie de marimea barcii  si de tipul ei.
-Daca ne referim la cele sub 8m, transportabile fara autorizatie  speciala, eventual un proprietar care locuieste la curte, costurile devin neglijabile. Am expus aici cazul meu. De exemplu in ultimii 3 ani, calatoriile mari pe Marea Neagra si mai ales in Egee, n-au insemnat nici un cost, iar restul sezonului, cheiajul la Dunare a fost tot asa, neglijabil. In extrasezon barca a stat pe trailer, in curte- cost zero. 
-Daca barca e netransportabila sau greu transportabila, va trebui sa plateasca intreg anul, cheiaj sau depozitare pe cavaleti. Aici depinde de locul unde e tinuta.
-Daca ne referim la barcile de la 28'-30' in sus, cheltuielile urca exponential. Cu ele urca si gradul de confort, siguranta pe mare, etc... Este ca in orice hobby, cu cat devii mai pasionat, cu atat cheltuiesti mai mult. Dar nu conteaza

Deoarece cheltuielile de cheiaj si intretinere sunt pe undeva la 1200-1500 eur, barca proprie de o dimensiune relativ mica echivaleaza cam cu una-doua saptamani in charter.

Rationamentul este valabil pentru o persoana singura. Pentru o familie, charterul iese mult din aceste limite de cost. Pana la dublu. Dar si barca de charter este altceva (marime, confort).

[calin1967]

Parerea mea e ca un calcul comparativ intre a detine un velier si a inchiria unul, ignora faptul ca cele doua raspund la nevoi diferite.

Daca placerea e doar sa navighezi exista multe optiuni, cu oricat de multi sau putini bani, cu velierul tau, cu unul inchiriat, gratis pe velierele altora (cu conditia sa ai tigari si sa nu-ti puta picioarele).

A avea un velier e o experienta complexa, ce include visul de a-l cumpara, lucrurile la care renunti ca sa strangi bani, orgasmele multiple cand il dai prima oara la apa, placerea de a mai repara cate ceva, a comanda, astepta si instala o chestie noua, bucuria de a ajunge intr-un loc al tau, unde iti gasesti periuta de dinti, tablele sau ce alte mici bucurii mai ai, microsocietatea in care intri, de la forumuri la gasca din port(uri), microsocietatea pe care o creezi (prietenii, familia pe care ii aduci la barca si care se viruseaza mai mult sau mai putin de sailing), imaginea pe care ti-o creezi in randul colegilor si cunoscutilor (de la admiratie sincera pana la "al dracului, si-a cumparat barca")

[cristizz]

....A avea un velier e o experienta complexa, ....... orgasmele multiple cand il dai prima oara la apa,.................................. imaginea pe care ti-o creezi in randul colegilor si cunoscutilor (de la admiratie sincera pana la "al dracului, si-a cumparat barca")

Te rog mai pune un orgasm: ,,Am reusit s-o vand!"
Dealtfel dictonul celor 2 momente fericite mi se pare o usoara rautate.
Sa iti cumperi o barca este dupa mine implinirea unui vis (daca nu faci o afacere din asta). Decizia vanzarii nu este neaparat rezultatul constientizarii erorii anterioare, cand ai cumparat-o. Pot fi o multime de alte cauze de neputinta (neputinta din cauza varstei, neputinta din cauze fiziologice, neputinta financiara, neputinta din cauza legii, neputinta din cauza familiei...), de oportunitate, de nepotrivire ....
Pana la urma cand vinzi o barca ajuti la realizarea visului celui care o cumpara.

Cred ca nea' Nicu Homemade a dat un raspuns foarte potrivit, de genul ''Toata lumea are dreptate".

Eu sunt {pana la acest moment) suporterul proprietatii. Mi se pare ca in acest fel exista perspectivele realizarii unui vis pe distante  si durate mai mari, inclusiv posibilitatea de a tzopai cate 1-2 saptamani printre porturile si iinsulele din Bazinul Mediteranei, lasand barca acolo unde ajungi si reluand calatoria dupa 3-4 luni de munca acasa. Dupa cum zicea si Florio cativa ani sa-ti tot ajunga Mediterana.
Charterul inseamna sa duci barca inapoi. Si mai inseamna sa faci un echipaj de fiecare data - greu ca toti amicii sa aibe un program flexibil. Piata de chartere exista insa tocmai pentru ca  cineva o intretine. Si oamenii aceia au viata lor, cu visele si posibilitatile lor. Si au dreptatea lor.
''Toata lumea are dreptate!"

