Venus 22

[Dbr]

Da Marius, asa este, pare hazliu din fata monitorului dar acolo la mii de km daca nu iei totul in ras si cedezi psihic este foarte grav. Atunci nu rezolvi lucrurile si se complica mai tare problemele. Am avut foarte multi parteneri de drum care la stres si oboseala au reactionat foarte ciudat, violent in gandire si fapte, chiar si un specialist din domeniul medical nu ar putea sa le inteleaga manifestarile. Multi mi-au spus ca am un noroc nespus de mare , cand rezolv la limita situatii de genul celor descrise mai sus.
Dar le raspund intotdeauna cu proverbul romanesc:,, norocul si-l face omul''  si totodata nu imi fortez norocul. Pastrez din el si pentru data viitoare;)
Ma intreaba cateodata consoarta:
- De ce ma iei cu tine? Ca doar nu fac mare lucru si nu iti sunt de mare folos..
- Pentru ca tu esti norocul meu Asa ca fara tine nu m-as descurca ...
Stie raspunsul, dar vrea sa il auda din cand in cand .
Sa revin la povestire...
Iese aia mancand ciocolata. Eu  . Ea spune:
- E in regula. Aveti dreptate. Sunt in regula actele...
- Deci putem sa o radiem din circulatie?
- Da dar la ora asta nu mai aveti cum sa faceti acte de export! Putem doar sa o radiem..
- Ok. Nu ma intereseaza actele de export( nr. de inmatr. + asigurare) pentru ca o voi transporta pe remorca proprie.
- Aaaa ok.
Cand am vazut-o ca imi lipeste timbrul de radiere cu data pe talon cred ca eram in stare sa ma imbat instant de bucurie si sa ma pup singur pe frunte ca am luat remorca cu mine de acasa . Asadar le voi transporta pachet. Ramanea doar problema legata de greutate. Sigur eram depasit cu cateva sute bune de kg.
Platim, rezolvam treaba complet si plecam sa il duc pe om acasa. Saracu' de el. Era obosit si terminat de rapiditatea miscarii noastre. I-am multumit de mai multe ori pentru amabilitate si intelegere, el deasemenea.
La drumul de intoarcere catre Olanda, inapoi sa ne recuperam remorcile cu barcile , am zacut in niste stau-uri pe cateva noduri rutiere( zona Dusseldorf) de era cat pe aci sa nu ajungem la olandezii nostrii sa ii prindem in timpul programaului firmelor, pana in ora 18.00. Am parcurs 200 km in 5 ore!
Voi continua in curand cu ,,bomboana de pe coliva'' respectiv descrierea controlului drastic la iesirea din NL.
Stima tuturor.

[Dbr]