[Cobar]

A avea un velier e o experienta complexa, ce include visul de a-l cumpara, lucrurile la care renunti ca sa strangi bani, orgasmele multiple cand il dai prima oara la apa, placerea de a mai repara cate ceva, a comanda, astepta si instala o chestie noua, bucuria de a ajunge intr-un loc al tau, unde iti gasesti periuta de dinti, tablele sau ce alte mici bucurii mai ai, microsocietatea in care intri, de la forumuri la gasca din port(uri), microsocietatea pe care o creezi (prietenii, familia pe care ii aduci la barca si care se viruseaza mai mult sau mai putin de sailing), imaginea pe care ti-o creezi in randul colegilor si cunoscutilor (de la admiratie sincera pana la "al dracului, si-a cumparat barca")

Maxim a surprins colegul nostru aceasta imagine.Si eu sunt de principiul de a avea lucrul tau.

[calin1967]

Te rog mai pune un orgasm: ,,Am reusit s-o vand!"

sunt orgasme si orgasme... cand o vinzi e l**a trista

[Florio]

sunt orgasme si orgasme... cand o vinzi e l**a trista

E discutabil. Foarte multi o vand pentru a trece la o barca mai !
(mai mare, mai iute, mai moderna, mai confortabila, mai...mai...mai )

[home made]

e fain acu' cind stau la mine'n barca si va citesc postarile,la mangalia......... soare de toamna,placut afara,liniste........detalii?............continuati va rog cu parerile:a avea sau a nu avea,asta'i  intrebarea.........
sper ca m-am facut inteles !

[Thor]

Mi-am pus şi eu această întrebare vreme de câţiva ani buni, până am strâns banii de barcă (23 ft). O folosesc ca şi cruiser. Tocmai am împlinit zilele astea un an de când am dat-o la apă şi mă plimb cu ea; mi-am promis ca în primul an să ies cât mai des cu barca şi sunt mulţumit, se putea mai mult dar e ok şi aşa. Aşa că iată câteva impresii şi calcule după primul an.

Cel mai important, învăţ să mă dau cu barca în mod consistent. Mă simt acasă pe barcă. Am exersat manevre peste manevre, am învăţat cum reacţionează barca, am ieşit în condiţii diverse. După luni de zile de practică, am navigat relaxat şi am dormit buştean pe Bf 5-6, cu valuri de 4-5 metri. Am început să înţeleg ceva mai mult din ce citesc legat de navigaţie pe veliere.

Eu nu subscriu la socoteala cu 2 luni, deoarece merg la barcă în fiecare weekend în care vremea e ok (adică nu plouă). Încurajat de o iarnă târzie (şi scurtă), am lipsit doar 6 săptămâni pe gerul din ianuarie-februarie, în rest am fost pe barcă săptămânal. Am ieşit pe mare aproape de fiecare dată, mai mult sau mai puţin.

Navigatul nu este singurul motiv de deţine propria barcă. Am constatat în vara asta că e la fel de plăcut să stai pe barcă în marină ca şi atunci când navighezi şi că pe barcă se doarme foarte bine. Plus că nu mi-am bătut capul cu cazarea pe litoral şi am permanent pregătite condimentele pentru micul dejun

Plecat efectiv în voiaje mai lungi am fost doar 2 săptămâni (Balcic - Varna şi Istanbul). Programasem şi litoralul bulgăresc, şi un al doilea voiaj la Istanbul, speram să ajung şi la Sulina... Timp aş fi avut, dar nu am avut cu cine. Apropo, vreau să mai găsesc amatori dispuşi la ieşiri de weekend iarna şi la călătorii mai lungi în iulie - august.