Asadar ajungem la ultima zi si momentul plecarii. Ne facem ultimele pregatiri, alimentari,etc. Cand am facut impartirea greutatilor in masini ,am tinut cont de faptul ca eu am remorca depasita oricum ca greutate totala, si am burdusit pe cat posibil cu lucrurile grele, masina sotiei, incercand macar ansamblul meu per total sa nu fie depasit ca masa. Era evident ca greutatea remorcii mele nu putea fi fractionata fiind formata in mare parte din trei parti distincte: remorca in sine+ Venus 22 + peridoc.
In fine zic, poate avem noroc si nu avem parte de vreun control de greutate. Ne punem in miscare, tinand legatura cu in statii. Nu ne incalzim bine motoarele si cand mai aveam cativa km pana in granita cu Germania, vad sub un pod o motocicleta orange cu dungi albastresi albe , cu girofar albastru/rosu Ce o fi asta??
Trec eu de el si ii vad in oglinda mana dreapta rasucind manerul acceleratiei. In secunda urmatoare aud:
- Cred ca s-a luat dupa noi..
- Mda...sa vedem.
Apare omul in dreptul fiecaruia dintre noi facand semnul cu mana sa il urmam. Imi pune si afisul luminos pe ecranul din spatele motocicletei  scris in limba lui materna sa il urmez:
- Bah ce tari suntem,avem avantgarda!
- Ai luat-o razna? Iti arde de glume?
- Stai linistita. Tu nu ai nici o problema. Eu am. Asa ca nu te baga in treaba mea . Ma descurc eu cu el
In spate vad ca se mai ia unul dupa noi chiar de pe breteaua de decelerare de pe autostrada:
- Vezi ca ai si arrieregarda?
- Da unde ne duc mah astia??
- Nu stiu...vedem. Ma descurc
Mergem ceva distanta pe niste bulevarde largi din oras, apoi vireaza intr-o zona relativ industriala si cu multe supermarketuri cu parcari largi:
- Cauta o parcare larga sa putem opri.
- Da , asa se pare.
- Da dar astea toate au limita de inaltime de 2,5- 3m..Unde vrea asta sa intram?
-Nu stiu...
Raspunsul a venit singur imediat cand dupa un colt, zaresc o cohorta de peste 50 politisti, vama, belastingdienst ( fiscul lor), zeci de masini inscripitionate si civile, zeci de ecusoane in piept, mascati,etc. Ne plaseaza motocilclistii , adica ne predau frumos cohortei, si ei pleaca la treaba lor. Cativa din cohorta se chinuiau sa mute niste popici din aia portocalii de semnalizare sa ne faca loc sa oprim in mica parcare care devenise brusc neincapatoare din cauza noastra. Scot capul pe geam si ii spun celui care ne dirija:
- Goeden met dag meneer( buna ziua domnule)! We are too long for this small place! I propose to go forward on my way to Romania
- Ja ja..joker man..funny guy
Facem noi cateva manevre ba cu fata , ba cu spatele si pana la urma reusim sa ne parcam int-un colt in asa fel incat sa mai incapa si alti nefericiti culesi la control de pe autostrada.
Incepe procedura de verificare a actelor masinilor si remorcilor, facturi si alte acte ale barcilor si motoarelor lor , etc etc. Oamenii foarte amabili de altfel, fara priviri incruntate sau incrancenati. Deci nu era un semn rau pentru mine. Am discutat in mare parte in paralel cu ambele echipe , cei care ma controlau pe mine si cei care o controlau pe nevasta-mea, incercand sa le distrag atentia de la greutati. Ei luasera actele toate si plecasera la un birou mobil cat un TIR cu o gramada de parabolice deasupra. Au stat acolo vreo 10 minute. Intre timp unii imi demontasera capacul de la motorul barcii cu motor sa verifice seriile,,micului samurai'' Yamy de 50 cai. Dupa aia se chinuia sa il puna inapoi si nu il mai nimereau pe inchizatoare:
- Ce ati facut?...mi-ati stricat motorul!! zic eu in gluma...
- Nu Nu ...numai ca nu mai nimerim sa punem inapoi capacul, raspund ei cat se poate de seriosi dar oarecum intimidati si incercand sa monteze inapoi capacul.
Apare un politist negru, mai priceput tehnic si incearca si el sa il monteze. Imi zic in gand , vazand culoarea pielii lui, si intuind ca stramosii lui au venit si ei de prin alte tari in NL, imi spun in gand ca ar fi cazul sa imi caut un aliat in tabara adversa:
- Let's try together sir.
- Yes. So and so, push...in final reusim sa convingem chederul capacului sa se alinieze cum trebuia.
Ii strang mana prieteneste si ii spun zambind:
- Thanks!
- You welcome!
Si incep sa leg un dialog cu el, fara un scop precis, legat de chestiuni banale.
Ii vad cu coada ochlior pe altii,cam multi ,catarati pe remorca mea si sus pe Venus. Masurau , vizualizau,etc.
Il intreb pe negru ce fac aia acolo. Imi spune ca nu e ceva in regula cu greutatea, ca cica ei cred ca e prea mare. Chestiunea asta cu ,,cred'' inca imi dadea sperante:
- Aaa..nu e ceea ce pare, toate barcile par mari cand sunt scoase din apa
- Da dar peridocul ?
Intre timp apare si ala de la TIR cu o lista cu greutatile spundu-le celorlalti:
- Am verificat tot: Barca are 1300 kg, peridocul 350 plus ce mai avem in barca estimam ca avem peste 500 kg+.
Intervin rapid si spun:
- Aaa stiu asta! Ce credeati ca nu stiu!?
- E chiar funny tipul asta zice negrul...
- Pai da nu e problema ca nu e prima data cand fac asta cu greutatile!
- Bah e mortal gagiul...imi place de el cat curaj are si recunoaste dezinvolt totul!
- Pai da, ce sa spun ca ala care isi gaseste nevasta in pat cu altul? Nu nu e ceea ce crezi!!
-  bufnesc ei toti in ras!
- Si daca esti barbat cari frate ca de aia suntem barbati nu? Uite la nevasta-mea barca mica...la mine monstrul marin!
- Pai da dar e ilegal!
- Pai daca esti barbat adevarat calci un pic peste lege...ca legea doar de aia e facuta: sa fie respectata dar si incalcata Si acum ce sa fac? Sa tai din barca sau din catarg sau peridoc? Ce am putut sa fractionez, am pus in masina la sotie, ca la ea ansamblul e usor oricum. Dar eu per total ansamblu nu sunt depasit.
-Pai da dar nu puteai sa vii cu peridocul direct pe drum si atunci erai perfect legal?
-Pai da dar uite situatia( si le explic situatia cu moshul din Aachen, etc etc) ca nu am putut face acte de export samd.
-Da dar asta nu e probleme noastra.
-Pai atunci pot pleca daca nu e problema!
Intre timp ii vad pe altii care cu un soi de nacela mobila electrica, urcau un caine sus in barca
-Puteti sa ne dati cheile de la barca?
-Da dar aveti grija sa nu faca catzelul pipi inauntru!
Bai fratilor, cand s-au pus astialalti toti pe un ras de nu se mai puteau opri, mai pun si capac:
-Pai da, am si eu un caine la fel acasa si asa procedeaza...cica o da la apa
Apoi o las mai moale cu glumele si incep sa le explic serios ca barca are 1300 kg deplasament, adica greutate totala cu tot cu incarcatura. Sa nu mai vorbim de faptul ca balastul de vreo 300 kg il ia din apa, atunci cand este lansata,etc etc...Dar se vedea clar pe fata lor ca nici eu nu cred ceea ce spun..
Eu cu ochii dupa cantar . Unde o fi ca nu il vad ? imi spun in gand...
Era unul mai in varsta care vroia neparat sa ma ,,friga'' dar negrul imi tinea partea. Le explic printre altele ca am lucrat si la ei in Olanda la o firma de transporturi agabaritice de renume( stiau toti de ea) si ca mai stiu faptul ca ei sunt mult mai prietenosi decat altii( spre ex. germanii) atunci cand e vorba de depasirea greutatilor,etc etc.
Aud negrul zicand cu actele mele in mana:
- Esti foarte norocos! Nu avem cantar!
- Stiu ca nu aveti! Stiu ca sunt norocos intotdeauna
Si le mai explic inca o data ca totul este in siguranta, ca remorca este special dotata,masina la fel( chiptunning, anvelope extrasize), detalii de care se aratau destul de interesati. Zice unul din ei in olandeza:
- Bah romanu' stie foarte bine ce face, e ancorat totul super ok, bine semnalizat, ce sa ii facem acum daca a depasit si el un pic limita!
- Care un pic? 500kg???
Intre timp apare unul , cu numere olandeze la masina si remorca cu doi cai in ea! O masina foarte mica, vizibil depasita de situatie, cocosata pe carlig, vai mama ei. Noi toti ne uitam unul la altul  .
Deja eu devenisem brusc neinteresant pentru ei:
- Ti-am spus eu ca sunt norocos?
-Nu chiar, pentru ca un coleg de-al meu a vorbit la un centru RDW sa megeti acolo sa va cantareasca!
- Pai toate RDW urile( RAR ul lor) au inchis la 17.00!
- Pai nu, ca a vb aici aproape la un service care face APK (ITP) si au si cantar...si inchis la 19.00..imediat o sa mergeti...
- Dar intreaba si ce inaltime au in hala!
Suna ala batranu' si zice apoi:
- 2,8 m!
- Ti-am spus eu ca sunt norocos?
Negrul se intoarce spre mine dandu-mi toate inapoi si strangandu-mi mana :
- Take care, keep the distance and drive safe to home!
- I'll be back am spus salutand cu mana la sapca...