Referitor la bani, e simplu, sunt două aspecte. Primul este strict în ideea că viaţa e scurtă şi dacă îmi permit, să o fac. Alte socoteli sunt inutile; cât îmi permit şi îmi place, voi avea barcă. Cel de al doilea, alte hobbyuri au trecut pe plan secundar sau au fost obliterate, financiar şi mai ales ca timp. De exemplu am citit mult, mult mai puţin; aproape fără teatru şi filme, fără ieşiri la munte, ieşiri cu prietenii la minim (dacă nu erau cu barca), fără alte excursii, mi s-au uscat majoritatea florilor etc. Aici e de văzut şi părerea nevestei, pentru cine e cazul. Cine zicea că e de muncă să ai simultan barcă, nevastă, servici şi grădină ştia ce spune.

Tot referitor la bani, principala problemă nu sunt costurile gen marină, motorină sau consumabile. A avea propria barcă determină o grămadă de cheltuieli a căror utilitate este discutabilă. De exemplu mi-am instalat frigider, şi pe cale de consecinţă o nouă baterie, panouri solare, regulator, circuite. Multă muncă. Bimini. Lumini de navigaţie pe LED. AIS. Am cumpărate lucruri pe care le voi instala pe viitor. Echipamente de rezervă şi siguranţă. Diverse chestii de confort. Aici am preferat să cheltui (fiind de capul meu...) dar mi-am făcut tot timpul un buget şi m-am păstrat în limitele lui. Recunosc sincer că puteam să fac tot ce am făcut efectiv cu barca şi fără să instalez pe ea echipamentele pe care le-am pus, dar ar fi fost mai puţin confortabil.

Întreţinerea nu pare să coste foarte mult. Am refăcut pernele, am luat un kit de epoxy şi unul de gelcoat, am înlocuit diverse, revizia motorului etc. Sunt nişte bani pe care i-am notat pe undeva dar este irelevant deoarece fiecare barcă vine cu propriile probleme.

Costul cu marina e clar şi am pus lunar bani deoparte.

Costul unei ieşiri este infim, costul excursiei la Istabul a ieşit la ~200 eur/ persoană (x3). Cheltuielile propriu-zise de voiaj au fost vreo 80 de eur/persoană, adică cheiajul 2 zile în Atakoy şi motorina, în rest mâncare, muzee, taxi etc.

Dacă este să fac o comparaţie între charter şi barca proprie. Sunt plusuri şi minusuri.
Toată lumea vorbeşte de bani, dar e foarte relativ. Una este să mergi în charter în iulie-august, când pot eu, şi alta să prinzi preţuri mai mici în Mai sau în septembrie-octombrie. Preţul e aproape de la simplu la dublu. Apoi, o excursie de o săptămână în charter m-a costat între 600 eur şi vreo 1200 eur, pentru un singur loc.
Echipajele pot să fie ok, pot să fie super, sau pot să fie cam nepotrivite. Am prins diverse combinaţii.
De obicei depinzi de (cam mulţi) alţii. Cu bune şi rele. Pot să nu vină şi s-a dus excursia, sau pot să fie bucătari excelenţi, instructori de sailing sau povestitori-degustători
Te dai cu bărci mari,  poate noi.

Dacă ar fi fost să închiriez o barcă de la noi peste weekend, în primul rând pe aici se închiriază cu skipper. Deci depinzi de el. Dacă aş fi ieşit tot atât de des, cred că ar fi costat enorm, peste costul bărcii mele, chiar şi cu o reducere substanţială de fidelitate (vorbim de peste 40 de weekenduri, aproape 50). Mai mult, dacă nu m-ar aştepta barca mea la ponton, aş fi ieşit mult mai rar.
Prezenţa unui (alt) skipper pe barcă nu m-ar fi stimulat să învăţ, să gândesc, să exersez la modul la care am făcut-o. Şi în mod cert nu aş fi învăţat tot atât, poate la alţii e altfel.
Trăiesc sentimentul de a-mi gestiona propria barcă. Este similar cu condusul maşinii.

În fine, nu vreau să trag o concluzie categorică. Poate peste 5 ani mă voi lăsa, la fel cum m-am lăsat de multe alte hobbyuri. Ce este cert, este că mi-am luat barcă pentru a naviga, nu pentru a o deţine, şi nu aş fi navigat în nici un caz atât de mult în charter.

Cea mai realista descriere, in conditiile noastre, de la Marea Neagra! +

[Vali]

Cea mai realista descriere, in conditiile noastre, de la Marea Neagra! +

Subscriu si ii multumesc colegului ghrt pentru contributie.