[mariusm piesenoi111]

Super tare!Asta e exact si atitudinea mea in asemenea situatii doar ca pemine ma mai infraneaza jumătatea:)

[DoiNomazi]

Si eu cred ca esti norocos.

Nu mai stiu cum e acum in Europa, dar de obicei cu autoritatile nu se sta la discutii sau negocieri. Ei spun ce sa faci si tu executi si toata lumea este fericita si in siguranta. Daca initiezi dialogul vociferand, intri rapid intr-o infundatura in care ai numai de pierdut.

[cristizz]

De la Austria in sus nici in EU nu se sta de vorba, in principiu.
La ei se aplica dictonul german ''ein mann ein wort''.
Totusi, exista in viata situatii  de tipul ''exceptia intareste regula", iar Bogdan confirma acum dictonul matematic. Aceasta situatie a fost posibila insa pentru ca:
•   a urmat instructiunile agentului intocmai, nu ca Boureanu
•   a inceput sa construiasca un context inter-uman
•   a acceptat culpa fara proteste, cu relaxare dar ne-sfidator
•   a cautat si gasit aliati
•   a aratat cunoasterea legii si a profesiei
•   a avut noroc cu lacomia omeneasca (in cazul asta prada mai facila aparuta in parcare la momentul cheie)
Una peste alta, chiar daca nimic din cele de mai sus nu se sustine, rezultatul acestei subtile interactiuni (o pot numi linistit negociere) este o reusita pentru care zic Bravo!

[Dbr]

Sa stiti ca discutiile au fost mult mai ample, dar nici pe departe pe ton ridicat sau artzagos, fara mishto-uri sau aluzii indirecte. Treaba a fost un pic si pe principiul ,,hotul neprins,negustor cinstit, lucru pe care am marjat cat am putut de mult, neavand cantar la fata locului.
La un moment dat chiar le-am spus resemnat ca daca ei considera ca trebuie sa descarc sau sa ma amendeze, asta este, respect decizia lor, fara tagada, dar sa nu uitam ca suntem intr-o inegalitate evidenta, ei fiind cu zecile iar eu unul singur, iar argumentele mele nu aveau cum sa contracareze legea reprezentata de ei. Dar sa nu uitam ca toti cei prezenti la discutii suntem oameni si putem avea , daca vrem,intelegere unii fata de altii. Deci adaugam intotdeauna ceva la final care ii punea pe ganduri 
Probabil ca a contat enorm de mult si faptul ca nici un moment nu m-am caciulit la ei cu ceva de genul;
- Please let me go...please no fains..I am a poor man...I have many kids at home...etc etc..
Am avut cred eu o atitudine ferma, care probabil le-a creea impresia ca stiu foarte bine ce fac, adica eram constient de repercursiuni. Chiar aliatul meu, cel de culoare, mi-a atras atentia spre final ca daca voi fi implicat in vreun accident sunt raspunzator de tot chiar daca nu sunt eu vinovatul. I-am raspuns ca nu vreau sa vorbesc despre accidente, pentru ca astea nu sunt pentru oamenii ca noi
Au inteles probabil si faptul ca din punct de vedere al actelor masinilor remorcilor si bunurilor transportate eram perfect in regula si ca singurul lucru din toata multitudinea era treaba cu greutatea, care nu putea fi demonstrata, decat daca se incapatzanau cu un cantar mobil. De cantar fix de autostrada nici nu putea fi vorba ,pentru ca le stiu cam pe toate din Olanda si erau foarte departe de locatia noastra( peste o suta de km).
Voi descrie in curand si modalitatea de descarcare inedita a Venusului la destinatie, fara rampe, fara macara !

[DoiNomazi]

Si eu cred ca ai procedat foarte bine si ar fi util multor colegi sa invetze din ce ai scris.

Cand politetzea si respectul marcheaza discutzia de la inceput, indiferent de directia in care evolueaza firul, ai o sansa in plus, dar trebuie sa ai si un strop suplimentar de noroc sa nu nimeresti vreun "robocop" cu ochelari fumurii care iti vorbeste cu o mana pe patul pistolului in expresii strict regulamentare desprinse direct din manualul de instructie.

Politzistii, agentzii de frontiera si vamesii par putzin mai relaxati in EU. La noi si ranger-ul din parc, sau agentul din paza de coasta, rezeama mana pe pistol cand ne intalnim prin pustietatzi. S imi se pare cat se poate de firesc pentru ca niciodata nu stie cu ce fel de om intra in contact.

Pe de alta parte, legea e lege. Mi se pare firesc s-o respect, chiar daca uneori nu inteleg de ce trebuie, sau nu trebuie, facut un anumit lucru. Dincolo de indatorirea civica, respectarea legii te ajuta sa-ti pastrezi demnitateate si te si fereste de intarzierile si neplacerile unor amenzi sau  a unui arest.

Exista, bineinteles, si modelul intalnit in unele parti in America Latina si in Africa unde "agentul constatator" iti cere o atentzie pe sleau, dar modelul ala mi se pare si mai nesigur, caci nu stii niciodata cat de lacom sau absurd poate fi omul in situatia aia.

[Florio]

Am avut cred eu o atitudine ferma, care probabil le-a creea impresia ca stiu foarte bine ce fac, ..................

Nu e  o simplă  impresie subiectivă, e o realitate pe care un politist experimentat știe să o recunoască. Tu știi bine ce faci. Iar oamenii au văzut asta clar.
Tot așa, un vameș experimentat nu are nevoie să demonteze mașina ca să găsescă mica coțcărie pe care o ascunde șoferul. Merge la sigur.
Acum mulți ani, imediat după revoluție ne-a făcut mucii cravată o cucoană în uniformă, de la vama românească. Șoferul pitise sub banchetele din spate, legate savant, niște conserve uriașe ce aveau căutare in Polonia. Și mai ascunsese tot cu niște improvizații savante, prin cotloanele portbagajului de Dacia, niște te-miri-ce-uri, de care auzise că se vând bine.
Nu se vedea nimic, nu se simțea nimic.
Când ne-a venit rândul, cucoana s-a uitat in acte, apoi la noi, a pus întrebarea clasică dacă avem ceva ce vrem să scoatem peste graniță... nu? Ok.
A deschis ușa din spate a pus genunchiul pe banchetă și-a apăsat. Bancheta elastică, frumos, ok.
Tipa, simplu:
-Scoateți ce aveți acolo.  
Apoi a mers la portbagaj exact unde trebuia, totul lejer, ca o rutina executată la pont.
Fără patos, fără figuri.
Probabil șoferul avea față de om cinstit, pe care nu îl duce gândul decât maximum la găinării. Și totodată avea ceva pe fața aia de om cinstit, care a dat de bănuit.
Asta înseamnă experiență.
-Dacă vreți să treceți, lăsați astea aici și le luați la întoarcere. Nu aveți voie cu ele. (de parcă șoferul nu știa, de le legase fedeleș în poziții bizare, pe sub aripi și capitonaje )

Sunt în rezonanță totală cu părerile lui Cristi (de la opinii până la concluzie), care a făcut o analiză completă ( fișa de SRI ar arăta la fel ).

[Florio]

Cand politetzea si respectul marcheaza discutzia de la inceput, indiferent de directia in care evolueaza firul, ai o sansa in plus,

Sigur că da. E factorul uman care nu poate fi nesocotit. Oamenii își fac datoria, iar culpa susținută de vinovat cu tupeu și ton iritant de alba-neagra, jignește și strică iremediabil relația de moment.

Politzistii, agentzii de frontiera si vamesii par putzin mai relaxati in EU. La noi si ranger-ul din parc, sau agentul din paza de coasta, rezeama mana pe pistol cand ne intalnim prin pustietatzi. Si imi se pare cat se poate de firesc pentru ca niciodata nu stie cu ce fel de om intra in contact.

Ceea ce spune multe despre realitatea societății europene față de cea din SUA.
Cum s-ar zice "It's a wild, wild, world"

[Dbr]

Am lasat putin timp sa treaca intre postari deoarece am vazut ca prezenta un oarecare interes ,,lupta cu sistemul'' si credeam ca vor mai fi opinii. In concluzie, daca e sa facem o comparatie intre SUA si UE d.p.d.v al comportamentului ,,robocop' ului in fata cetateanului, este clar ca vom discuta la nesfarsit. Dar daca este sa ma refer la o comparatie RO-UE, pot trage clar o concluzie. Int-o tara civilizata ca Olanda nu esti privit ca un infractor din start iar prezumtia de nevinovatie functioneaza perfect. Eu nu trebuie sa demonstrez ca sunt nevinovat ci ,,ei'' trebuie sa demonstreze ca sunt vinovat. Daca dovezile nu exista (in cazul meu cantarul) , atunci esti liber sa pleci. Si nu exista nici acea ura specifica mentalitatilor invechite comuniste. Dar in acelasi timp, trebuie sa recunoastem ca lucrurile s-au schimbat mult si la noi in Ro din punctul acesta de vedere.
Dar propun sa revenim la topicul nostru si sa va continui povestea...
Asadar , dupa ce am scapat ,,basma curata''din situatia descrisa mai sus, ne-am continuat drumul agale spre casa cu precadere noaptea, cand toate barcile sunt negre (precum pisicile ). Ziua trageam de timp cat puteam in locuri umbrite, imi scoteam tacticos primusul si faceam o cafea turceasca la ibric sau un pranz delicios la tigaie Dealtfel, motivul cel mai forte era ca temperatura de afara fiind destul de mare,preferam sa imi omor cat mai putin anvelopele de la remorca supraincarcata. Drumul a decurs fara peripetii, doar rutina si nervii consoartei intinsi la maximum care vroia sa se vada ajunsa acasa. Stresul ei era maxim dupa toate cele petrecute in NL si mai ales ca pe drum in RO aerul conditionat al masinii ei a cedat si a refuzat sa mai raceasca.
Am luat o pauza de o noapte acasa. apoi am plecat spre minunata noastra Dunare, unde trebuia sa ajunga velierul. Pe drum vorbisem cu M.R. care isi facea probleme de descarcarea lui. L-am linistit spunandu-i ca ne vom descurca ,,loco''.
Asadar, o data ajunsi la destinatia finala,si dupa studierea rapida a locatiei descarcarii( destul de denivelata) am optat spre varianta din foto, pe care o mai practicasem in alte situatii similare. Dupa cateva manevre si ceva timp in care mai mult am explicat celui cu platforma ce avem de facut, totul era in siguranta la destinatie. Vedeam in ochii lui M.R. nerabdarea copilului care si-a vazut ,,jucaria'' la doar cativa metri de apa .Ulterior am aflat ca in urmatoarea zi a si lansat-o!
Deci in concluzie, pot spune ca intotdeauna asa cum v-am obisnuit: ,,mission over''
Ii urez Venusului 22 si echipajului, oricare ar fi el ,multe clipe minunate pe ape!
Stima tuturor.

[gvincentiu]

Bravo, frate!

[lipan]

Ingenios!

[bbl81]

nu m-as fi gandit la metoda asta.  :-)